Trebuie de fapt să-ți jertfești copilul – Jordan Peterson, Jonathan Pageau

Urmăriți un foarte bun dialog care arată în ce fel jertfirea este o structură a realității în toate situațiile din viața noastră, îndeosebi în ce privește relația cu copiii noștri.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Trebuie de fapt să-ți jertfești copilul – Jordan Peterson, Jonathan Pageau

– Dumnezeu îl cheamă pe Avraam să-l jertfească pe Isaac.

– Asta are legătură cu toate lucrurile despre care am vorbit până acum, adică, dacă crezi că deții complet ceva, ca un scop sau un țel, dacă crezi că este doar al tău…

– Fiul meu…

– indiferent ce ar fi, va deveni infectat. Nu va fi sursă de scop adevărat și de viață adevărată. Trebuie întotdeauna să-i dai drumul. Și tu știi asta, pentru că ai vorbit despre asta de atâtea ori. Atunci când crești un copil, știi că îl vei da mai departe.

– Cui? Cu ce scop?

– Și deci crești copilul pentru altcineva, nu pentru tine însuți. De exemplu, chiar ideea că vei da…

– Creștere e cuvântul potrivit aici.

– Și deci o crești pe fiica ta. Să zicem, ca tată, o cresc pe fiica mea și apoi o dau în căsătorie altcuiva. Dar de fapt asta este singura cale pentru ca asta să fie ceva real pentru mine, dacă înțeleg că orice aș avea, trebuie să-l ofer spre ceva dincolo de el. Și atunci devine real. Dacă încerc să-l țin strâns…

– Da, și atunci îl primești înapoi.

– Corect.

– Și asta e ceea ce spune Iisus. Când Iisus spune că cei care încearcă să-și salveze viața o vor pierde. Iar cei care sunt dispuși să moară, dispuși să-și piardă viața, o vor dobândi. Și este un argument structural. Este ceva adevărat la fiecare nivel al ființei. Pentru că chiar în structura oricărui obiect sau a oricărui lucru pe care îl poți înțelege… Să zicem că iei o mașină, da? Și volanul din mașină trebuie să se ofere pe sine scopului mașinii.

– Așa este. Imediat ce nu mai facă asta, ajungi în șanț.

– Atunci devine un obiect complet ridicol, fetișizat. De ce ar face asta? Care este scopul? Toate părțile mașinii trebuie să se dăruiască scopului mașinii. Dar chiar și tu, cu mașina aceea, trebuie, când o cumperi, poți să o fetișizezi, dar o poți folosi și pentru scopuri mai înalte. O vizitezi pe mama ta.

– Asta e relația corectă și cu banii, de altfel.

– Și așa este constituită toată ființa. Și deci lui Avraam, Dumnezeu îi spune: Îți voi da un fiu. Și apoi Avraam are un fiu. Și apoi Dumnezeu spune, în esență, ceea ce spune Nu o spune imediat. Avraam trebuie să treacă prin asta cu adevărat. Nu e doar un rol El îi spune în esență lui Avraam: Dacă vrei să ai pe fiul tău, mai întâi trebuie să mi-L dai mie. Trebuie să-l dai mai departe spre ceva superior, care te transcende pe tine și pe el și pe toate. Și dacă faci asta, atunci îl primești înapoi. Dar, după cum am spus, asta este adevărat pentru orice facem. Dacă repari drumurile în oraș și persoanele care repară drumurile o fac doar pentru interesul propriu, atunci vor fi pur și simplu corupți și nu le vor repara cum trebuie. Vedem asta tot timpul în sisteme. Ce ai vrea…

– Ei vor evita munca ori de câte ori pot.

– Da, ce ai vrea este pe cineva care știe ce face și motivul pentru care o face și este dispus să-și sacrifice atenția și energia în scopul respectiv. Și apoi, făcând asta, ei de fapt construiesc un drum mai bun decât dacă ar încerca doar să se agațe de ce fac ei. Și asta e adevărat, așa cum am spus, pentru fiecare lucru pe care îl faci tot timpul. Și deci asta este aspectul jertfelnic al acestei idei de a oferi în sus.

– Da, ei bine, este și foarte practic. Adică, psihanaliștii, cred că a fost Anna Freud, dar poate nu, dar cred că a fost Anna Freud care a subliniat că mama bună neapărat eșuează. Bine, deci una dintre mișcările de geniu nedeclarate ale lui Freud, cu acea întorsătură pe care o avea întotdeauna Freud, a fost observația sa, în esență, că ființele umane au cea mai lungă perioadă de dependență dintre toate creaturile. Să zicem 18 ani.

Și deci ce înseamnă asta este că legătura aceea – legătura care face posibilă acea dependență – este o forță incredibil de puternică; instinctul matern, să zicem, instinctul patern și el, dar ne vom concentra pe cel matern deocamdată; asta înseamnă de asemenea că poate merge teribil de rău, și asta se întâmplă când o mamă își infantilizează copilul pentru că nu vrea să-l lase să plece, să-l ofere în sus, vreunui scop mai înalt, nu? Nu există scop dincolo de relația dintre mamă și fiu, să zicem. Ei bine, asta e devorare. Asta e situația Oedipiană. Asta e dormitul în același pat cu mama ta, ceea ce se întâmplă literal în familiile care sunt în mod deosebit Oedipiene, nu? Prea multă apropiere, nu? Și deci asta e o eșuare a mamei de a oferi copilul cuiva dincolo de ea însăși.

Asta e și o formă de mândrie feminină. Nu există poziție pentru fiul meu sau fiica mea care să fie superioară afilierii lor față de mine. Și deci asta îi oprește de asemenea, asta e regina rea din Albă ca Zăpada de asemenea, care o va opri pe fiică să se căsătorească sau pe fiu să se căsătorească. Și am văzut asta în practica mea clinică, unde mamele asemeni păianjenilor își schilodesc copiii ca să nu plece niciodată. Dar problema e că nici ele nu-i mai au pe copiii lor. Nu în ultimul rând, adesea, pentru că ei ajung sinucigași, să zicem. Dar ei trăiesc în aceste case teribile, întunecate, care îți fac sufletul să doară când intri în ele. Sunt pur și simplu catastrofă și haos peste tot. Și toată lumea este schilodită în trup și suflet. Și copiii sunt în casă nu pentru că o iubesc pe mamă, pe care de fapt ar vrea să se răzbune oribil asupra ei. Ei se tem să plece. Și deci mama sfârșește prin a avea, în loc de iubire, copii terorizați și suicidali, care au zdrobit totul în ei care ar fi trebuit încurajat, ca ea să se poată hrăni din cadavrele lor, în fond. Dar brutal.

– Și structura jertfei lui Avraam, a lui Isaac, este una pe care o experimentăm tot timpul. Doar că oamenii se luptă să o vadă. O numim război. Războiul este exact acea structură. Avem o națiune, avem o structură de ordin superior, o ființă de ordin superior, și acea ființă de ordin superior, la un moment dat, cere oamenilor să-și ofere copiii pentru continuarea existenței ființei de ordin superior. Și uneori, în acel caz, nu-i mai primesc înapoi, nu-i așa? Sau primesc înapoi alți copii, ai putea spune. Se întâmplă ceva de genul acesta. Dar ideea că povestea lui Avraam și Isaac, este un lucru ciudat, complet bizar, care arată pur și simplu cruzimea lui Dumnezeu…

Dar noi ne confruntăm cu asta tot timpul, când avem război. De exemplu, în Al Doilea Război Mondial, noi ne-am sacrificat copiii pentru că am crezut că existența de ordin superior a națiunilor noastre merită păstrată și suntem dispuși să ne oferim copiii în acest scop superior.

– Ei bine, am spune și că părintele care face acea jertfă va putea tolera moartea copilului dacă structura de ordin superior deasupra națiunii rămâne intactă, astfel încât războiul este drept, și este drept pentru că servește adevărurilor eterne iar acestea sunt unificate în ceva inefabil care stă în vârful ierarhiei. Adică, asta este povestea celui de-al Doilea Război Mondial. Există multe povești despre Al Doilea Război Mondial, dar faptul că a fost perceput și a fost, fără îndoială, un război drept a însemnat că acea jertfă sacrificială a fost justificată într-un mod care a împiedicat ca ea să fie traumatizantă.

– Totuși, teribilă. Știți, iar realitatea jertfei umane este una care a existat dintotdeauna. Și trebuie să fim capabili să o înțelegem. Dacă înțelegem structura mimetică, putem înțelege că jertfa umană este ceva care a păstrat de fapt grupurile. Și urăsc să spun asta, dar a funcționat, pentru că, știți…

– Ei bine, cum ai sugerat mai devreme, că fiecare act pe care îl facem este un act sacrificial. Și o parte din reprezentarea aceea care apare în religie este de fapt propoziționalizarea faptului că oamenii au învățat că poți face jertfe și asta va stabiliza viitorul. Asta este ceea ce faci când muncești.

– Da, dar în povestea biblică, ai această situație ciudată în care culturile antice practicau într-adevăr jertfa umană. De exemplu, ucideau pe cineva public, vizibil, pentru a lega grupul împreună, pentru a arăta că suntem dispuși, știi, să oferim acest lucru în sus, și acesta este ceva care, apropo, chiar și în Evul Mediu aveai astfel de povești, cum ar fi cea despre Asasini, de exemplu, în Orientul Mijlociu, acești jihadiști musulmani pe care liderul îi punea să sară pur și simplu de pe stâncă, ca să arate cât de uniți sunt: „Tu de acolo de sus, sinucide-te!” Și ei săreau pur și simplu în prăpastie și se sinucideau, și asta îi lega pe toți împreună; toată lumea era ca: „Da, suntem uniți în acest scop.” Ideea că jertfa umană este doar o superstiție ridicolă… Nu, ea funcționează.

Acum, cum depășești asta? Și cred că povestea lui Avraam începe să arate asta, nu-i așa? Avraam nu-și ucide fiul. Da? Deci dacă îți oferi…

– Asta face parte din…

– spre cel mai înalt scop…

– Asta face parte din acea translație a acțiunii în abstracție. Imaginează-ți că sunt sacrificii trupești pe care oamenii le înfăptuiesc. Și apoi intervine o conștientizare într-un anumit moment că acel tipar al jertfei poate fi duplicat psihologic, poate fi duplicat “spiritual”… Ideea ar fi că dacă ai jertfi în mod cuvenit la nivel psihologic, sufletesc, nu ar mai fi nevoie să jertfești trupește.

– Da. Ai putea spune…

– Cu siguranță, asta e adevărat.

– Ai putea spune: imaginează-ți că dacă noi, să zicem, dacă oamenii toți jertfesc către Cel mai înalt Bine, către Iubirea care este temelia realității, către Bunătatea infinită care este temelia realității, atunci nu am mai avea acele alte jertfe.

– Da, exact.

– Nu am mai merge la război. Nu ar mai fi nevoie să ne sacrificăm literal copiii.

– Da.

– Și deci e normal ca acea structură a poveștii să arate astfel.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!