Ce e ortodoxia pentru mine? – p. Roman Braga

Urmăriți o excepțională conferință a părintelui Roman Braga ținută în fața unor convertiți americani în anul 1995 în Statele Unite ale Americii în care acest mare mărturisitor și cuvios al temnițelor comuniste ne expune din universul său interior ce este ortodoxia. Mulți spun că ar fi primul Sfânt ortodox al statului Michigan.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Pr. Roman Braga vorbind în 1995 la Sf. Ignatie, Franklin, Tennessee, SUA

(Hristos în mijlocul nostru!) Este și va fi!

Trebuia să vă spun ceva despre trecutul meu, dar Părintele a făcut-o deja, și ce altceva… și Biserica din România, viața monahală din România și să provoc poate pe unii oameni să devină monahi în America, de asemenea. M-am născut într-o țară care are credința ortodoxă de pe vremea Sfântului Apostol Andrei, deoarece Sfântul Apostol Andrei, primul chemat de Hristos, a predicat creștinismul pe valea Dunării, iar Sfântul Andrei, tradiția spune că a mers chiar până departe în Kiev, în Rusia, în actuala Ucraina. Când Biserica s-a rupt în 1054, noi n-am simțit nimic, deoarece noi am rămas aceiași până astăzi.

Este foarte confuz pentru mine să trăiesc în America, unde se presupune că avem 1200 de grupuri religioase sau denominații, deoarece la noi în România aproape toată lumea este ortodoxă. 87% conform ultimului recensământ sunt ortodocși în România, în Grecia 90%, deci noi nu avem aceste probleme ca aici, cu convertiții. Deci m-am născut ortodox și nu vă pot spune nimic altceva decât Ortodoxie.

Deci ce este Ortodoxia? Ortodoxia înseamnă, în spiritualitate, nu în teologie, deoarece teologia este ceva pe care îl poți citi în cărți, dar ca să înțelegi teologia ai nevoie de rugăciune, deoarece înțelegerea teologiei vine de sus. Poți citi un milion de cărți, poți ști Sfânta Scriptură pe de rost și să nu înțelegi nimic, deoarece înțelegerea vine ca rezultat al închinării. Ortodoxia este o Biserică care Îl venerează pe Dumnezeu. Stiți cât de lungi sunt slujbele noastre, și nu vă plângeți că slujbele sunt prea lungi. Mitropolitul Filip, mitropolitul vostru, a mers odată în Kansas City și acolo era un preot care ținea slujbe atât de lungi încât oamenii s-au plâns la Mitropolitul Filip, iar el a mers acolo și a spus: Ei bine, ce se întâmplă cu voi aici? Nu vă place preotul, da? Slujbe prea lungi, părinte! Și el a spus: Ei bine, trebuie să vă obișnuiți cu asta, pentru că asta vom face în cer tot timpul. Deci Ortodoxia înseamnă să Îl venerezi pe Dumnezeu.

În spiritualitate, Ortodoxia nu este doar cunoaștere, deoarece Dumnezeu nu este o achiziție a intelectului nostru. Nu poți spune: Ei bine, acum Îl înțeleg pe Dumnezeu, sunt teolog, cunosc cărțile, sunt un bun ortodox. Ortodoxia înseamnă să cobori în tine însuți și să explorezi universul interior. În țările occidentale există o tendință de a cunoaște lucrurile din afara noastră: explorezi universul, mergi în spațiul cosmic și toată cunoașterea e în exterior. Ortodoxia este invers, să descoperi universul interior, care este infinit ca un atom, și atunci această adâncime în noi înșine este Dumnezeu, deoarece Dumnezeu nu este în afara ta, Dumnezeu nu este spațial sau material ca să-L pui într-un colț acolo. Dacă nu-L descoperi pe Dumnezeu în tine însuți, nu Îl vei vedea pe Dumnezeu nicăieri, dar dacă Îl ai pe Dumnezeu în tine, Îl vezi pe Dumnezeu peste tot. Îl vezi pe Dumnezeu în ochii unui copil, într-o floare, într-un fir de iarbă, în animale, peste tot, dacă Îl ai pe Dumnezeu în tine. Deci adevărata ortodoxie în spiritualitate înseamnă să ne explorăm pe noi înșine, să mergem în interior.

Dar ne este frică să mergem în interior, deoarece este o realitate înfricoșătoare. Sfântul Pavel a spus: Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu Cel Viu, că Dumnezeu locuiește în voi? Se spune într-o expresie: Dumnezeu este în inima noastră. El nu este în această inimă, în acest organism, în organul în care acum, știți, uneori îl înlocuiesc cu un dispozitiv mecanic acolo temporar. Nu aici, în această inimă. În adâncul conștiinței noastre pe care o numim suflet. În sufletul nostru este Dumnezeu. Sufletul nostru este etern, este infinit și când Sfântul Pavel a spus că voi sunteți templul lui Dumnezeu Cel Viu, noi suntem cu adevărat purtători de Dumnezeu și suntem temple sfințite ale lui Dumnezeu, puse deoparte pentru El. Țările occidentale trebuie să învețe această lecție: nu în afara noastră este Dumnezeu, este în interior.

Dar pentru a explora universul interior, trebuie să Îl trăiești pe Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este Viață. Dumnezeu nu este… creștinismul nu este o doctrină. Ați devenit ortodocși, sigur, și mulți preoți, preoți ortodocși, călugări, și… îți recomandă să citești cărțile episcopului Kallistos Ware și tot așa, totul e în regulă, dar dacă nu ai experiența lui Dumnezeu, dacă nu-L trăiești pe Dumnezeu… Dumnezeu nu este în cărți, și am învățat această lecție în închisoare, iar comuniștii… Dumnezeu să-i binecuvânteze pe comuniști, pentru că i-au închis pe preoți. Preoții au nevoie de puțină închisoare, pentru că este o experiență minunată acolo.

Părintele a spus că am fost la izolare aproape trei ani, așa că eram singur într-o celulă mică înconjurată de patru ziduri. Nu aveam nimic la care să privesc. 11 ani nu am văzut un creion, o foaie de hârtie, pentru că închisorile comuniste nu sunt ca și cele americane cu televizor și bibliotecă și șampanie de Anul Nou. Nu, este o închisoare comunistă. Ei vor, în special, să distrugă clasa intelectuală, să devină fiare, ca animalele și nu le dau nimic de citit, dar acela e misterul: în loc să devenim ca animalele, am devenit noi înșine. Când ești liber, ești sclavul cărților. Atâtea cărți… trebuie să le citesc pe toate. Nu ai timp să fii tu însuți, pentru că ești alcătuit din citate. Da. Ori acolo nu este nicio carte, nu este nimic, nimic altceva, trebuie să mergi undeva. Nu ai nicio perspectivă la care să privești, ferestrele erau foarte sus, nici nu le puteam atinge și erau foarte mici, așa că trebuie să mergi undeva și mergi în interior.

În interior, când spun în plan vertical și în interior, în tine însuți, nu mă refer să mergi undeva într-un loc anume. În acest infinit care este în conștiința umană, care este sufletul nostru este un mister. Noi am descoperit în închisoare că suntem un mister, nu știm cine suntem. David a spus: “Ce este omul, Doamne, că-ți amintești de el? Micșoratu-l-ai pe dânsul cu puțin fața de ingeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.” Ce înseamnă asta? Nu știm. Nu știm de ce Dumnezeu a avut nevoie să ne creeze pe mine și pe tine, pentru că Dumnezeu este plenitudine, dar El a vrut să aibă pe cineva cu care să vorbească. Nu înțelegem, Dumnezeu vrea să vorbească cu noi tot timpul, iar noi nu-i acordăm nicio atenție.

Și este un mister. Dacă suntem ceva, spunem: Păi, să-ți construiești personalitatea. Personalitatea noastră este Iisus Hristos, este chipul lui Dumnezeu în noi, și Dumnezeu este ca un magnet care atrage oamenii, pentru că avem chipul lui Dumnezeu. Știți ce a spus Sfântul Pavel: “și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine” – Galateni 2:20 Iisus trăiește în mine, așa că viața mea nu este a mea. Suntem botezați în numele lui Iisus Hristos, în numele Sfintei Treimi, și Apostolul a spus: “Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat.” Voi deveniți ca Hristos. Hristos este în noi, este zidit în noi prin puterea Duhului Sfânt. Același Duh Sfânt care L-a zămislit pe Hristos în pântecele Fecioarei Maria, prin botez, El L-a pus pe Hristos în noi, și copilul, acel copil crește împreună cu Hristos, și va deveni ca Hristos, pentru a ajunge la acel nivel al omului matur, așa cum spune Sfântul Pavel, să fim ca El.

Și Sfântul Ioan în prima sa epistolă din Noul Testament spune: Când va veni Hristos, noi ar trebui să fim ca El. Aceasta este o mare responsabilitate. Spunem: Ei bine, Hristos va veni să ne judece. Nu va fi nicio judecată, vă asigur. Hristos va veni, vă va privi: Nu Mă recunosc în tine. Ce ai făcut cu chipul Meu? Aceasta este judecata. Trebuie să devenim ca El și El vine. Dacă nu vine azi sau mâine, tu mergi la El. Și când suntem gata să mergem la El, când Dumnezeu ne cheamă să plecăm, să lăsăm acest instrument de comunicare în cimitir, ar trebui să fim ca El. Aceea este judecata.

Deci trebuie să trăim această experiență, să intrăm în noi înșine pentru a descoperi pe Dumnezeu în noi înșine. Cum? Ei bine, cum să vă spun, este greu în America, pentru că aici, știți, tinerii vor să trăiască în zgomot. Ei fac mult zgomot pentru că nu se simt bine dacă nu este mult zgomot în jur. Este ca o evadare. Această așa-zisă muzică, nu știu dacă este muzică sau nu, este un fel de zgomot, dar le place pentru că se tem să stea singuri, să fie liniștiți o oră, într-un loc și să nu spună nimic. Stai acolo, pentru că Dumnezeu vrea să-ți vorbească. Ei se tem să aibă aceste experiențe și apoi evadează, spun: Hai să facem zgomot ca să fim… Fetița din tabără, mereu…

Avem o tabără de educație religioasă. Mereu menționez aceasta. Era o fetiță acolo, o adolescentă, nu chiar atât de mică, și avea două radiouri, unul aici și unul aici, pentru că erau două programe, nu știu, cu căști, ambele la volum maxim. Și ea umbla prin tabără, și cineva i-a spus: Închide-le! Și ea a spus: Părinte, dacă le închid, înnebunesc. Imaginați-vă ce situație dramatică. Să nu poți să fii doar tu și Iisus Hristos. Dacă tu nu ai nimic să-I spui, El are ceva de spus ție. Dar asta este experiența.

Mai întâi, trebuie să… să fim măcar una sau două ore singuri acolo, nu neapărat în rugăciune să spunem ceva, să cerem: dă-mi asta, dă-mi asta. Nu, asta nu este rugăciune. Rugăciunea înseamnă să ai convingerea lăuntrică că Dumnezeu este prezent în ființa ta. Aceasta este definiția rugăciunii. Nu contează atât de mult cât citești, sau câti psalmi rostești. Rugăciunea este când simți că Dumnezeu este în tine.

Și Sfântul Simeon Noul Teolog… Știți că sunt trei teologi în istoria Bisericii: Sfântul Ioan Teologul, Evanghelistul, Sfântul Grigorie de Nazianz, Grigorie Teologul, și Sfântul Simeon Noul Teolog în secolul al X-lea. Sfântul Simeon Noul Teolog a spus: “Un bărbat sau o femeie care sunt botezați și nu simt că Dumnezeu locuiește în ei așa cum o femeie însărcinată simte prezența pruncului în pântece, nu sunt creștini buni.” Vă dați seama. Trebuie să simțim că Dumnezeu este în noi și El este totul în noi. Așa cum a spus Sfântul Pavel: Viața mea nu este a mea. El trăiește în mine. Eu nu trăiesc. Viața mea este viața Lui.

Deci trebuie să avem această experiență cu adevărat pentru a fi creștini buni. Ortodocși sau ne-ortodocși. Creștinismul nu este împărțit în denominațiuni. Iisus nu a venit în această lume să întemeieze o religie. El a venit în această lume să restaureze omul căzut. Nu a venit aici să întemeieze catolicismul sau ortodoxia sau luteranismul sau… Nu! El a venit… Acesta este rezultatul păcatelor noastre. El a venit aici pentru mântuirea noastră, pentru restaurarea noastră, pentru că chipul lui Dumnezeu în noi a fost distorsionat și El a venit aici să repare acest chip, să readucă chipul lui Dumnezeu în noi. Aceasta este creștinismul.

Acum, trăind în Dumnezeu, nu trăiești în Dumnezeu individual. El este în Biserică. Biserica a fost întemeiată de Iisus Hristos în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că ce este Biserica? Biserica este un organism. Iisus este Capul, nu Papa din Roma. Iisus este Capul Bisericii. Noi toți suntem membri ai Bisericii. Unul este urechea, altul… Sfântul Pavel descrie foarte bine asta în Epistola către Corinteni. Unul este un deget mic, și niciun membru al Bisericii nu se plânge: de ce sunt eu deget mic și nu urechea sau ochiul sau așa mai departe. Sfântul Pavel descrie frumos această realitate a Bisericii.

Și secretul este să descoperi ce fel de membru ești în Biserică, care este funcția ta în Biserică. Chiar și acel băiețel are o funcție în această Biserică, în Biserica lui Dumnezeu. Care este rolul meu, funcția mea în acest organism? Sunt membru al Bisericii prin Botez, dar care este rolul meu, ce ar trebui să fac? Și viața acestui organism este Duhul Sfânt. Fiind membri prin botez ai Trupului mistic al lui Hristos, aceasta este definiția Bisericii. Întreaga Epistolă către Efeseni este definiția Bisericii. Fiind membri ai Trupului mistic al lui Hristos, avem Duhul Sfânt în noi pentru că viața acestui organism respiră înăuntru și afară din acest organism care este Biserica universală, este Duhul Sfânt. Nu luați în seamă pe cei care spun: “Ei bine, trebuie să fii botezat în Duhul Sfânt”. Odată ce ești botezat, devii membru al Bisericii, să trăiești în Duh, altfel suntem membri morți ai Bisericii. Iisus a spus: “Rămâneți în Mine și Eu în voi; Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Dacă nu rămâneți în Mine și Eu în voi, vă veți usca și veți fi tăiați.”

Deci, ce este Ortodoxia? Ortodoxia este creștinismul. Dacă mă întrebați: “Când a fost întemeiată biserica voastră?”, nu știu despre ce vorbiți, pentru că noi am fost în Biserică de la început. Catolicismul s-a desprins de Ortodoxie în secolul al XI-lea și era Biserica Apuseană și cea Răsăriteană, apoi Luther a venit și nu i-au plăcut papii din Roma și s-a desprins. El era călugăr, un călugăr augustinian. Și a venit cu acea ramură principală a protestantismului: “Toată lumea este preot. Toată lumea are Duhul Sfânt. Nu avem nevoie de Biserică. Nu avem nevoie de cineva care să ne spună cum să interpretăm Scriptura. Nu avem nevoie de această Liturghie, de mesă, de nimic; de Sfințirea apei, a casei, nimic. Avem Scriptura și atât.” El credea că Scriptura a căzut din cer. Scriptura a fost scrisă în Biserică, de Biserică, pentru Biserică. Biserica este prima realitate. Duhul Sfânt a venit asupra apostolilor și Iisus le-a dat Sfintele Taine. Toate Sfintele Taine sunt în cuvintele lui Iisus din Noul Testament.

Biserica este o realitate sacramentală și nu putem avea o viață în Duhul Sfânt, o viață în Dumnezeu, să fim îndumnezeiți, fără o viață sacramentală. Dar Sfintele Taine nu sunt doar ordonanțe, așa cum a spus Calvin. Ele sunt necesare pentru mântuirea noastră. Și Luther a spus: “Bine, eu am Duhul Sfânt. Voi toți aveți Duhul Sfânt. Nu luați în seamă clerul.” Și apoi a venit… Încă trăia când Zwingli, Ulrich Zwingli a venit și a spus altceva. Și Luther chiar a spus, cuvânt cu cuvânt: “Un alt duh este în tine”. Și Zwingli nu era mort când Calvin a venit cu altă interpretare.

Când nu ai o Biserică, când nu trăiești în Biserică, când nu înțelegi că oamenii din Biserică au fost insuflați de Duhul Sfânt să scrie Scriptura, să aștearnă în scris cărțile Scripturii. Și Scriptura Noului Testament nu a existat până în secolul al patrulea. Nu exista Noul Testament. În timpul Sfântului Ioan Gură de Aur, canonul Noului Testament a fost alcătuit pentru că erau atâtea Evanghelii: Evanghelia Sfântului Iuda, Evanghelia Sfântului Petru, Evanghelia… atât de multe epistole. Nu știau cum. Și experiența Bisericii, Sfinții Părinți care au scris atâtea cărți, nu au citat niciodată Evanghelia Sfântului Iuda, Evanghelia Sfântului Petru; ei au citat Ioan, Matei, Marcu și Luca. Așa că experiența Bisericii a decis care cărți sunt cu adevărat insuflate de Duhul Sfânt, pentru că noi nu studiem, noi trăim în Biserică. Experiența Bisericii face… Adevărul este în experiența Bisericii. Este ceva trăit, nu inventat și propovăduit.

Așa că aceasta este Ortodoxia. Ortodoxia înseamnă să-L găsim pe Hristos în noi înșine. Și voi ați devenit ortodocși. Acum vreau să repet aceasta în Memphis pentru că este foarte important ce vreau să vă spun. Nu ați găsit Ortodoxia individual. Dacă credeți că ați venit de unii singuri în Ortodoxie, atunci sunteți încă protestanți. Ortodoxia este o viață, este viața experienței popoarelor în Dumnezeu, nu a indivizilor. În primul rând, ați revenit în Biserică și să nu credeți că sunteți mântuiți fără să vă gândiți la alții. Într-un organism, așa cum a spus Sfântul Pavel: dacă îți tai degetul mic, întregul organism suferă. La fel este și mântuirea: este comună, nu individuală. Și intrați în Biserica Ortodoxă din America nu pentru a deveni sirieni, nu pentru a deveni români. Nu deveniți ruși sau bulgari, fiți voi înșivă, americani, altfel Dumnezeu nu acceptă experiența voastră, pentru că aveți o tradiție, aveți o temelie care a fost rânduită de Dumnezeu. Dumnezeu a rânduit să mă nasc în munții Carpați, nu pot fi altcineva.

Pentru mine Ortodoxia este experiența poporului român în Biserică. Venim în Biserică nu ca indivizi izolați, venim cu familiile noastre, cu neamul nostru, cu cultura noastră. Sfințiți-vă și transfigurați-vă cultura. Sunt multe lucruri bune în această țară. Fiți buni patrioți. Ortodoxia astăzi este acuzată că este șovină și nazistă și naționalistă. Nu este adevărat, dar nu poți fi ortodox fără istoria ta.

Dacă studiezi mai bine pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, este un Părinte sfânt foarte dificil de înteles, el crede că ne aflăm într-o structură ca niște cercuri concentrice. Cel dintâi cerc, cel mic, este individul, care este o persoană, nu individ. Individul este ceva izolat. Persoana este cineva care trăiește în comunitate, iar individul este inclus în familie. Familia este o biserică, ne mântuim sufletul în Biserică și în familie. Familia este inclusă în cultura voastră, în contextul vostru cultural, în originea voastră etnică, cum s-ar spune, în istoria voastră, iar acea etnie este inclusă în alt cerc, care este Biserica, Biserica universală, iar ultimul cerc sau sferă este Dumnezeu. Dacă nu vă dezvoltați în această structură, nu ajungem la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu are nevoie de mine ca un individ izolat care nu este nimeni. Dacă vin la Dumnezeu, vin cu familia mea, cu istoria mea, cu identitatea mea. Dumnezeu vrea persoane.

Creștinismul este o religie foarte personală. Când Iisus Hristos a spus: Dacă nu te lepezi de tine însuți, nu ești vrednic să Mă urmezi; dacă vrei să Mă urmezi, leapădă-te de tine însuți, pentru că dacă vrei să-ți mântuiești sufletul, îl vei pierde, dar dacă îl pierzi pentru Mine și pentru Evanghelie, îl vei mântui. Aceasta nu este o dublă măsură aici. Aici, suntem personalități false, pentru că nu suntem personalități autentice. Pentru a fi personalități autentice, fiți voi înșivă. Aveți o identitate în spatele vostru. Aveți o cultură în spatele vostru. Aveți o țară. Aveți un loc în care Dumnezeu a vrut să vă nașteți și acel neam sau țară în care v-ați născut are o istorie. Trebuie să intrați în Ortodoxie cu întreaga soartă a poporului american, pentru că ei trebuie să-L găsească pe Hristos și să se mântuiască. Chiar dacă sunteți o minoritate, poți fi o singură persoană, dar vii cu soarta poporului tău în Ortodoxie.

Aceasta este Ortodoxia, este experiența popoarelor în Dumnezeu, nu a indivizilor izolați. Nu știu dacă înțelegeți asta. Fiți voi înșivă, fiți Biserica Ortodoxă Americană, nu Biserica Ortodoxă Siriană. Nu spuneți asta Mitropolitului Filip. Dar oricum, este natural ca Ortodoxia în America să devină americană, Biserica Ortodoxă Americană, prin voi, nu prin mine sau Mitropolitul Filip. Noi ne-am născut în țările noastre, avem propria noastră moștenire, propria noastră identitate, dar voi trebuie să veniți cu propria voastră identitate și cu soarta acestei țări, pentru că există un scop pe care această țară trebuie să-l atingă. Dacă citiți în profetul Daniel, capitolul zece, fiecare neam are un înger: îngerul poporului egiptean este menționat acolo, îngerul poporului evreu este Arhanghelul Mihail și așa mai departe. Cine este îngerul poporului american? Dar trebuie să ne gândim la asta. Această națiune nu este întâmplătoare, are o istorie și niciodată, niciodată să nu urâți religia din care proveniți.

Mereu să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru biserica “mea” baptistă, pentru biserica “mea” evanghelică, care m-a făcut să înțeleg Ortodoxia și să revin în Biserică. Mulțumiți-I Lui Dumnezeu, pentru că bazele erau acolo și faptul că ați fost sinceri în acea denominație în care ați fost înainte, aceasta este important, deoarece Duhul Sfânt v-a adus speranță. Mulțumiți Lui Dumnezeu pentru biserica “mea” presbiteriană care m-a ajutat să înțeleg Ortodoxia și rugați-vă pentru ei. Și trebuie să le doriți să găsească Biserica. Și indiferent cât de mulți sunteți, poate veți fi o minoritate… Nu sunteți niciodată în minoritate când sunteți cu adevărul. Dacă sunteți cu adevărul, chiar dacă sunteți unul singur, sunteți majoritate.

Așa că veniți cu întreaga istorie americană și cu perspectiva mântuirii poporului american de aici. Și rugați-vă pentru mântuirea poporului american, în care sunteți incluși. Deci nu vrem acum să împrumutați lucruri din Rusia, sau din România, sau din Siria, sau din Grecia. Nu. Fiți voi înșivă, Dumnezeu vrea să fim noi înșine. Când Dumnezeu a spus “dacă îți salvezi sufletul, îl vei pierde”, există două feluri de personalități aici: una este autentică, iar cealaltă este o personalitate falsă. Identitatea noastră falsă, personalitatea noastră falsă este aceea că nu vrem să fim noi înșine. Suntem ceva conform televizorului, imităm alte lucruri aici. Ei bine, trebuie să… Lumea acesta este o scenă uriașă în care performăm. Nu trăim, performăm, pentru că vrem să avem o cravată ca a acelui tip și ne uităm la TV ca să ne spălăm cu aceea, să avem tunsoarea lor și așa mai departe. Nu. Dacă vrei să salvezi această personalitate falsă, o vei pierde pe cealaltă. Vei pierde personalitatea adevărată. Vei pierde sufletul tău. Dar dacă o sacrifici, dacă scapi de ceea ce este fals în tine pentru Evanghelie și pentru Hristos, vei salva personalitatea adevărată.

Așa că trebuie să fim sinceri, să fim noi înșine, să avem identitatea noastră, să venim la Dumnezeu urmând acea structură: persoană, familie, grup etnic, Biserică, Dumnezeu, aceste sfere sau cercuri concentrice. Dacă nu ne dezvoltăm în această structură, nu suntem noi înșine, nu suntem nici măcar ortodocși. Ei bine această idee a fost exprimată de un teolog grec în România. Acum câteva săptămâni, el călătorea acolo. Este Christos Yannaras. Are o carte minunată aici, “Libertatea moralei”, pe care aș vrea să o cumpărați de la editura Saint Vladimir’s Press și să o citiți. Christos Yannaras este profesor de filozofie la Atena, dar este un teolog și a exprimat la conferința de la București această idee: cineva a întrebat ce este Ortodoxia și el a spus că este experiența popoarelor în Dumnezeu, a neamurilor în Dumnezeu, nu o experiență individuală. Nu ne mântuim doar pe noi înșine. Atâta timp cât…

Știți, în organism există niște răni, acestea sunt păcatele, dar vitalitatea organismului, Duhul Sfânt, vindecă toate aceste răni și elimină ceea ce nu este vrednic în Trupul mistic al lui Hristos. Dar venim în acest Trup mistic al lui Hristos exact așa cum ne-a creat Dumnezeu. Așa că aș vrea să nu uitați asta: vrem să fiți Biserica Ortodoxă Americană. Noi nu suntem Biserica Ortodoxă Americană, eu sunt din Biserica Ortodoxă Română, alții sunt din Biserica Ortodoxă Siriană, alții sunt din Biserica Ortodoxă Greacă, dar voi cred că veți înființa adevărata Biserică Ortodoxă Americană. Până atunci vom avea multe jurisdicții, multe eparhii și multe altele, dar meritul nostru este că Dumnezeu ne-a trimis în această țară să plantăm Ortodoxia.

Poporul grec crede că a venit în America ca să facă bani și să se întoarcă, și afaceri, dar Dumnezeu avea alt plan cu ei. Uitați-vă aici ce biserici și parohii frumoase au grecii și fac o treabă foarte bună. L-au adus chiar pe Frank Schaeffer în Ortodoxie. Asta este ceva, chiar este ceva. Și… Noi nu am venit aici să facem bani și să ne întoarcem. Sigur, poate gândeam așa, dar Dumnezeu avea alt plan și astăzi voi sunteți aici, ca rezultat al venirii noastre. Dumnezeu să binecuvânteze comuniștii, pentru că din lumea comunistă refugiații au venit aici și au vrut să aibă Ortodoxia lor aici și având Ortodoxia lor, desigur, voi ați găsit Biserica în ei și prin ei.

Așa că totul în istorie este important, chiar și comunismul. Dumnezeu mișcă evenimentele istorice, deci totul este în regulă. Am fost în închisoare, dar nu îmi pare rău că am fost în închisoare; Dumnezeu… a fost o binecuvântare pentru că am devenit călugăr în închisoare. L-am găsit pe Dumnezeu în închisoare. Eram teolog. Să-mi fie rușine pentru că nu înțelegeam ce este Dumnezeu. Dumnezeul meu era Dumnezeul cărților. Chiar și Dumnezeul Sfintei Scripturi este altceva. Adevăratul Dumnezeul este Viață și experiență, nu Dumnezeul cărților. Dumnezeul meu, ei bine, eram teolog, citeam o mulțime de cărți, nu Îl cunoșteam pe Dumnezeu, pe Dumnezeu Cel adevărat. Să-L găsești pe Adevăratul Dumnezeu înseamnă să redescoperi cine ești: tu ești templu al Dumnezeului Celui Viu, voi sunteți biserici sfințite ale Lui Dumnezeu și Dumnezeu locuiește în voi. Și pentru că nu am vrut să spun mai multe despre trecutul meu: călugării sunt nimic, ei merg la mănăstire pentru că vor să fie anonimi. Deci de ce să vorbesc despre mine, asta e inutil.

Vreau doar ca informație să vă spun că România are o populație… întreaga populație este de 23 de milioane, aproape ca și Canada, toată Canada, și 20 de milioane sunt ortodocși. Și avem 400 de mănăstiri în România. Este un stat monahal. Și cât de benefic este să ai atâtea mănăstiri! Eu am fost crescut foarte aproape de o mănăstire cu 80 de călugări. În România astăzi există mănăstiri cu 600 de maici și 500 de maici, ele au seminarii pentru călugări și maici, și este un stat monahal. Vezi călugări la piață, pe trotuar, peste tot, înconjurați de oameni și vorbesc: “O, măicuță, vreau să-ți spun una, alta”. Acesta este benefic, această influență pentru familie, pentru copii este minunată. Noi chiar vorbim în vocabular monahal, spunem “binecuvântează-mă” ca și călugării din mănăstire, pentru că mănăstirile ne-au dat primele școli, tipografii, cultura română, istoria română.

În Evul Mediu, Mitropolitul era judecătorul suprem al țării. Deci aveam tribunale pentru a judeca criminalii până în 1866, toate procesele… Nu aveam o constituție, constituție seculară. Canoanele sfinte… toate tribunalele judecau conform canoanelor Bisericii. Deci imaginați-vă să aveți o istorie ortodoxă. Nu puteți vorbi în România despre istoria națională fără ortodoxie și monahism. Nu puteți face asta nici în Rusia. Comuniștii nu au putut distruge asta. Ei au reparat toate monumentele istorice, care majoritatea erau mănăstiri, pentru că Dumnezeu pune diavolul să lucreze pentru El. Deci comuniștii au reparat biserici. Erau monumente istorice, erau o comoară a țării, dar astăzi le folosim.

Deci este foarte bine pentru familie să aibă comunități monahale, să viziteze mănăstiri. În America până acum avem, conform părintelui Hopko, 53 de comunități monahale, comunități monahale ortodoxe. Mergeți să vedeți câteva dintre ele. Și știu că vă străduiți să aveți câțiva călugări aici. Este un loc frumos pentru mănăstire aici. Este bine să aveți așa ceva, deoarece copiii îi vor vedea, măcar cu aceste haine amuzante pe care le poartă. Ei bine, asta nu face călugărul, am putea fi fără asta, dar oricum când vezi o măicuță pe stradă cel puțin vezi pe cineva care trăiește pentru Dumnezeu, total dedicat lui Dumnezeu.

Ce este un călugăr? Un călugăr este ca voi, este un laic, noi nu suntem clerici. Părinții fac parte din cler, dar călugării nu sunt clerici. Eu sunt cleric pentru că aveau nevoie în mănăstire de un preot și m-au făcut preot, dar nu am mers la mănăstire să devin preot, ci ca să fiu călugăr. Deci restul călugărilor sunt ca laicii, cu o singură diferență: ei vor să trăiască în veșnicie începând de acum. Dacă trăim în veșnicie, de ce să ne căsătorim să ne implicăm în aceste lucruri limitate temporare? Dar asta este o vocație specială. Părintele Thomas Hopko spune că aceeași chemare este pentru călugări și pentru toți. Trebuie să fim desăvârșiți precum Tatăl nostru din ceruri este desăvârșit. Când Iisus a spus “luați-vă crucea și urmați-Mă”, El nu a spus asta doar pentru călugări. Când Iisus a spus: dacă nu vă lepădați de voi înșivă, dacă nu vă lăsați mama și tatăl, fiicele pentru Mine, dacă iubiți mama și tatăl mai mult, El nu a spus asta doar călugărilor. El a spus asta tuturor.

Noi toți suntem chemați la desăvârșire, dar există multe vocații. Unii oameni ajung la desăvârșire prin familie și copii. Este o cruce, este o răstignire, nu este atât de confortabil, înțelegem asta. Unii au vocația să trăiască singuri, să fie necăsătoriți și noi recomandăm celor necăsătoriți să devină călugări sau măicuțe. Deci vocațiile sunt multe, dar chemarea este generală pentru toți să ajungă la desăvârșire. Deci călugării sunt niște oameni care au decis să trăiască în veșnicie începând din acest moment. Nu vreau să vă rețin pentru că sunteți obosiți, dacă cineva are întrebări să-mi pună, vă rog. Și iertați-mi engleza, aș vrea să mă înțelegeți. Bine, deci este vreo întrebare, Părinte?

– Părinte, vedeți o creștere a interesului din partea oamenilor care simt că chemarea monahală ar putea face parte din viețile lor?

– Da, există o renaștere în România, după această revoluție care a abolit comunismul, băieții și fetele merg la mănăstire. Noi am adus niște surori din România care sunt foarte tinere, foarte tinere, de 18, 19, 20 de ani. Ele merg la mănăstire, în România. În Grecia există o mișcare: intelectualii merg la mănăstire. Părintele Emilianos de la Mănăstirea Sfinților Petru și Pavel din Sfântul Munte Athos a fost președinte al Universității. Părintele Vasilios care, apropo, a publicat “Intrarea în Împărăție”, aveți acea carte scrisă de părintele Vasilios de la Stavronikita, a fost profesor la universitate. În Grecia, intelectualii, profesioniștii renunță la tot și merg spre viața monahală. Există ceva ce Duhul Sfânt a pus în oameni astăzi, există un interes. Când am venit în 1972, nu cred că erau șase mănăstiri, poate, iar acum avem 53. Așa că priviți aici, suntem…

Există un interes pentru Ortodoxie și pentru monahism, deoarece Ortodoxia fără monahism nu este completă. Monahismul a fost de la început în structura Bisericii, chiar din Vechiul Testament: Ilie, Elisei, Sfântul Ioan Botezătorul, care este ocrotitorul monahismului, Sfântul Pavel, Sfântul Ioan Teologul, și așa mai departe, Maica Domnului, și așa mai departe. Ei bine, monahismul nu era organizat în clădiri și cu un stareț sau egumen, cum să spun. Nu. Dar a fost întotdeauna în structura Bisericii. Fecioarele, după cum Sfântul Pavel a spus în epistola sa, în epistolele pastorale, erau organizate. Văduvele erau organizate.

Deci, fără monahism, Biserica, Biserica Ortodoxă, nu poate avea o viață adevărată. Deci, dacă vreți să faceți ceva, sau poate, unii dintre voi poate sunt pregătiți să dedice întreaga viață lui Dumnezeu. Este foarte bine. Dacă, așa cum a spus Sfântul Pavel, nu sunteți căsătoriți, nu vă grăbiți spre căsătorie, rămâneți exact așa cum sunteți. Și le dă sfaturi: o femeie sau un bărbat căsătorit vrea să-și mulțumească soția sau soțul, dar cei care nu sunt căsătoriți Îl vor mulțumi doar pe Dumnezeu. Așa că Sfântul Pavel vrea ca toată lumea să fie ca el, dar desigur că vocațiile sunt diverse. Dacă nu aveți familii bune, nu veți avea călugări și maici, deoarece ei nu vin din cer. Deci, educați-vă copiii într-o viziune creștină, să fie creștini buni și vor ști ce să facă cu viața lor în viitor, nu vă îngrijorați. Vom avea viață monahală aici în America. Trebuie să schimbăm viziunea, să schimbăm viziunea spre a merge în interior, pentru a explora acest univers interior unde este Dumnezeu.

Vă mulțumesc. Alte întrebări, vă rog. Vă mulțumesc. Vă mulțumesc, părinte.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!