De ce Iisus nu ne-a promis niciodată o viață bună – doar o moarte sfântă – p. Moise McPherson

Urmăriți un cuvânt foarte profund al părintelui Moise McPherson care atacă frontal una dintre cele mai periculoase preconcepții din lumea creștină occidentală – numită și „evanghelia prosperității”.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

De ce Iisus nu ne-a promis niciodată o viață bună – doar o moarte sfântă

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Sărbătoare fericită! (În lb. bulgară „С празником”)

Nu știu unde am auzit prima dată asta, acum mulți ani, când îmi făceam studiile de licență în filozofie și religie, și era cineva, evident că nu era ortodox, și avea acest citat, spunea că, în esență, Hristos a venit să propovăduiască „Împărăția răsturnată.” Și acest gând mi-a rămas în minte de vreo 20 de ani. Cred că unul dintre cele mai grele aspecte, poate aș spune cel mai greu aspect în a trece de la…, întotdeauna am crezut că era de la protestantism, dar aș spune că poate e, în general, de la o mentalitate vestică la o mentalitate ortodoxă, nu la una ortodoxă răsăriteană, ci la o mentalitate ortodoxă, este această idee că viața ar trebui să fie bună și pașnică și pusă la punct și prosperă și totul ar trebui să se lege și să iasă bine. Și de fapt un subset al faptului că viața ar trebui să decurgă în favoarea mea. Nu-i așa? Totul în protestantism propovăduiește asta.

Dar dacă privești societatea ca un întreg, consumismul occidental și întreaga cultură a reclamelor, întreaga idee de reclame și de cumpărare de produse și viață și toate astea este că tot ce adun în viața mea este ca să-mi fac viața mai bună decât era. Și totul ar trebui să fie în favoarea mea. Și aș spune că unde devine cu adevărat înșelător și, eu aș spune diabolic, este înțelegerea că dacă totul este în favoarea mea asta este un semn că Dumnezeu mă iubește sau că Dumnezeu m-a acceptat sau că Dumnezeu m-a binecuvântat, că sunt ales, că lucrurile merg bine etc.

Și apoi vii și citești Viețile Sfinților și nu întâlnim deloc așa ceva în Viețile Sfinților, de fapt uneori pare că Viețile Sfinților merg din rău în mai rău. Știi, citești un sfânt și zici: uau, toată lumea din mănăstire îl ura și-l ocăra. Și a suferit 20 de ani. Sau Sf. Benedict, călugării lui au încercat să-l ucidă otrăvindu-l. Știi, citești toate astea și zici: Doamne, ce viață teribilă. Și apoi treci la viața următorului sfânt și vezi cum întreaga lui familie a murit într-o epidemie, și apoi al a trăit fără nimic în următorii… Zici: Doamne Dumnezeule, asta e și mai rău decât ultima. Și apoi citești pe următoarea și vezi că i-au ucis întreaga familie, inclusiv copiii. Și zici: care este tema consistentă când citesc Viețile Sfinților? Tema consistentă pe care o observăm cu toții constă în aceste mari vizite ale harului, aceste mari experiențe ale Duhului Sfânt. Și deseori mă gândesc la…

Știți, este o poveste în Viața Sfântului Părintelui nostru Iosif Isihastul, unde el strigă către Dumnezeu în rugăciune și vede această lumină care strălucește de pe Crucea de pe vârful Muntelui Athos și strălucește în jos și aterizează în inima lui și începe să audă Rugăciunea lui Iisus și începe să se roage neîncetat și este această minunată incredibilă cantitate de har, în Duhul Sfânt. Și apoi realizezi întregul context pentru asta e faptul că el nu poate găsi un avvă, rătăcește prin Muntele Athos, călugărul cu care locuia i-a furat toți banii. Literalmente, fiecare lucru care a dus la asta a fost ca un punct critic după punct critic după punct critic. Și avem această noțiune complet falsă în Vest că totul va merge bine și se va potrivi fără cusur și viața mea va fi binecuvântată și Îl voi cunoaște pe Dumnezeu și Îl voi experia. Și apoi realitatea este că pentru cei mai mulți dintre noi, experiem doar puțin din Dumnezeu și Îl cunoaștem doar foarte puțin.

Dar luptele noastre nu sunt atât de serioase. Și apoi când privim la Viețile Sfinților, realizăm că, cu tot harul pe care l-au experiat, această vizită a Duhului Sfânt, ei au trăit extraordinare suferințe și greutăți, fiind ocărâți, fiind persecutați, urâți, calomniați. Adică, dacă te gândești la viața Sfântului Nectarie din Egina, a fost acuzat de păcate sexuale false, și toate acele lucruri pe care le-a îndurat timp de 30-40 de ani: a fost ocărât, aproape alungat, în esență, din Biserică, toate aceste lucruri care s-au abătut asupra Sfinților… și odată cu acestea a venit un mare har.

Și cred că dacă este un lucru pe care trebuie să-l știm și să-l înțelegem este că harul Duhului Sfânt, vizita harului, este foarte scump. Nu este un lucru ușor să-L cunoști pe Dumnezeu. Nu este un lucru ușor sau ieftin să Îl experiezi pe Dumnezeu. Nu este un lucru ușor ca Dumnezeu să coboare și să ni Se arate nouă sau să Se manifeste într-un anumit fel pentru a atinge sufletele noastre, pentru ca noi să Îl experiem; asta implică mari greutăți.

Așadar, când citim astăzi în Fericiri, pe care le cântăm literal la fiecare Liturghie duminicală: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiți. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este Împărăţia Cerurilor. Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni, și vor spune tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind, din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, căci plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe prorocii cei dinainte de voi.”

Trăim într-o astfel de zi și într-un astfel de ceas, în astfel de vremuri, încât dacă nu mergi cu societatea, dacă nu mergi cu idolii și cu închinarea societății și cu lucrurile pe care ești îndemnat să le accepți, cu lucrurile pe care ni se spune să le celebrăm, precum o lună întreagă a mândriei, care are un dublu înțeles, iar ambele înțelesuri sunt de iad, ambele înțelesuri sunt patimi și nu virtuți, dacă mergem împotriva societății, ni se spune astăzi că suntem bigoți, că suntem neiubitori, că suntem nepăsători, că suntem intoleranți, că suntem nemilostivi, și totuși Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Fericiți sunteți!” Și chiar la sfârșit, El merge atât de departe încât să spună: „Bucurați-vă și vă veseliți!” Acesta cred, fraților și surorilor, că este un fel de test suprem al privirii asupra vieții noastre în Hristos.

Am dobândit oare această mentalitate? Înțelegem oare aceste cuvinte: „Bucurați-vă și vă veseliți”? Bucurați-vă în fața prigoanei. Bucurați-vă în fața falsității, a minciunilor. Bucurați-vă în fața urii și vă veseliți, deoarece aceasta este adevărata călătorie a unui creștin. Un adevărat creștin nu poate trece prin această viață în tihnă și confort. Un adevărat creștin nu poate trece prin această viață cu totul mergând pe placul său. Un adevărat creștin trebuie să înfrunte dușmanul lui Dumnezeu, care este diavolul. Trebuie să înfrunte prigoana, încercările, necazurile, trebuie să înfrunte aceste lucruri, trebuie să întoarcă și celălalt obraz și să rabde aceste lucruri: aceste insulte, afirmații defăimătoare, oamenii care ne disprețuiesc, oamenii care nu ne cinstesc.

Creștinul trebuie să îndure toate aceste lucruri cu înfrânare, cu o suflet blând și smerit, știind că nu oamenii înșiși războiesc împotriva noastră, așa cum ne amintește Sf. Tihon, ci sunt demonii care ațâță oamenii, care îi înfurie, care au creat lucruri în această societate, în această lume, după chipul diavolului. Ei încearcă constant să preia controlul asupra societății și să o degradeze și să vadă societatea căzând și arzând în nepăsare, în deșertăciune și mândrie, în imoralitate sexuală și răutate. Acesta este întregul scop al forțelor demonice care sunt slobozite pe pământ, să zdrobească și să vadă omenirea zdrobită. Și totuși, în fața acestui lucru, mulți creștini devin aproape indignați sau combatanți sau spun: nu vom permite să se întâmple asta. Și au tot felul de idei grandioase despre cum vor lupta împotriva duhului veacului acestuia.

Și totuși știm din viețile sfinților că există o singură cale de a lupta împotriva întregului rău din lume și de a învinge tot răul din această lume și anume să schimbi lumea prin unul singur, printr-o singură persoană. Acesta este scopul nostru. Și acea persoană suntem noi înșine. Sf. Siluan a vorbit pe larg despre faptul că dacă ar putea doar să diminueze răul din propria sa inimă, ar fi mai puțin rău în lume. El nu a încercat să schimbe totul în societate, și totuși marea ironie este că, la peste o sută de ani după aceea, oamenii încă îi citesc viața, încă se inspiră din ea, și încă se inspiră să se pocăiască și să-și schimbe viețile imitându-l, văzând cum s-a pocăit el. Și, așadar, nu ne revine nouă, creștinilor, să facem vreo mare lucrare și să recucerim cultura și să răsturnăm societatea și să facem lucrurile mai bune și bla-bla-bla-bla-bla.

Toate acestea sunt doar un gen de gândire grandioasă care nu duce nicăieri. Întreaga societate e construită pe un singur lucru, care e individul, persoana. Și apoi, prin extensie, pe căsătorie. Și apoi, prin extensie, pe familie. De aceea societatea eșuează. Societatea eșuează pentru că individul nu Îi dă inima sa lui Iisus Hristos. Și când ei nu dau inima lor lui Hristos, căsătoriile lor încep să se destrame. Iar căsătoriile disfuncționale creează copii disfuncționali. Iar copiii disfuncționali caută plăcerea și hedonismul pentru a potoli disfuncția din sufletele lor și din viața lor de familie. Și astfel societatea merge din rău în mai rău pentru că continuă să creeze tot mai mulți oameni disfuncționali.

Pentru noi, frați și surori, chemarea din Evanghelia de astăzi, din Fericiri, este să vedem toate aceste lucruri care se întâmplă în societate și să îndreptăm neîncetat ochii minții noastre spre inimile noastre, pentru a privi răul din propria noastră inimă care crește și putrezește acolo: mânia noastră, resentimentele noastre, neiertarea noastră, mândria noastră, egocentrismul nostru, pofta trupească, pofta de bani, pofta de putere, și să lucrăm pur și simplu la propriile noastre suflete, cultivând prin rugăciune și post, prin participarea la sfintele slujbe, prin împărtășirea cu Sfintele Trup și Sânge ale lui Iisus Hristos, pentru a deveni tot mai asemănători lui Hristos, pentru a deveni tot mai îndumnezeiți, pentru a ne curăți de patimi, astfel încât să putem transmite acest har divin care locuiește în noi de la Sfântul Botez, pentru ca oamenii să poată vedea lumina lui Hristos în noi. Și noi credem că trebuie să fie ceva mare.

Vorbeam cu un prieten și el a spus că era o companie cu care făcea afaceri, o companie uriașă, multi-miliardară, o companie enormă din Los Angeles, și unul dintre băieți a spus: „E ceva diferit la tipul ăsta, la subcontractorul ăsta cu care lucrez”. Și a spus: „Nu-l aud niciodată înjurând”. Doar asta. Doar asta. A spus: „nu înjură niciodată, nu se plânge, mereu are o atitudine bună.” Doar asta a împărtășit Împărăția Cerurilor. Faptul că nu era ca toată lumea. Faptul că acest om, care probabil comanda sute, dacă nu mii de oameni, putea vedea într-un simplu contractor lumina lui Hristos pentru că duhul lui nu era din lumea aceasta. Acea mică diferență a lăsat razele eternității să intre.

Și astfel trebuie să înțelegem că nu este vorba despre schimbarea unor lucruri mari, acum că intrăm în această sezon electoral, politici și candidați și toate aceste lucruri. Asta este ca heroina culturii americane, gândirea că dacă obținem combinația politică potrivită, totul va fi pașnic. Dar asta nu are nimic de-a face cu pacea care întrece orice înțelegere. Pacea adevărată în societate, schimbarea adevărată în societate vine din a avea un singur Rege, și anume Domnul Iisus Hristos. Și dacă acel Rege nu domnește în inimile noastre, dacă El nu stă pe tronul inimilor noastre, dacă nu El ne dictează modul de viață – cum ne petrecem timpul, cum ne cheltuim banii, cum investim energia noastră -, dacă viața noastră este despre lumea aceasta, atunci această domnie nu va avea niciun efect, nici asupra societății, nici asupra oamenilor din jurul nostru.

Singura cale pentru noi de a schimba societatea, singura cale de a vedea ceva permanent și semnificativ, este ca Domnul nostru Iisus Hristos, Regele vieții noastre, să strălucească din noi în fiecare aspect al vieții noastre și în lucrurile pe care le facem, când oamenii din Biserică sunt în jurul nostru, dar și când oamenii nu sunt în jurul nostru. Atunci Domnul nostru Iisus Hristos domnește și ne guvernează sufletele și trupurile noastre, timpul nostru, energia noastră, banii noștri, totul, căsătoriile noastre, modul în care ne creștem copiii, totul. Când asta se întâmplă, frați și surori, când Domnul Iisus Hristos preia acel tron prezidențial, acel tron regal din noi, atunci America se va schimba. atunci Lumina lui Hristos va veni să boteze națiunea, atunci vom vedea o schimbare în politici și în oameni, în sănătate și în sănătatea spirituală a națiunii noastre.

Dar totul începe cu tine și cu mine. Nu putem spera că societatea noastră se va schimba dacă tu și eu nu suntem dispuși să ne schimbăm, dacă tu și eu nu suntem dispuși să postim, să ne rugăm, să fim în Biserică, dacă tu și eu nu suntem dispuși nu doar să dăm banii noștri Bisericii, ci și săracilor, săracilor, oamenilor care au nevoie de ei, misiunilor care se întâmplă în lume, modurilor în care încercăm să ajungem la oameni de pe alte continente și să răspândim Evanghelia. Toate acestea sunt responsabilitatea și datoria noastră și fiecare dintre noi este responsabil și va da socoteală pentru sine însuși, dar suntem responsabili și pentru a ne încuraja unii pe alții.

Mă rog ca noi toți să fim motivați să vedem această națiune, această mare națiune… Și spun asta despre această națiune pentru că adesea este trecută cu vederea și oamenii nu realizează asta, chiar unii mari duhovnici români, a fost un părinte, cred că George Calciu, care a spus asta, un mare duhovnic român, un sfânt, și el a spus, practic, că poți spune ce vrei despre America, dar el a spus, în esență, că niciodată în istorie nu a existat o națiune care să fi fost mai generoasă decât America. El aplauda absolut poporul american pentru faptul că erau atât de bogați în iubire și generozitate și generozitate financiară în a ajuta pe alții. Ar trebui să înțelegem că asta este un lucru mare și frumos pe care țara noastră l-a făcut istoric. Că țara noastră dorește să aibă asta. Că țara noastră a fost întemeiată pe înțelegerea că noi am putea să-L adorăm pe Dumnezeu și că ne vom separa de tirania guvernului care ne spune ce să facem.

Mă rog, fraților și surorilor, să preluăm această măreață manta a dorinței de a schimba societatea și de a schimba lumea prin a ne schimba pe noi înșine, prin a ne pune întregul nostru timp și energie în cultivarea sufletelor noastre, în pocăința păcatelor care sălășluiesc în noi, astfel încât să fim curățați. Și în acest fel, întreaga societate va fi curățată. Și în acest fel, ne vom îndrepta spre botezarea acestei întregi mari țări. Amin.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!