Adevărul Incomod: 32 de predicții despre climă dovedite false
18 decembrie 2025
Istoricul chiliei athonite „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – p. Pimen Vlad
19 decembrie 2025
Ascultați un cuvânt duhovnicesc al IPS Neofit care, plecând de la teologia părintelui Ioannis Romanides, ne prezintă importanța mărturiei pe care Hristos o dă prin sfinții Bisericii.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
Un secol de mărturisire – IPS Neofit de Morphou
În plus, am realizat, mai ales după participarea noastră la Sinodul din Creta, lacunele majore pe care le avem noi, ortodocșii, confuzia în privința interpretării corecte a dogmelor Bisericii noastre, dar și neputința, atunci când întâlnim oameni atât ortodocși cât și heterodocși, care ne cer un cuvânt viu din experiența noastră, care să se bazeze pe fundamente solide, pe o continuitate neîntreruptă, pe care doar Biserica Ortodoxă o deține. Iar acest lucru se întâmplă într-o vreme în care heterodocșii au realizat – nu toți, dar mulți dintre ei – că în Biserica Ortodoxă există o continuitate, un curs sfințitor, duhovnicesc, o prezență neîntreruptă a Preasfintei Treimi, pocăință neîntreruptă care naște Sfinți, pe care ei au pierdut-o de o mie de ani.
Dar, cât de mult ar trebui să-I mulțumim lui Dumnezeu că, în ciuda slăbiciunilor și a lipsurilor noastre, ne-a învrednicit să îi cinstim pe Sfântul Paisie, pe Sfântul Porfirie, pe Sfântul Mucenic Filimon, pe Sfântul Cuvios Iacov Tsalikis. Pentru aceasta – și este un mare păcat să nu vorbim despre sfințenia modernă – de vreme ce Dumnezeu ne îngăduie nouă, ortodocșilor, să avem în secolele al XX-lea și al XXI-lea atât de mulți Sfinți mari. Nu doar în Grecia și Cipru, ci și în Rusia, România, Bulgaria, Serbia și oriunde există Ortodoxie. Pentru ca Dumnezeu să ne descopere astfel de mari sfinți în zilele noastre, înseamnă că dorește să vorbim despre ei și să ne străduim să ne asemănam lor.
Pe de altă parte, în niciun caz nu ar trebui să ne îndoim că una este Biserica, cea Ortodoxă, care continuă până astăzi să dăruiască Sfinți și Sfinte. Nicio erezie sau confesiune creștină nu poate fi numită Biserică. Chiar și termenul heterodox înseamnă o persoană care are alte convingeri religioase, care nu sunt Ortodoxe. Aici se poate observa deosebita valoare a teologiei Părintelui Ioannis Romanidis, care, în calitate de membru al Patriarhiei Ecumenice, în diverse dialoguri cu heterodocșii, a insistat că Biserica Ortodoxă este singura Sfântă și Apostolească și niciuna alta. Când spunem că la Sinodul Ecumenic au participat Părinți teofori, spunem literalmente că printre ei au existat episcopi luminați și sfințiți. Iar prin deciziile și hotărârile lor sfinte și dumnezeiești au întărit credința ortodocșilor și au înfruntat toate ereziile care căutau să distrugă credința cea dreaptă a poporului.
Trăim vremuri apostolice și extrem de mărturisitoare. Vă amintesc că Gheronda Sofronie de la Essex, cu mai multe decenii în urmă, a prezis că secolul nostru va fi secolul mărturisirii. Este posibil ca toți să fim chemați să ne mărturisim credința în fața oricărei persoane care slujește duhului potrivnic, și chiar să murim pentru aceasta, așa cum zeci de mii de frați ai noștri au fost martirizați în Rusia comunistă și cum sunt martirizați astăzi în învecinata noastră tară, Siria. Cu toate că trebuie să fim mărturisitori ai credinței noastre, este nevoie să avem discernământ și să fim foarte atenți. Să nu cădem în extremele înșelării și a fanatismului.
Biserica nu este o instituție, ci Trupul Mântuitorului Hristos, Care dăinuiește pe vecie. De aceea, întrucât nu suntem de acord cu deciziile unor episcopi, nu putem să părăsim Biserica, adică Trupul lui Hristos și să ne bazăm pe propria, așa-zisa noastră, teologie. Biserica este una și greșelile episcopilor ei sunt corectate de sinoadele următoare. Repet, Biserica este una și greșelile episcopilor ei sunt corectate de sinoadele următoare. Aceste lucruri le învățăm și din teologia Părintelui Ioannis Romanidis.
Sfântul Paisie Aghioritul, în legătură cu acest subiect, în scrisoarea sa din 1969 – și știu foarte bine că această scrisoare a fost rezultatul unei colaborări între cei doi – Sfântul Paisie și Pr. Ioannis Romanidis – a notat, printre multe alte lucruri excepționale și miraculoase pe care Sfântul Paisie le scrie profetic despre aceste evenimente care au loc astăzi, că Biserica noastră Ortodoxă nu are lipsuri. Singura sa lipsă este lipsa de ierarhi serioși și de preoți cu principii patristice. Sunt puțini aleși – totuși acest lucru nu este îngrijorător. Biserica este Biserica lui Hristos și El o cârmuiește. Nu este un templu zidit din pietre, nisip și var și distrus de focul barbarilor, ci Biserica este Însuși Hristos. “Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44). Atunci când va fi nevoie, Domnul va ridica sfinți precum Marcu al Efesului și Grigorie Palama, pentru a aduna pe toți frații și surorile noastre scandalizați, pentru a mărturisi credința Ortodoxă, pentru a întări Sfânta Tradiție și pentru a dărui o mare bucurie mamei noastre, Biserica.
Cât de valabile sunt acestea astăzi, frații mei? Părintele Ioannis Romanidis, subliniind importanța influenței terapeutice a Ortodoxiei, dar și experiența teologică a Sfinților în acest proces terapeutic, scrie: “Cunoașterea lui Dumnezeu poate fi dobândită doar de omul îndumnezeit – adică de Sfânt. Acela care Îl cunoaște pe Dumnezeu în mod direct. Iar experiența acestui om îndumnezeit este fundamentul credinței ortodoxe despre Dumnezeu. Adică, cel îndumnezeit Îl cunoaște pe Dumnezeu în mod direct. Apoi, el ne transmite “lucrurile despre Dumnezeu” și astfel dobândim cunoașterea despre Dumnezeu de la cel îndumnezeit.
Așadar, Profeții, Apostolii și Sfinții Bisericii sunt autoritatea noastră despre Dumnezeu. Și avem credință în Dumnezeu prin mijlocirea acestor persoane. De aceea credința Sfinților Paisie, Porfirie, Iacov, Evmenie, Sofronie este atât de importantă. Întrucât noi avem credința acestor oameni [sfinți] – adeverind-o fiind următori Sfinților Părinți. Ce rostim în Pavecernița Mare? “Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, al lui Avraam, Isaac și Iacov”. Astăzi, Părinții care au primit credința lui Avraam, Isaac și Iacov sunt acești oameni ai lui Dumnezeu, cei contemporani. Nu putem avea altă credință decât a lor, nici să spunem că Părintele Paisie nu a avut studii și diplome. Și să ne bazăm pe diplomele unor academicieni, obținute în Germania și în Anglia. Experiența se regăsește în chilii, în lacrimi, în pocăința care le urmează acestora. Nu putem avea experiența directă a lui Dumnezeu decât dacă am ajuns la stadiul de iluminare și de îndumnezeire în viața noastră duhovnicească.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comments
Părinte, care sunt sfinții români în viață? Se poate să ne dați niște nume? Sau nu ne este cu folos să știm? N-aș zice, fiindcă avem exemplul sfinților închisorilor și al multor altor sfinți la care venea multă lume pentru a le cere sfatul în diferite chestiuni, cât erau încă în viață, iar ei i-au ajutat chiar dacă erau slăbiți trupește. De aceea nu cred ar fi un păcat să căutăm sfinții în viață, desigur cu măsură și grijă ca să nu-i deranjăm.
Deși un argument contra obsesiei de a căuta sfinți “în viață” e ceea ce mi-ați răspuns într-un comentariu acum un an-doi, când întrebasem eu ce ar fi făcut un anume sfânt dacă ar fi în viață astăzi, mi-ați răspuns că sfântul e mai viu decât noi. M-a ajutat mult acel răspuns. Probabil că putem primi chiar mai mare ajutor de la sfinții trecuți la cele veșnice decât de la cei încă în trup aici. Dar atunci de ce avem totuși nevoie să căutăm și un Avva? De ce nu e suficient doar să ne rugăm la sfinți și atât, dacă ei sunt mai vii decât noi. Probabil pentru același motiv pentru care nu putem avea un duhovnic trecut la cele veșnice, nu ne putem mărturisi păcatele la sfinții trecuți la cele veșnice, avem nevoie de o conexiune cu cineva în trup. Nu înțeleg exact de ce, dar cred și simt că e nevoie de ambele. De altfel, de foarte multe ori sfinții de dincolo comunică cu noi prin intermediul oamenilor de aici. Ne rugăm să ne dea un semn, uneori (mai rar) semnul vine direct de la sfinți, dar alteori (mai des) răspunsul vine prin intermediul unei persoane de aici.
Și un off-topic, iată niște vorbe revelatoare ale Dr. Iain McGilchrist într-o conversație cu Jonathan Pageau în cel mai recent clip al lui Pageau numit “Artificial Intelligence, Possession, and Mental Illness”:
„Creierul tău nu e inteligent, e doar o structură complexă. Ceea ce este inteligent e conștiința ta care folosește acel creier. În același fel, inteligența artificială nu va ajunge niciodată inteligentă; ea poate în schimb să acționeze ca o poartă pentru o inteligență. Nu știm ce forme de conștiință există în cosmos; există forțe distructive care pot pătrunde într-o situație și o pot deraia, o pot prelua, o pot folosi în scopurile lor. Este o idee rezonabilă; e dogmatic să crezi că nu există altceva decât mecanicul, ceea ce oricum nu mai are niciun fundament în știință.”
Dr. Iain McGilchrist este un om de știință care a observat dovezi ale existenței demonilor, în sensul unor conștiințe extraterestre fără trup care au impulsuri (cum ar fi dorința de putere) observate anterior de Jung, Freud, Einstein și alți cercetători. Spune că ar trebui să le luăm în serios când dezvoltăm AI: posibilitatea unor inteligențe extraterestre fără trup care ar putea folosi inteligența artificială pentru a ne controla lumea și a o modela după voința lor.
Tot Jonathan Pageau — o explicație excelentă: „Când ești dependent, există o voință care te parazitează și folosește slăbiciunile din tine și te îndreaptă într-o direcție spre propria ta distrugere, dar asta e în slujba a ceva străin de tine; există ceva care beneficiază de pe urma distrugerii tale — doar că nu tu, e ceva exterior.”
Îmi place că subliniază că mereu există ceva care beneficiază de pe urma distrugerii noastre; e exact același mecanism ca la organismele parazitare sau la spionii infiltrați într-o țară care provoacă haos sau distrugere în beneficiul altei țări. Asta fac entitățile demonice cu noi când câștigă războiul spiritual și ne infiltrează mintea până în punctul în care ne schimbă comportamentul.
Tot pe acest subiect am găsit un clip scurt minunat al unui călugăr ortodox coptic, știu că sunt eretici că nu acceptă toate cele 7 sinoade (doar pe primele 3), dar acest sfat este atât de adevărat — ne îndeamnă să ne rugăm permanent „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, pentru că a învățat lecția pe pielea lui: când încetezi să te rogi, îți deschizi trupul atacului celui rău, care te poate răni, așa că trebuie să te rogi neîncetat, indiferent ce faci — fie că mergi, fie că muncești sau orice altceva.
De la dvs. am învățat părinte cât de puternică e rugăciunea lui Iisus și că Sf. Ap. Pavel a zis că doar acele 5 cuvinte ar dori să le rostească toată viața, dar o dimensiune nouă pe care am aflat-o din clipul de mai sus e că-n orice clipă nu ne rugăm, cel rău ne rănește negreșit. Asta ridică mult miza rugăciunii constante, dacă nu o putem face din dragoste pentru Hristos fiindcă nu suntem capabili de atâta dragoste, atunci să ne forțăm măcar să o facem de frică, de frica celui rău, ca scut de protecție, fiindcă altfel ne ia cu asalt, ne invadează.
Dr. Iain McGilchrist povestește de asemenea că atunci când psihiatrii tratează persoane psihotice sau schizofrenice, de multe ori acele persoane aud o voce în ureche care le zice că nu valorează nimic și că trebuie să se sinucidă. După tratamentul medicamentos se simt mai bine, dar apoi vine o cădere când refuză să mai ia medicamentele. Când sunt întrebați de ce nu mai iau medicamentele, răspunsul e că vocea din ureche le-a zis să nu le mai ia. E un tipar cunoscut de psihiatri. Așa a ajuns Dr. Iain McGilchrist la concluzia că acele entități demonice profită de creiere care nu funcționează bine ca să comunice în mod direct, fizic, cu oamenii (adică nu doar prin gânduri cum fac cu noi), și să capete control asupra vieții lor. Iar când medicamentele psihiatrice rezolvă acea problemă în creier și demonii pierd portavocea, fac un ultim efort și zic oamenilor să nu mai ia medicamentele. E o dovadă incredibilă a modului de operare a demonilor, descoperită de acest Iain McGilchrist.
Pe acest principiu zice McGilchrist că aceste programe AI care avansează extrem de rapid și fără frâie, pot fi precum creierele cu probleme ale schizofrenicilor, și demonii să poată să ne vorbească în mod direct prin intermediul AI (cum a fost cazul acelui tânăr îndemnat să se sinucidă de către ChatGPT).