Slujbele Bisericii Ortodoxe: importanță duhovnicească și rânduială corectă – p. Teologos

Biserica este spitalul sufletelor, iar slujbele Bisericii Ortodoxe sunt principalul mijloc prin care primim energia necreată a harului lui Dumnezeu. În acest cuvânt explicăm de ce Biserica este locul vindecării, cum lucrează harul în timpul rugăciunii comune și ce înseamnă să fim prezenți cu mintea, inima și trupul la diferitele slujbe – de la Botez până la participarea la Sfânta Liturghie și la Sfânta Împărtășanie, discuție în care vorbim despre diferite aspecte începând cu poziția corectă în biserică și terminând cu lupta cu ispitele.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Spital pentru păcătoși

Biserica este spital pentru păcătoși. Este păstrătoarea ortodoxiei, care este știința medicală corectă care are ca scop vindecarea sufletului de chin, adică de boli de nervi, de singurătate, de moduri de gândire distorsionate, de adicții și în ultimă instanță de moarte. Avem nevoie de Biserică pentru a ne salva de toate acestea, chiar dacă unii, mai ales tineri, în întunecimea minții lor, cred că pot să le rezolve pe toate fără Dumnezeu. Dacă nu acceptă acest lucru în inima lor, atunci se vor chinui și îi vor chinui și pe alții după cum arată pregnant toată istoria omenirii.

Pentru aprofundarea imaginii Bisericii ca spital duhovnicesc, este de folos să citiți reflecția teologică Biserica – spital duhovnicesc și interviul dedicat vindecării omului în spațiul liturgic Vindecarea deplină a omului are loc în spațiul Bisericii.

Slujba botezului

Omul intră oficial în Biserică prin slujba Botezului pentru că prin această slujbă se scoate afară energia demonică pe care o avem din cauza căderii lui Adam și se pune în loc energia necreată, harul lui Dumnezeu. Dacă până la Botez vrăjmașul îl împingea pe om dinăuntru și Dumnezeu încerca să-l ajute din afară, după Botez harul dumnezeiesc îl ajută dinăuntru, în timp ce diavolul ispitește din afară. Evident că în aceste condiții se impune ca omul să fie botezat cât de curând posibil pentru că dacă îl lași cu energie demonică ani de zile atunci sufletul acestuia este influențat foarte negativ. Din cauza asta, încă de pe vremea Sf. Ap. Pavel care a botezat toată casa lui Ștefana, se botezau copii de mici.

Vedeți că slujba Botezului se face prin întreită afundare completă în numele Sfintei Treimi după cum spune Canonul 7 de la Sinodul 2 Ecumenic că preotul care nu afundă de trei ori trebuie să fie caterisit. Dincolo de asta, parte a Slujbei Botezului sunt exorcismele. După cum vedeți, lucrurile sunt foarte serioase, motiv pentru care diavolul luptă crunt ca slujba botezului să se amâne pe cât posibil și/sau să se facă cum nu trebuie.

Despre Taina Botezului și întreita afundare puteți aprofunda în prezentarea doctrinară Botez și în articolul pastoral despre creșterea duhovnicească a copiilor prin botez Botezul copiilor.

Semnificația și efectul slujbelor Bisericii Ortodoxe

Slujbele Bisericii Ortodoxe sunt esențiale pentru că acestea sunt unele din principalele mijloace prin care primim energia necreată necesară pentru transformarea sufletului nostru din viermii care suntem în fluturii care am fost creați să devenim. Desigur că energie necreată, har este oriunde, însă la slujbe concentrarea este mult mai mare. După cum apă este oriunde, inclusiv în atmosferă, însă pentru a ne sătura setea trebuie să ne ducem la izvor, în același mod, trebuie să mergem la slujbe, în Biserică și să nu stăm acasă spunând că ne putem ruga și acolo. De asemenea, altceva este concentrația harului în clădirea Bisericii și altceva în afara ei.

Dincolo de faptul că biserica este o clădire sfințită printr-o slujbă specială – slujba de Târnosire – în biserică multe suflete cuvioase s-au rugat și se roagă și astfel se adună acolo multă energie necreată și atunci și noi ne vom ruga mult mai ușor și mai cu spor. Pe un plan inferior, este faptul că în Biserică toate simțurile noastre sunt imersate în avanpremiera raiului: văzul prin icoane, iluminare și în general prin arhitectură, auzul prin psalmodie și rugăciunile rostite cu voce tare, mirosul prin tămâiere, pipăitul prin mirungere și închinare la sfintele icoane și am putea să spunem și Sf. Împărtășanie care ne împlinește și ne ridică către Dumnezeu. Și astfel, toate simțurile, inclusiv gustul – am spus de Sfânta Împărtășanie – și celelalte mâncăruri sfințite în Biserică – anafura și așa mai departe – sunt imersate în avanpremiera raiului.

Pentru că omul este după cădere victimă a influențelor, este evident că dacă este în Biserică, adică într-un cadru imersiv care îi ajută toate simțurile trupești și mintea și inima să se îndrepte către perfecțiunea iubitoare a lui Dumnezeu, omul va avansa mult mai bine în această direcție.

Fraților, Sfinții au construit biserici nu pentru că nu aveau ce să facă sau să se laude cu ele, ci pentru că au realizat la lumina energiei necreate importanța lor esențială pentru mântuirea noastră.

De asemenea, trebuie să știm că slujbele Bisericii Ortodoxe nu sunt făcute pentru Dumnezeu care este perfect, atotputernic, atotștiitor, atotfericit și nu are nevoie de nimeni și nimic pentru a fi astfel. Slujbele Bisericii Ortodoxe sunt făcute pentru noi pentru a ne apropia de El prin harul Său și prin rugăciunile Sfinților. Dincolo de asta, Hristos și Sfinții ne ajută cu exemplele lor personale care sunt evocate în slujbe astfel încât să putem și noi să îi urmăm.

Pentru legătura dintre slujbele Bisericii Ortodoxe și centrul lor, Sfânta Liturghie, sunt foarte folositoare atât clarificările noastre Sfânta Liturghie și Împărtășanie – clarificări necesare, cât și prezentarea sintetică Sfânta Liturghie.

Despre rugăciune

Acum trebuie să știm că omul este o prezență rugătoare și nu una spectatoare și din cauza aceasta omul trebuie să se roage la maxim la slujbă și când nu o să mai poată – pentru că e dificil pentru un începător să se roage în continuu cât ține slujba – atunci va cădea de la înălțimea rugăciunii ca pe o plasă pe cuvintele troparelor, pe imaginea icoanelor și a celor din biserică. După ce mintea se odihnește, atunci revenim iarăși la intensitatea rugăciunii care trebuie să fie ca o flacără iubitoare și smerită pe altarul inimii noastre. Să știți că în Biserică ne rugăm mai bine pentru că aici pe pământ suntem o existență în rețea, ne influențăm unii pe alții și în bine și în rău și, deci, în clipa în care se roagă mai mulți atunci ne rugăm și noi mai bine. Să nu uităm că Domnul a spus că acolo unde sunt adunați 2 sau 3 în numele Său, este și El în mijlocul acelora. Asta nu este o figură de stil, ci realitatea interioară a fiecăruia dintre cei care sunt mai mult sau mai puțin transparenți pentru har prin curățirea de noroiul patimilor.

Desigur că în exterior, adică în rânduiala slujbei, partea cea mai importantă este informația duhovnicească pe care o omul asimilează la slujbă și din cauza asta trebuie să fim foarte atenți și interesați, știind că slujba este portalul către veșnicie, portal care se deschide în inima noastră și din cauza asta este esențial să ne concentrăm pe viața interioară și când nu mai reușim acest lucru ne vom concentra pe duhovnicia din afara noastră.

Lupta cu ispitele la slujbele Bisericii Ortodoxe

Evident că diavolul îl luptă cu toate forțele pe om să nu aibă experiența vieții viitoare și din cauza aceasta vezi cum oamenii sunt luptați să nu vină la slujbe sub diverse pretexte sau dacă vin, atunci să stea mai în spate, cât mai în spate, sau chiar să-i scoată afară din biserică astfel încât să scadă oamenilor trăirea, influențați negativ de priveliștile laice din afara bisericii, de ceilalți oameni, de vorbărie, de ecrane și de tot felul de centri de atenție. De fapt, uneori vedem chiar și în biserică oameni care se uită pe telefoane, vorbesc între ei, îmbunătățesc sau repară în timpul slujbei sau privesc absenți pe fereastră – numai și numai să nu se roage. Toți aceștia devin în timp foarte duri, superficiali, limitați, lumești, anxioși, nemângâiați, fără deschidere către delicatețea adevărată a lui Hristos.

Despre cum luptă ispitele să ne scoată din biserică și ce înseamnă atenția la slujbă, este foarte folositor și cuvântul nostru video Cum trebuie să ne comportăm în biserică – p. Pimen Vlad.

Pricini binecuvântate pentru lipsirea de la slujbele Bisericii Ortodoxe

Asta este parțial valabil chiar și pentru cei care lipsesc din pricini binecuvântate, dacă nu sunt atenți să suplinească aceasta pe cât posibil. De exemplu, în monahism, sunt ascultări care în anumite așezăminte mai mari trebuie să se desfășoare în timpul slujbei. În astfel de situații ar fi foarte bine ca să existe sonorizare astfel încât să se audă slujba la ascultările respective și părinții respectivi să facă doar strictul necesar în timpul slujbei ca să meargă cât mai repede la slujbă care este sursa principală de energie iubitoare, duhovnicească și superinteligentă a lui Dumnezeu. Evident că dacă nevoia o cere, atunci să-și facă ascultarea desăvârșit și nu va fi cu nimic păgubit. Deci nu cumva să cârtească fratele dacă va fi pus într-o astfel de ascultare pentru că se păgubește, însă dacă pierde timpul respectiv în vorbiri deșarte sau în lucruri care pot fi făcute după slujbă atunci să știe că Dumnezeu nu se batjocorește și se va chinui și îi va chinui și pe ceilalți cu care va interacționa.

O particularitate din Athos

În Athos am văzut o regulă: diavolul încearcă să ne scoată din Biserică. Dacă reușește, atunci încearcă să ne scoată din așezământul monahal să ne facă să umblăm hai-hui prin munte cu diferite pretexte, și dacă reușească să ne răspândească și pe acest nivel atunci ne va scoate și din Athos și vom umbla prin lume, mai mult sau mai puțin. Acum, ca să nu judecați, să știți că sunt și părinți care au scopuri binecuvântate ca să meargă la alte așezăminte precum și ca să iasă din Athos – eu nu vorbesc acum de aceia, ci de cei care fac aceasta ca efect al akediei, al lâncezelii sufletești în care îi împinge vrăjmașul.

Pentru a înțelege mai bine atmosfera duhovnicească a Sfântului Munte și rolul slujbelor în viața de acolo, vă poate ajuta și dialogul nostru Ghid de pelerinaj în Muntele Părinților – Mihail Urdea, p. Teologos.

„Colibele uscate”

De fapt, în Sf. Munte, așezămintele monahale ca o casă fără biserică adică chiliile fără paraclise sunt numite „xerokaliva” adică „colibe uscate” – colibe care nu au izvorul apei celei vii a harului pentru că în Athos există o mare, mare experiență legată de importanța slujbelor. Am auzit multe istorisiri pe această temă, însă pentru mine cea mai impresionantă a fost o experiență personală.

Vorbeau bătrânii oarecum mai adumbrit despre o chilie foarte mare și foarte bogată care se pustiise. Bătrânii știau zona aproximativă și m-am dus acolo ca să o găsesc și să o fotografiez ca să documentez starea în care se afla. Într-un final, am găsit-o în hățișul des și nu mică mi-a fost mirarea să dau peste un fel de portavion nuclear, ca să zic așa. Cred că a fost una dintre cele mai mari și mai dotate chilii pe care le-am văzut în toți anii de Athos. Era clar că acolo fusese o obște mare și înfloritoare. Cu toate acestea, totul era distrus și vegetația intrase peste tot, pe ferestre, prin podea și se cățărase pe acoperișul care căzuse parțial. Era o priveliște cu totul dezolantă. Când l-am întrebat pe un părinte de la o chilie din apropiere, care era mult mai sărăcăcioasă decât prima, cum de s-a pustiit totul, într-un final părintele mi-a răspuns cu subînțeles că s-au concentrat pe rucodelie și au neglijat slujbele Bisericii Ortodoxe și de acolo s-au dus la vale, lucru confirmat și de ceilalți părinți.

În Athos este o apoftegmă care spune că niciodată obștile care și-au făcut îndatoririle monahale nu au suferit de foame. Toți părinții bătrâni vorbeau de marea foamete din Grecia din perioada celui de-al 2-lea război mondial în care cei care se concentrau pe viața lor duhovnicească au trecut-o cu bine în timp ce alții care și-au pus nădejdea în cele lumești și au neglijat slujbele Bisericii Ortodoxe cu pretextul asigurării celor necesare traiului nu au reușit, ba chiar din contră. Să avem grijă să nu spunem că sunt oameni în lume care nu merg la nicio slujbă și au reușit. Fraților, reușita se măsoară în cantitatea de har, adică de dragoste, bucurie și pace din inima lor, lucru care poate să nu fie evident pentru un observator din exterior. Credeți-mă că este mare gol în spatele marilor cravate. Știu ce spun.

Cum ne comportăm la slujbele Bisericii Ortodoxe

Apropo de observatorii exteriori, noi mergem la slujbă pentru vindecarea sufletului nostru de marile noastre probleme. Cum? Prin unirea cu Dumnezeu în interiorul inimii noastre adânci și nu pentru a-i observa pe alții ce fac în exteriorul nostru. Este adevărat că trebuie să existe orânduială în biserică, însă aceasta trebuie să fie impusă de către cel care are cea mai mare experiență a harului pentru că acela știe ce, când și până unde trebuie să acționeze. Mișcările brutale, mustrările cu voce tare, duhul de inchizitor sunt străine de blândețea și smerenia lui Hristos cel prezent în biserică.

Pe de altă parte și noi trebuie să fim atenți să nu atragem atenția sau să deranjăm, mai ales în momentele cu mult har. De exemplu, la Crez să nu vorbim între noi, la primul psalm de la vecernie și la cei șase psalmi de la utrenie să nu ne mișcăm – cu atât mai puțin să ne închinăm la icoane. Acești psalmi sunt cele mai sfinte momente din slujbele respective și sunt relativ la începutul acestora.

Participarea la slujbele Bisericii Ortodoxe. Conduita

Trebuie să fim la slujbă de la început pentru că astfel vom prinde avionul care ne va duce către împărăția cerurilor. Cei cu simțirile sufletești curățite de mâzga duhului lumesc simt că harul scade în clipa în care întârzie la slujbă sau pleacă mai repede precum Iuda. Simt că pierd har. Desigur că dacă este din ascultare sau dintr-o forță majoră, atunci Dumnezeu este milostiv însă să avem grijă să nu ne furăm căciula pentru că Dumnezeu nu se batjocorește. Sunt destui părinți în Athos care sunt foarte atenți ca ucenicii lor să fie la slujbă de la început până la sfârșit. Este trist să vezi că cineva pierde harul pentru nimic – pentru a ajunge 5-10 minute mai repede acasă. De asemenea, este trist când vezi că întârzie pentru că se vede că nu este la același nivel de duhovnicie cu cel care a fost de la început la momentul pogorârii Duhului Sfânt care este slujba.

Că tot vorbim de deranj și închinare, totdeauna când ne închinăm să ne rugăm Sfântului la care ne închinăm, însă să ne gândim și la cei din spatele nostru care stau la coadă. Dacă noi dăm dovadă că nu ne pasă voluntar sau involuntar de cei care ne așteaptă în spate și facem multe închinăciuni sau zăbovim mult în fața icoanelor cu diferite alte pretexte, atunci nu o să primim har de la sfântul pentru că sufletele celor din spate se rănesc și atunci evident că ne păgubim în loc să ne folosim. Avansul duhovnicesc este în smerenie și iubirea față de Dumnezeu și de ceilalți și nu în creșterea egoismului sau/și facerea voilor noastre. Slujbele Bisericii Ortodoxe sunt rugăciunile Sfinților care s-au distins prin delicatețea și iubirea maximă față de Dumnezeu și prin Acesta de ceilalți. Noi trebuie să le urmăm exemplul pentru a ajunge și noi la starea lor de fericire și această străduință de a-i urma se poate împlini mai ales la slujbă pentru că slujbele Bisericii Ortodoxe sunt făcute pentru a ne putea ruga la maxim. Este nevoie și de acestea, dincolo de rugăciunea noastră personală.

Poziția corpului în timpul slujbelor Bisericii Ortodoxe

Cea mai bună poziție la rugăciune este poziția în picioare, poziția în care a fost creat omul, poziția în care se împlinește persoana. Vedeți că toți Sfinții sunt reprezentați în icoanele tradiționale în picioare și, de asemenea, în cel mai sfânt moment din toate slujbele Bisericii Ortodoxe, adică Sfânta Împărtășanie suntem tot în picioare. Poziția în genunchi este o poziție nenaturală: sau obositoare sau relaxantă – depinde cum stăm –, poziție în care, în loc ca mintea să se ridice în Cer, coboară în genunchi cât mai stăm și din cauza asta sunt momente clare de tipic în care diaconul, dacă este, dacă nu – atunci preotul specifică „Iarăși și iarăși, cu pace, plecându-ne genunchii, Domnului să ne rugăm!”. Deci la Liturghie nu se îngenunchează niciodată. Cele mai cunoscute momente de îngenunchere sunt la Maslu, la Vecernia Pogorârii Duhului Sfânt și la hirotonie.

Poziția șezând este un pogorământ pe care Biserica îl face pentru neputințele noastre, pentru nevoia noastră de a ne odihni. Din punct de vedere al rânduielii, la Sf. Liturghie ar trebui să se stea jos doar când se citește Apostolul. Atunci și preoții stau jos în altar în partea de sus a acestuia care în greacă se numește „Ano kathedra”. Asta semnifică faptul că suntem egali cu Sf. Apostoli. Desigur că nu suntem, însă Biserica vrea să evidențieze faptul că Evanghelia care urmează imediat după este cuvântul lui Dumnezeu Însuși. Din cauza asta după aceea, clericul zice „Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie!”. Adică să ne ridicăm în picioare și chiar atunci toată lumea care nu știe și nu înțelege cele ce se spun cade în genunchi. Nu e corect, fraților! Trebuie să stăm în picioare, adică în poziția de vigilență și rugăciune maximă.

Cea mai lungă perioadă în care putem sta jos după rânduială sunt catismele. De fapt, „kathomai” în greacă înseamnă a sta jos. Și atunci când stăm jos este bine să ne păstrăm ascetismul și din cauza asta în biserică sunt străni și nu scaune. Strănile au o construcție specială astfel încât să nu fie comode, ci să-l țină pe om în trezvie. De asemenea, strănile au două poziții – poziția de sus, mai ascetică, este cea normală, de preferat. Poziția de jos, mai comodă, este pentru cei mai neputincioși, pentru că este mult mai bine să vină cineva la biserică, chiar dacă nu este cu trupul în putere, decât să stea acasă.

Mai presus de toate aceste recomandări, este, însă cuvântul Sfântului Varsanufie care spune să tăcem și să nu ieșim în evidență – adică dacă toată lumea îngenunchează la un moment dat, îngenunchem și noi, chiar dacă nu este foarte corect, pentru că nu e bine să stăm ca parul și să generăm tensiuni și să atragem atenția. E nevoie de discernământ de la caz la caz.

Ce să nu facem la slujbele Bisericii Ortodoxe

Desigur că dacă obiceiul din popor este mai periculos, atunci nu trebuie să-l facem și noi pentru că așa face toată lumea. De exemplu, fraților, nu trebuie să atingem veșmintele preotului pentru că așa face toată lumea, mai ales atunci când preotul iese cu Sfintele Daruri. Nu trebuie să cântăm în biserică dacă nu suntem la cor pentru că astfel deranjăm pe cei de lângă noi și pierdem starea interioară precum o sobă care pierde toată căldura dacă i se deschide ușa. Desigur că asta este cu mult mai valabil pentru cei ce vorbesc în biserică vrute și nevrute, inclusiv lucruri neesențiale legate de rânduială. Să amânăm pe cât posibil orice lucru, orice obicei care poate să deranjeze sau care poate fi făcut în afara slujbei.

Momentul împărtășirii

Unul dintre cele mai periculoase obiceiuri este însă cel legat de lumânarea de la Sfânta Împărtășanie. Părul din barba preotului sau părul doamnei din față este un material foarte, foarte inflamabil și cum noi suntem obișnuiți să ținem lumânarea în fața noastră, putem produce mari accidente. Din cauza aceasta, în Sf. Munte nimeni nu se împărtășește cu lumânare. Chiar și de Paște când toți avem lumânări, de regulă se sting toate în momentul împărtășirii. Dacă este cineva nou botezat și are lumânare, atunci ii se spune să țină lumânarea departe în lateralul său să nu ardă părul cuiva sau procovățul – șervețelul de împărtășanie – ori veșmintele preotului.

Că am ajuns la problemele legate de Sf. Împărtășanie, când ne împărtășim trebuie să deschidem gura mare, capul pe spate, la nivelul Sf. Potir și nu foarte departe de acesta. Cu mâinile trebuie să ținem procovățul astfel încât dacă – Doamne ferește! – va cădea un mărgăritar, acesta să cadă pe procovăț și nu jos. După ce ne-am împărtășit, ne ștergem la gură cu acesta. După aceea ne retragem, avansând cu evlavie în partea opusă de unde am venit – de obicei în stânga spate – astfel încât să nu aștepte ceilalți din rând și preotul cu potirul în mână până când eliberăm locul.

Tot legat de Sf. Împărtășanie, dacă duhovnicul a zis să ne împărtășim, atunci să facem ascultare, fără numai dacă am comis un păcat concret opritor de Sf. Împărtășanie sau, în cazul femeilor, dacă acestea sunt la menstruație. Legat de menstruație, femeile trebuie să știe că pot să intre în biserică, să sărute icoanele, să ia anafură și să facă toate cele rânduite în afară, totuși, de a se împărtăși pentru că menstruația NU este un păcat, însă este o scurgere de sânge și sângele se sfințește prin Împărtășanie. Este adevărat că există canoane vechi care interzic femeilor să intre în biserică, însă aceste canoane au apărut din influențe ale Legii Vechi iudaice în societatea din Biserica primară și din motive de igienă a femeii când se află la perioadă, cauze care astăzi sunt rezolvate prin diferite produse de igienă intimă. Există însă și alte luări de poziții contrare acestei interdicții, ale unor sfinți și mai mari, cum ar fi Sf. Ioan Gură de Aur și Sf. Grigorie Dialogul care permit femeilor să participe la cele ale Bisericii pentru că este un fenomen natural și pentru că și Hristos a tămăduit pe femeia cu scurgerea de sânge și nu a respins-o.

Este nevoie de atenție în biserică

Ar fi multe de spus despre comportamentul în biserică, însă esența este că trebuie să ne concentrăm pe portalul către fericirea veșnică care este potențat de energia necreată care este mult mai intensă în timpul slujbelor în Biserică decât în afara acestui spațiu și acestui timp. Să nu spună cineva că poate să se roage la fel în afara bisericii în timpul slujbei ca și în interiorul ei pentru că acela se prezintă pe sine-și desăvârșit. Este adevărat că dacă este în afara bisericii din motive de nevoie, fiind în voia lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îl acoperă și respectivul nu pierde nimic, ba din contră, poate chiar să câștige pe măsura jertfei sale.

Era o maică din obștea Sf. Nectarie care era trimisă cu caprele în timpul slujbelor și ea avea război de gând pe tema asta pentru că dorea să fie la slujbă și nu putea din cauza ascultării. A venit foarte tulburată la Sfântul să spovedească că are război de gând că nu e la slujbe și atunci Sfântul i-a răspuns foarte mirat că „Draga mea, eu te văd tot timpul la slujbă în strană când te tămâiez!”

Asta s-a întâmplat de mai multe ori la diferiți oameni, inclusiv cazul contrar.

Era într-o mănăstire un epitrop care a remarcat că preotul îi tămâia pe toți care erau prezenți în strănile lor în biserică însă pe el nu-l tămâia defel. Epitropul a început să se tulbure de acest obicei ciudat, și crezând că preotul are ceva cu el, s-a dus să se spovedească. La spovedanie, duhovnicul i-a spus: „Ai grijă părinte că preotul respectiv este văzător cu duhul! Nu carele cumva ai tu o problemă?”. La care epitropul a răspuns mai smerit că într-adevăr când este în strană cu trupul el este de fapt cu mintea la problemele de la metocul mănăstirii.

Despre plictis și concentrarea pe gânduri

În clipa în care vezi pe cineva că se plictisește la slujbă, face altceva sau abia așteaptă să plece, îți dai seama că ochii sufletului său nu s-au deschis, este ca și pisoiul orb, indiferent de cât de strălucitoare și deșteaptă apare prezența sa în cotidian. Este adevărat că uneori presiunile grijilor reale, exagerate sau imaginare sunt folosite de către vrăjmaș să ne scoată din unirea cu iluminarea dătătoare de iubire a energiei necreate ce ne hrănește sufletele, energie care crește în timp dacă rămânem focusați pe aceasta.

Oamenii, însă, din păcate nu știu ce pierd. Este ca și în filmele de genul „Matrix” în care oamenii cred că realitatea lor este singura realitate. Că nu există nimic deasupra planului lor existențial. Realitatea este cu totul diferită, însă pentru asta oamenii trebuie să aibă curățat ochiul sufletului de noroiul patimilor egoiste.

Vedenii

De exemplu, Sf. Iacov Tsalikis vedea de multe ori îngeri la slujbe – ba la un moment dat așa de mulți erau în altar încât nu mai putea să iasă cu Sfintele Daruri la Sf. Liturghie și a trebuit să-i roage să se dea la o parte ca să poată să treacă. Desigur că nu trebuie să căutăm astfel de vedenii pentru că se poate amesteca vrăjmașul, însă să știți că nu trebuie să fie neapărat cineva sfânt de calendar ca să le vadă. Era la un moment dat un părinte de la mănăstirea Grigoriou care a văzut-o pe Maica Domnului și pe Sf. Anastasia, protectoarea mănăstirii, cum au ieșit din altar și Sf. Anastasia împărțea bani la monahii din Biserică după cum dorea Maica Domnului, în funcție de lupta lor duhovnicească. Desigur că pe Maica Domnului au văzut-o destui oameni, inclusiv pelerini, la slujbele din Sf. Munte. De obicei se arată la copii sau la oamenii simpli și evlavioși sub formă de monahie foarte frumoasă și înaltă.

Dincolo de aceste arătări, sunt multe semne și minuni petrecute la slujbe. Unele dintre cele mai întâlnite sunt acelea în care Sfintele Daruri se arată într-adevăr ca și carne crudă și sânge în loc de pâine și vin. Eu cunosc personal doi oameni cărora li s-a întâmplat asta în clipa în care s-au împărtășit și am auzit și de alte cazuri.

Pentru o privire generală asupra minunilor la Sfintele Taine este util articolul Minuni euharistice.

Videcări

Dincolo de asta, sunt și vindecări, în special în cazul slujbei speciale de vindecare trupească, adică Sf. Maslu. Este greșit însă să punem Sf. Maslu mai presus de Sf. Liturghie, mergând doar la Maslu și la Liturghie nu. Trebuie să știm că întâi de toate trebuie să ne vindecăm sufletul și aici principalul medicament este Sf. Împărtășanie și ascultarea de învățătura Bisericii, în care includem, desigur, și participarea la slujbe, văzute ca și mari surse de energie necreată vindecătoare.

Din cauza asta să nu vedem slujbele Bisericii Ortodoxe ca și pe ceva secundar, ca și pe o corvoadă pentru că cu ajutorul lor ne salvăm din cenușiul cotidianului lipsit de sens. Cu trăirile provocate de harul slujbelor vom ieși din monotonia acestei lumi și cu rugăciunile comunitare și personale vom reuși să spargem gheața inimii noastre pentru a ne putea desfăta de lumina iubirii dumnezeiești pe care să facă Domnul să o dobândim cu toții!

Amin!

Vă mulțumesc că ați avut nevoința să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!