Scăpând de rușine prin rușine – p. Iosia Trenham

Ascultați un frumos cuvânt întemeiat patristic al părintelui Iosia Trenham despre rușinea pe care nu o putem evita și despre modurile de a o depăși.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Scăpând de rușine prin rușine – p. Iosia Trenham

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc foarte mult că ne sunteți alături. Am pregătit o reflecție pentru voi care sper să vă fie de mult folos, intitulată „Un condamnat eliberat de rușine”. Sau ați putea s-o numiți chiar „Scăpând de rușine prin rușine”. Câțiva dintre voi poate recunosc această expresie despre condamnatul eliberat de rușine. Vă voi spune despre asta imediat.

Chiar recent, săptămâna asta, de fapt, am finalizat un curs la Școala Catehetică Sf. Ioan Gură de Aur aici la parohia mea, pe care îl ținem miercurea seara și îl avem de peste 25 de ani. Cursul se numea „Noi Sfinți și Părinți. Minunea sfințeniei moderne”. E cel puțin a patra oară, uneori nu prea îmi mai amintesc, în anii mei de predare aici la Școala Catehetică în care am susținut prelegeri despre sfinți contemporani. Sfinții contemporani sunt atât de importanți! Sfinți din vremea noastră, din cultura noastră, din generația noastră, sunt atât de importanți pentru noi [ca Sf. Paisie (1924-1994)] fiindcă ne arată foarte concret că dragostea lui Dumnezeu poate fi trăită în vremea și spațiul nostru și ne arată cum să facem asta. De aceea îmi place să le prezint enoriașilor mei exemple de bărbați și femei sfinte din vremea noastră. Această serie de prelegeri a durat șapte săptămâni. Va fi disponibilă în 1-2 săptămâni pe aplicația Patristic Nectar, așa că rămâneți conectați. O puteți găsi acolo.

Săptămâna asta, a șaptea prelegere a fost dedicată unei starețe incredibile pe nume Macrina Vassopoulos (1921-1995), o femeie uimitoare care L-a iubit pe Hristos și a adormit întru Domnul în 1995. Ea a fost o maică incredibilă, care a fost fiică duhovnicească a Sfântului Iosif Isihastul până la adormirea lui petrecută de Adormirea Maicii Domnului în 1959. Înainte de adormirea sa, el a încredințat supravegherea duhovnicească a maicilor, a tinerelor care deveneau o obște monahală în Volos, Grecia, către fiul său duhovnicesc, Starețul Efrem din Arizona, pe care mulți dintre voi îl cunoașteți dacă sunteți oriunde în Vest, fiindcă el a întemeiat atât de multe mănăstiri în America de Nord și a avut o influență atât de mare aici.

Mănăstirea ei era Mănăstirii Panagia Odigitria din Volos și din mănăstirea ei a ajutat să se întemeieze sau să se repopuleze foarte multe alte mănăstiri și schituri în Grecia, în America, în Canada. De fapt, sunt două schituri aici în America: Schitul Nașterii Maicii Domnului din Saxonburg, Pennsylvania, care a fost întemeiat de mult prețuită maică Taxiarchia plecată la Domnul, care a fost soră duhovnicească a maicii Macrina. De fapt, maica Macrina a venit la începutul anilor ’90, deși era bolnavă, a venit în America să viziteze acea mănăstire.

Și eu am fost foarte binecuvântat să merg acolo acum mulți ani și să vizitez mormântul maicii Taxiarchia și să o întâlnesc pe actuala stareță, Teofana. A fost o mare binecuvântare să-i sărut mâna și să slujesc împreună cu câțiva preoți în vârstă și minunați acolo la mănăstire. Pe lângă Mănăstirea Nașterii Maicii Domnului, maica Macrina a trimis trei maici, să întemeieze Mănăstirea Sfântului Înaintemergător din Goldendale, Washington, o mănăstire foarte iubită și specială de aici, din partea de vest a Statelor Unite. Am vizitat-o de mai multe ori. Mulți dintre dragii mei prieteni din Nord-Vest trăiesc lângă mănăstire și o vizitează în mod constant. Aș putea să continui să povestesc, dar nu o voi face. Maica Macrina este o persoană cu adevărat incredibilă. Și o carte minunată, de aproape 600 de pagini despre viața ei, cu o biografie extinsă, de cam 70 de pagini de biografie, iar apoi sute și sute de pagini cu propriile ei învățături, a fost publicată. A fost publicată în engleză în 2018, cu un frumos cuvânt înainte de Mitropolitul Hierotheos Vlachos din Grecia. Cuvântul înainte original în limba greacă a fost scris de Starețul Efrem din Arizona. Este o carte magnifică pe care o recomand cu căldură, intitulată „Cuvinte ale Inimii”.

În acel text, una dintre învățăturile ei este despre rugăciune și aș dori s-o citesc, pentru că ea constituie esența reflecției mele de astăzi despre a fi un condamnat eliberat de rușine și despre a scăpa de rușine prin îmbrățișarea rușinii. Ascultați deci învățătura Maicii Macrina. Iată-o: ”Când sufletul simte dragoste desăvârșită pentru Dumnezeu, omul își ridică mâinile sus.” Aici ea spune că felul în care stăm de fapt la rugăciune, reflectă dispoziția noastră sufletească în ceea ce facem, natura interacțiunii pe care o avem cu Domnul Dumnezeu. ”Când sufletul simte dragoste desăvârșită pentru Dumnezeu, omul ridică mâinile sus.

Când smerenia și pomenirea Patimilor lui Hristos prind putere, omul își încrucișează brațele și își pleacă capul în rugăciune. Când sufletul simte o umilință extremă din pricina războiului patimilor, atunci omul se roagă cu mâinile la spate.” Ca și cum ar fi încătușat. ”Când omul se roagă cu mâinile la spate, ca un condamnat, atunci îngerul începe să se roage în genunchi.” Maica a văzut acest înger și îngerul ei păzitor a învățat-o acest principiu. ”Îngerul începe apoi să se roage în genunchi și să plângă ca și cum i-ar îmbrățișa picioarele lui Hristos, arătând cum se roagă omul când își percepe nimicnicia sa. Și în acest fel, el simte o bucurie și o mângâiere negrăită de la Dumnezeu.”

Aceasta este învățătura Maicii, o învățătură foarte simplă, dar frumoasă, despre legătura dintre dispoziția sufletului și a trupului. Atât de importantă! De aceea, în Biserică, când veniți la Sfânta Liturghie, avem multiple poziții: stăm în picioare atenți, uneori îngenunchiem, uneori facem metanii, uneori ne facem semnul crucii. uneori facem închinăciune. Toate acestea sunt menite să hrănească rugăciunea și să exprime o întreagă mișcare a ființei umane. Nu suntem doar suflete, suntem și trupuri. Rugăciunea trupească este extrem de importantă. Acest concept pe care Maica Macrina îl expune, pe care l-a învăţat de la îngerul ei şi prin experienţă, că omul se înfăţişează uneori înaintea Domnului ca un condamnat în faţa judecătorului. Aceasta este o învăţătură extrem de importantă pentru a hrăni smerenia.

Desigur, smerenia este robinetul care deschide harul lui Dumnezeu. Dumnezeu dă har celor smeriţi şi se împotriveşte celor mândri. A lua o înfăţişare smerită a inimii tale, a minţii tale şi a trupului tău înaintea Domnului Dumnezeu este absolut esenţial, a-ţi lua poziţia de condamnat, ca şi cum mâinile tale ar fi în cătuşe. Aceasta este poziţia pe care noi, păcătoşii, toţi ar trebui s-o luăm.

Această învăţătură pe care Maica Macrina o subliniază a fost exprimată într-un mod foarte frumos şi celebru cu vreo 1300-1400 de ani înaintea ei de către marele Sf. Ioan Scărarul în „Scara dumnezeiescului urcuş”, în Capitolul 5, dedicat pocăinţei adevărate şi chinuitoare, precum şi în Capitolul 4 despre ascultare, cel mai mare capitol, împreună cu cel despre discernământ în Capitolul 26. Acestea sunt cele mai mari capitole din „Scara”. Capitolul 4 este uriaş, despre ascultare, şi are teme care se leagă şi de pocăinţa adevărată din Capitolul 5. Dar în acest Capitol 5 şi puţin în Capitolul 4, Sfântul Ioan dezvoltă acest concept de a sta înaintea lui Dumnezeu ca o persoană condamnată, ca un condamnat în faţa judecătorului.

Pocăinţa este reînnoirea Botezului. Cum păstrezi Botezul viu şi actualizat prin pocăinţă? Pocăinţa este fiica nădejdii şi lepădarea deznădejdii. Pocăitul este un condamnat eliberat de ruşine. Iată! Pocăiţii creştini credincioşi sunt condamnaţi eliberați de ruşine. El spune: ”Nu te lăsa înşelat fiule şi slujitor ascultător al Domnului, de duhul trufiei, astfel încât să-ţi mărturiseşti păcatele Stăpânului tău ca şi cum ar fi ale altcuiva.” Aceasta este o ispită teribilă pentru noi, să facem doar o notă mentală, dar să nu ne mărturisim păcatele cu vreun simţământ de părere de rău, asumare sau conştientizare că suntem cu adevărat vinovaţi, noi şi nimeni altcineva. El continuă: ”Nu te lăsa înşelat de duhul trufiei astfel încât să-ţi mărturiseşti păcatele faţă de Stăpânul tău ca şi cum ar fi ale altcuiva. Nu poţi scăpa de ruşine decât prin ruşine.”

Aceasta este învăţătura lui. Cum scapi de ruşinea judecăţii şi de primirea pedepsei cuvenite pentru păcatele tale? O îmbrăţişezi voluntar. Îţi asumi propria ta ruşine. Trebuie să admiți, de fapt, că tu eşti vinovat şi nimeni altcineva. Nu vorbeşti despre păcatele altcuiva. Dacă ai păcătuit ca răspuns la păcatul cuiva, păcatul altcuiva nu este grija ta. Îi iubeşti şi nădăjduieşti că îşi vor asuma responsabilitatea, dar focusul tău 100% este asupra ta însuţi. Niciodată să nu vorbim despre păcatele altcuiva în propriile noastre mărturisiri. Niciodată. Aceasta, de fapt, este o hoţie care ne-ar fura propria noastră părere de rău, ca şi cum ne-am mărturisi pentru altcineva. Nu! Suntem acolo ca nişte condamnaţi ruşinaţi, care vor deveni condamnați eliberați de rușine prin îmbrățișarea voluntar a propriei noastre rușini, căci de rușine se scapă prin rușine

”Nu poți scăpa de rușine decât prin rușine”, spune Sf. Ioan Scărarul. ”La spovedanie”, zice el, ”fii ca un criminal condamnat în atitudine și în înfățișarea exterioară și în gând. Aruncă-ți ochii spre pământ și, dacă se poate, stropește picioarele judecătorului și vindecătorului tău ca pe picioarele lui Hristos, cu lacrimile tale.” Aceasta aduce iubirea lui Dumnezeu și harul lui Dumnezeu asupra ta ca pe o ploaie torențială de har. Recunoaște rușinea pe care ai adus-o prin păcatele tale și vei fi eliberat de rușine. Manifestă rușine și vei scăpa de rușine Consideră-te un condamnat și vei deveni un condamnat eliberat de rușine. Cât de mult ne iubește Domnul!

Pocăință bună tuturor! Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!