Curajul – p. Iosia Trenham

Ascultați un frumos cuvânt al părintelui Iosia Trenham despre una dintre virtuțile atât de necesare în aceste vremuri tulburi pe care le traversăm: curajul.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Curajul – p. Iosia Trenham

Salutare tuturor. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult că ne urmăriți.

Am pregătit pentru voi o reflecție pe care am intitulat-o „Curajul”. Mă gândeam la acest subiect aseară târziu, deoarece ieri s-au împlinit 65 de ani de la un eveniment care a avut loc la Națiunile Unite, atunci când conducătorul Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, a venit la adunarea ONU și, cuprins de o frenezie, a lansat un val de amenințări la adresa Statelor Unite scoțându-și pantoful și bătând cu el în pupitru. El răspundea, cred, unui discurs al președintelui Filipinelor care critica Uniunea Sovietică pentru ceea ce făcuse în Europa Centrală și de Est, și amenința lumea liberă. Acesta era foarte, foarte supărat din cauza aceasta și a amenințat: „Vă vom îngropa de vii!”

Știți, acest tip de hubris, acea aroganță imperială, pe care o vedem și astăzi din păcate, o trăsătură a tiranilor din est și din vest și care, în opinia mea, ne-a afectat adesea și propria națiune, acest tip de atitudine, combinat cu amenințările armamentului modern, mai ales cu teama iminentă a catastrofei nucleară, poate pune cu adevărat o întreagă lume într-o stare de cumplită teroare și frică.

Vremurile noastre cer mult curaj dacă vrem să trăim în pace și să urmăm acele lucruri pe care chiar ar trebui să le urmăm – virtutea și iubirea lui Dumnezeu, pregătindu-ne pentru Împărăție – trebuie să învățăm să cultivăm virtutea capitală a curajului și să biruim frica, care este opusul ei. Curajul – tharros sau andreía, în greacă – este prețios. Curajul este o virtute pe care Mântuitorul nostru, Domnul Hristos, o modelează atât de desăvârșit, și prin care sfinții au biruit și pe care și noi trebuie să o dobândim. Această virtute morală ne asigură tărie și statornicie în toate dificultățile în care ne aflăm. Dacă vom avea curaj, vom putea fi permanent concentrați pe obținerea binelui, fără a fi aruncați încoace și încolo de circumstanțele în care ne găsim.

Curajul, ca toate virtuțile, se dobândește prin practică zilnică: prin a-l dori, a ne gândi la el, a-l admira, a vorbi despre el, a-l cânta și a încerca să-l dobândim prin deprindere. Nu-i așa? Învățăm virtuțile practicându-le. Le învățăm și din eșecuri, prin a ne ridica din nou, prin a ne pocăi de eșecurile noastre în această strădanie spre virtute și a relua lupta. Învățăm din greșelile noastre, astfel încât, în cele din urmă, în lupta cu frica, putem ajunge la punctul în care nu ne mai temem de nimic altceva decât de păcat și de nimeni altcineva decât de Dumnezeu. Aceasta este desăvârșirea în ceea ce privește curajul: să nu te temi de nimic în afară de păcat și să nu te temi de nimeni în afară de Dumnezeu. Aceasta este ținta noastră. Prezența, sau lipsa sa, se arată foarte mult în încercări și în orientarea permanentă pe care o avem către Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, el se descoperă atunci când avem încercări, care sunt atât de necesare în viață, prin pronia lui Dumnezeu, pentru ca noi să lucrăm această virtute. Slăbiciunile noastre vor ieși la iveală și le vom putea aborda și vom putea cu adevărat să lucrăm asupra lor.

Curajul este felul în care depășim obstacolele și piedicile care trezesc frica în noi și încearcă să ne abată de la căutările noastre cerești. Iar urmărirea sfințeniei este o cale foarte primejdioasă pentru ego-ul nostru. Știți asta din propria voastră experiență, nu-i așa? Nu este nimic ușor în a urmări Împărăția lui Dumnezeu. De aceea Iisus descrie această cale ca trecere printr-o poartă îngustă. „Larg este drumul și largă este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei care, căutând confortul, o găsesc, dar cei care caută Împărăția lui Dumnezeu, cei care Îl caută pe Dumnezeu Însuși, trebuie să intre prin calea cea strâmptă.” De aceea este atât de important pentru noi să nu fim copleșiți de dificultățile dobândirii virtuții. Singurul mod în care dobândim virtuțile este prin a ne strădui cu putere să le dobândim. Curajul luptă împotriva tuturor intimidărilor, iar curajul este ajutat în mare măsură și de prietenii tăi.

Gândiți-vă la „Stăpânul inelelor”. Este un exemplu extraordinar. Unul dintre scopurile principale ale J.R.R. Tolkien în „Stăpânului inelelor”, a fost să evidențieze valoarea prieteniei în cultivarea curajului. Modul în care poți lupta împotriva răului și a-l învinge pe Sauron, nu este de unul singur, ci de a lupta împreună cu o comunitate de oameni buni și iubitori care urmăresc Împărăția lui Dumnezeu, așa cum o urmărești și tu. Așadar, nu disprețui curajul pentru că este atât de greu. Dimpotrivă, înconjoară-te de oameni care caută virtuțile așa cum le cauți și tu.

În Vechiul Testament, găsim adesea laude aduse soldaților la popoare ca Macabeii, care sunt slăviți pentru curajul lor extraordinar. În Noul Testament, odată cu venirea Împărăției lui Dumnezeu – deși încă îi cinstim pe soldați, încă avem sfinți soldați pe care adesea îi preamărim în Biserică —, adevărații eroi sunt cei pricepuți în lupta duhovnicească: sfinții și, în mod deosebit, martirii, cei care ne oferă modelul adevăratului curaj, al virtuții desăvârșite, al virtuții desăvârșite a curajului. Ei biruiesc în lupta spirituală împotriva diavolilor; ei funcționează ca lideri ai oștirii Bisericii.

Dați-mi voie să vă citesc câteva texte frumoase. Sfântul Pavel îi scria fiului său duhovnicesc, Sf. Timotei, și îi spunea: „Luptă lupta cea bună a credinței. Suferă împreună cu mine ca un bun soldat al lui Iisus Hristos.” Aceasta este calea curajului: a fi soldat în oastea cerească, în oastea Bisericii. Și mai este acel faimos text paulin din Efeseni 6 despre războiul duhovnicesc: „Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Îmbrăcați-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh. Pentru aceea, luaţi toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea, şi, toate biruindu-le, să rămâneţi în picioare.”

Ce chemare! O chemare universală la un curaj extraordinar în războiul duhovnicesc. Aceasta este chemarea Sfântului Pavel către întreaga Biserică. Această virtute cardinală este fundamentală pentru mântuirea noastră, pentru lucrarea mântuirii noastre. Gândiți-vă doar la celebrul text al Sfântului Petru din prima sa epistolă, capitolul 5, versetul 8, unde spune: „Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită.” Împotriviți-vă lui! Împotriviți-vă! Acesta este contextul în care trăim. Fie că ne place sau nu, acesta este contextul. Avem un leu care răcnește și care caută să ne mănânce în fiecare zi. De aceea trebuie să dobândim virtutea cardinală a curajului. Dulcele nostru Mântuitor îi încuraja neîncetat pe oameni.

La propriu, a încuraja înseamnă a insufla curaj, a „îmbărbăta”, nu-i așa? A pune curaj în alții. Asta facem atunci când lucrăm pentru a-i încuraja pe oameni, îi ridicăm, îi întărim prin prezența noastră în viața lor, pentru a putea înfrunta realitatea cu Dumnezeu și a birui. Dulcele nostru Mântuitor îi chema constant pe oameni să se întărească în curaj. Permiteți-mi să vă dau câteva exemple. Paraliticului îi spune: „Îndrăznește, fiule, păcatele îți sunt iertate.” Femeii cu scurgere de sânge care s-a atins de haina Lui: „Fiică, îndrăznește, credința ta te-a mântuit.” Ucenicilor care erau cuprinși de groază pentru că se aflau într-o furtună în corabie și L-au văzut pe Iisus mergând pe apă, le-a spus: „Îndrăzniți, Eu sunt. Nu vă temeți.”

Apoi este porunca lui Hristos către însuși Sfântul Pavel, atunci când era în pericol să fie sfâșiat de mulțimea de iudeii erau pe urmele lui încercând să-l omoare, iar Domnul a apărut și i-a spus: „Îndrăznește, căci trebuie să mărturisești pentru Mine la Roma.” Și, în cele din urmă, când Domnul nostru își pregătea ucenicii pentru răstignirea Sa, a spus: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea.”

Dulcele nostru Mântuitor este exemplul suprem al curajului. El este curajul întrupat. El a înfruntat orice răutate și l-a înfruntat pe Satana însuși pentru noi, pentru a ne câștiga, pentru a ne mântui. Și pentru asta Îl cinstim. El a biruit orice ispită, orice lipsă, orice atac îngrozitor din partea demonilor și a oamenilor, orice umilire ce se poate imagina. A îmbrățișat crucea. El este campionul nostru suprem și Îl iubim și ne închinăm Lui, adorându-L, lăudându-L pentru curajul Său incredibil.

Aceasta este chemarea și pentru noi, iubiților. Curajul urmărește să ucidă orice frică, în afară de frica de Dumnezeu. Curajul începe în interior și lucrează spre exterior. Începe la nivelul minții. Învățăm să avem gânduri curajoase, să gândim cu curaj, iar apoi acest lucru se traduce în exterior, în faptele vieții. Civilizația în care trăim este teribil de nihilistă. Nu vom învăța nimic despre curaj de la societatea însăși. Dar dacă avem ochi să vedem, vom vedea exemple minunate chiar și în timpul nostru.

Și aș sugera că până și Charlie Kirk este un martor modern extraordinar al valorii virtuții curajului, fiind dispus să sufere și să se pună pe sine însuși în joc în numele binelui, să se încreadă în Dumnezeu în orice împrejurare în numele binelui. El a făcut o injecție masivă de curaj în propria noastră societate chiar în acest moment, când a fost amenințat de atât de mulți opozanți și de ceea ce am putea numi donatori manipulatori – știți despre cine vorbesc. Și noi trebuie să dobândim această virtute cardinală, iubiților. Domnul nostru este hotărât să lucreze din interior spre exterior în viețile noastre, pentru a ne face oameni de mare curaj.

Fie ca Dumnezeu să ne dăruiască acest lucru. Fie să tânjim după acesta. Mult curaj vouă tuturor.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!