Iernile de altădată și bucuria zăpezii: să fim mai buni – p. Pimen Vlad

În mijlocul unei ierni adevărate, pǎrintele Pimen se oprește lângă munte pentru a împǎrtǎși bucuria zăpezii și amintirile unei copilării călite, când nămeții nu opreau școala, iar oamenii își făceau cărări unii către alții. Din această frumusețe se naște un îndemn apăsat: să nu ne pierdem mila, dragostea și empatia într-o lume tot mai izolată și robotizată. Povestea Sfântului Paulin de Nola și rugăciunea către Maica Domnului devin repere simple pentru a rămâne aproape de Dumnezeu și de aproapele.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Luna ianuarie, bucuria zăpezii

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Vedeți cât e de frumos! Ați văzut că eu întotdeauna când dau de zăpadă, explodez. Uitați, cât e de frumos! Acum nu mai suntem acasă. Am urcat undeva până la jumătatea muntelui, atât ni s-o permis. Am încercat noi să trecem mai departe cu mașina cu 4×4, cu sateliți, cu tot ce s-a putut, dar numai până aici am ajuns. E zăpada de jumătate de metru și nu merge mai departe. Și am zis că dacă tot am ajuns până aici, să vă spun câteva cuvinte, să ne bucurăm împreună de toată frumusețea asta. Încă a fost mai mare zăpada, dar au fost două zile de soare și s-o mai topit. Deci, a fost mare, așa cum se zice, până în pieptul calului.

Da, dragilor, ce să vă mai spun? Vedeți, e luna ianuarie, luna zăpezilor, luna de bucurie, în special pentru copii. Îmi amintesc copilăria mea cu zăpezile alea de un metru, de doi metri, până la streșina casei. Ei.., era firesc. Acum dacă o nins mai mult, o scăzut temperatura, toată lumea, vai, cod roșu! Atunci nu mai erau coduri. Deci, nu era iarnă fără minus 20 de grade, minus 25 de grade, ăsta era firescul, iar cu zăpada era la fel cum am spus, de un metru, doi și mai mult. Așa era firesc. Noi eram căliți, eram obișnuiți cu așa ceva și școlile nu se întrerupeau. De la noi de acasă plecam spre școală cu zăpada asta mare, unul după altul. Îmi amintesc că nu departe de noi, la vreo 200 de metri, era un gol între case. Și acolo se depunea zăpada de 3-4 metri, era uriașă.

Bucuria zăpezii de altă dată

Și noi ne cățăram ușor pe ea să nu ne afundăm, o băteam așa ușor ca să facem cărare peste ea să trecem. Deci, așa era! Și mergeam la școală fără nicio problemă, fiecare pe jos, cu gentuța în spate, nu ne ducea nimeni cu mașina, nu erau probleme, știam drumul până la școală, știam să venim și înapoi acasă. Zăpada era mare, înghețam, dar nu era nicio problemă. Ei, pe drum până la școală, era câte o bulgăreală de asta între noi, cei care ne întâlneam tot timpul. La școală, la fel. În pauze toată lumea ieșea în zăpadă și începeam să ne jucăm. În afară că făceam un om de zăpadă, că ne bulgăream și ne jucam, nu se întâmpla nimica. Vedeți că eu abia am scăpat de răceală, dar cum vorbesc un pic și-i răcoare, încă se simte la gât.

Da! Deci, iernile erau minunate cu tot cu frigul care era. De multe ori găseam păsărele căzute în zăpadă. Cădeau din zbor din cauza frigului. Le luam și le duceam în casă. Se încălzeau, le dădeam de mâncare și după aia le duceam în șura cu fân pentru animale. Le duceam și ele stăteau acolo, aveau și ce mânca, erau diferite boabe pe acolo și aveau cu ce trăi până se încălzeau un pic și ieșeau. Deci, toate astea erau firești, lucruri firești, făceau parte din viața noastră, nu era o problemă că ninge, că-i frig. Era o binecuvântare. Atunci nu era o problemă că nu este apă. Fântânile aveau apă până sus, nu ca acum să sece și așa mai departe. Toate erau la timpul lor pentru că dădea Dumnezeu din belșug de toate.

Prin asta înțelegem că oamenii erau mai simpli, fără tehnologie și erau mai buni, mai rugători. Săreau să se ajute unul pe altul. Când ningea, dacă era nevoie fiecare în dreptul porții, își și făcea cărare, curăța drumul. Vecinul prelua mai departe și așa se curățau toate. Nu venea nimeni să-ți curețe zăpada, mai ales pe ulițe, nu! Știu că și la blocuri era la fel, toată lumea avea lopeți în casă. Începea zăpada, se punea zăpadă mare afară, ieșeau cu lopețile în fața blocului, se cunoșteau cu toții, vorbeau între ei și făceau curat. Soțiile mai veneau cu un ceai, cu un vin fiert, discutau, se bucurau și în felul ăsta se cunoșteau cu toții și se ajutau. Erau mult mai uniți oamenii când era mai greu, când era mai sărăcie.

Pentru un cuvânt înrudit, rostit tot din mijlocul ninsorii, recomandăm Sfaturi duhovniceşti din mijlocul zăpezii: pace, spovedanie și smerenie.

Să nu ne pierdem mila, dragostea, empatia. Să ne ajutăm mai mult între noi

Acum oamenii s-au izolat. Au vile mari, porți mari, garduri mari, fiecare cu lumea lui.

Și aici revenim la ceea ce s-a spus la Sfinții Părinți. Când a fost întrebat un părinte sfânt de către ucenicul lui:

– Părinte, când va veni sfârșitul lumii?

– Sfârșitul lumii va veni atunci când nu va mai fi cărare de la un vecin la altul, când nu va mai exista dragoste între oameni.

Ați auzit, dragilor? Și spre asta mergem noi acum. Ați auzit cu câțiva ani în urmă că tot se vorbea de distanța socială? Era vorba să păstreze oamenii distanță între ei, dar de fapt în același timp se și înțelegea greșit. Distanța socială, adică oamenii să stea la cât mai mare distanță unul de altul. Nu! Să fugă unii de alții, să nu se ajute unii pe alții. Și vedem cazuri, că vedeți voi pe la știri, moare omul în autobuz și nimeni din 30 de oameni care sunt în autobuz, nu se uită la el. Ăla moare și fiecare își vede de treaba lui și nu se bagă. Deci, asta înseamnă că începem ușor, ușor să ne robotizăm, să pierdem empatia asta, să pierdem simțul ăsta pe care ni l-a lăsat Dumnezeu, de milă, de dragoste, de a-l ajuta pe celălalt. Se pierde din zi în zi.

Oamenii stau foarte mult pe internet, acolo se promovează că dacă ești dur, ești tare, dacă ești grozav și nu-ți pasă de ceilalți, ești tare și atunci oamenii preiau lucrul ăsta fără să-și dea seama. Vom ajunge la o societate în care moare cel de alături și nu-mi pasă de el, că nu mai interesează. Dar ce a spus Mântuitorul? Care-i plinirea legilor? Care-i porunca? Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din tot sufletul, din tot cugetul și din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Ați auzit? Face parte din poruncă! Pe aproapele ca pe tine însuți! Îți pasă de tine, te doare, iei repede medicamente, ți-i frig, te îmbraci, ți-i sete, bei, ți-i foame, mănânci?!… Ei, și la aproapele tău. Poate ți-o dat Dumnezeu mai mult ca să-i fii alături și lui, să-i ușurezi și lui greutatea ca el să roage pentru tine.

Pentru textul evanghelic citat, vezi Matei 22; pentru aprofundare, recomandăm articolul nostru De ce trebuie să-l iubim pe aproapele nostru?, precum și reflecția Despre iubire, milă și milostenie.

Să nu ne facem doar meseria, să nu uităm să fim buni

Să avem mare grijă că o să răspundem pentru tot ce facem în fața lui Dumnezeu și pentru tot ce ni s-o dat. Ni s-o dat parte materială, răspundem de ce facem cu ea, dacă am dat acolo unde-i nevoie. Ni s-o dat un dar… ești medic, ai mare răspundere cum îți faci meseria! Dacă îți pasă de cei bolnavi, dacă îți e milă și ești alături de ei, adică, dacă ai dragoste. Îmi spunea o asistentă dintr-un spital, zice: ”Părinte, mi-e milă de bolnav. Mă duc la el, am grijă, chiar de nu e treaba mea, eu trebuie să mă duc să-i dau tratamentul. Dacă este câte unul și văd că nu poate, că tremură în pat, mă duc și-l hrănesc”. Și o zis că o ceartă celelalte asistente: ”Dar ce, asta e treaba ta? Lasă-i mâncarea acolo! I-ai dat medicamentul, n-are decât, lasă-l acolo!”.

Și atunci faci o diferență între cei cum e asistenta asta care plânge alături de ei, are grijă, e atentă și de partea cealaltă, cei care zic: ”Lasă-l încolo, ce treabă ai? Hai, să bem o cafea, lasă-i încolo pe bolnavi!”. Deci, ca să vezi unde e vocația și unde e doar meserie! Să nu facem doar meserie, mai ales în cadru medical. Fiți cu dragoste, pentru că toate astea o să se întoarcă la voi! La anumite momente grele ale vieții voastre, o să vedeți în jurul vostru câți oameni o să vă fie alături. Dar dacă voi v-ați purtat cu răceală, cu indiferență, doar v-ați făcut datoria și așa aia limitată… Toate se întorc la voi, dragilor! Aveți mare grijă în orice domeniu sunteți. Am dat exemplu doar cadrul medical. În orice loc lucrați, aveți mare grijă cum lucrați pentru că toate se întorc la voi!

Ați lucra cu dragoste, cu milă, cu bunătate? Cândva toate se întorc la voi și o să aveți și plată de la Dumnezeu. Da, dragilor? Ar fi multe de spus despre lucrul ăsta, dar am atins un pic așa, subiectele, cum se zice, ca să ne reamintim cu toți să nu uităm să fim buni, dragilor! Ați auzit?

Pentru o nuanță foarte apropiată despre ajutorul dat la timp, vedeți Sprijinul ca formă de milostenie – Pr. Efrem Arizonitul.

Sfântul Paulin de Nola

Chiar recent am văzut că zilele astea, în afară de atâția sfinți mari pe care îi avem în luna ianuarie, e și Sfântul Paulin de Nola, un episcop din primele veacuri ale creștinismului. Citisem cred că în urmă cu vreo 15 ani, nu mai rețin, poate 20, viața Sfântului Paulin de Nola. Și acum mi-am amintit și o să încerc în două, trei cuvinte să vă spun ceva despre ce viață a avut. Era episcop al cetății Nola. Nu mai rețin în ce zonă era asta, dar știu că odată fusese plecat din cetate, invitat la o slujbă undeva ca să slujească. Ei, și-au venit, păgânii în cetate, au atacat-o și-au luat tot poporul prizonier. Ați înțeles? I-au luat robi. Și când s-a întors el și-o văzut, s-a interesat cine i-a luat, de unde, din ce ținut veneau.

Era un ținut îndepărtat de unde veneau barbarii care jefuiau, care nu credeau în nimic, erau din ăia doar cu sabia în mână. O luat legătura cu ei și-o spus: ”Ce vreți ca să dați drumul la poporul meu înapoi?”. Și-o văzut el că cereau multe lucruri și că nu avea posibilitate financiară ca să-i răscumpere. Atunci o spus: ”Eu nu pot să stau departe de poporul meu”. El era de vreo 45 de ani, era în putere și i-o spus la mai marele lor așa: ”Vedeți, eu sunt în putere. Uite, e un bătrân din cei luați din cetate. Vă rog, lăsați-l pe el și pe soția lui, că și așa nu vă sunt de folos, să se întoarcă înapoi și luați-mă pe mine ca rob”. Când o văzut căpetenia, zice: ”Cum să nu? Hai!” și i-au dat drumul la bătrân și l-au luat pe el. L-au întrebat:

– Ce știi să faci?

– Știu de toate. Mă pricep în special la grădinărit.

– Bun, ai grijă de grădina mea!

Pentru o prezentare sintetică a sfântului, vezi Paulin de Nola.

Un păstor adevărat

Și i-au dat grădina în primire. Și-o rânduit Dumnezeu ca lucrând la grădină să facă de două, trei ori mai multă recoltă decât înainte, că se minuna ăla. O stat acolo ani de zile în robie, ca să le fie alături la toți din poporul lui, care erau împrăștiați în zona aceea ca robi, să-i întărească și să-i încurajeze. Dar nu numai atât, o început să facă minuni și l-o vindecat chiar și pe fiul mai marelui. El nu a spus că era episcopul locului, iar ăsta o început să-l privească mai de aproape și văzând toate câte se făceau prin mâinile lui, minuni, binecuvântări, l-o întrebat:

– Dar cine ești tu?

– Păi, eu îs episcopul, eu îs păstorul la toți cei pe cei care i-ați robit.

– Și ce vrei de la mine?

– Vreau să-mi eliberez poporul meu!

Stăpânitorul a prins așa oarecum drag și o început să aibă mare evlavie la el. Atunci l-a înduplecat și i-a răspuns: ”Bine, caută-i pe toți ai tăi!”, o trimis oameni să-i găsească pe toți și s-o întors episcopul cu tot poporul în cetatea lui, eliberați. Vedeți ce păstor adevărat, care și-a pus sufletul? Se asta mi-a rămas în amintire, că e o cărțulie pe care am găsit-o, cu viața lui mai în amănunt, atât de frumoasă, cum păstorea el în cetate, cu cât drag și cu câtă jertfă s-o dedicat pentru a-și salva poporul și pentru a-l păstori cum trebuie, dragilor! Asta înseamnă să-ți pui sufletul pentru aproapele.

Acolo unde este dragoste, este milă, este bunătate, acolo e Dumnezeu

Să încercăm și noi în felul nostru, fiecare în familia lui, în tot ce putem, dacă putem, când e nevoie, să ne punem și noi sufletul cu toată inima, cu tot dragul. Să nu fim indiferenți față de cei ai noștri pentru că timpul e scurt. Vedeți ce se întâmplă în lumea asta! Câte auzi dintr-o parte în alta a lumii, de peste tot. Astea sunt fel de telegrame de la Dumnezeu prin care ne atenționează: ”Pregătiți-vă, că se apropie timpul!. Nu mai este mult, pregătiți-vă!” Nu știm cât, poate să mai fie un an, 10, 100, dar se apropie! Și de asta să nu pierdem nici o zi degeaba! Să încercăm să fim mai buni, mai cu dragoste, mai cu îngăduință față de cei din jur. Nu repede să ne enervăm, să țipăm, să nu ne convină, nu! Cu mai multă dragoste și bunătate!

Că acolo unde este dragoste, este milă, este bunătate, acolo e Dumnezeu! Ați înțeles, dragilor? Să nu fim indiferenți la cei din jurul nostru și să stăm aproape de Dumnezeu pentru că nu putem altfel! Spovedanie, împărtășanie, Sfânta Liturghie, tot ce putem ca să nu ne despărțim de Dumnezeu și de Tainele Bisericii! Și mai mult decât atât, să nu fie zi în care să nu strigăm la Maica Domnului pentru că e mama noastră, Împărăteasa Cerului și a pământului! Deci, vă dați seama câtă putere are Maica Domnului? Când a venit Arhanghelul Gavril la Bunavestire și i-a spus așa: ”Bucură-te, ceea ce ești plină de Har!”. Ați înțeles? Era plină de Har! Maica Domnului a avut un Har deosebit dăruit de la Dumnezeu. Era pregătită pentru Nașterea Mântuitorului. Orice cere Ea de la Mântuitor, Îi împlinește.

Ca să știți și să aveți curaj permanent să strigați la Maica Domnului, că nu ne lasă! În orice situație imposibilă, oricât de grea ar fi, Maica Domnului vine și ne ia în brațe: ”Da, copilul meu, am venit, de ce ai nevoie?”. Ne ia în brațe cu dragoste și strigă la Dumnezeu: ”Doamne, ai milă de noi!”.

Pentru mărturii și întărire despre ajutorul Ei grabnic, vedeți Minunile Maicii Domnului – p. Pimen Vlad.

O istorioară a unui părinte grec

Acum mi-am amintit de un părinte grec din ăla care vorbește foarte așa, îl mai ascult din când în când și povestea o istorioară în legătură tot cu Maica Domnului. Și spune că era într-o mănăstire rusească. Și na, cum erau mănăstirile, aveau și viță de vie și de toate și toamna făceau vin și îl puneau în butoaie într-un beci. Încuiau beciul și aduceau la masă la creștinii care veneau. Era un călugăr, un om simplu cu suflet bun, dar îi cam plăcea păhărelul. O făcut el ce-o au făcut și o reușit el să-și facă o cheie ca să aibă acces la beci și să mai ducea când se liniștea toți pe acolo. Ei, deasupra butoaielor era o icoană cu Maica Domnului cu Mântuitorul în brațe.

Și ăsta se ducea, știa că nu e în regulă, dar vorbea singur și spunea: ”Maica Domnului, pot să beau și eu un păhărel de vin?”. Întreba așa smerit, dar era un păhărel de-ala, ulcioraș așa la jumătate de litru, știi? ”Pot să beau și eu un păhărel de vin?”. Și după aia tot el răspundea așa, cu vocea mai subțire: ”Da, copilul meu, poți să bei un păhărel!”. Și după aia răspundea tot el: ”Mulțumesc, Maica Domnului, mulțumesc!”. Și își punea o cană și o bea. Ei, și lucrul ăsta se cam repeta, că au observat părinții: ”Măi, un butoi s-a dus la jumătate, dar noi n-am luat din ăla! Când s-a dus?”, că trecea timpul. Atunci starețul a zis: ”Lasă că mă închid eu în beci și mă ascund, să vedem ce se întâmplă”.

N-o spus la ceilalți și s-o dus el și s-o băgat după butoiul ăla care se golea și la care era deasupra icoana Maicii Domnului. La timpul cuvenit vine călugărul ăsta, deschide acolo și iarăși ia cana în mână și se uită așa la Maica Domnului și zice: ”Maica Domnului, pot să beau un păhărel?”. Atunci starețul de după butoi, care era chiar sub icoană, și-a schimbat oleacă vocea și zice: ”Să nu bei că n-ai voie, ceea ce faci nu-i bine!”. Și atunci ăsta s-o uitat așa la Maica Domnului și zice: ”Hristoase, n-am vorbit cu Tine, ci cu Mama Ta! Tu stai liniștit acolo, la Mama Ta i-am cerut voie!”. Adică, cumva să arate câtă nevinovăție avea, dar el chiar a crezut că a vorbit Hristos care i-a spus că nu are voie.

Să ne rugăm permanent la Maica Domnului, să strigăm la ea, dar să îi și mulțumim

Bineînțeles, după aia s-o căit în felul lui, a ieșit de acolo, s-a gândit și a rămas cu impresia că i-a vorbit Hristos și i-a zis că nu are voie și atunci s-o lăsat și n-o mai băut. Deci, vedeți? Câteodată în nevinovăția aceea lucrează Dumnezeu. El, cu toate că știa că nu-i bine, dar tot îndrăznea la Maica Domnului, că știa că Maica Domnului e îngăduitoare, e mamă și mai permite. Vedeți, dragilor, cât e de bună Maica Domnului și cum ne îngăduie și ne lasă? Să-i cerem și noi ajutorul cu simplitate și cu multă dragoste, ca unei Mame! Că spunea și cuviosul Paisie Aghioritul: ”Ați văzut copiii ăia care se țin de fusta mamei și oricât a încercat ea să scape, nu-i dau drumul? Așa să facem și noi la Maica Domnului!”.

Să ne ținem cu amândouă mâinile, să strigăm la ea și când ni-i bine, și când ni-i greu, și când suferim, și când avem de toate, permanent, să ne ajute și să-I și mulțumim pentru tot ce ne ajută! Ați înțeles, dragilor?

Încheie aici, ca să vedeți, uitați-vă, cât e de frumos! Ăsta e Antiathon-ul, un vârf asemănător ca Athon-ul, dar mult mai mic. Vedeți? E chiar aici! E superb, uitați-vă! Zăpada, muntele, iar încolo dacă ne învârtim un pic, uitați, e marea în depărtare, o vedeți. Marea acolo frumoasă, iar aici e partea asta frumoasă de Athon, cu Antiathon-ul, care e așa în ceață și se vede frumos. Iar aici undeva e coama Athos-ului unde ajungeam dacă reușeam să trecem în partea ailaltă din munte, dar deocamdată nu-i timpul, că-i zăpadă suficientă. Și slavă Domnului, că-i bună zăpada! Nu contează că nu putem ieși noi de aici, stăm bine, avem de toate. Maica Domnului ne are în brațele Ei!

Bun, încheie aici! Sper că v-am bucurat un pic cu frumusețile noastre, să vă bucurați și voi și să ne ajute bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți sfinții, amin! Doamne ajută, dragilor!

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!