Trebuie să învățăm strategiile vrăjmașului – p. Spiridon Bailey

Ascultați un foarte bun cuvânt duhovnicesc al părintelui Spiridon Bailey care ne transmite învățătura Sfinților Părinți despre cum să ne pregătim pentru strategiile vrăjmașului.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Trebuie să învățăm strategiile vrăjmașului – p. Spiridon Bailey

În numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh. Amin.

Ne pierdem vremea citind marile scrieri duhovnicești ale Părinților Bisericii dacă nu facem niciun efort să le aplicăm asupra noastră. De fapt, dacă nu le permitem să ne călăuzească în viața duhovnicească, atunci poate fi mai rău decât o pierdere de timp, pentru că demonii pot folosi studiul nostru pentru a stârni trufie și mândrie în noi. Tot ce citim despre viața duhovnicească trebuie să fie îndreptat spre noi înșine, îndreptat spre starea noastră, spre realitatea noastră. Oricine intră în viața duhovnicească trebuie să o înțeleagă ca pe o luptă. Luptă cu forțele demonice.

Și oricine intră într-o bătălie face bine să-și cunoască mai întâi dușmanul. Părinții Bisericii au fost victorioși în lupta duhovnicească. Și astfel ne pot învăța despre strategiile dușmanilor noștri și cum îi putem învinge. Și această bătălie, ne spun ei, nu este ceva îndepărtat. Lupta duhovnicească nu se dă atacând oameni și lucruri din afara noastră. Lupta duhovnicească se dă în noi, aici. Aici luptăm. Aici are loc lupta duhovnicească, în noi. Și din acest motiv Părinții Bisericii ne oferă o înțelegere de sine la o adâncime mult mai mare decât orice psihologie modernă sau invenții de terapie și altele asemenea ar putea-o face vreodată.

Aceste idei moderne, aceste invenții moderne, doar mătură suprafața a ceea ce înseamnă a fi om. Tocmai în Părinții Bisericii descoperim adevărata adâncime și înțelegere a ceea ce înseamnă a fi om și cum luptăm împotriva răului. Desigur, gândurile noastre, psihologia noastră, emoțiile noastre sunt legate, sunt adesea rodul stării noastre duhovnicești. Și vindecarea noastră este pentru întreaga ființă umană. Dar adevărata terapie a sufletului se află în Sfintele Taine ale Bisericii, pentru că numai Iisus Hristos poate aduce vindecare sufletului. Deci, să ne amintim câteva dintre principiile de bază pe care ni le transmit Părinții Bisericii.

Mai întâi, ne spun că trebuie să fim pregătiți pentru atacurile dușmanului nostru. Să nu fim niciodată prinși pe nepregătite. Trebuie să ne privim pe noi înșine și să recunoaștem acele atacuri care s-au petrecut și cum au venit ele. Fiți veghetori. Să nu fiți niciodată prinși pe nepregătite. În special de acele ispite la care știm că suntem vulnerabili. Și asta înseamnă să învățăm să ne cunoaștem starea duhovnicească, măcar puțin, chiar și puțin ne va ajuta. Părinții Bisericii ne spun că în fiecare dintre noi există un război continuu, o bătălie între două voințe. Voința superioară, voința inteligentă. Și voința inferioară, care este voința trupească și pasională. Aceste două voințe, cea superioară și cea inferioară, se luptă neîncetat în noi. Două părți ale sufletului care acționează în opoziție una față de cealaltă, care doresc binele sau răul.

Dar este important că avem acest dar al liberului arbitru, acest dar care ne permite să alegem, ne permite să alegem pe care o vom urma. Pentru că dorințele care se ridică în noi, aceste înclinații, nu sunt în ele însele virtuose sau păcătoase. Pot avea ceva bun și rău în ele, dar doar prin înclinație și impuls nu am săvârșit un păcat și nu am acționat în mod virtuos. Doar prin alegerea noastră activă și liberă, alegerea liberă a binelui sau răului, ne duce la păcat sau la dobândirea virtuții. De fapt, o înclinație poate fi atât de cumplită încât să fim îngroziți că un astfel de gând a apărut în mintea noastră, ceva atât de respingător și urât.

Iar demonii fac aceste lucruri pentru a ne răpi pacea. Dar chiar ceva atât de șocant nu este în sine un păcat, ci devine păcat doar când ne înclinăm spre el, când îl alegem. Îngăduim ca acea fantezie să se dezvolte sau folosim liberul nostru arbitru pentru a alege acel impuls atunci când îl urmăm. Doar atunci acționează pentru noi sau împotriva noastră în viața duhovnicească, când vrem, când alegem. Părinții ne îndeamnă să fim atenți: atunci când o dorință bună sau o înclinație bună ne vine, dacă simțim brusc o dorință de a ne ruga, de a ierta, de a iubi sau orice bine, orice înclinație sau dorință bună, va fi întotdeauna urmată de o înclinație sau dorință rea.

Și trebuie întotdeauna să ne amintim asta, ca astfel, dacă brusc simțim această căldură în rugăciune și o dorință de a ne ruga, când am fost blânzi cu cineva și l-am iertat cu adevărat, acest impuls de a ierta, nu trebuie să stăm pe loc și să ne complacem în această senzație de virtute. Trebuie să fim veghetori, trebuie să învățăm să veghem și să știm că imediat va urma o înclinație rea. Vom fi atacați.

De aceea Părinții Bisericii spun că nu trebuie să fim prinși pe nepregătite. Trebuie să învățăm aceste lucruri. Victoria sau înfrângerea în lupta duhovnicească depinde de liberul nostru arbitru. Iar viața duhovnicească, luptele continue cu care ne confruntăm, înseamnă să alegem binele sau răul, să respingem ceea ce este trupesc și pasional și să îmbrățișăm și să urmăm ceea ce este bun. Și fiecare impuls sau dorință care ne vine caută cu adevărat să atragă sufletul spre sine. Ispite și înclinații bune și rele încearcă să atragă sufletul în acea direcție anume.

Și apoi, pe măsură ce alegem în mod repetat binele sau răul, unul sau altul, sufletul se schimbă, sufletul se schimbă prin acest tipar de „alegere”. Urmărirea dorințelor sau ispitelor bune sau rele, transformă sufletul și sufletul se schimbă astfel încât începe să se desfete în bine sau în rău. Însuși sufletul este afectat de aceste lucruri. Și tocmai de aceea, bineînțeles, în timp, când ne-am silit să ne rugăm, printr-un act de voință, rugăciunea însăși începe să devină dulce. Și, bineînțeles, cineva care a refuzat să se pocăiască, care a ales în mod repetat răul, intră doar mai adânc în stricare, tot mai adânc în rău.

În cele din urmă, până la punctul în care binele însuși poate deveni de nesuferit pentru suflet. Și tot astfel este cu sfinții. Răul, păcatul devine de nesuferit pentru acel suflet care se purifică. Și tocmai de aceea o viață de păcat nepocăit îi va face pe oameni să-L respingă pe Dumnezeu, chiar când El Se va arăta în noi cu toată slava Sa, fiindcă lumina și bunătatea lui Dumnezeu nu vor face decât să respingă acele suflete care s-au dat cu totul răului fără pocăință.

Sfântul Pavel, în Epistola sa către Galateni, ne spune că: „Trebuie să umblăm în Duh”. Și aceasta este lupta împotriva sinelui nostru, a voinței noastre inferioare. Doar Ortodoxia, doar Biserica Ortodoxă a păstrat calea străveche spre Dumnezeu, viața duhovnicească descoperită de Domnul nostru Apostolilor. Și tocmai de aceea asceza, viața interioară trează a sfinților este singura cale spre biruință în războiul duhovnicesc. Noi, cei din Apus, trebuie să respingem doctrinele culturii noastre, doctrinele culturii noastre despre împlinire de sine, fericire lumească. Fiindcă adevărata bucurie poate fi gustată doar în Hristos și ne apropiem de Hristos doar prin pocăință, prin luptă neîncetată, prin acte continue de liber arbitru de a alege binele în locul răului, de a respinge răul. Harul lui Dumnezeu este prezența Duhului Sfânt când Dumnezeu vede dorința noastră pentru El, când vede dorința noastră de a lupta, El ne dă puterea să luptăm, El ne dă scutul să ne apărăm, El ne dă sabia să lovim vrăjmașul nostru, diavolul.

Trebuie să învățăm de la Părinții Bisericii și să urmăm calea lor prin câmpul de luptă și trebuie să ne păzim, să recunoaștem slăbiciunile particulare la care suntem predispuși, pentru că în fiecare dintre noi demonii vor găsi acea ușă deschisă, acel loc unde apărările noastre sunt slabe, pentru că oricât de tari ne simțim zidurile noastre, vor fi acele locuri unde zidurile nu au fost încă ridicate suficient de înalte, acele locuri unde poarta nu a fost încă încuiată, acele locuri unde poate chiar ușa a fost lăsată larg deschisă. În fiecare dintre noi demonii știu prea bine acele locuri vulnerabile, slabe.

Deci trebuie să învățăm să ne vedem în adevăr, iar scrierile Părinților Bisericii ne revelează acest adevăr. În cadrul tainelor și al vieții Bisericii, viața duhovnicească a Bisericii, Părinții Bisericii ne ghidează spre o conștientizare a adevărului stării noastre duhovnicești proprii. Deci trebuie să ne vedem în acest adevăr și să ne rugăm. Să ne rugăm ca Dumnezeu să ne întărească să respingem răul și să recunoaștem și să alegem binele.

„Citește-i pe Sfinții Părinți, chiar și unul sau două rânduri pe zi. Sunt întăritoare pentru suflet.” – Sfântul Paisie.

„Fără bunătate, cunoașterea nu este bună.” – Sfântul Pafnutie.

„Cunoaște cine ești cu adevărat, nu cine îți imaginezi că ești. Prin această cunoaștere devii cel mai înțelept om.” — Sfântul Iosif Isihastul

„Dacă iubești adevărata cunoaștere, dăruiește-te vieții ascetice; căci simpla cunoaștere teoretică îl umflă pe om de mândrie (1 Cor 8,1).” – Sf. Marcu Ascetul

„Gândurile păcătoase îl tulbură neîncetat pe om, dar dacă el nu colaborează cu ele, nu este vinovat de ele.”— Sf. Ambrozie de la Optina

„Aceasta este suma tainei: să fii mort pentru lume, dar viu pentru Dumnezeu.” – Sfântul Teodor Studitul

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!