Taina Bisericii Ortodoxe
9 februarie 2026
Olimpiadele din Franța și Italia: Medalii de mâna a 2-a și simboluri satanice
10 februarie 2026
Ascultați în materialul următor o explicație a motivului pentru care lumea occidentală este atât de departe de ideea unei singure Biserici a lui Hristos.
Vizionare plăcută!
Powered by RedCircle
De ce zicem că există o singură Biserică? – p. Andrew Damick și p. Seraphim Rolin
Am auzit în ultima vreme vobindu-se despre ceva numit ”anxietate eclezială”, cee ce pare a fi cazul protestanților, care nu cred într-o singură Biserică adevărată și care sunt destul de îngrijorați pentru faptul că unii dintre noi chiar credem. Cred că, pe scurt, aceasta ar fi definiția termenului, nu?
– Mare parte a acestei noțiuni de “anxietate eclezială”, care circulă acum, poate fi identificată plecând de la câteva aspecte. La început, ideea că există diferite manifestări care sunt toate, de fapt, “Biserica adevărată”, doar că în diferite expresii ale ei, în diferite denumiri comerciale… Parte din această idee se leagă de teoria anglicană a ramurilor, care a apărut la sfârșitul secolului 19. Parte se leagă și de mișcarea ecumenică din ultimul secol, precum și, la nivelul cercurilor protestante, mișcarea antic-viitor și biserica emergentă.
Așadar, unul din lucrurile ce s-au întamplat… Ca să vă dau un context pentru aceasta, eu am crecut într-o confesiune baptistă, foarte tradițională, care nu doar credea că ei erau “Biserica adevărată”, iar alte “Biserici” nu – nu însemna că alți oameni nu se puteau mântui -, ci că “Biserica Baptistă” era “Biserica adevărată”. Dar eu am cunoscut în copilărie oameni, chiar pastori, care ar fi spus că doar oamenii din denominația lor erau ”Mireasa lui Hristos”, menționată în cartea Apocalipsei, și că da, poate se mântuiau și alți oameni, dar dacă vroiai să faci parte din”Mireasă” trebuia să fii parte a denominației lor. Ar putea suna ciudat unora care spun: „în Biserica mea Baptistă nu se învață așa”
Înțeleg, știu… dar acest fel de a gândi și a vorbi a fost foarte normal până acum 20, sau 30 de ani, în grupurile protestante din Statele Unite – poate acum 30-40 de ani, căci suntem în 2025. Unul din lucrurile ce s-au întâmplat în mișcarea antic-viitor și în biserica emergentă, a fost faptul că multe grupări protestante au redescoperit anumite aspecte ale creștinismului tradițional. Iar unele dintre acestea au fost: liturghia, cărțile de rugăciuni, ajunarea, posturile, calendarul bisericesc,… lucruri ca acestea. Au început așadar să redescopere aceste elemente ale credinței străvechi, iar ceea ce a însoțit acest proces a fost un fel de ”îmblânzire” a poziției protestante. Această ”îmblânzire” a însemnat a spune ”ei bine, poate acești catolici, sau poate acești ortodocși, poate chiar sunt creștini!” ”Poate nu suntem decât diferite denumiri sau expresii (ale aceleiași “Biserici”) și deci putem cu toții învăța unii de la alții și putem construi ceva împreună, ceva care, în ultimă instanță, nu este decât o amestecătură a acestor aspecte diferite.
Acesta este scopul bisericii emergente și a curentului antic-viitor. Majoritatea acestor grupuri s-au cam rătăcit. Ironia este că acum sunt toate obosite. Şi anglicane…Dar cred că unii oameni au rămas chiar foarte surprinși să vadă că, după ce au ajuns în acest loc în care au spus: ”bine, tradiția mea nu este completă și deci trebuie să merg să caut elemente din alte tradiții”, că în acest context există totuși Biserici care cred cu adevărat că se află în deplinătatea credinței, în așa măsură încât simt că nu le lipsește nimic. Aceasta și este perspectiva Bisericii Ortodoxe asupra propriei identități. Aceasta este ceea ce crede și Biserica Romano-Catolică despre ea însăși.
Eu, ca și creștin ortodox, bineînțeles, cred că aceasta este deplinătatea credinței. Sunt convertit, am ales Biserica Ortodoxă, m-aș fi putut converti în altă parte. Am venit aici pentru că aici este deplinătatea credinței. Iar această credință generează anxietate în primul rând pentru că – așa cum Părintele Andrei tocmai a spus-, pentru că oamenii au această reacție: „stai puțin, vrei să spui că nu pot amesteca lucrurile tale cu cele ale mele? Nu pot lua… Bine, să spunem că îmi plac anumite rugăciuni ortodoxe, și îmi place ideea de liturghie, dar mă sperie mult icoanele.” De obicei aici apare tema icoanelor, pentru că cel de-al șaptelea Consiiliu Ecumenic practic spune că dacă refuzi să venerezi icoanele ai încurcat-o rău… începând bineînțeles, cu Însuși Domnul nostru, Care este, Cuvântul, Care este Icoana, Chipul cel adevărat al Tătălui. Venerarea icoanelor este o parte fundamentală a credinței creștine și a fost așa de la bun început. Așadar, dacă spui că icoanele sunt parte componentă a credinței creștine, și că sunt tot atât de importante precum doctrina Sfintei Treimi, aceasta poate fi o punte prea îngustă pentru unii oameni. Și cred că această ideea a anxietății ecleziale apare de obicei în acest context.
Ce aș spune eu este că toate acestea sunt părți ale aceluiași întreg. Dacă îți închipui un templu frumos unde cineva este venerat, și templul acesta are artă, are muzică, are cântări, are imagini și are o carte sfântă. Și dacă intri în biserică și zici: “nu vreau nicio cântare de-a voastră, nu vreau imaginile voastre, nu vreau frumusețea voastră, nu vreau liturghia voastră, nu vreau cultura… niciuna dintre aceasta nu le vreau, dar cartea aceasta, pe asta o iau”. Și pui mâna pe carte și fugi afară, și o scoți din întreg contextul în care a ea a venit, dar spui: ”nu, nu, această carte, aceasta este credința cea adevărată, și toate celelalte lucruri nu au nimic de a face cu ea”, cred că ar fi foarte incorect cel puțin istoric vorbind.
Așadar, ce aș spune eu e că dacă simți anxietate în legătură cu aceasta, ar trebui să observi, să vezi de unde exact vine această anxietate, deoarece de la mine nu vine. Noi pur și simplu ne vedem de lucrurile noastre, ne spunem rugăciunile, ne trăim viața, și da, încercăm să răspândim credința, căci aceasta ne-a poruncit Hristos să facem. Dar eu nu am întâlnit niciun membru al clerului ortodox care să pună această anxietate asupra altei persoane. Aceasta vine de obicei din celaltă direcție, ceea ce spune multe. Așadar, vă las cu aceste gânduri.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comments
“Dar eu nu am întâlnit niciun membru al clerului ortodox care să pună această anxietate asupra altei persoane. Aceasta vine de obicei din celaltă direcție, ceea ce spune multe. Așadar, vă las cu aceste gânduri.”
Cred ca lucrurile sunt mai simple : pentru ca in Templul Vechiului Testament de la Ierusalim , exista Sfanta Sfintelor . locul cel mai sfant unde era tinut Chivotul Marturiei . Acest Chivot a fost realizat la cererea lui Dumnezeu si avea pe capac reprezentati ingeri Heruvimi . In aceste conditii a sustine ca icoanele sunt gresite , cand Dumnezeu a cerut sa existe reprezentari ale ingerilor in locul cel mai sfant din Templu , cred ca e grav .
Iar problema cultelor protestante nu este la nivel de teorie . Problema lor este la nivel de practica : Pentru ca aceste culte au aparut dupa 1500 ani de la infiintarea Bisericii lui Hristos . Asta este problema care le transforma pe aceste culte in valori nule din punct de vedere crestin , valori nule ca si biserici . Pentru ca nu poate exista asa ceva in Lucrarea lui Dumnezeu , Biserica lui Hristos infiintata de Apostoli nu poate cadea ca dupa 1000 qni sa fie Reformata de niste oameni . Nu exista asa ceva decat in dorintele lui Satan . Nici macar azi cand sunt atatea evenimente geopolitice nimic nu poate anula toata Biserica Apostolica . Ea va continua sa ramana cea adevarata chiar daca in dimensiuni mai mici , pentru ca in momentul in care va fi pericolul de disparitie a ei va veni Sfarsitul Lumii .
Dacă Chivotul Mărturiei a fost realizat la cererea lui Dumnezeu, Sfânta Mahramă sau prima icoană a Mântuitorului Iisus Hristos a fost o “icoană făcută de Dumnezeu ”
Fonte: Doxologia https://share.google/YpNi9Cy3ZI0Wi9eOM
Ar mai fi și alte icoane nefăcute de mână omenească, icoane făcătoare de minuni și toate celelalte icoane-ferestre deschise spre cer…
altul spune:
“Dacă Chivotul Mărturiei a fost realizat la cererea lui Dumnezeu, Sfânta Mahramă sau prima icoană a Mântuitorului Iisus Hristos a fost o „icoană făcută de Dumnezeu ”
Hristos a luat chip de om . Din acel moment orice teorie impotriva reprezentarii icoanelor in Biserica devine o nebunie pentru ca ar presupune condamnarea celor care s-au inchinat in fata lui Hristos in chip de Om si l-au recunoscut ca Dumnezeu . Teoria iconoclasta ii condamna pe toti credinciosii lui Hristos .
Giulgiul din Torino furat din Contantinopol de Cruciati , este clar marturia atat a invierii lui Hristos cat si a icoanei chipului Lui , fiind imprimat pe panza de in prin energii nepamantesti .
Dar aversiunea protestanta fata de icoane provine defapt din aversiunea mai mare fata de sfintii Bisericii . Iar motivul acesteia este faptul ca in protestantism nu exista sfinti . Dovada practica ca in biserica lor nu exista sfintenie , si nici nu poate exosta din moment ce Protestantismul este o inventie omeneasca . Comparatia intre cum a luat fiinat Biserica la Cincizecime , prin coborarea Duhului Sfant in forma de foc peste Apostoli , si cum a luat fiinta Protestantismul , este ca de la Cer la Pamant .