Problemele tinerilor de astăzi – PS Macarie, p. Teologos

În acest material, stăm de vorbă cu Preasfințitul Macarie al Europei de Nord, la Schitul Lacu din Muntele Athos, despre problemele tinerilor de astăzi și despre drumul duhovnicesc care le poate fi răspuns. Ierarhul vorbește pe larg despre cele cinci mari provocări ale tinerilor: singurătatea, dependențele, lipsa de sens, răcirea credinței și frica de viitor. Am purtat, de asemenea, o discuție caldă despre Maica Domnului Alăptătoarea, despre convertirea tânărului groenlandez Cleopa Chilac și despre bucuria Dumnezeieștii Liturghii, într-un dialog adresat deopotrivă tinerilor de astăzi și părinților care îi călăuzesc.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

P. Teologos: Preasfinția voastră spuneți un „Împărate ceresc”, sau pentru că este săptămâna…

PS. Macarie: Suntem în perioada pascală, să spunem: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le. Cu noi este Dumnezeu cu al Său Har și cu a Sa Iubire de oameni totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! Hristos a înviat!

P. Teologos: Adevărat a înviat!

Introducere

P. Teologos: Dragii noștri, suntem într-un interviu, într-o discuție, dacă doriți, foarte frumoasă, cu un om pe care îl iubesc foarte mult, îl cunosc de mulți ani. E vorba de Preasfințitul Macarie al Europei de Nord, care, dincolo de faptul că este arhiereu al lui Dumnezeu cel Preaînalt, este și un om foarte iubitor. Și din cauza asta, după cum vedeți în jurul nostru, stau părinții și de la chilia noastră și Părintele Epifanie de la chilia Izvorul Tămăduirii, care chiar astăzi a avut și are hramul, și se află lângă noi pentru că Preasfințitul i-a înrobit de fapt cu dragostea sa și i-a rugat să fie în acest mic interviu pe care îl avem cu Preasfințitul. Ei, și primul lucru, apropo de dragostea Preasfințitului, despre care aș dori să-l întreb pe Preasfințit, este dragostea Maicii Domnului. Și dacă ar putea să ne spună câteva cuvinte despre dragostea de mamă a Maicii Domnului.

Vizită a PS. Macarie la 18 ani de la hirotonia sa în arhiereu

PS. Macarie: Dau slăvă atotmilostivului Dumnezeu că sunt împreună cu frățiile voastre aici, în grădina Maicii Domnului, în Muntele Athos. V-am cercetat de multe ori, am liturghisit și aici, și la celelalte chilii, și la Kiriakon, la Biserica Centrală, unde am săvârșit Dumnezeiasca Liturghie de Hram, prăznuind Izvorul Tămăduirii astăzi. Și de fiecare dată când am venit aici să liturghisesc și să ne povățuim unii pe alții pe calea mântuirii, Părintele Teologos mi-a cerut să realizăm un interviu înregistrat. Și n-am reușit, fiindcă totdeauna am fost cu grabă și m-au așteptat și alți părinți care aveau câteva urgențe aici la chilii și nu am reușit, și de fiecare dată am plecat și eu cu regretul a rămas și Părintele Teologos și frații împreună slujitori cu acest regret că nu am reușit să înregistrăm un cuvânt împreună spre folosul nostru și al celor care ne ascultă.

Fiindcă, iată, ne povățuim împreună pentru dobânda mântuirii. Iar astăzi Maica Domnului m-a chemat în mod deosebit în grădina sa de aici din Athos pentru a liturghisi la prăznicul Izvorului Tămăduirii, deoarece în urmă cu 18 ani am fost hirotonit arhiereu la această sărbătoare în Catedrala Mitropolitană din Cluj, prin punerea Dumnezeieștii Evanghelii pe creștetul meu și a mâinilor ierarhilor slujitori în frunte cu vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, mentorul meu. Și este o mare sărbătoare și o mare bucurie. Niciodată după hirotonia mea în arhiereu nu am avut atâta bucurie, atâta har, atâta plinătate de Izvorul Tămăduirii cum am avut astăzi.

Vă spuneam și frățiilor voaștre la sinaxă imediat după împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, fiind de față și călugării de la Mănăstirea Sfântul Pavel din apropiere, că în diaspora în această zi se lucrează, majoritatea sunt la serviciu. Și de fiecare dată când slujeam veneau mai puțini la Sfânta Liturghie, dar slujeam, veneau îngerii din cer, în chip nevăzut. Însă astăzi, iată, aici în Muntele Athos, au venit și îngerii în trup, care sunt călugării aghioriți și călugării pelerini. Și am fost împreună, iată, în această ceată, în acest sobor îngeresc, aducând slăvire împreună cu miriadele și miriadele de îngeri, celei mai slăvite decât heruvimii și mai cinstite fără de asemănare decât serafimii.

Tradiția athonită a Izvorului Tămăduirii aduce nădejde inclusiv problemelor tinerilor de astăzi care caută vindecare sufletească; o frumoasă descriere a acestui praznic găsiți pe ro.orthodoxwiki.org, iar o privire complementară despre viața monahală aghiorită găsiți pe chilieathonita.ro.

Icoana Maicii Domnului Alăptătoarea

Așa că, iată, Împărăteasa cerului este cu noi. Tocmai de aceea, Părinte Teologos, am adus aici spre închinare și o copie a icoanei Maicii Domnului Alăptătoarea de la Țibleș. Originalul se păstrează în bisericuța din incinta casei mele părintești din Spermezeu, județul Bistrița-Năsăud. În fiecare an, în prima duminică din august, slujesc Dumnezeiasca Liturghie și suntem în pelerinaj, și cei din Scandinavia și cei din țară, sub acoperământul alinător al Maicii Domnului înaintea icoanei sale, fiindcă aici și înaintea aceste icoane… Sunt multe icoane străvechi și mai noi aici în Muntele Athos, dar iată avem și noi în Athosul de acasă atâtea icoane ale Maicii Domnului și în mod deosebit am așezat spre cinstire această icoană a Maicii Domnului Alăptătoarea, care s-a săvârșit în urma unei întâmplări foarte triste, când o tânără mamă, după ce și-a alăptat copilul chiar la noi în sat, primul ei copilaș, s-a săvârșit năprasnic, a făcut infarct.

Am fost părtaș la durerea lor, aducându-le mângâiere, și atunci le-am spus că voi așeza icoana Maicii Domnului Alăptătoarea (în grecește, Galactotrofusa). Originalul este aici la Hilandarul din vechime, prototipul acestei icoane, însă multe alte icoane-copii și sigur alte icoane plecând de la această temă a Alăptătoarei, a Maicii Domnului Hrănitoarea cu Lapte, s-au săvârșit pretutindeni și la noi în țară. Și în mod deosebit, fiindcă am adus mângâiere în această familie care și-a pierdut o mamă și o copilă, însă au câștigat-o în cer, am adus mângâiere și acestor familii și familiei extinse a Bisericii, și am așezat icoana Alăptătoarea, și înaintea ei foarte mulți s-au tămăduit sufletește și trupește, foarte multe mame bolnave de cancer, bolnave de cancer la sân, și mulți care au cerut ajutorul Maicii Domnului și erau grav bolnavi au fost tămăduiți în chip minunat. Și sunt părtași la aceste minuni și multe o să le consemnez într-o carte, trebuie consemnate.

P. Teologos: Ar fi foarte bine, că se pierd.

PS. Macarie: Da. Și am adus această copie și o să rămână aici la Schitul Lacu.

P. Teologos: Mulțumim în numele Părintelui Stareț.

PS. Macarie: Și în momentul în care o să aduceți cinstire și acestei icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu înconjurate de mulți sfinți rugători – iată, îi găsim pe mulți sfinți aici în frunte cu Sfântul Ioan Botezătorul – și fiecare sfânt cu harisma sa va veni în ajutorul pelerinilor, al celor care vor ajunge să se închine înaintea acestei icoane. Și dacă reușiti și sunteți în țară și frățiile voastre de aici, aghioriții, în prima duminică din august, vă aștept la Spermezeu, în satul meu natal.

P. Teologos: Deci oameni buni, în satul Preasfințitului este o icoană făcătoare de minuni, Cea care Hrănește cu Lapte, Alăptătoarea. Deci, într-adevăr, vedem că dragostea Maicii Domnului este foarte mare și este imposibil să fie altfel. De ce? Pentru că ea, de fapt, și-a dăruit toată viața lui Dumnezeu cel iubitor. Dar pe mine m-a surprins un lucru. M-a surprins, era de așteptat. Faptul că ați spus că de Izvorul Tămăduirii, care văd, pentru că vă cunosc de foarte mult timp, văd că v-a dat foarte mult zel, elan și bucurie. Chiar m-a surprins când ați venit să-mi propuneți să facem podcastul. Pentru că eu, într-adevăr, v-am rugat de multe ori în trecut, dar am zis că dacă Sfinția voastră nu doriți, nu o să mai facem. Deci, văd că vă dă foarte mult curaj această sărbătoare, dar ați spus că mulți oameni din diaspora nu merg, și din motive care nu țin de… Mă rog, Dumnezeu judecă pe fiecare, dar în principal nu țin de voința lor pentru că sunt la lucru. Asta presupune că oamenii din diaspora pot să aibă probleme datorită mediului sau datorită altor lucruri. Care ar fi problemele oamenilor, tinerilor de astăzi, în principal din diaspora și nu numai?

Legătura caldă dintre maternitate și credință, adeseori uitată în mijlocul problemelor tinerilor de astăzi, este cinstită frumos prin icoanele Maicii Domnului; o privire clasică asupra cinstirii Maicii Domnului găsiți pe crestinortodox.ro, iar pe chilieathonita.ro am dedicat mai multe materiale acestui subiect.

PS. Macarie: Să vă zic. Să știți că atunci când sunt hramuri pe care le sărbătorim în zile lucrătoare, sunt foarte mulți dintre credincioși, de toate vârstele, care din timp își iau liber de la serviciu și ajung la sărbătoare. Unii chiar nu reușesc și chiar sunt binecuvântate pricini. Și Dumnezeu înțelege și Maica Domnului înțelege și noi. Tocmai de aceea avem această pomenire, rugăciune pentru cei care din binecuvântate pricini nu sunt aici. Dar unii sunt din comoditate, vedeți? Oamenii, părinților și fraților, oamenilor în țară, de pildă, și aici, în Grecia și în multe alte locuri, le este greu să meargă la biserică și stau sub streașina bisericii. Dar pentru o viață materială mai bună merg până la capătul pământului.

Dacă îl iubești pe Dumnezeu, fii lângă El la Sfânta Liturghie

Și o să revin la problema tinerilor după ce vă spun un lucru foarte pe scurt despre un credincios care era chiar sub streașina bisericii acolo în străinătate, în diaspora scandinavă, și l-am întâlnit și, sigur că nevăzându-l la liturghie, neîntâlnindu-l la liturghie, și, știind că locuiește atât de aproape de lăcașul de închinare, l-am întrebat din ce pricină nu ajunge la Dumnezeiasca Liturghie. Știam că e și comoditate, e multă comoditate acolo, dar sigur că l-am întrebat. Și mi-a zis: „Preasfințite, Dumnezeu e pretutindeni, de ce să vin la Liturghie?”

„Dragul meu, stai sub streașina bisericii aici, sunt confrați de-ai noștri care parcurg sute de kilometri cu mașina pentru a ajunge la Liturghie. Unii parcurg 400, 300, 200 de kilometri pe autostradă, cei mai mulți, că sunt multe autostrăzi, e adevărat, ca să ajungă la Dumnezeiasca Liturghie. Sau vin nu doar cu automobilul, uneori chiar cu avionul vin la Liturghie, sau cu vaporul, schimbă două-trei vapoare pe anumite insulițe unde sunt ei acolo mai cu seamă în Regatul Norvegiei pentru a participa împreună cu copilașii la Dumnezeiasca Liturghie – soț, soție, copilași. Și tu aici, iată, sub streașina bisericii, îmi spui că Dumnezeu este pretutindeni. Sigur, este pretutindeni.” „Păi da, Dumnezeu este pretutindeni. De ce să vin la biserică dacă eu mă pot ruga și acasă? El e cu mine și aici acasă.” „Dar ești sub streașina bisericii. Hai că îți răspund la întrebare. Dragul meu, iată, tu ești departe de soție și copiii.” Era singur acolo. „Da.” „Cum comunici cu ei?” „Preasfințite, pe rețelele acestea de socializare. Permanent sunt în legătură cu ei.” „Permanent, da?” „Da.” „Dar când îți alini dorul deplin de ei?” „Preasfințite, când sunt lângă ei, în carne și oase.”

„Dragul meu, iată, așa este și comuniunea noastră cu Domnul Dumnezeul nostru. Suntem cu El pretutindeni în rugăciune, așa cum ești tu în legătură telefonică și îi privești pe tabletă cu ai tăi. Însă dorul de ai tăi ți-l alini doar când ești lângă ei. Așa și noi ne alinăm dorul de Domnul și suntem ai Domnului doar când suntem lângă El, în carne și oase, la Dumnezeiasca Liturghie. El este cu noi concret, cu preacuratul Său Trup și cu scumpul Său Sânge, la Dumnezeiasca Liturghie, El este lângă noi și noi trebuie să fim lângă El. Dacă îl iubești cu adevărat pe Dumnezeu și îl dorești pe Dumnezeu, trebuie să fii lângă El așa cum îți dorești să fii concret, în carne și oase, lângă soție și lângă copii. Iată, e importantă comuniunea reală, ne ajută și cea virtuală, cum observi în legătura pe care o ai cu familia ta. Ne ajută și cea virtuală când nu avem ce face. Dar când putem fi lângă Domnul, iată cum poți fi tu, în fiecare duminică, în fiecare sărbătoare, aici, sub streașina Bisericii la Dumnezeiasca Liturghie, să fii lângă El și să-ți dovedești dragostea față de El.” Sigur că a rămas înmărmurit și și-a revenit, și-a venit în sine și a devenit un credincios practicant.

Dumnezeiasca Liturghie este răspunsul viu la problemele tinerilor de astăzi care caută sensul rugăciunii; o perspectivă cuprinzătoare despre rânduiala și teologia Sfintei Liturghii descoperiți pe ro.orthodoxwiki.org, iar pe site-ul nostru am dedicat mai multe cuvinte despre sensul Sfintei Liturghii.

Cele cinci mari probleme ale tinerilor

P. Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Mi-a plăcut foarte mult că ați legat comuniunea de Dumnezeu de comuniunea de ceilalți și însingurarea de Dumnezeu de însingurarea de ceilalți. Credeți că oamenii la ora asta sunt foarte singuri?

PS. Macarie: Da, și v-ați referit acum la tineri și sunt cinci aspecte pe care aș vrea să le dezvolt în dialogul pe care îl purtăm aici, și părinții care îi povățuiesc pe pelerini o să ne asculte și ei o să confirme ceea ce spun acum. Cred că sunt mari probleme și multe probleme cu care se confruntă tinerii, însă cinci sunt foarte, foarte grele. Primul: singurătatea. Al doilea: această dependență de telefon și de aceste rețele sociale și de droguri, de substanțe. Al treilea: cred că este lipsa unui scop precis în viață. Tinerii sunt foarte debusolați astăzi. În al patrulea rând este răcirea sau lipsa credinței. Tinerii se îndepărtează de Dumnezeu, se secularizează tot mai mult. Și în al cincilea rând este această frică de viitor. Și un creștin n-ar trebui să fie îngrijorat pentru viitor, fiindcă el trăiește prezentul continuu. Și dacă trăiește prezentul continuu, nu-l mai marchează trecutul și nu-l mai îngrijorează viitorul.

Cei care doresc să aprofundeze provocările tinerilor din punct de vedere pastoral vor găsi o perspectivă complementară în materialul nostru despre tineri și credință, iar o imagine de ansamblu despre pastorația tinerilor găsiți pe Ziarul Lumina.

Singurătatea și rețelele sociale: prima dintre problemele tinerilor de astăzi

Așadar, în primul rând, iată singurătatea. Sunt atâția tineri care, deși sunt permanent pe aceste rețele sociale, sunt însingurați și depresivi. Într-o eră a comunicării ne simțim tot mai singuri și însingurați. De ce oare? Fiindcă lipsește comuniunea.

P. Teologos: Evident, lipsește Dumnezeu care ne unește.

PS. Macarie: Da, lipsește Dumnezeu care ne unește. Apoi, în al doilea rând, iată această dependență de rețele, de telefon. Sigur, îl folosim cu măsură. Vreau să vă mărturisesc faptul că avem și în Scandinavia chiar tineri convertiți la dreapta credință care au pus limită la telefon și la aceste rețele sociale și unii dintre ei nici nu au telefoane performante. Au telefoane foarte simple, atât cât să poată vorbi la telefon, așa cum se vorbea în vechime, atunci când nu existau aceste telefoane.

P. Teologos: Cu butoane, cum erau.

PS. Macarie: Da, da. Nu erau aceste telefoane inteligente. Și iată că se poate. Se poate și aici. Am văzut foarte mulți tineri care au intrat în mănăstirile și chiliile atonite și care nu folosesc deloc, sau folosesc cu foarte multă măsură aceste rețele sociale.

Această primă dintre problemele tinerilor de astăzi, singurătatea în era digitală, capătă mai multă limpezime citită alături de materialul nostru despre singurătate și comuniune, iar o perspectivă complementară despre efectele rețelelor sociale găsiți pe crestinortodox.ro.

Dependențele: a doua dintre problemele tinerilor

Apoi e dependența de droguri, e cumplită. Am așezat în cartea de rugăciuni a Episcopiei Europei de Nord mai multe rugăciuni pentru cei cuprinși de aceste dependențe de droguri, de pornografie. Am așezat câteva rugăciuni pentru vindecarea acestora. Și se pot vindeca, se pot vindeca tinerii și chiar adulții de acest flagel cumplit.

Apoi sunt jocurile acestea pe bani, păcănelele cum se numesc. Am întâlnit foarte mulți oameni care suferă, și împreună cu ei suferă familia mică și familia mare. Am întâlnit tineri care, fără să știe soția și părinții, și-au golit toate conturile. Am întâlnit un tânăr care, după ce au adunat bănuții la ospățul de nuntă, fără să știe soția și familia, i-a cheltuit într-o noapte pe păcănele. Și a încercat să se sinucidă. Dimineața s-a urcat la volan și a încercat să se sinucidă. Și și-a pierdut doar un picior și a rămas infirm. Și apoi l-am întâlnit în spital și sigur că s-a recuperat. A fost mâna lui Dumnezeu că nu a murit acolo. Și l-a ajutat și familia să-și revină. Și sunt rugăciuni și este o terapie și pentru cei care suferă de dependența de aceste jocuri pe bani.

P. Teologos: Toate acestea sunt forme de drog, de fapt.

PS. Macarie: Sigur că da. Apoi este alcoolul. Vechiul flagel al omenirii. Și am să vă spun o întâmplare din viața Sfântului Filaret al Moscovei, cu un preot bețiv. Suferea de patima alcoolului. Și îmbunătățitul ierarh a încercat și cu rugăciunea, și cu povățuirea să îl vindece de această patimă și nu a reușit. Și a spus: ce să fac? Și avea o comunitate mică unde erau toți bețivi. Și s-a gândit: nu îl opresc de la slujire, măcar îl trimit acolo și îi dau binecuvântarea să slujească Liturghia. A avut această putere domnească Sfântul Filaret și a făcut o derogare și l-a lăsat să slujească Liturghia, dar cu mintea limpede. Să nu consume nimic și să slujească cu mintea limpede Dumnezeiasca Liturghie. Și preotul bețiv s-a dus în această comunitate de alcoolici și i-a adunat pe toți la biserică. Oamenii sufereau foarte mult.

Să știți că am întâlnit foarte mulți oameni cuprinși de această patimă a alcoolului. Sunt oameni atât de buni la suflet. Aveam și eu câțiva consăteni care sufereau de această patimă și toți îi judecau. Și să știți că s-au curățit, s-au vindecat, chiar pe patul morții unii dintre ei, și s-au spovedit cu lacrimi de pocăință și s-au împărtășit, aveau o inimă foarte bună și Domnul nu i-a abandonat și s-au mântuit. Și iată, acest preot a ajuns în această comunitate de bețivi și i-a adunat pe toți la biserică și le-a zis: „Fraților, surorilor, eu bețiv, voi bețivi. Dar haideți, așa cum mă străduiesc eu, străduiți-vă și voi, că după aceea cine știe ce vom face noi. Dar haideți să ne adunăm la Dumnezeiasca Liturghie toți treji, cu mintea limpede, fără să consumăm alcool și să stăm la Liturghie. Și dacă eu nevrednicul, mult nevrednicul mă împărtășesc, împărtășiți-vă și voi cu mine și să-Și pună Domnul mila spre noi.”

Și așa au început să se adune la Dumnezeiasca Liturghie, cu mintea trează și să se împărtășească cu toții, cu lacrimi de pocăință. Și cereau mila lui Dumnezeu și ajutorul Lui și tămăduirea Lui. Și după o vreme ne spune Sfântul Filaret al Moscovei că s-a tămăduit și preotul și comunitatea.

P. Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Dar ei și-au plâns păcatele cu lacrimi de pocăință și s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos. Desigur, cu binecuvântarea Sfântului Filaret.

P. Teologos: Evident! Și-au asumat.

Pentru tinerii de astăzi aflați în robia patimilor, vindecarea începe cu pocăința și spovedania; o privire practică asupra acestui drum găsiți în materialul nostru despre spovedanie și vindecare sufletească, iar pe Ziarul Lumina veți găsi o analiză despre dependența de jocuri de noroc.

Sfânta euharistie e medicament, nu recompensă

PS. Macarie: Da! Euharistia a fost medicament. Euharistia nu e recompensă. Ci este leac pentru durerile noastre, pentru patimile noastre, pentru neputințele noastre. Și important este să ne plângem păcatele cu plâns de pocăință. Atunci suntem adevărați, când ne plângem păcatele cu plâns de pocăință și să ne împărtășim cu Trupul Sfântului Domnului. Toate, sigur, sub oblăduirea Părintelui duhovnicesc. Fiindcă și preotul și comunitatea au cerut binecuvântare de la Sfântul Ierarh Filaret.

P. Teologos: Conducătorul duhovnicesc al locului.

PS. Macarie: Sigur că da. Nu au făcut de capul lor. E foarte important să cerem binecuvântare. Toate să fie cu binecuvântare. A fost și binecuvântarea, a fost și rugăciunea Sfântului Filaret, dar în mod deosebit a fost leacul nemuririi, medicamentul nemuririi: Sfânta Împărtășanie primită în lacrimi de pocăință. Dar ei și-au dorit să se îndrepte. Au avut sens. Și-au dorit să se îndrepte. Și Dumnezeu i-a ridicat. I-a tămăduit.

Sfânta Împărtășanie rămâne medicamentul nemuririi și pentru tânăra generație, răspuns limpede la atâtea dintre provocările tinerilor; o explicație cuprinzătoare despre această Taină găsiți pe crestinortodox.ro, iar pe site-ul nostru am dedicat mai multe materiale despre Sfânta Împărtășanie.

Lipsa de sens, o altă problemă a tinerilor de astăzi, și soluția acestei probleme

P. Teologos: Apropo de asta, că vedeți, în clipa în care omul are sens, merge înainte, face, se luptă. Ați spus că unul dintre cele cinci puncte care sunt mari probleme ale tinerilor de astăzi este lipsa de sens.

PS. Macarie: Da. Tinerii nu mai au un scop precis în viața lor. Și e foarte important să ne întindem aripile spre cer. Unii, și dinlăuntru – vrăjmașii nevăzuți – și din afară, vor să ne taie aripile. Să le ținem întinse spre cer. Totdeauna să le ținem întinse spre cer. Și să avem un scop, să avem un ideal în viața noastră. E foarte important să avem un ideal. Un ideal nobil, măreț, frumos. E cumplit atunci când un tânăr nu are un ideal și viața lui nu are niciun sens, așa cum spuneți. Dar cine îl poate ajuta, cine îl poate povățui? Un părinte duhovnicesc, un om al lui Dumnezeu, un om plin de harul lui Dumnezeu.

P. Teologos: Care are și el un scop.

PS. Macarie: Bineînțeles. Și scopul principal care este? Mântuirea, nu? Așa cum în familie, scopul nu este nașterea de prunci. Este o consecință firească să vină copiii. Scopul este mântuirea. Toți trebuie să ne mântuim. Și în familia creștină, iubitoare, jertfelnică, și în marea familie a Bisericii. Iată, e familia duhovnicească. E o familie mare alcătuită din căsătoriți, e o familie mare alcătuită din călugări și călugărițe și din cei care s-au dedicat integral Domnului. Așadar, iată, toți trebuie să ne mântuim, fiecare pe calea noastră. Este mai abruptă cea monahală, este mai lină cea a căsătoriților, dar scopul este același. Și ținta este aceeași. Toți trebuie să ajungem la Domnul.

P. Teologos: Să ajute Bunul Dumnezeu! Deci e foarte important să avem scop ca să avem drum, să avem viteză, să avem ce face. Legat de asta, vorbim de cel de-al patrulea. Care era?

Această problemă a tinerilor de astăzi, lipsa de sens, își află răspunsul în orizontul mântuirii; vă recomand cu căldură materialul nostru despre scopul vieții creștine, iar o perspectivă complementară asupra rolului duhovnicului găsiți pe crestinortodox.ro.

Răcirea credinței la tinerii de astăzi

PS. Macarie: Cel de-al patrulea era… Deci primul singurătatea, al doilea dependențele, al treilea lipsa de sens, al patrulea răcirea credinței sau pierderea credinței. Este cumplit. Tocmai de aceea sunt foarte mulți tineri care nu Îl mai caută pe Dumnezeu, nu vin la biserică. Pentru noi, slujitorii, este o mare bucurie și în noaptea Paștelui când vedem atâția tineri că vin să ia lumină. Iată o vulpiță acolo. A venit aici.

P. Teologos: Da, da, da, vin destule pe aici pentru că le dăm de mâncare.

PS. Macarie: Ce frumos, da. Așadar, iată, simt și ele că suntem în comuniune.

P. Teologos: Nu vedeți pe cameră, e vorba de o vulpe în partea aia.

PS. Macarie: Da. Am văzut și mistreți aici. Da, ce frumos. Slavă lui Dumnezeu. E comuniunea paradisiacă. Așadar, iată, tinerii… se răcesc.

P. Teologos: Nu credeți că se răcesc pentru că gândesc prea mult, au voie prea puternică?

PS. Macarie: Pun accent pe rațiune.

P. Teologos: Pe rațiune, da.

PS. Macarie: E foarte important să Îl căutăm pe Dumnezeu cu inima noastră mai întâi, să ne deschidem inima noastră. Dumnezeu nu dorește altceva decât să Se lășluiască în inima noastră. Așa ne spune în Cartea Apocalipsei. “Iată, Eu stau la ușă și bat.” Și niciodată Domnul nu intră nechemat, nepoftit. Zăvorul se deschide totdeauna pe dinăuntru. Însă Îl rugăm pe Dumnezeu să-i lumineze și să-i călăuzească pe tineri. Am întâlnit foarte mulți tineri și în diaspora și unii care au descoperit ortodoxia prin noi, de alte naționalități. Urmașii vikingilor și mulți alții care au descoperit ortodoxia prin noi, cei care slujim acolo: români, greci, sârbi și de alte naționalități. Dar în mod deosebit, noi care suntem organizați ca eparhii în Scandinavia, am pus bazele unor comunități euharistice ortodoxe ale băștinașilor.

P. Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Avem și mănăstiri de călugări și de călugărițe, avem și parohii. Am și eu sub omofor parohii alcătuite doar din convertiți.

Când credința se răcește la tinerii de astăzi, redescoperirea Sfinților Părinți aduce lumina înapoi; vă invit să citiți și materialul nostru despre credință și rațiune, iar o imagine de ansamblu asupra misiunii ortodoxe în Scandinavia găsiți pe ro.wikipedia.org.

Minunea convertirii unui eschimoș

P. Teologos: Slavă Lui Dumnezeu! Ați putea să ne povestiți un caz, o minune cu un convertit sau viking sau eschimoș?

PS. Macarie: Da. Cea mai recentă?

P. Teologos: Cea mai recentă.

PS. Macarie: Dar sunt multe recente. Pe care să o aleg? O aleg pe cea din Groenlanda. Chilac, un tânăr de 19 ani, groenlandez, a venit în vizită cu mama lui la Copenhaga. Și pe cine căuta mama lui? Un șaman. Tocmai la Copenhaga. Și trebuia să-l ducă pe Chilac la șaman. Și au trecut prin fața bisericii noastre românești și se auzeau imnele noastre bizantine și Chilac a fost foarte curios: “Ce este înăuntru?” Și mama lui era foarte grăbită, n-a vrut să intre. Și Chilac i-a zis: „Lasă-mă, măcar un minut să intru înăuntru.” Și el mi-a spus că atunci când a intrat înăuntru, i s-a părut că intră în cer, în rai, în Împărăția lui Dumnezeu, într-o altă lume. Și vroia să rămână acolo, nu vroia să mai iasă. Și totuși a intrat mama lui și l-a tras de mânecă afară și l-a somat și trebuia să plece. Și a plecat cu această povară pe sufletul său că nu a reușit să stea mai mult la Liturghie.

Și a mers mai departe și mai departe și s-a întors în Groenlanda și a început să caute pe internet și a căutat mai multe pagini în limba engleză despre ortodoxie și acolo a dat de Părintele Cleopa Ilie de la Sihăstria. Și când a citit povața lui în engleză: „May heaven consume you”, adică “Mânca-v-ar Raiul!” a rămas foarte impresionat și a săpat la adânc și mai la adânc și așa a descoperit ortodoxia pe internet. Și a dorit să fie povățuit și așa am intrat în legătură cu el și a fost catehizat și a mers acolo. Eu am mai fost în Groenlanda, au fost 12 români, însă au mai rămas doar 2 exilați pe viață acolo, fiindcă sunt căsătoriți cu două groenlandeze și au copii, dar își duc crucea cu foarte multă răbdare și cu multă dragoste față de familie. Soțiile nu doresc să vină pe continent, doresc să rămână acolo. Sigur, ele au crescut acolo, sunt lângă cei dragi ai lor, e lumea lor acolo. Și sigur că lor le lipsește foarte mult țara și biserica, dar mergem noi acolo, ducem biserica acolo, din când în când, atât cât reușim. Însă îmi pun nădejdea în Chilac, care a primit la botez numele Cleopa.

P. Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Și m-a întâmpinat cu icoana diptică a Mântuitorului și a Maicii Domnului când am coborât pe vapor. A fost o peripeție și cu călătoria și cu întoarcerea, au fost furtuni pe Oceanul Îngețat, zicea că nu mai ajungem. Până la urmă au venit elicopterele.

P. Teologos: Facem un film…

PS. Macarie: Cred că dădeam faliment dacă îmi rezervam un elicopter. Dar cum mi-am rezervat cel mai ieftin mijloc de transport, cu vaporul, ei au trebuit să compenseze cumva, să ne ducă, că nu eram numai eu, erau atâția alți călători.

P. Teologos: Am înțeles.

PS. Macarie: Și trebuia să ajungem în locuri depărtate, unde se ajunge foarte greu. În insulele acelea nu se poate călători decât cu vaporul. Sunt înconjurate de ape, Oceanul Înghețat. Și am ajuns cu vaporul, însă m-am întors cu elicopterele și în fine. Și cu avioanele, am schimbat mai multe avioane.

P. Teologos: Apropo de Oceanul Înghețat, vă rog să mă iertați că vă întrerup. Cum l-ați botezat? Unde l-ați botezat?

Această minune a convertirii aduce nădejde pentru tinerii de astăzi din orice colț al lumii; o perspectivă complementară asupra misiunii ortodoxe găsiți pe ro.orthodoxwiki.org, iar despre Părintele Cleopa Ilie am vorbit pe larg într-un material anterior.

Apa din Oceanul Înghețat s-a încălzit la sfințiere

PS. Macarie: Așa. El și-a dorit, și eu mi-am dorit, să fie botezat prin cufundare, însă m-am gândit să pregătesc o cristelniță mare. Și el a zis: „Nu, nu e nevoie să pregătiți…” Nici nu aveam, trebuia să…, nu știu dacă încăpea în recipientele pe care le-am găsit acolo, nici nu găseam apă caldă suficientă…

P. Teologos: El era om adult, nu?

PS. Macarie: Da. Și mi-a zis: „Noi suntem căliți aici cu Oceanul Înghețat, noi intrăm iarna în Oceanul Înghețat, ne îmbăiem aici, nu e nicio problemă pentru mine.” Și mi-am zis: „Dacă nu e o problemă pentru tine, nici pentru mine nu va fi o problemă.” Și mi-am făcut curaj și am intrat…

P. Teologos: Ați intrat sfinția voastră?

PS. Macarie: Da, îmbrăcat în toate veșmintele arhierești. Am slujit Liturghia pe marginea oceanului și am ieșit de la Liturghie îmbrăcat în toate veșmintele arhierești și când am intrat în apă, vă spun, a fost un șoc. Cum să zic, am început să tremur ca varga și a fost un șoc termic, hipotermic.

P. Teologos: Hipotermic, sigur, că era înghețat.

PS. Macarie: Da. Și am sfințit apa și în momentul în care s-a sfințit s-a încălzit.

P. Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Același lucru l-a simțit…, nu l-am simțit doar eu, l-a simțit și neofitul.

P. Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Care a primit numele Sfântului Cleopa în taina Luminării. Și vă spun cu toată sinceritatea inimii că îmi venea să înot în ocean, atât de cald era. Îmi venea să înot în ocean. Și l-am cufundat și n-am simțit deloc gerul acela năprasnic. A fost căldura Harului Dumnezeiesc.

P. Teologos: Ca să-i arate lui Chilac că nu este…

PS. Macarie: Și lui și mie și tuturor.

P. Teologos: Tuturor, da.

PS. Macarie: Da.

P. Teologos: Că nu sunt doar povești, ci este Har concret.

Minunile legate de sfințirea apei rămân semne vii pentru tinerii de astăzi aflați în căutarea Adevărului; o perspectivă teologică despre această Taină găsiți pe crestinortodox.ro, iar pe site-ul nostru am dedicat mai multe materiale despre Taina Sfântului Botez.

Suflete câștigate pentru Împărăția lui Dumnezeu

PS. Macarie: Da. A simțit și spune asta și mărturisește și le-a spus și rudeniilor, că au venit rudele. Mama lui nu era acolo. Era plecată cu o urgență și nu era acolo mama lui. Tatălui era într-un alt oraș departe. Fratele lui geamăn, familia lui, toți erau acolo. Însă ce minune a fost că eu am făcut mai multe escale, și la una din escale mă abordează o femeie. M-au abordat mulți groenlandezi pe acolo să mă întrebe de curiozitate cine sunt, ce caut, cum eram îmbrăcat așa, și am dat mărturie. Toți foarte curioși.

P. Teologos: Da? Slavă lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Dar cineva m-a atins, știți cum? Se spune în Evanghelie despre femeia care L-a atins pe Domnul. Am simțit și eu o atingere, o putere când m-a atins cineva. Și mă uit, era o femeie.

P. Teologos: Cu scurgere de sânge… [Glumesc], vă rog să mă iertați.

PS: Macarie: Era mama lui Chilac, [cel botezat] Cleopa.

P. Teologos: Serios? Slavă Dumnezeu!

PS. Macarie: Duhovniceste sigur, că avea nevoie și ea de vindecare. Și m-a atins așa. Și am prins-o de mână când mi-a spus că e mama lui Chilac. Și să vă zic ce minune. Eu am pregătit mai multe cruci și cruculițe. Și i-am dat și lui o cruculiță de argint foarte specială, personalizată, Crucea Nordului. I-am pus-o pe piept lui Chilac la botez, și am dat mai multe cruculițe la cei care se vor pregăti pentru Sfânta Luminare în viitor. Faceți o cruce și pentru ei.

P. Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

PS. Macarie: Și mai aveam o cruculiță și m-am gândit: Măi, cum să mă întorc eu pe continent cu cruculița asta pe care am afierosit-o inuiților aici? Cum să mă întorc cu ea? Ei, asta este, o pun aici, nici nu pot da la oricine aici în aeroport. Nu o pot da la oricine. Și știți că era ținută de Domnul pentru mama lui Cleopa Chilac?

P. Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Și în momentul în care am văzut-o, am zis: Cruculița e pentru ea. Și e o cruculiță foarte frumoasă, delicată, ca și cea a fiului ei, primită la botez. Și într-o cutie foarte frumoasă, așa capitonată cu albastru și cu binecuvântarea mea, acolo. Și am deschis cutiuța și am spus: „Aceasta vreau să v-o dau.” Ea avea la gât, la piept, un dinte de urs polar, avea ceva cum poartă ei.

P. Teologos: A, avea ceva păgân, da, da, da.

PS. Macarie: Și i-am zis: „Primești cruculița?” Și ea a spus: „Da, o primesc cu toată inima.” Și i-am pus cruculița și a început să plângă de emoție acolo. Și am îmbrățișat-o și mi-a spus apoi și Cleopa Chilac că prin asta am câștigat-o, că ea era foarte reticentă: “Cine suntem, cine suntem noi în legătură cu copilul ei?” Și ne-a văzut cine suntem. Și faptul că i-am dat cruculița, și sigur că n-a fost timp să stăm prea mult de vorbă, că ea se întorcea în insula ei, noi ne întorceam pe teritoriul nostru, dar am binecuvântat-o și lumina pe care am împărtășit-o și harul pe care… Și după ce i-am pus crucea la piept, am întrebat-o: „Pot să te și binecuvântez?” Și a spus: “Da!” Și i-a spus apoi lui Chilac că a simțit o putere pe care n-a mai simțit-o niciodată și pe care n-a simțit-o niciodată la șamanii ei. Deci e un suflet câștigat pentru Împărăția lui Dumnezeu și mama lui.

P. Teologos: Amin! Să ajute bunul Dumnezeu!

Sufletele câștigate pentru Împărăția lui Dumnezeu rămân cea mai frumoasă veste și pentru tânăra generație din diaspora; pe site-ul nostru am vorbit pe larg despre misiunea ortodoxă în diaspora, iar o perspectivă generală despre convertirile contemporane găsiți pe Ziarul Lumina.

Dumnezeu lucrează pretutindeni, chiar și prin doi-trei oameni

PS. Macarie: Așa va fi. Lucrează Dumnezeu. Cum a lucrat Dumnezeu în Atena? Prin Dionisie și Damaris, care L-a găzduit pe Sfântul Apostol Pavel într-o metropolă. Au fost doi la început. Așa și în Groenlanda. Iată, unu, doi, trei la început. Dar va rodi cuvântul Evangheliei Mântuirii pe acel petec de pământ fertil, acel teren înghețat. Sunt petice de pământ fertil. Și rodește și acolo și dospește aluatul. Toată frământătura.

Da, așa. Și referitor la Groenlanda, vă mai zic ceva, nu știu dacă știți. Când au ajuns misionarii, că ei erau păgâni, ca să-i creștineze, au învățat limba lor, că nu puteau să comunice altfel. Și au încercat prima dată să le traducă rugăciunea “Tatăl nostru”. Și au ajuns la termenul pâine. Și nu-l aveau în vocabular, fiindcă ei n-aveau pâine acolo pe atunci. Consumau doar carne de focă. Și ziceau: Ce să facem? Ce să punem în loc de pâine? Ce să punem ca să înțeleagă și ei? Și au pus în loc de pâine atunci focă. „Foca noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.” Și au înțeles.

P. Teologos: Slavă Lui Dumnezeu!

PS. Macarie: Da. Și așa au rostit „Tatăl nostru” până când au creat acest cuvânt pentru pâine, în vocabularul inuit. Și Chilac a învățat și rugăciunea lui Iisus în limba lui, groenlandeză, dar a învățat și în românește. A început să spună rugăciunea lui Iisus și rugăciuni către Maica Domnului. Cleopa Chilac și alți tineri din Scandinavia vor fi în mai multe pelerinaje pe durata verii și unul dintre ele îl voi organiza chiar eu la Mănăstirea Putna pe 15 mai, acum peste câteva zile. Să faceți o cruce mare. Să ajungem cu bine. Și cu tinerii aceștia, dar și cu tinerii români. Nu-i neglijăm nici pe ai noștri. Nici pe ai noștri nu-i neglijăm. Dar îi dobândim și pe ceilalți. Fiindcă, iată, avem o lucrare acolo. Dumnezeu nu ne-a trimis întâmplător printre urmașii vikingilor.

Lucrarea misionară printre tinerii de astăzi ai Nordului își are temeiul în tradiția apostolică; un punct de plecare bun despre rugăciunea lui Iisus găsiți în materialul nostru Rugăciunea lui Iisus, iar despre Mitropolia Scandinaviei găsiți o privire de ansamblu pe ro.orthodoxwiki.org.

Frica de viitor și depășirea ei: ultima dintre problemele tinerilor

P. Teologos: Sigur, evident, pentru că toate se fac cu binecuvântarea lui Dumnezeu și Dumnezeu nu este absurd. Nu este haotic. Dumnezeu știe foarte bine. Apropo, că văd că vorbiți cu foarte multă încredere de viitor. Ați spus că cel de-al cincilea punct este frica de viitor.

PS. Macarie: Da. Să nu ne îngrijoreze viitorul ci starea noastră lăuntrică, cum suntem înaintea lui Dumnezeu. Noi trăim veșnicia în fiecare clipă. Noi, dacă trăim prezentul, nu mai suntem presați și speriați de trecut, dar nici îngrijorați pentru viitor. Fiindcă noi trăim prezentul continuu. Și aceasta trebuie să înțeleagă tinerii. Că mulți se îngrijorează, mai ales în aceste vremuri. Că vremurile întotdeauna au fost grele. Și, așa cum spunea pustnicul Proclu Nicău: “Nu vremurile sunt grele, ci păcatele noastre sunt grele”. Vremurile au fost întotdeauna așa cum sunt și acum și cum vor fi, că toată vremea își are vreme, cum spunea poetul Mihai Eminescu. Așadar, preaiubiții mei, să nu fim îngrijorați pentru viitor, să fim grijulii pentru mântuire, pentru sufletul nostru.

Această ultimă dintre problemele tinerilor de astăzi, frica de viitor, își află alinarea în încrederea în Dumnezeu; vă invit să descoperiți și materialul nostru despre grija zilei de mâine, iar o perspectivă clasică despre prezentul duhovnicesc găsiți pe crestinortodox.ro.

Mai întâi trebuie rezolvate problemele dinăuntru

Iată și aici în Athos, preaiubiți părinți, vin atâția pelerini. Am întâlnit câteva sute și acum la hram, aici, la Biserica centrală, la Kiriakon. Oamenii vin cu sufletul împovărat, cu sufletul greu, au foarte multe necazuri, au foarte multe încercări, dar au și foarte multe păcate. Și ei vin aici – unii dintre ei, mai ales cei care vin prima oară – vin aici ca la un loc magic, aici se rezolvă problemele din afară. Dar dacă nu le rezolvi pe cele dinlăuntru mai întâi, cum să le rezolvi pe cele din afară? Și atunci trebuie să înțeleagă fiecare pelerin, care ajunge aici în muntele Maicii Domnului, că aici trebuie să găsească adevărul. Și mai întâi trebuie să-și lumineze sufletul și apoi toate celelalte se rezolvă de la sine. Dar cum să fii ușurat lăuntric când tu ești atât de îngreuiat și cum să-ți rezolvi problemele din afară dacă tu nu ți le-ai rezolvat pe cele dinăuntru?

P. Teologos: Și nu accepți că problema e înlăuntru.

PS. Macarie: Înlăuntru e problema totdeauna, sigur că da. Când îți rezolvi problema înăuntru, sigur că vine de la sine și rezolvarea celei din afară, a celei exterioare. Așadar, iată, eu sunt sigur că între cei care au fost în aceste zile pelerini și la această sinaxă euharistică [mulți] au plecat despovărați și ușurați. Și pe toți i-am îndemnat să își limpezească mintea și să își curețe sufletul. Asta e cel mai important. Să își ușureze inima, să-și despietrească inima, să se curățească lăuntric și toate celelalte își vor găsi rezolvare.

Rezolvarea problemelor lăuntrice rămâne începutul oricărei vindecări, inclusiv al provocărilor tinerilor; tradiția athonită ne oferă mărturii prețioase despre pelerinajul în Muntele Athos, iar pe ro.orthodoxwiki.org veți găsi o introducere cuprinzătoare despre Sfântul Munte.

Să ne curățăm nu numai trupul ci și sufletul

Spunea un părinte aghiorit unui grup de pelerini care au venit aici ca închinători să se spovedească. Iar unul dintre ei, care nu s-a spovedit niciodată, i-a reproșat părintelui spunându-i: „Părinte, de ce să mă spovedesc? Fiindcă iarăși păcătuiesc.” Și Părintele l-a întrebat: „Dragul meu, iată” – era caniculă, era foarte cald aici în Muntele Athos – “ești aici și este caniculă. De câte ori faci duș?” „Vai, părinte, ce bine că găsesc și aici apă și mă pot spăla, că altfel aș puți a hoit.” Și părintele i-a zis: „Dragul meu, dacă trupului tău pe care astăzi îl ai și mâine îl vor mânca viermii, îi acorzi atâta grijă, cu cât mai multă grijă trebuie să dai sufletului tău nemuritor și veșnic.”

P. Teologos: Și să-l speli în continuu.

PS. Macarie: Păi așa cum trupul se murdărește, și sufletul se murdărește continuu cu păcatele. Așa cum ne igienizăm trupul, așa trebuie să ne curățim și sufletul. Și așa cum se murdărește haina pe care o purtăm în afară, așa se murdărește și haina botezului dinăuntru. Și trebuie să o primenim. Fiindcă și nisipul, iată, se adună. Și dacă se adună într-o grămadă uriașă, această grămadă se transformă într-o stâncă uriașă.

P. Teologos: Sigur. Și e greu să o mai muți din nou.

PS. Macarie: Foarte greu să o mai muți. Așadar, iată și nisipul ăsta trebuie să-l măturăm, să-l curățim, fiindcă toate păcatele sunt grele.

P. Teologos: Sigur. Și cred că dacă ne e frică de viitor și ne gândim în continuu la viitor, atunci nu o să ne mai apucăm acum de curățat nisipul și va crește această grămadă foarte mare până când ne vom deznădăjdui să o mai mutăm din loc. Și atunci ne vom chirci, dacă doriți, sub greutatea păcatelor noastre. Și acum să vă pun o întrebare așa…

PS. Macarie: Deci așadar, nu este mic răul cel mai mic. Nu este mic.

P. Teologos: Așa este. Nu este mic.

PS. Macarie: Da. Spunea Părintele Arsenie Papacioc: „Gândește-te frate, gântește-te soră, că Adam a mușcat dintr-un măr, și părea un lucru banal.”

P. Teologos: Da, și a dus la o dramă cosmică. Cum vedeți viitorul?

Curățirea sufletească prin spovedanie este leacul dintâi și pentru tinerii de astăzi; un punct de plecare bun este materialul nostru despre Taina Spovedaniei, iar despre Părintele Arsenie Papacioc am vorbit pe larg într-un material anterior.

Viitorul este aici, în prezentul continuu, și este luminos

PS. Macarie: Foarte luminos. Viitorul este aici, în prezentul continuu. De ce să ne îngrijorăm când avem un suflet și avem o mântuire? Toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm. Să ne eliberăm de griji și să ne punem nădejdea în Domnul. Neîncetat să ne punem nădejdea în Domnul. Așadar, de ce să fim îngrijorați de cele de aici? Să avem grijă de sufletul nostru și să ne îngrijorăm pentru ziua ce va să vie. Important este să ne lucrăm mântuirea. Domnul le rânduiește pe toate. Domnul le îngăduie pe toate. Nimic nu se împlinește fără îngăduința lui Dumnezeu. Așadar să nu fim îngrijorați pentru viitor, ci să fim îngrijorați pentru sufletul nostru, să avem grijă de sufletul nostru, că avem un suflet, avem o mântuire și cu acestea nu ne putem juca. Să fim îngrijorați pentru ziua cea mare în care ne vom înfățișa înaintea Dreptului Judecător. Și dacă ne judecăm pe noi înșine și mergem la judecata de aici, care este scaunul spovedaniei, sigur că suntem plini de nădejde cu toții.

P. Teologos: Apropo, că ați spus de judecata finală și de… Și Sfinții Părinți știți foarte bine că vorbesc de gândul la moarte și așa mai departe. Să presupunem, Doamne ferește, Doamne ferește, că o să muriți deseară și că acum o să fie ultimul cuvânt pe care îl spuneți spectatorilor noștri. Care este ultimul cuvânt pe care l-ați spune oamenilor?

PS. Macarie: “Conștiință spune-mi tu cum sunt eu acum? Mă mântuiesc sau nu?” Conștiința e judecătorul nostru. Așadar, nimic nu este mai silnic decât o conștiință care te condamnă acum, și nimic nu este mai minunat și mai îndrăzneț decât o conștiință care te apără. Nimic nu este mai îndrăzneț decât o conștiință care te apără.

P. Teologos: Mulțumim tare, tare mult! Binecuvântați!

PS. Macarie: Cu toată inima! Hristos a înviat!

P. Teologos: Adevărat a înviat! Mulțumim tare mult!

Trăirea prezentului continuu aduce pace inclusiv în mijlocul problemelor tinerilor de astăzi; vă recomand materialul nostru despre mântuirea sufletului, iar pe ro.orthodoxwiki.org veți găsi o perspectivă limpede despre Judecata de Apoi.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!