Cum gândesc tinerii de azi: respect, educație, atomizare – Viorel Vizureanu, p. Teologos

În acest dialog punem sub lupă felul în care trăiesc, învață și se raportează la lume studenții de astăzi: relația cu profesorii, educația online, atomizarea vieții de campus, influența tehnologiei și nevoia de pocăință și comunitate. Cum gândesc tinerii de azi devine astfel o întrebare despre libertate, responsabilitate, identitate personală, iubire reală și redescoperirea frumuseții unei vieți trăite împreună, nu închiși fiecare în propriul ecran.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, mă aflu cu cineva foarte drag mie, pe care îl cunosc de mult timp – mă rog, are multe titluri, dar din multe motive o să spun doar unul singur: că este profesor, este profesor de filozofie și e filozof, da, uite, am spus două titluri – îl cheamă Viorel, Viorel Vizureanu, și de mult doresc să fac acest… discuție, de fapt, că nu o să fie interviu, o discuție cu el pe tema modului de gândire a tinerilor, cum gândesc tinerii de azi și care este trendul, care este direcția filozofică astăzi. Și când spun filozofia astăzi, nu mă refer fraților la filozofia academică, ci mă refer întâi de toate la marile greșeli de gândire, la modul greșit de gândire, sau cum putem să ne îmbunătățim gândirea noastră astăzi, astfel încât să nu mai trăim dramele pe care le trăim și noi și mai ales tinerii.

Deci, fără multă introducere, că știu că nu vă plac introducerile, pentru că aveți un mod de gândire foarte rapid, foarte așa, scurt, din cauza asta o să-l întreb primul lucru: cum gândesc tinerii de azi, cum s-a ajuns aici și ce putem face?

Cum gândesc tinerii de azi: provocările educației și respectul în relația profesor-student

Viorel Vizureanu: Mulțumesc pentru invitație, părinte! Cred că, deci, în calitatea mea de profesor, sunt două căi pe care le poți invoca la a vorbi despre modul de gândire al tinerilor. Unul ar fi cel direct, care rezultă din experiența pe care o ai cu cei din preajma ta, cu tinerii din familia ta, cu cei pe care îi cunoști mai îndeaproape; și un alt mod, destul de interesant aș zice, pe care calitatea de profesor ți-l dă prin comparație cu tine.

Părintele Teologos: Hmm!

Viorel Vizureanu: Și felul în care ceilalți te surprind prin reacțiile lor, prin ceea ce îți spun în legătură cu acele subiecte, și atunci îți dai seama, și este o lege a firii și nu trebuie să ne speriem, și aș zice că în general chiar dacă putem să fim critici în legătură cu modul de gândire al tinerilor, îți dai seama că odată cu trecerea vârstei aceste diferențe cresc. Un profesor…,deci, când eram profesor acum 30 de ani,eram cam de o vârstă cu studenții…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …și atunci ne cam asemănam diferența era, glumim puțin, mai mult cantitativă decât calitativă, eu aveam mai multă informație, dar comunicarea se realiza foarte natural, pe când acum după 30 de ani de…

Părintele Teologos: Profesorat.

Viorel Vizureanu: Profesorat, așa, diferențele încep să devină câteodată chiar dramatice.

Părintele Teologos: Oh!

Viorel Vizureanu: În sensul – nu, repet, nu – ca profesor, credeți-mă, că nu e un lucru bun să fii nici măcar pesimist, știți? Adică n-ai voie să să fii pesimist.

Părintele Teologos: Că se transmite.

Viorel Vizureanu: Pentru că tu ca profesor trebuie să fii cu oamenii respectivi acolo. Adică, dacă tu te duci acolo, și zici, constați: aoleu ce diferențe mari sunt!

Părintele Teologos: Da, da. da. Și gata…, copii…, se termină totul…

Viorel Vizureanu: Da, cineva te-ar putea întreba: „Dar de ce mai vii?”

Părintele Teologos: Da!! Exact!

Viorel Vizureanu: Adică, dă-ți demisia… Diferențele sunt foarte mari, sunt, normal, probabil că știiți și dumneavoastă foarte bine, cred că și dumneavoastră…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: …sunteți într-un fel, pentru că și dumneavoastră sunteți un fel de profesor aici.

Părintele Teologos: Of, așa este! Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Sau…

Părintele Teologos: Se vede, da.

Viorel Vizureanu: Și eu și dumneavoastră suntem un fel de doctori, ca să zicem așa.

Că diferențele sunt… din ce în ce mai mari, normal că cineva, critic, ar putea să spună că aceste diferențe exprimă și o degradare, sau o lipsă de… concentrare pe ceea ce pentru noi erau anumite valori, eu nu… nici nu vreau și cred că nu e bine pentru mine însumi ca profesor să am o atitudine din aceasta pesimistă sau, haideți să-i zicem, să rămânem puțin și sceptice eventual.

Părintele Teologos: Exact, da,da,da.

Viorel Vizureanu: Dar nu pesimiștii.

Părintele Teologos: Nu pesimiști.

Viorel Vizureanu: Pentru că…, profesorul, funcția de profesor, ca și funcția de…, bineînțeles, de părinte, este cel care se întâlnește cu ceilalți, care, ceilalți, sunt diferiți de el…

Părintele Teologos: Evident, evident!

Viorel Vizureanu: …sau de ea, știți? Și atunci trebuie să fii pregătit. Adică, e ca și cum dumneavoastră, aicea ar veni… numai oameni, v-ați dori probabil…,

Părintele Teologos: Da, da, da!

Viorel Vizureanu: …, care sunt foarte credincioși și foarte pe linia cea…

Părintele Teologos: Da, și de fapt, cred că asta este o absurditate, adică… ca profesor, tu să aștepți ca toți să fie gata pregătiți, nu? Ei, evident, devreme ce există meserie, sau de fapt nu-i meserie, vocația de profesor, da, evident că înseamnă că există și oameni care au nevoie de învățătură

Viorel Vizureanu: Exact!

Părintele Teologos:

Și deci, oamenii respectivi sunt… au…, hai să nu zic carențe, au anumite lucruri care pot să devină mai bune.

Viorel Vizureanu: Nu, adică putem să privim iarăși în două feluri: într-un fel oarecum negativ – alți folosit cuvântul „carență”… Eu nu l-aș folosi de multe ori.

Părintele Teologos: Da, da, da. Din cauza asta și eu l-am corectat puțin.

Viorel Vizureanu: Adică e vorba de voință, sau de dorință măcar…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …de a învăța, da? Vin la… să ziceam la facultate, la universitate, pentru că vor să învețe. Bun. Există și o inerție, trebuie să fim foarte sinceri acum.

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Există și o inerție, și la universitate și la…

Părintele Teologos: Universitatea deșertului!

Viorel Vizureanu: Așa, în pustie. Adică, mulți oameni vin fără să știe de ce vin, da?

Părintele Teologos: Așa este.

Viorel Vizureanu: Pentru că există…, tocmai asta înseamnă o instituție socială. Instituțiile atrag într-o anumită inerție și mulți oameni fac anumite lucruri fără să știe de ce le fac.

Părintele Teologos: da.

Viorel Vizureanu: Ok. Dar, revenind, există, și se vede, și vedeți și dumneavoastră … o anumită pozitivitate , adică îi cam simți pe cei care sunt curioși, interesați…, care au ceva în ei și care vor să afle ceva.

Părintele Teologos: Flacără, zel.

Viorel Vizureanu: Da, e ca și cum îi simți și pe cei care vor fi vrut neapărat să vină, față de cei care vin…

Părintele Teologos: Luați de val.

Viorel Vizureanu: Da, dar și acolo știți foarte bine că, odată, se produce o scânteie dintr-o vorbă pe care o spuneți, dintr-o rugăciune, dintr-o slujbă, dintr-o… anumită privire, câteodată. Se produce ceva în celălalt și atunci ne-am putea permite, chiar dacă am avea această posibilitate – deși este evident că nu o avem – să discriminăm și să spunem: „Tu nu ai ce să cauți aici.”

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Dar, repet, revenind la prima dumneavoastră întrebare… chiar cu această voință constați, pentru că nu este vorba, vedeți, neapărat – ați putea spune: «Păi ai înaintat în vârstă, ai din ce în ce mai multe informații, cunoști din ce în ce mai multă teorie, din ce în ce mai învățat, cum s-ar zice» – dar aici e vorba, pur și simplu, de cum am spus, de o manieră de a gândi, în sensul de niște gesturi firești, niște valori comune. Și constați că, într-adevăr, diferențele acestea sunt din ce în ce mai mari. Și că trebuie să mai înveți și tu și alte lucruri, nu numai teorii, adică să înveți să vorbești cu oamenii. Pentru că, repet, altminteri nu ai ce să cauți acolo.

Adică nu pot să spui… bun, că nu e pedagogic, dar nu e uman.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Pentru că școala, nu?, facultatea, biserica – este un spațiu al întâlnirii nu este…

Părintele Teologos: Evident.

Viorel Vizureanu: Și atunci e ca și cum ai spune: „Eu vreau să mă întâlnesc, dar nu vreau să mă întâlnesc decât cu cei pe care îi cunosc eu și…”

Părintele Teologos: Da, și să mă întâlnesc doar în raporturi tiranice. Adică eu să fiu tiranul și… dar care asta nu e întâlnirea!

Viorel Vizureanu: Nu, dar vă dați seama că și duhovnicesc și …să zicem în duhul învățăturii, dacă putem spune așa.

Părintele Teologos: Profesoral.

Viorel Vizureanu: Da. E – cum să spun – nu e bine pentru tine!

Părintele Teologos: Da, da, da. E toxic.

Viorel Vizureanu: Adică cel care nu are nimic de făcut cu el în privința… evoluției, dar…în felul de a …., suntem, suntem vii.

Părintele Teologos: Exact. Ne transformăm.

Viorel Vizureanu: Exact. Și a fi viu înseamnă să… chiar tu să-ți dorești să te modifici, știți?

Părintele Teologos: Da, da, da. Da.

Viorel Vizureanu: Adică nu… nu în rău, deși, câteodată, știm foarte bine că ceea ce este rău ne ajută, dar nu ne ajută pentru că ne-am ales ceva ca fiind rău, ci poate că am greșit că am ales ceva rău și ne dăm seama că a fost rău. Și da, e foarte bine că ne dăm seama și ne dăm seama că ne-a ajutat foarte mult.

Părintele Teologos: Da. Chiar și prin exemplu, prin învățătura de ce să ne ferim, adică…

Viorel Vizureanu: Exact. E foarte simplu să ți se spună, și dumneavoastră spuneți…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: …mai mult decât spunem noi profesorii. Feriți-vă de…

Părintele Teologos: Feriți-vă de… Da.

Viorel Vizureanu: Dar, acum, cred că nici măcar dumneavoastră nu vă așteptați ca oamenii să și facă după ce…

Părintele Teologos: Păi nu. Ei, da, sigur.

Viorel Vizureanu:Bun. Și atunci suntem conștienți că, tocmai trecând prin aceste greșeli, putem să revenim acolo unde ne-am fi dorit, de la bun început, să fim.

Dar, revenind la întrebarea dumneavoastră, repet: cred că aceste diferențe sunt benefice, în bună măsură; sunt și provocări și o manieră de a rămâne viu.

Părintele Teologos: Care crezi că sunt trei, sau două, sau una… cea mai mare provocare? Cele mai mari trei provocări sau…, să nu zic greșeli, dar lucruri pe care crezi tu, ca și profesor de filozofie la Facultatea din București, care ar putea fi îmbunătățite la studenți?

Viorel Vizureanu: Ooo, toate!

Părintele Teologos: Da. Bun. Sigur, dar primele… cele top trei.

Viorel Vizureanu: Vă dau, că, știți am învățat și eu să vorbesc, că… nu neapărat, că nu-mi permit să spun prin pilde dar prin exemple care sunt de multe ori mult mai…

Părintele Teologos: Atrăgătoare.

Viorel Vizureanu: … atrăgătoare și te pun mai mult pe gânduri, știți? Adică e foarte ușor să spui, să listezi acum, nu?, să spui… dar dau un exemplu, și cred că toată lumea, și cred că aproape toți profesorii din ziua de astăzi, dar până și părinții, pentru că este, dacă vreți, un fel de metacategorie a interacțiunii sociale, ar spune că poate principalul… element pe care îl constată, negativ vreau să zic, este respectul.

Părintele Teologos: Hmm … Mai bine zis, lipsa lui.

Viorel Vizureanu: Păi…

Părintele Teologos: Păi da!

Viorel Vizureanu: Vedeți, deci..

Părintele Teologos: Deci, ne înțelegem, da!

Viorel Vizureanu: Deja…ați spus. Stați, nu respectul, lipsa de respect e… aici.

Părintele Teologos: Exact, da. Da.

Viorel Vizureanu: Da. Și recunosc că… și mă bucur pentru mine însumi. Și mă bucur dacă cineva ar putea să înțeleagă ceva din ce spun acum… Și eu am dezvoltat această gândire treptat într-adevăr, pentru că, cum spuneam…, într-un fel distanța devine o prăpastie la un moment dat., aparent, știți?

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Și… pentru a transforma acest mic discurs în exemplu, am avut la un moment dat revelația, și credeți-mă, că este foarte important pentru noi toți. Și am zis: Bun. Deci, noi, ca profesori, considerăm că elevii, studenții, sunt din ce în ce mai lipsiți de respect față de profesor, față de funcția profesorului, față de școală.

Părintele Teologos: Față de familie, față de părinți.

Viorel Vizureanu: Da. Bun. Acuma e chiar… mă refeream la mediul…

Părintele Teologos: Da, sigur.

Viorel Vizureanu: … în care activez..

Părintele Teologos: Ai experiență, da, da.

Viorel Vizureanu: Și respectul… normal că… este evident că într-un fel sau altul, aceasta pentru că am și eu copiii la școală.

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Și… este evident că simți și în familia, apropo de ce ați spus dumneavoastră, că ceva, pentru că, nu?, fetele mele sunt eleve.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Ceva din lipsa, să zicem, lor de respect față de profesorii de la școală se transmite și într-o anumită lipsă de respect față de…

Părintele Teologos: Părinți.

Viorel Vizureanu: Părinți, da. Deci asta este evident ca experimentezi într-un anumit sens, lipsa de respect față de profesori, și indirect prin… Bun. Întâmplarea face ca și eu și soția mea să fim amândoi profesori. Și atunci…

Părintele Teologos: Aveți experiențe concrete, da.

Viorel Vizureanu: … avem o dublă experiență da ok dar revenind …ceea ce… i-aș invita pe colegii, prietenii mei profesori să facă este să se gândească cum eram noi când eram tineri.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Sau copii.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și vreau să vă spun că — spun, adică recunosc cu mâna pe inimă — și cred că 99% dintre colegii mei ar trebui să recunoască și ei — că eram foarte lipsiți de respect față de cei, inclusiv față de profesori, să știți.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică aveam… normal că, poate, genul de lipsă de respect era altul. Dar tot timpul există tendința asta. Da, și eu eram lipsit de respect, dar eram lipsit de respect într-o manieră mult mai frumoasă decât sunt…

Părintele Teologos: Cei de aztăzi.

Viorel Vizureanu: Poate că astăzi te deranjează lipsa de respect, într-adevăr… indiferența!

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, pe un profesor îl deranjează mai mult dacă un elev sau un student este indiferent față de el sau de ea, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Noi nu eram indiferenți, din contră — îi chinuiam pe profesori, dar era și asta o formă de respect!

Părintele Teologos: Da. Da.

Viorel Vizureanu: Îmi aduc aminte cât de lipsiți de… nu ne suim, acuma să extrapolăm puțin.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Cât de lipsit de respect eram eu, care… nu, hai să nu mai… dar eram mai mulți, că mergeam — pe vremuri se mergea cu, nu?, cu troleibuzul, cu autobuzul…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …de la școală sau de la liceu acasă.

Părintele Teologos: Acasă, da.

Viorel Vizureanu: Și atuncea interacționai social cu oamenii mai în vârstă, de obicei.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Și cât de lipsiți de respect eram față de ei.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu:

Știți? Și acum, dacă vedem un tânăr care vorbește tare în autobuz, pentru că noi credem acum că, nu?, societatea a evoluat, cică, așa, și că, nu, poate chiar că noi înșine am contribuit la evoluția…

Părintele Teologos: Evoluția…

Viorel Vizureanu: …așa, și că avem și un merit și că ar trebui să fim respectați pentru lucrul ăsta. Când vedem un tânăr care vorbește tare în autobuz, zicem: „Ce lipsă de respect!”

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și imediat îi …generalizăm – așa sunt tinerii din ziua de astăzi.

Părintele Teologos: Toți – da.

Viorel Vizureanu: Bun. Poate chiar că sunt, chiar dacă ar fi toți…

Părintele Teologos: Hmm, da.

Viorel Vizureanu: problema este că uităm cum eram noi.

Părintele Teologos: Noi – da.

Viorel Vizureanu: Știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și eu ziceam la câte prostii făceam eu când…, și lipsă de respect când eram eu mic, înțelegiți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: De la copilărie până în tinerețe, nu…, deci eu…15 ani, 20 de ani.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Păi eu cred că am fost mai lipsit de respect față de profesori…

Părintele Teologos: Hahaha….da.

Viorel Vizureanu: …față de ceea ce înseamnă valorile din societate, decât sunt cei de astăzi, știți? Și atunci trebuie să fim puțin mai îngăduitori, știți, asta este ideea.

Părintele Teologos: Da.

Deci, respectul este primul lucru, și vreau să spun că respectul este foarte important, nu numai datorită faptului că, da, omul respectiv este mai în vârstă decât tine, că e, ci și datorită faptului că, prin respect, cred că tânărul se poate hrăni cu experiența de viață, cu învățătura celui mai în vârstă. Mai ales dacă respectivul este și profesor. Deci, în clipa în care un tânăr nu este respectuos, mai ales dacă vorbim în relația cu părintele și cu profesorul, cred că el este primul traumatizat.

Viorel Vizureanu: Părinte, aș vrea să spun mai sintetic ce ați spus dumneavoastră.

Părintele Teologos: Da, da, da, zi.

Viorel Vizureanu: Prin respect, te respecți!

Părintele Teologos: Da, exact. Da.

Respectul – puntea fragilă între oameni: De la tradiție și empatie, la riscul însingurării

Viorel Vizureanu: Știți? Adică… respectul are două funcții: o funcție inerțială, cum am spus și anterior. Respectăm pentru că așa se face. Adică e o tradiție…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …ți se spune.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Nu? În societate dă locul celui în vârstă, nu vorbi tare în autobuz.

Părintele Teologos: Da

Viorel Vizureanu: Sunt… toate cutumele acestea care… ne definesc un comportament și care sunt și norme de respect, da?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …Problema este că… cel de-al doilea tip de respect este… dat de a înțelege de ce se fac anumite lucruri, știți?

Părintele Teologos: Exact!

Viorel Vizureanu: Adică, e ușor pentru un – glumim puțin – poate e din ce în ce mai greu să respecte…

Părintele Teologos: Da!

Viorel Vizureanu: …formal, așa, pentru că… și lucrul ăsta ar putea să ne pună pe gânduri. Pentru că poate, poate anumite, nu știu, nu sunt eu în măsură, adică… vreau să spun că nu… poate nu mă pricep la aceste lucruri, dar poate anumite lucruri, în felul în care se gândesc cutumele sociale, ar trebui să fie modificate. Unele dintre ele, da?

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Ok. Dar, revenind, deci nu… nu mă refer la acest lucru, dar mă refer la faptul, să zicem că, aceste reguli sau… nu? Nu sunt doar impuneri!

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Ele survin, multe dintre ele, ca urmare a unei experiențe, a unei practici.

Părintele Teologos: Da. Și mai ales a unei…

Viorel Vizureanu: În comunitate.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Uneori chiar în comuniune, știți?

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Și atunci, încercând să afli ce se află, ce se găsește în spatele… acestor reguli, descoperi ceva despre tine.

Părintele Teologos: Evident! Și mai ales o adâncă înțelepciune a unui întreg popor, al unei întregi societăți.

Viorel Vizureanu: Bineînțeles, bineînțeles! Inclusiv lucrul ăsta, eu recunosc că sunt destul relativist, am călătorit, nu foarte mult, dar destul, și intrând în contact cu alte popoare, cu alte comunități, am încercat… nurmal că primul lucru este să-i respecți pe ceilalți.

Părintele Teologos: Sigur!

Viorel Vizureanu: Adică să nu le afectezi demnitatea, sau să crezi că e o prostie ceea ce se petrece, genul de reacții față de…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Dar cred că important – și aici cred că, din filozof, mă transform puțin, și îmi place să cred că am și această dimensiune mai puțin dezvoltată, dar o am – mă transform într-un fel de antropolog și încerc să văd și de ce oamenii fac lucrul ăsta. Adică e un exercițiu de imaginație și vedeți că respectul, la un moment dat, nu e doar respect, ci este și o manieră de a încerca să-ți imaginezi; are o funcție creativă, adică…

Părintele Teologos: Creativă și de comuniune cu viața celuilalt.

Viorel Vizureanu: Exact!

Părintele Teologos: De a te împărtăși de experiența celuilalt, de viața celuilalt.

Viorel Vizureanu: Exact!

Părintele Teologos: Și prin asta omul se îmbogățește, socotesc.

Viorel Vizureanu: Da, pentru că, altfel, de fapt – revenind la întrebarea dumneavoastră -, respectându-l, strict respectându-l pe celălalt, într-un fel nu-l respecți.

Părintele Teologos: Da. Da.

Viorel Vizureanu: Pentru că îl respecți formal…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: …îl accepți, știți? Și atunci…. tu nu vrei să-l… să-l introduci în sufletul tău, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Sau…

Părintele Teologos: Să-l iubești, de fapt.

Viorel Vizureanu: Nici nu zic să-l cunoști că… poate să aibă, să zicem, ceva sec.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică nu vrei să-l cunoști pe celălalt, că poți să listezi niște lucruri despre anumite popoare și să zici: „Da, știu ceva despre…”, dar nu, nu despre asta este vorba.

Părintele Teologos: Evident.

Viorel Vizureanu: E vorba de oameni.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu:Și atunci tu, respectând, revii la umanul din tine. Adică lași garda jos — adică ideea că tu le știi sau că nu contează. Pentru că, în momentul în care noi spunem «nu contează asta, nu contează asta», noi suntem, de fapt, un fel de automate. Nu suntem niște oameni!

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Știți? Adică mai bine să… – și cred că ați experimentat și dumneavoastră – mai bine să greșești încercând să-l înțelegi pe celălalt.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Decât să…, doar să aplici niște formule respectuoase, pe care ceilalți le percep ca fiind… Știți că noi, românii, avem așa o critică a tuturor popoarelor, în general…

Părintele Teologos: Da. da, da.

Viorel Vizureanu: …Avem și autocritică!

Părintele Teologos: Da. Da, da, sigur!

Viorel Vizureanu: Nu, dar chiar distructiv, aș zice.

Părintele Teologos: Da, da, da. Foarte, din păcate, da!

Viorel Vizureanu: Dar, revenind… și… noi ne dăm…, caracterizăm anumite popoare ca fiind popoare de-astea distante, adică… acceptă…

Părintele Teologos: Reci. Da, da.

Viorel Vizureanu: …reci, așa, nu.., englezul, care… da, face…

Părintele Teologos: Nordicii, da.

Viorel Vizureanu: Da, așa… și noi, de fapt, niciodată n-am…, adică cei care folosesc doar clișeele astea n-au încercat. Eu am și fost, de exemplu, în aceste țări și… să înțelegi puțin din duhul care se ascunde acolo, din umanul care este acolo.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și făcând acest – repet, e spre binele tău.

Părintele Teologos: Da. Da, da.

Viorel Vizureanu: Pentru că, făcând acesta, nu înseamnă să rămâi în…

Părintele Teologos: Sigur!

Viorel Vizureanu: …în acea paradigmă, dar să… să vezi ce a putut să declanșeze. Până la urmă, e o minune a firii!

Părintele Teologos: Da, da, da. Și cred că acest lucru crește iubirea în noi. Adică îl înțelegi pe celălalt, începi să-l iubești…,

Viorel Vizureanu: Exact!

Despre felul în care Biserica privește și sprijină tinerii de azi, merită citit articolul Tinerii zilelor noastre, care completează discuția despre respect și atitudine față de generația tânără.

Părintele Teologos: …, chiar dacă nu-i accepți drumul istoric, să zic așa, din varii motive. Și asta cred că hrănește sufletul uman.

Apropo de respect – nu crezi că lipsa de respect și… mmh, acest mod de gândire nerespectuos duc la atomizarea omului, la însingurare?

Viorel Vizureanu: …Sunt, sunt niște elemente de acest gen. Spuneam, când m-ați întrebat că această lipsă de respect, sau această formă de respect pe care noi o numim – chiar puțin brutal – lipsă de respect, pentru că asta arată, din partea noastră, o lipsă de respect.

Părintele Teologos: Păi, da. Da.

Viorel Vizureanu: Adică, reținem numai partea negativă și nu… ce vreau să spun este că… în momentul în care…să zicem….Haideți să, să considerăm că acești copii, până la urmă…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu:…sunt lipsiți de respect. Dar e ca și cum… ar veni cineva la un medic și tu i-ai spune: «A, păi tu ești bolnav». Adică, dacă sufletul lui este ceea ce vrei să vindeci odată cu trupul lui…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: ….nu poți să-i spui asta. Adică nu, nu poți să-i spui celui care e lipsit de respect că e doar lipsit de respect, știți?

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Normal, că de asta spuneam că într-un fel sau altul… Eu cred că este și o incongruență a noastră.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, avem și noi o parte pe care trebuie să o umplem în această relație.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Dar, da, sunt elemente care… arată atomizarea, în sensul în care această lipsă de respect nu arată numai o lipsă de respect față de profesor, față de instituție ca atare, ci arată o lipsă de respect, de multe ori, a lor între ei.

Părintele Teologos: Da. Da.

Viorel Vizureanu: Și acum, poate că lucrul ăsta e mult mai grav, într-un anumit sens, decât că eu mă duc la catedră și, în fața mea, la începutul orei, când intru, unul dintre studenți își scoate un pachet de mâncare, începe să mănânce și să bea dintr-o doză de Coca-Cola și… la începutul orei.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Adică, asta, normal că puteți să spuneți că e o lipsă de respect față de profesor.

Părintele Teologos: Da. Da.

Viorel Vizureanu: Dar este o lipsă de respect și față de colegi. Care au venit acolo împreună cu persoana respectivă pentru a face ceva, nu?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Este o lipsă de respect…

Părintele Teologos: Și o formă de egoism, de fapt.

Viorel Vizureanu: Da. Haideți să spunem că asta e egoism, aici.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Să zicem că e egoism… nu mă interesează.

Studenți pe hârtie, nu în viață: Despre dispariția comuniunii universitare

Viorel Vizureanu: Dar eu i-am întrebat și aici, pe mine mă doare lucrul ăsta, pentru că rămân cu iluzia că Universitatea ar trebui să formeze și oameni, nu doar…

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: …specialiști.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Știți? Și… la ce mă refer? Mă refer la ceea ce înseamnă viața lor. Și am încercat să le atrag atenția studenților că sunt studenți pe hârtie, dacă nu au o viață de student, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Ceea ce, pentru mine, este foarte trist. Aș putea să spun: «Păi, ce e trist? De ce e trist?» Păi, e trist pentru că, dacă vrei să formezi niște oameni, trebuie să te uiți și la viața lor.

Părintele Teologos: Evident.

Viorel Vizureanu: Adică să încerci să-i ajuți în viața lor. Normal că îi ajuți oricum – adică, chiar dacă felul lor de a trăi, să zicem, nu este cel pe care tu l-ai îmbrățișa –, dar te gândești că… nu știu cum să spun… comportându-se într-un anumit fel… Mă refer și la comportament în sensul larg, în viață, nu doar…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: …Anumite lucruri, cum ar fi că își mănâncă un sandviș sau așa… Pierd..

Părintele Teologos: Așa este.

Viorel Vizureanu: Pierd foarte mult. Și… când spuneam – le-am spus unor studenți, încercând să le arăt că, într-un anumit sens, nu e bine ce se întâmplă pentru ei.

Părintele Teologos: Da, pentru ei.

Viorel Vizureanu: Pentru că, știți, între mine și ei… adică, viața… nu mai avem viață împreună.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Și asta, să știți, că este un lucru absolut evident și s-ar putea ca și asta să contribuie, pentru că înainte, de multe ori, profesorii aveau o viață în comun cu studenții.

Părintele Teologos: Da. Și era foarte bine.

Viorel Vizureanu: Ieșeau la o terasă, stăteau de vorbă pe anumite elemente… care erau extra-curiculare.

Părintele Teologos: Evident, evident!

Viorel Vizureanu: Îmi aduc aminte aveam un profesor cu care, ore în șir, vorbeam despre fotbal.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Viorel Vizureanu: Da! Era Cupa Mondială din Statele Unite și noi mai mult vorbeam despre fotbal decât despre filozofie. Da, era… transformam o discuție despre fotbal intr-o discuția despre filozofie.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Pentru că nu discutam numai strategii, tactici și…așa, faze.

Părintele Teologos: Da.

Despre provocările mai largi ale tinerilor, de la dependențe la presiunea tehnologiei, vedeți și interviul Problemele tinerilor – părintele Teologos, care completează perspectiva universitară cu una pastorală.

Viorel Vizureanu: Dar revenind… Viața de student înseamnă o viață ca student împreună cu ceilalți.

Părintele Teologos: Da.

Pandemia n-a creat atomizarea, doar a dat jos perdeaua

Viorel Vizureanu: Și această atomizare despre care ați întrebat este atomizarea lor față de ei. Nu spun – cineva m-a întrebat, chiar de curând, nu cumva pandemia a declanșat lucrul ăsta? Nu. Eu cred că pandemia a accelerat lucrul ăsta.

Părintele Teologos: Da, a amplificat.

Viorel Vizureanu: A amplificat foarte mult. Am avut o generație de studenți care a picat chiar… cum să spun… pe grosul pandemiei…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Mă refer la masterat, unde sunt 2 ani …Studenți care nu se văzuseră niciodată.

Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu! Ferească sfântul și bunul Dumnezeu!

Viorel Vizureanu: De abia la cursul pe care l-am avut cu ei, chiar că, dacă nu mă înșeală memoria, cred că am făcut și o poză împreună cu toții, pentru că ei se cunoșteau numai din acele pătrățele.

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Ei, acea situație, de fapt, simbolizează ceea ce se întâmplă chiar și fără pandemie, de multe ori.

Părintele Teologos: Da. Evident!

Viorel Vizureanu: Nu mai zic că a fost și o anumită inerție, ceea ce a fost extrem de trist în pandemie, pentru că îmi cer scuze că mă refer și la acest…

Părintele Teologos: Nicio problemă! Sigur!

Viorel Vizureanu: …la acest episod, dar știți de ce? Pentru că nu face altceva decât să repeți… pandemia a sintetizat, de fapt, o situație…

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: … care este…

Părintele Teologos: Era dormantă și pandemia a scos-o la iveală.

Viorel Vizureanu: A scos-o la iveală și a și agravat-o.

Părintele Teologos: Da, da.

Învățământul online: Trecerea de la opoziție la confort și atomizarea învățării

Viorel Vizureanu: Pentru că ceea ce a fost foarte trist, dacă în primele… Au fost două, să zicem, două perioade extrem de ciudate în pandemie. În perioada de început a existat o — pentru majoritatea profesorilor și studenților — reacție negativă, de opoziție față de învățământul online, cum se spune.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Deci, profesorii, colegii, și eu însumi am avut o relație… Eu nu pot să predau online! Adică una e să predai…

Părintele Teologos: Față către față!

Viorel Vizureanu: Da! Nu, dar zic, una e să predai un curs, să zicem, adică…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: …e nevoie, am o prelegere… Mai existau conferințe online. Și altceva e ca toată activitatea ta să…

Părintele Teologos: A, am înțeles, da.

Viorel Vizureanu: …să se desfășoare în online, adică…

Părintele Teologos: Sigur!

Viorel Vizureanu: Și am avut colegi… „Eu nu fac asta, eu nu voi face asta.” În fine… OK.

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Adevărul e că viața te obligă, știi?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, ce era să… nu? Adică trebuia să-ți dai demisia, dacă voiai să…

Părintele Teologos: Sigur. N-aveai alternative.

Viorel Vizureanu: N-aveai alternativă. Și n-aveau nici studenții altă alternativă… Ce să… unde?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Să te vezi clandestin, probabil că ar fi fost posibil… dar, na, aici e vorba și de numere mari, nu?

Părintele Teologos: Evident! Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Ok. Deși… studenții, poate că ar fi fost mai dispuși, pentru că… nu sunt atât de strict reglementați ca la școala generală sau la liceu.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Și unde și regulamentul este mult mai…

Părintele Teologos: Și mai ales vorbim de…

Viorel Vizureanu: Bun. Și aici regulamentele sunt regulamente, dar, na, ne-am fi asumat.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Deci, a fost prima fază. Eh, dar a fost și a doua fază, care, pentru mine, a fost mult mai tristă, în care – iarăși – foarte mulți colegi, profesori, și foarte mulți studenți s-au opus… să se revină la…

Părintele Teologos: Serios?

Viorel Vizureanu: Da! Pentru că omul se obișnuiește…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …știți? Cu…

Părintele Teologos: Zona de confort.

Viorel Vizureanu: …confortul, care – ei, adică majoritatea – nu-și dau seama că, de fapt, acel confort le distruge personalitatea.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Am avut ieri o discuție cu dumneavoastră, și mai țineți minte că ați spus că una dintre – pare că principala – marile probleme ale AI-ului este faptul că te debilizează…

Părintele Teologos: Așa este!

Viorel Vizureanu: … din perspectiva capacităților pe care tu le ai de a te dezvolta, de a ști să faci tu, să poți să faci tu lucrurile.

Părintele Teologos: Ca om!

Viorel Vizureanu: Ca om adică în momentul în care tu pui întrebări adică toate întrebările la care tu vrei răspunsul… primesc răspuns de la…

Părintele Teologos: AI

Viorel Vizureanu: AI în momentul ăla nu ești…., adică doar aparent ești fericit că primești răspunsurile repede și că ești cunoscător față de ceilalți, dar tu de fapt te-ai autodistrus.

Părintele Teologos: Evident! Și…

Viorel Vizureanu: Pentru că tu nu mai ești capabil… Știți care e… Scuzați-mă că vă întrerup, știți care este marea problemă? Că făcând așa, tu nici măcar nu mai știi să întrebi.

Părintele Teologos: Da!

Viorel Vizureanu: Pentru că întrebările tale te infantilizează, te debilizează, devii un om, un emițător de întrebări proaste!

Părintele Teologos: Da!

Viorel Vizureanu: Cred că și AI-ul, la un moment dat, se va enerva și va spune: „Vezi că pui întrebări foarte stupide!” Deci, nu mai știi să pui întrebările pe care le puneai până acum ceva vreme. Dar uite, că tot punându-mi mie întrebări… dacă tot AI-ul va avea și o mică conștiință, va spune: „Vezi că… erai mai deștept… mai…”

Părintele Teologos: Anul trecut…

Viorel Vizureanu: Anul trecut, ziceai: „Mai tot întrebat, ia vezi, mai întreabă și pe alții că… ai ajuns să-ți bați joc de mine!” Da, ok, revenind… A fost această mare măsură de confort, mare măsură de înșelare, pentru că mulți au văzut… replicile erau: „Da, dar eu, pentru că a fost pandemia, am început, lucrez așa…” și… Ok. Deci… a fost foarte trist, a fost foarte trist, știți?

Viorel Vizureanu: Apropo de această atomizare, adică oamenii, practic… pe mine m-a… nu că m-a întristat, m-a…

Părintele Teologos: …Amărât.

Viorel Vizureanu: …amărât. A fost ceva… o reacție foarte puternică, pentru că mi-am dat seama în cât de scurt timp oamenii pot să treacă dintr-o extremă în alta.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Acela – vă spun, deci, cel care spunea în martie 2020, că sub nicio formă ăsta nu e învățământ, da?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Că asta nu e o… că trebuie față către față…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: …că trebuie să simți omul, că trebuie să te uiți în ochii lui, că trebuie… că a învăța înseamnă… Așa… Peste doi ani de zile spune: „Eu nu mai vreau să revin, eu vreau să…”

Părintele Teologos: Să rămân online.

Viorel Vizureanu: Pentru că a fost o luptă! Oamenii, probabil că știu… puțin știu că, în spațiul universitar, a fost o luptă pentru a reveni.

Părintele Teologos: Da??

Viorel Vizureanu: Da, pentru că… marea majoritate – atenție! – marea majoritate optase, în primăvara lui 2022, pentru rămânerea în online.

Părintele Teologos: Online… Doamne ferește!

Despre modul în care tehnologiile și ecranele modelează mintea tinerilor, o analiză utilă găsiți și în articolul Educaţie şi integrare: Tinerii, faţă în faţă cu noile tehnologii, din perspectiva educației creștine.

Provocările învățământului online: lipsa interacțiunii directe și accesul tehnologic

Viorel Vizureanu: Inclusiv la noi, la facultate — adică, ce vreau să spun este că noi, Facultatea de Filosofie, și o altă facultate, Facultatea de Geografie de la Universitatea din București — am fost primele care și-au redeschis porțile, în sensul în care colegii mei au înțeles și au acceptat acest lucru. Dar au fost și alte facultăți — nu zic neapărat din cadrul UB. Bun, acum depinde și de profil.

Părintele Teologos: Da, sigur.

Viorel Vizureanu: Dar ce vreau să vă spun… vă dați seama că și la Filosofie, dacă nu există această interacțiune umană…

Părintele Teologos: Da, păi… se pierde, se… cum să spun… se traumatizează, cred că se amputează.

Viorel Vizureanu: Nu, dar… dar gândiți-vă la Socrate.

Părintele Teologos: Da, exact, clasic.

Viorel Vizureanu: Adică… duceți-l pe Socrate în online…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Problema nu este … cum să vă spun, nu este că nu se poate face un dialog, dar se distorsionează tipul de dialog.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Pentru că Socrate, dacă ar fi vrut, ar fi trebuit… Nu! El se plimba prin Atena, se întâlnea cu tinerii…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: … sau cu alți filozofi, mai mult sau mai puțin pretinși filozofi, și-i provoca. Gândiți-vă: cum poți să provoci în online?

Părintele Teologos: Da, și mai ales cred că…

Viorel Vizureanu: Poți să provoci da…

Părintele Teologos: Sigur, da. Se reduce la ceva foarte plat, la 2D, la un ecran, și ei cred că nu mai există acea reacție în lanț între două inimi, acea reacție în lanț între două suflete care, apropo de Socrate, generează noi… hai să nu zic neapărat noi idei, dar noi trăiri. Pentru că, de fapt, Socrate așa a crescut, exact prin lucrurile astea.

Viorel Vizureanu: Nu, dar vedeți, eu cred că suntem și noi, într-un fel, vinovați, chiar filozofic vreau să spun, filozofic la modul general.

Părintele Teologos: General, da.

Viorel Vizureanu: Intelectualic, la un mod și mai general. Pentru că noi, dacă este să ne uităm la modelul acesta socratic, da, noi reducem modelul socratic la modelul dialogului socratic.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică la text.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Ne uităm pe dialogul lui Platon, uite ce replici…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Or, este evident… Bun, noi nu știm efectiv, nu? Acolo este o… o manieră în care Platon povestește, sau nu povestește, inventează, nu?, anumite episoade legate de Socrate. Ok. Dar este evident că, atâta cât au existat, au fost niște episoade ale vieții lui Socrate.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Știți? Adică măcar din Apologia lui Socrate, adică din…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: … ce cere…

Părintele Teologos: Apărarea sa…

Viorel Vizureanu: … apărarea sa în fața judecătorilor, ne dăm seama că Socrate chiar ieșea pe stradă…

Părintele Teologos: … Stradă. Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Adică nu… erau niște discuții de astea…

Părintele Teologos: Cadru controlat și… da, da, da.

Viorel Vizureanu: Da așa deci… sperietura socio-politică majoră a fost foarte mare.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Și atunci am putea să spunem că chiar era de așteptat să i se întâmple lucrul ăsta…

Părintele Teologos: Sigur!

Viorel Vizureanu: … în acele vremuri, da

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Ok. E, dar era un Socrate care era viu — și aicea de ce spun că noi avem această manieră de a reduce la text filozofii? Pentru că nu ne dăm seama că a învăța… Uitați-vă la noi doi. Noi nu suntem două discursuri, știți? Noi suntem… și privirile noastre. Vedem când celălalt înțelege sau nu înțelege. O să mi se spună: ‘Da, dar să știi că și în online se vede.’

Părintele Teologos: Hmm, mda.

Viorel Vizureanu: Nu se vede cu aceeași finețe.

Părintele Teologos: Daa, da

Viorel Vizureanu: O să mi se spună, dar vezi că peste 10 ani o să fie o… finețe mult mai mare….

Părintele Teologos: Da, un 3D, un Avatar 3D… da, da.

Viorel Vizureanu: … și o să… așa… nu știu ce… Poate! O să mai discutăm atunci.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Dar este vorba și de un limbaj al corpului.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Simți un student, îl vezi, căt de liniștit, îl vezi indiferent.

Părintele Teologos: Evident, da!

Viorel Vizureanu: Și atunci, ca să nu mai spun că, din păcate, marea practică pe care noi, ca profesori, nu am reușit să o reglăm — și asta a fost o tragedie, nu o dramă pentru ceea ce s-a întâmplat în pandemie — este că foarte mulți dintre studenți își închideau camerele.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Viorel Vizureanu: Și tu aveai în față trei, patru pătrățele de…

Părintele Teologos: Negre.

Viorel Vizureanu: Nu! De… vii, ca să zicem așa, și restul erau negre.

Părintele Teologos: Serios? Nu cred!

Viorel Vizureanu: Era un cerc în care erau niște inițiale. Și atunci… normal că… s-a încercat. Pentru că așa e, mai ales când… e vorba de o situație fără precedent, să se reglementeze ceea ce până la urmă e normal, adică…

Părintele Teologos: Sigur.

Viorel Vizureanu: … să încerci să-i faci pe oameni, prin niște regulamente, să reacționeze. Pentru că… exista o opoziție foarte mare. Chiar adică exista o poziție la fizică, dar exista o poziție la fizicul din online, adică…

Părintele Teologos: Online, da, da, da.

Viorel Vizureanu: Deci era următorul nivel. De ce? Pentru că… bun, eu pot să înțeleg că erau foarte mulți studenți — în cazul meu, dar probabil și în alte situații — care spuneau: «Eu nu am internet bun» sau «N-am un laptop bun. »

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și atunci devenea o problemă de discriminare, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică eu n-am acces la … aparat care să intru în online… așa…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: … n-am… semnalul meu e foarte prost mă pui să fac niște cheltuieli foarte mari…

Părintele Teologos: Da. Camera nu-i bună, nu vreau să se vadă în cameră la mine.

Viorel Vizureanu: Poate nici societatea n-a știut spre ce să-și direcționeze prioritățile. Adică, poate că ar fi trebuit — dacă hotăram lucrul ăsta — ca, în trei luni de zile, să se facă un împrumut foarte mare. Și, așa cum s-au cumpărat milioane de vaccinuri, să nu se cumpere milioane de vaccinuri, ci milioane de laptopuri, care să fie date elevilor și studenților…

Părintele Teologos: Evident.

Viorel Vizureanu: … super performante ca să – glumind, iarăși – ca să nu mai aibă nicio scuză să spună …

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … Vă dați seama că, la mulți, era confortul.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu:Că nu era faptul că nu aveau. Dar, dacă el îți spunea: «Eu nu pot să…»

Părintele Teologos: Da, ce să faci?!

Viorel Vizureanu:Adică… ce să faci? Să-l reclami? Să nu-i dai examenul?

Părintele Teologos: Da… să faci măsurători de viteză? Nu merge.

Cum gândesc tinerii de azi: studentul fără viață de student

Viorel Vizureanu: Nu, păi da… Ok, dar acuma aș vrea să revin la întrebarea de dinaintea…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …acestei situații în care, apropo de lipsă de respect față de ceilalți, într-un anumit sens, indirect… mă refeream la viața de student.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și le-am spus studenților – adică am încercat, unora, să le atrag atenția… Am acest defect paternalist, adică, poate, paternalist moral, care nu e prea…

Părintele Teologos: Nu! E bine.

Viorel Vizureanu: Așa… Să le spun, să le atrag atenția că nu mai sunt…, că n-au o viață împreună destul de…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Că, unu: nu se cunosc. Că asta era… că pătrățelele acelea…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … nu intrau, se… Nu mai spun că și inițialele erau…, sau adresele de mail nu erau legate de numele lor.

Părintele Teologos: A, da?

Viorel Vizureanu: Da! Deci puteai să ai o listă de adrese de mail… „iribili”, nu știu ce, adică erau tot felul de nume inventate, și tu nici nu știai…

Părintele Teologos: Cu cine vorbești. Da.

Viorel Vizureanu: … Cu cine vorbești sau cu cine corespondezi, da? Ok! Pentru că era o reacție – și vezi Doamne – față de ceea ce înseamnă normalizarea pe care ți-o impune folosirea doar a adreselor instituționale. Știți cum e? De multe ori, mai ales la noi, libertatea e folosită într-un sens… „Când ai chef”, adică…

Părintele Teologos: Da, am înțeles.

Viorel Vizureanu: Adică, pentru ce îți convine ție, vrei să fii liber. Adică, „Cum adică să mi se impună mie să folosesc numai adresa instituțională?” Bun! Nu mai zic că erau și niște dificultăți de funcționare pentru acea… în fine, providerul acela de adrese instituționale.
Și atunci era… greșeala, iarăși, era undeva la mijloc. Dar oamenii nu rămâneau, adică nu intrau… Pe mine m-a șocat. Ok — deci nu putem să predăm, să ne întâlnim.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Dar n-ați vrut să vă întâlniți odată să beți o cafea?! Cu mască.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Cu mască! Puneți masca și… așa.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Nu!

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Viorel Vizureanu: Nu! Deci, oameni care nu se întâlniseră… Dacă avuseseră vreun contact anterior, se știau cât de cât, 1, 2, 3…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Așadar, pe mici grupulețe, dar nu. Ok. Dar ceea ce se întâmpla atunci, se întâmplă oarecum acum.

Părintele Teologos: Acum, da, da, da.

Viorel Vizureanu: În care nu mai există pandemie, dar pandemia a creat un fel de normalitate. Există în continuare inerția sau reflexul de a avea și cursuri online.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Pentru că, na!, e mai ușor, mai…

Părintele Teologos: Da, confortul. Dar cred că acest confort al singurătății este plătit crunt prin chinul singurătății.

Viorel Vizureanu: Imens, imens!

Părintele Teologos: Imens, imens.

Viorel Vizureanu: Da… bun… cred că ar trebui să le dăm studenților în anul întâi câteva volume care să… legate de viața de student. Adică, cu bunele, cu relele, știți?

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Dar… eu i-am întrebat, dar… voi… noi mergeam în… excursii…

Părintele Teologos: Sigur! Ne întâlneam!

Viorel Vizureanu: Ne întâlneam, aveam ceaiuri, petreceri…

Părintele Teologos: Da, sigur. Eram chiar prieteni.

Viorel Vizureanu: Eram…

Părintele Teologos: La ora asta – iartă-mă că te întrerup –

Viorel Vizureanu: Da.

Părintele Teologos: … inclusiv termenul de prietenie s-a pervertit. În clipa în care spui că ești prieten cu cineva, automat înseamnă altceva. Și nu numai atât… Astăzi a apărut un alt cuvânt, care este mult mai rece nu mai este prietenie, este socializare.

Viorel Vizureanu: Bineînțeles, bineînțeles… Dar gândiți-vă, apropo de ce ați spus că…, de cele mai multe ori, contextele în care folosim cuvântul prieten sunt… în… nu ați zice negative, dar…

Părintele Teologos: Asta spun, puțin pervertite.

Viorel Vizureanu: Nu mai zic că a apărut această „Prietene”… „Băi, prietene!”

Părintele Teologos: „Băi, prietene!” Da, da. Agresiv puțin.

Viorel Vizureanu: Sau când spui… „El este…!” Vedeți? Oamenii, totuși, se duc spre somatizare,.

Părintele Teologos: Evident, din păcate!

Viorel Vizureanu: Pentru că, în momentul în care folosim astăzi cuvântul „prieten”, zici că este prietenul meu… Reacția multora este: „Dar ce vrei să spui cu asta?”

Părintele Teologos: Exact! Sau când spun că Ion e…

Viorel Vizureanu: Nu mai înțeleg.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Știți?

Părintele Teologos: Da. Prietenia curată – o prietenie interpersonală – nu mai există.

Viorel Vizureanu: Da. Nu mai zic că mulți se duc cu gândul la…

Părintele Teologos: … .alte lucruri. Exact. Da.

Viorel Vizureanu: … alte lucruri. Adică zic: „Prietenul, prietena…

Părintele Teologos: Da, exact!

Viorel Vizureanu: …mea… s-a și…

Părintele Teologos: Parte trupească.

Viorel Vizureanu: …s-a focusat…

Părintele Teologos: Eaxact!

Viorel Vizureanu: Dar eu mă refer acum, apropo de viața de student, și la maniera de a trăi viața chiar în clădirea facultății.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Pentru că majoritatea dintre studenți, dar și dintre profesori, au început să experimenteze acest spațiu ca un spațiu de trecere.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Nu ca viață.

Părintele Teologos: A!

Viorel Vizureanu: Ca spațiu al vieții. Adică…

Părintele Teologos: Ca o gaură de vierme?

Viorel Vizureanu: Nu. În sensul că avem ore…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … venim….

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … ni se predă…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …ne facem…

Părintele Teologos: Pontajul!

Viorel Vizureanu: … datoria, așa, și…

Părintele Teologos: Plecăm.

Viorel Vizureanu: … plecăm.

Părintele Teologos: Păi, asta zic, da.

Viorel Vizureanu: Adică nu… nu se…

Părintele Teologos: Nu este o parte a adolescenței voastre.

Viorel Vizureanu: Da… tinereții… nu… nu seleagă de alte experiențe.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică… când eram noi studenți, știam terasele din jurul facultății…

Părintele Teologos: Da, da, da. adică era frumos la facultate, să zic așa.

Viorel Vizureanu: Da adică…. multe dintre ore, inclusiv cu profesorii, se desfășurau… lângă facultate.

Părintele Teologos: Da!

Viorel Vizureanu: Știți?

Părintele Teologos: Era frumos. Era frumos indiferent de curiculum, indiferent de materia de predat, să spun așa.

Viorel Vizureanu: Da, da, da. Bineînțele, nu…

Despre pierderea frumuseții vieții împreună: atomizarea studenției și dispariția comunității

Bun, revenind la ce spuneam anterior, normal că sunt diferențe între facultăti.

Părintele Teologos: Sigur! Evident!

Viorel Vizureanu: Dar, cu atât mai mult la unele facultăți practice.

Părintele Teologos: Sigur!

Viorel Vizureanu: Adică una e laboratoare și asta…

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Adică, cum să faci laboratoare online!?

Părintele Teologos: Da. sigur!

Viorel Vizureanu: E absurd.

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Deci, cu atât mai mult, oamenii ar fi trebuit să păstreze o manieră de a fi. Asta e problema, că ei nu-și dau seama… Normal că… „Păi, nu, că sunt mai eficient: vin la facultate, stau la două ore, sau vin numai la cursurile care mă interesează, și restul… așa.” Și restul ce?

Părintele Teologos: Mda.

Viorel Vizureanu: Adică, bun, mulți muncesc, deja ca studenți.

Părintele Teologos: Oh!

Viorel Vizureanu: Și atunci interesul lor se duce. Deci, apropo de acea atomizare, intersul multora e mai mult pe propria lor…

Părintele Teologos: Pe materie – pe egoism, pe bani, pe…

Viorel Vizureanu: Da, zic pe propria lor…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Activitate…

Părintele Teologos: Interesul personal.

Viorel Vizureanu: Personal… adică, primesc foarte des replici de genul: „Îmi pare rău, n-am putut să ajung pentru că lucrez.”

Părintele Teologos: Da… săracii!

Viorel Vizureanu: Știți?… Dar ajungi să simți că, de multe ori, asta e și o scuză.

Părintele Teologos: Da…

Viorel Vizureanu: Repet, problema nu este neapărat față de mine…

Părintele Teologos: Da, sigur.

Viorel Vizureanu: …și față de materia mea, sau față de cea a celorlalți colegi. Problema e că ei își distrug — și-au distrus, din păcate — un mod de a fi care era un mod…

Părintele Teologos: Făcător de bucurie?

Viorel Vizureanu: Exact!

Părintele Teologos: Prietenos, făcător de bucurie, de dragoste, iubire…

Viorel Vizureanu: Aș zice… frumos!

Părintele Teologos: Frumos, frumos! Da.

Viorel Vizureanu: Aveam frumusețea! Adică… s-a pierdut ceva frumos, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu:Și atunci, eu, de asta, când le mai spun: „Încercați!”, e greu, pentru că lucrurile nu se pot face la comandă, știi? Adică…

Părintele Teologos: Da. Și mai ales, el nu are experiență.

Viorel Vizureanu: Da, pentru că s-a distrus un întreg țesut social, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, poate că… ne place, nu ne place, dar poate că așa se întâmplă în istoria omului.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Pentru că… eu sunt bucureștean, dar nu sunt bucureștean de primă generație, pentru că ai mei nu erau din București. Și îmi aduc aminte un mod de existență — tot așa, frumos — cu…

Părintele Teologos: Da, da, da…

Viorel Vizureanu: …Așa. În blocul în care locuiam, era un fel de sat în clădire, adică…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: …Lumea se întreajutora, copiii erau lăsați la nu știu câte familii, mâncau ba la unii, ba la alții…

Părintele Teologos: Ba la alții… da, da.

Viorel Vizureanu: …ușile erau deschise, se gătea, se împrumuta zahărul, uleiul, tot ce mai era. Deci era o…

Părintele Teologos: O comuniune…

Viorel Vizureanu: …o comuniune… Da, adică… Ei, asta, evident că s-a dus!

Părintele Teologos: Da, da, din păcate!

Viorel Vizureanu: Evident că nu mai există.

Părintele Teologos: Sigur!

Viorel Vizureanu: Da, are și o explicație sociologică, dacă vreți, pentru că erau oamenii care veniseră de la țară și ei se comportau, în bloc ca…

Părintele Teologos: Ca la țară.

Viorel Vizureanu: …ca la țară, adică…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: …erau… aveau această încredere în relațiile interumane.

Părintele Teologos: O capacitate mult mai mare de dragoste, și o trăire mult mai intensă a siguranței provocate de Dumnezeu, provocate de experiența lui Dumnezeu.

Viorel Vizureanu: Păi da, vedeți, acum, uite, e un lucru foarte simplu… Cum să creadă un copil – apropo de studenți –

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Cum să creadă în comunitate – nu mai zic comuniune – în comunitate…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Da? În momentul în care în blocul lor – în blocul în care locuiesc și eu – nu mai sunt numele pe ușă, tu nu mai știi cine e.

Părintele Teologos: Serios??

Viorel Vizureanu: Nu mai există, nu!

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Viorel Vizureanu: Iar la întreținere, știți, la acel celebru tabel…

Părintele Teologos: Da, tabel. Da, da, da.

Viorel Vizureanu: …cu întreținere sunt numere, numerele apartamentelor.

Părintele Teologos: Atât?!

Viorel Vizureanu: Da. Eu nu știu numele nimănui din blocul în care locuiesc.

Părintele Teologos: Nu cred!!!

Viorel Vizureanu: Da, așa este.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Viorel Vizureanu:Pentru că, probabil, e cu GDPR-ul ăsta…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: …, care se manifestă și la studenți.

Părintele Teologos: Păi, da. Evident.

Viorel Vizureanu: Nu știu dacă știți, noi nu mai avem voie să dăm… notele, să spunem notele unui student, de față cu alți studenți.

Părintele Teologos: Serios!?

Viorel Vizureanu: Deci, eu trebuie să… eu, când comunic notele la finalul anului, eu fac un exel, un tabel, în care pun numere care sunt numerele lor…

Părintele Teologos: De înmatriculare, să zic așa.

Viorel Vizureanu: … de înmatriculare, da.

Părintele Teologos: Serios?

Viorel Vizureanu: Pentru că n-am voie să fac lucrul ăsta, că nota lor este…

Părintele Teologos: Personală. Date personale.

Viorel Vizureanu: Da. Sunt date personale.

Părintele Teologos: Ferească Dumnezeu!

Viorel Vizureanu:Da, vă dați seama! Dar asta e și la copii, fetele mele la școală… Bine, copiii sunt copiii, probabil că și studenții spun ce notă ai luat și așa…

Părintele Teologos: Da, da, da. Sigur, da.

Viorel Vizureanu: Ei comunică între ei,știți.

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Da, iarăși, când e nevoie de ceva să se folosească… acum e în firea lucrurilor, te folosești, te folosești negativ de…

Părintele Teologos: Da, da, da. Sigur.

Viorel Vizureanu: … elementele care îți convin ție. Păi, dar asta arată ceva despre…

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Deci, sunt unii pentru alții percepuți în spațiul instituțional ca numere.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Bun. Ei nu se referă… ei nu spun numărul…

Părintele Teologos: Cutare…

Viorel Vizureanu: Ar fi chiar… am ajunge… așa, dar ăsta este lucrul. Și atunci, vedeți, apropo de viața de student, nu mai există aceste aspecte pozitive de interacțiune veselă… și, așa, era și competiția.

Părintele Teologos: Da. Da.

Viorel Vizureanu: Adică, intrai în competiție, știai: „Vizureanu e mai bun ca mine” sau „e mai prost ca mine”, „i-am arătat ce…” Adică, aparent sunt lucruri negative, dar nu sunt negative, pentru că…

Părintele Teologos: Nu! Dacă sunt gestionate pozitiv, te mobilizează.

Viorel Vizureanu: Exact, exact, exact, te mobilizează. Adică, pe când așa… apare la final, știți…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Apare la final, apar niște medii.

Părintele Teologos: Da, niște cifre.

Viorel Vizureanu: Da. Cel mai stupid e că, la finalul celor trei ani de licență, afli cine a fost… șeful… liderul de generație, cum ar veni.

Viorel Vizureanu: Nu, dar afli trei nume adică e ca și cum ies din joben, pentru că tu…

Părintele Teologos: Da, da, da. Dispare persoana.

Viorel Vizureanu: …poți să afli indirect…

Părintele Teologos: Sigur.

Viorel Vizureanu: …pentru că, dacă aplici pentru o bursă și nu iei bursă, înseamnă că altul e mai bun decât tine…

Părintele Teologos: Am înțeles.

Viorel Vizureanu: …dar tu nu știi cine e. Doar dacă afli că persoana X are bursă, atunci știi că acela e mai bun decât tine.

Părintele Teologos: Că acela e mai bun decât tine. Da, da, da, am înțeles.

Viorel Vizureanu: Bun. Informal, normal că oamenii recunosc — din discuții îți dai seama imediat cine este mai bun, da?…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … Într-un colectiv.

Părintele Teologos: Dacă mai există aceste discuții!

Viorel Vizureanu: Da.

Părintele Teologos: Dacă mai există!

Atomizarea care ne desparte: Despre nevoia unui ethos real în lumea educației și a comunității

Viorel Vizureanu: Dacă mai există, cât mai există, pentru că… revenind, și apropo de… de felul ăsta de atomizare, care are niște cauze mult mai profunde, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică nu e… ele nu se rezolvă… nici la modul că noi am putea să facem ceva direct, imediat.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și nici nu se rezolvă într-o manieră negativă… Am colegi care, din păcate — din păcate — reduc toată situația din universități, din facultăți, la o critică a învățământului de până la…

Părintele Teologos: Am înțeles.

Viorel Vizureanu: Că… așa vin studenții.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Viorel Vizureanu: Știți?

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Ceea ce este profund greșit din două perspective foarte importante. Unu: că învățământul face parte dintr-o societate.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și în general nu prea poți să faci ceva în învățământ.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Mă refer la mentalitate…

Părintele Teologos: Da, sigur.

Viorel Vizureanu: … dacă nu facem societate. Adică nu poți să… nu putem să avem un…

Părintele Teologos: Copil format în familie, în societate…

Viorel Vizureanu: …un laborator…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: … și restul nu ne interesează. Nu! Pentru că, de exemplu, cred că poate cel mai… important factor negativ – din perspectiva mea, tocmai pentru că am copii – este… sunt părinții, la ora actuală.

Părintele Teologos: Da. Da.

Viorel Vizureanu: Și atunci, părinții, de fapt, compun societatea.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Și atunci, societatea este societatea care intră în interacțiune.

Ok. Dar revenind, este, unu la mână, și doi la mână, un lucru care ne revine nouă, adică profesorilor de facultate: există un clivaj imens între ceea ce înseamnă — perceput de ambele părți, din păcate — învățământul preuniversitar și cel universitar. Cei din învățământul universitar se consideră specialiști, iar cei din învățământul preuniversitar se consideră cei care fac greul și munca, așa…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: …și așa, și ei consideră disprețuitori, cu nasul pe sus… așa…

Părintele Teologos: Am înțeles.

Viorel Vizureanu: Și, în parte, au foarte multă dreptate, pentru că cei din mediul universitar confundă relația — apropo de formarea umană — confundă relația cu un om… o duc într-o epură strict cognitivă.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Viorel Vizureanu: Și atunci… ei confundă studentul cu… cel care cunoaște, sau care vrea să cunoască…

Părintele Teologos: Cu o bază de date?

Viorel Vizureanu: Da… adică… ce…

Părintele Teologos: Cu calculatorul, da.

Viorel Vizureanu: … e ca și cum… ce contează din omul din fața mea? Cât cunoaște?”

Părintele Teologos: A! Greșit!

Viorel Vizureanu: Bun. Ok! E important.

Părintele Teologos: Sigur, e important, da.

Viorel Vizureanu: Suntem la facultate nu…

Părintele Teologos: da, da.

Viorel Vizureanu: … nu așa cât să vedem doar ce suflet bun are sau așa. Dar toate fac parte.

Părintele Teologos: Da. E vorba de ceva global, de fapt.

Viorel Vizureanu: Exact, exact. Și atunci… dar revenind, cred că unul dintre lucrurile care se pot face este… În ceea ce privește societatea, aceasta depinde de foarte mulți factori, de la politicieni până la…

Părintele Teologos: Da, da, da, la familie, până la părinți, da.

Viorel Vizureanu: Deci acolo e… aia nu se poate rezolva de pe o zi pe alta, nu se poate prin regulamente, prin astea, ci printr-un ethos real,da?

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Da, într-adevăr, cu niște oameni competenți și cu viziune sufletească sau spirituală, adică nu doar specialiști, să zici. Ok, să zicem așa.

Viorel Vizureanu: Dar, revenind, aici se poate face ceva, pentru că te poți întâlni. Am început să ne întâlnim, timid, cu colegii – există o suspiciune, știți?

Părintele Teologos: Da, da, da. Tabăra…

Viorel Vizureanu: Între profesorii de liceu și profesorii …

Părintele Teologos: …de facultate, da.

Viorel Vizureanu: De ce?! Nu lucrămîn același câmp al învățământului?!

Părintele Teologos: Exact. Și avem același scop. Ar trebui să avem același scop.

Viorel Vizureanu: Exact! Păi, copilul tău de la IX-XII, e copilul meu de la…

Părintele Teologos: I-V.

Viorel Vizureanu: I-V. Păi cum, adică suntem… ca și cum… suntem într-o familie, adică, nu?

Părintele Teologos: Evident, evident!

Viorel Vizureanu: Și atunci e un copil care trece printr-o familie mai… E! lucrul ăsta se înțelege destul de greu, știți?

Despre cum pot fi tinerii ajutați să-și regăsească reperele duhovnicești și morale, este foarte folositoare și conferința Tineri și (lipsa de) valori – p. Teologos, în completarea analizei academice de aici.

Dumnezeu ca prototip al relației: identitate și comunitate în epoca atomizării

Părintele Teologos: Da. Trist! Nu crezi că, apropo de atomizare și apropo de… nu crezi că omul, ipostasul, persoana, este prin excelență chip al unui Dumnezeu comunitar? Și, deci, dacă nu are relații, își pierde identitatea. Nu crezi că există o criză a identității astăzi?

Viorel Vizureanu: Păi… Știți care este… Nu, nu, eu nu o să pun problema din perspectiva credinței, ci o să o pun din perspectiva antropologică. De ce vă spun lucrul ăsta? Problema este că, atunci când îl pierzi pe Dumnezeu, nu pierzi… îl pierzi doar pe Dumnezeu în sensul religios.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Păi, nu mai ești credincios, devii ateu… în fine. Deci ești un om altfel decât cei credincioși, să zicem, măcar așa… Dumnezeu, dacă este înțeles — cred eu… Eu nu sunt un… pot să spun că sunt credincios, dar nu sunt un specialist în credință. Deci nu… Îmi cer scuze față de cei care știu mai multe sau înțeleg mai bine. Dumnezeu nu este doar prototipul unei entități care structurează spațiul credinței dintr-o perspectivă ontologică, să zicem, da? Nu este doar transcendență, sau, bun, transcendență în filozofie, da?

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Dar, nu este doar… cum să spune un nivel…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: … metafizic, știți?

Părintele Teologos: Da. Cel mai mare și mai tare!

Viorel Vizureanu: Ce este, de fapt – și eu asta cred – este și cel care își deschide un prototip al – cum am spus – al relației.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Adică, Dumnezeu este… dialogul cu Dumnezeu…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …pe care poți să-l ai. Și atunci, intrând în dialog cu Dumnezeu, tu, de fapt, intri într-un dialog indirect — dar foarte important, până la urmă — și cu ceilalți oameni.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Pentru că, dacă tu te deschizi în fața… Bun. Acuma trăim într-o epocă a alterității. Știți cum e? E foarte haios că, în general, epocile astea, cu cât folosesc mai mult anumite categorii, cu atât se depărtează mai tare de ele.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: De fapt, ele exprimă constatarea dispariției categoriei respective nu…

Părintele Teologos: Evident, da, da.

Viorel Vizureanu: Deși se spune că, nu?, trăim într-o epocă în care alteritatea este… Bun, alteritatea este, oricum, un cuvânt destul de urât, pentru că deja vine de la ceva care se desparte de tine, știți?

Părintele Teologos: Da, da. Induce separarea, automat.

Viorel Vizureanu: Induce separarea, iar atomizarea este doar… am putea spune că e constatarea separării originare.

Părintele Teologos: Evident.

Viorel Vizureanu: Adică… și atunci, vedeți, în momentul în care pui ca termen esențial alteritatea, deja induci separarea, care e…

Părintele Teologos: O recunoști, de fapt. O oficializezi.

Pocăința ca întâlnire cu celălalt: Credință, ego și vocea lui Dumnezeu în celălalt

Viorel Vizureanu: O recunoști și poți să spui: «Pot să rămân și în stadiul ăsta», pentru că stadiul ăsta este stadiul originar, ca să spunem așa. În fine, revenind… Deci, despre asta… adică…, Dumnezeu – din această perspectivă, repet, antropologică – este o șansă de a te întâlni cu ceilalți.

Părintele Teologos: Cu ceilalți, de a scăpa din singurătatea iadului. Că singurătatea este iadul pentru om.

Viorel Vizureanu: Nu, și… acum, bun, poate eu sunt foarte influențat de o viziune mai populară, așa, de trăire a credinței,… dar eu cred că… că Dumnezeu este prezent în ceilalți.

Părintele Teologos: Evident! Da. Sigur.

Viorel Vizureanu: Știți? Adică… tocmai de asta, adică…

Părintele Teologos: Dar nu în sens panteist, ci…

Viorel Vizureanu: Nu, nu, nu! Nu! Nu, nu! Că…. că există gesturi, că există…

Părintele Teologos: Strălucește Dumnezeu!

Viorel Vizureanu: Nu ai ce mesaje…

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: … că nu e vorba, dar că… poate că mulți dintre noi… chiar… ni-L dorim, Îl așteptăm pe Dumnezeu…

Părintele Teologos: Da!

Viorel Vizureanu: [Dumnezeu]!

Părintele Teologos: Evident, evident!

Viorel Vizureanu: Adică…

Părintele Teologos: Da, da, da, [El Însiși].

Viorel Vizureanu: Ca și cum ar fi un părinte mai mare cu care să te întâlnești.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Dar, de cele mai multe ori, cred că Dumnezeu e lângă tine și vorbește cu tine, și…

Părintele Teologos: Prin celălalt, și direct.

Viorel Vizureanu: Prin celălalt și direct. Și tu zici: «Ei, vorbește părintele Teologos!» Nu, nu! Vorbește și Dumnezeu prin părintele Teologos. Și atunci… gândindu-te la… de fapt, nu gândindu-te, intri într-o anumită experiență. Cred că aici eu sunt, poate, prea lax, dar cred că sunt mai multe forme de a intra în această relație cu Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Cred că e o șansă să uiți de acea atomizare…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: … și de aceea lipsă de…

Părintele Teologos: Și cred că e singura șansă. Dar pentru asta cred că este nevoie de un eroism. De o lepădare de sine, de o lepădare de iubirea de sine, de iubirea de idolul pe care l-am construit înăuntrul nostru.

Viorel Vizureanu: Da, dar, vedeți , aici am putea să spunem că e o circularitate, că e un cerc circular.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Un cerc vicios, scuze.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Pentru că… stăteam câteodată să mă gândesc… și cred că credința poate să fie definită prin mai multe categorii, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și mă gândeam care ar fi prima categorie care ar defini o relație, la modul general, cu Dumnezeu. Și atunci cred că, eu fiind și filozof și făcând și logică, mă gândesc și încerc să dau așa o formă logică…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: … a acestui… nu doar să fie impresie…

Părintele Teologos: Carteziană, da.

Viorel Vizureanu: Dar, de ce… ar trebui să fie prima… categorie, gen atitudine, să fie asta. Și pentru mine, prima categorie… mi-am dat seama — dar vedeți, nu e un lucru pe care să zic: „Eu l-am experimentat pe mine” — și mi-am dat seama după aia, încercând să înțeleg. Și atunci, eu nu-mi dau seama… pentru mine a fost, de exemplu, foarte important… prima mea venire la Sfântul Munte. Adică a fost un șoc.

Părintele Teologos: Da. Da.

Viorel Vizureanu: Da. Adică, eu nu știu, fiecare are maniere diferite de a intra într-o anumită experiență… religioasă. E, cred că dacă ar fi așa, la modul general — dar, în general, adică, generalitățile sunt statistici — dar zic așa: eu cred că este foarte importantă tocmai pocăința.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Că pocăința, adică să ai acest sentiment tocmai invers de cel pe care l-ați spus dumneavoastră.

Părintele Teologos: Așa este.

Viorel Vizureanu: Adică, să-ți dai seama că ceva se… că te definești pe tine însuți ca o lipsă.

Părintele Teologos: Evident.

Viorel Vizureanu: Nu ca finitudine, atenție!

Părintele Teologos: Nu, nu, nu.

Viorel Vizureanu: Nu ca finitudine în sensul…, că există o manieră de a privi pozitiv finitudinea. Mulți zic… Apropo de, iarăși că trăim o epoca a finitudinii…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … dar trăiești finitudinea într-un mod foarte mândru, adică…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Da. domnule…

Părintele Teologos: Autosuficiența.

Viorel Vizureanu: Autosuficiența, adică sunt o ființă într-un moarte, adică… moartea mă definește… sunt așa, dar în rest… ești foarte mulțumit de tine…

Părintele Teologos: Mulțumit de tine.

Viorel Vizureanu: … Adică e o finitudine și nu prea, adică….

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: E o, de fapt, și o indiferență și chiar…

Părintele Teologos: Asfaltare.

Viorel Vizureanu: … un egoism… știți?

Părintele Teologos: Egoism, evident. Sigur, da, da.

Viorel Vizureanu: Da, mă refer la pocăința ca expresie a faptului să simți că-ți lipsește ceva

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: … ceva imens…

Părintele Teologos: Imens.

Viorel Vizureanu: …, imens din tine.

Părintele Teologos: Că ești căzut.

Viorel Vizureanu: Da, da. Probabil că o altă — un alt gest, să zicem, fondator, sau de crearea acestei relații — e iubirea.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Adică, să te lovești de această iubire, dar, eu fiind mai rațional…, așa, am zis că pocăința creează premizele de a construi după aceea pe…

Părintele Teologos: Da, și de a avansa.

Viorel Vizureanu: De a avansa. Pentru că anumite… punându-te pe tine, e… deja, după aia devine foarte greu. Vă spune cineva care așa a fost și, din păcate, poate așa mai este în continuare, știți?

Părintele Teologos: Ha-ha-ha!

Viorel Vizureanu: Și atunci… îți dai seama, dar măcar să-ți dai seama că e un fel de… chiar dacă păcătuiești, da, că e un fel de luptă.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Adică… nu doar să accepți și… Nici să accepți doar teoretic ceva, și practic să face altceva, nici să accepți și să nu…să nu faci nimic, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și atunci … cred că…

Părintele Teologos: Devine foarte interesant, foarte activ, foarte viu, dacă dorești. Pocăința îl împinge pe om înainte. Altfel, omul cade în zona lui de confort.

Viorel Vizureanu: Da, da, da. Nu, eu nu mă refer… eu chiar înțeleg pocăința ca… așa… repet, nu știu cât mă apropii eu de înțelegerea, să zicem, din Sfinții Părinți, da, de o manieră extrem de pozitivă.

Părintele Teologos: Evident, evident!

Viorel Vizureanu: Adică… de șansă.

Părintele Teologos: Sigur! Optimism.

Viorel Vizureanu: De o mare șansă.

Părintele Teologos: O mare șansă.

Viorel Vizureanu: „O mare șansă, pentru că altminteri… noi vedem șanse, în general, în zona pozitivă și a capacităților noastre. «Vai, ce șanse are, ce șansă a avut că are talent în… că știe… nu știu ce a făcut», așa. Și, în general, această… știți… pocăință ca un fel de chenoză în care…

Părintele Teologos: Așa este.

Viorel Vizureanu: … dispare această pretenție că tu… știți? Adică…

Părintele Teologos: Te descertezi de omul cel vechi. Te descertezi de prea-plinul egoismului din tine, de toată otrava din tine.

Viorel Vizureanu: Scoți din tine… Nu știu dacă observați, în general oamenii observă mai rar acest lucru… Toți consideră… se generalizează. „Domnule, și în antichitate se vorbea despre eu.”

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Există pronume…

Părintele Teologos: Sinea.

Viorel Vizureanu: Da, așa. Problema nu este de apariție în limbă a eului, ci este vorba de accentul pe care îl pui când spui Eu.

Părintele Teologos: Așa este.

Viorel Vizureanu: Pentru că noi, când spunem „eu ceva”, „Eu așa…”, noi îl scoatem de la bun început în evidență. Noi nu comunicăm celuilalt. Adică: „Eu am făcut asta!”

Părintele Teologos: Da, ci „EU am făcut…!

Viorel Vizureanu: Da. Există un accent — aproape insesizabil — în fiecare dintre aceste afirmații, care arată un caracter de nezdruncinat al celui care pronunță și o mândrie din aceasta… și ontologică, și epistemologică, că se afirmă în permanență.

Viorel Vizureanu: Adică avem această afirmare de noi înșine. Noi nu ne golim… Adică, în momentul în care — chiar, din păcate, să zicem — ne gândim la experiențe de tip religios, foarte mulți dintre noi ne mândrim cu ele. Adică…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Ceea ce arată că…

Părintele Teologos: Eu…

Viorel Vizureanu: Ci… arată: „Da, EU am, să știi, părinte, că EU am…”

Părintele Teologos: Da, exact, cutare, da.

Viorel Vizureanu: Păi deja, într-un fel, nu ai.

Părintele Teologos: Exact. Evident, evident, s-a dus totul.

Viorel Vizureanu: Da.

Despre lucrarea pocăinței și a gândurilor în viața tinerilor, merită completat cu cuvântul „Combaterea gândurilor diavolești – p. Spiridon Bailey”, pe care îl găsiți pe site-ul nostru Combaterea gândurilor diavolești.

Trei sfaturi esențiale pentru studenți. Viitorul survine.

Părintele Teologos: Cum vezi viitorul?

Viorel Vizureanu: …

Părintele Teologos: Și ce sfat, două întrebări.

Viorel Vizureanu: Știți cum… Da, ok.

Părintele Teologos: Da. Cum vezi viitorul? Și doi, ce sfat le-ai da tuturor studenților? Sau, mă rog, cel puțin celor de la filozofie?

Viorel Vizureanu: … Bineînțeles, ați lăsat întrebarea mai grea la final, ca să…

Părintele Teologos: Ha-ha! Da!

Viorel Vizureanu: … să stricați toată impresia bună de până acum, dacă a fost!

Părintele Teologos: Iertare! A fost, a fost!

Viorel Vizureanu: … O să încep cu… Eu glumesc puțin, acum, dar eu am o fire așa mai glumeață.

Părintele Teologos: Cunoaștem!

Viorel Vizureanu: Pentru mine viitorul nu există.

Părintele Teologos: Da, ok!

Viorel Vizureanu: Adică, dacă… dacă încerci să rezolvi problema prezentului, viitorul…

Părintele Teologos: Carpe diem?

Viorel Vizureanu: … Nu, în sensul că viitorul survine.

Părintele Teologos: Da, am înțeles.

Viorel Vizureanu: Adică… eu cred că, poate, prea mult… încercăm să… ne gândim…

Părintele Teologos: Ne gândim, să ne proiectăm… Da, da, da.

Viorel Vizureanu: … ce va fi… Rezolvă — nu „probleme”, că nu-mi place termenul de „a rezolva probleme” — fii tu însuți în momentul ăsta, și viitorul va veni. Adică…

Părintele Teologos: Va veni. Da, sigur.

Viorel Vizureanu: Bun. Se poate întâmpla să mor mâine, sau se poate…

Părintele Teologos: Exact!

Viorel Vizureanu: Ce importanță are — nu dacă ești neapărat mulțumit cu tine însuți — dar dacă tu faci ce trebuie?

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Încerci să faci tot ceea ce…

Părintele Teologos: … poți.

Viorel Vizureanu: … știi că poți și că ar trebui să faci. În momentul ăla, ce mai contează viitorul?

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Adică…să zicem…

Părintele Teologos: Da, ajută Dumnezeu!

Viorel Vizureanu: Și chiar și așa… adică, ce ai putea să spui? „Aș fi făcut-o să… fac așa ca să ce? Ca să trăiești mai mult? Sau că ce?

Părintele Teologos: Da. Ehh…

Viorel Vizureanu: Nu mai contează.

Părintele Teologos: Nu contează.

Viorel Vizureanu: Nu contează. Dar, da, viitorul este o problemă, dacă este o problemă morală.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, dacă tu faci niște lucruri care…

Părintele Teologos: Da, da. Niște păcate.

Viorel Vizureanu: Ți-ar putea transforma viața, da. Și în sensul ăsta, viitorul este, dacă vreți, o formă negativă.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Încearcă să nu faci lucrurile respective, ca să nu te gândești la viitor. Pentru că, de obicei, te gândești la viitor în sensul ăsta păcătos, adică fie în sensul negativ: „Am făcut ceva și trebuie să repar…”

Părintele Teologos: Da…

Viorel Vizureanu: … fie în sensul păcătos, în sensul că vine din patimi, că ai vrea ceva în plus.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, ce să vrei, dacă ființa nu vrea mai mult?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, dacă tu ești în ființa ta… e totul acolo.

Părintele Teologos: Evident.

Viorel Vizureanu: N-ai nevoie să mai adaugi cantități de ființă. Ființa n-are…

Părintele Teologos: Evident! Nu se expandează.

Viorel Vizureanu: Exact.

Revenind la… sfat, acesta este un sfat pe care îl dau și studenților… De regulă, eu predau la anul doi, dar îmi permit să-i iau ca și cum ar fi de anul întâi.

Părintele Teologos: Am înțeles.

Viorel Vizureanu: Știți, adică, să uit că au… și le spun câteva lucruri despre filozofie.
Dar are… eu cred că înseamnă… și… sunt legate de viața lor.
Nu numai că… nu contează — într-un fel, nu contează dacă fac filozofie, cum se zice: „fac filozofie”, știți?

Părintele Teologos: Da, da.

Viorel Vizureanu: Este vorba, unul la mână, că… este foarte important să înțeleagă de ce fac un lucru, în general, în viață.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și că asta se leagă cu… timpul, dar nu cu timpul neapărat — că pierzi o oră sau două — ci cu faptul că-ți pierzi viața.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și atunci trebuie să știi foarte bine, să încerci, pentru că nu… nu e… câteodată, poate, nu știi, adică e… E foarte dificil, pur și simplu, să te întrebi de ce faci lucrurile importante din viața ta, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și eu îi întreb: „De ce faceți filozofie?”, pentru că, dacă nu știți de ce faceți filozofie, s-ar putea să nu trebuiască să faceți filozofie, știți.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Pentru că principalul meu merit ca profesor de filozofie este să-ți arăt că, poate, ar trebui să nu faci filozofie…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … Dacă nu vrei să faci filozofie pentru că tu îți irosești viața.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și cred că cea mai importantă lecție a filozofiei este să nu-ți irosești viața.

Părintele Teologos: Așa este.

Viorel Vizureanu: Știți? Și atunci… și asta înseamnă… și, al doilea, să zicem — sunt trei mici sfaturi — al doilea sfat este că, în momentul ăla, trebuie să începi să devii cu adevărat atent la tine însuți, dar într-un sens bun.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Să vezi… să vezi ce faci, știți? Pentru că nu e vorba doar că ai o singură viață și că ți-o irosești, ci că, de fapt, îți pierzi bucuria vieții tale. Dacă tu faci ceva ce zic alții — că i-am întrebat câteodată, și sunt și puțin mai dur — îi întreb: „Dar de ce faceți o facultate?”

Părintele Teologos: Da!

Viorel Vizureanu: Știți, adică, nu filozofia.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: De ce? Pentru că, în… apropo de inerția despre care discutam, foarte mult din comportamentul sociabil este inerțial.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică noi facem o facultate pentru că se face o facultate.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Pentru că oamenii fac o facultate.

Părintele Teologos: Zice lumea!

Viorel Vizureanu: Da! Și, adică… și chiar am constatat, ceea ce nu e de mirare, că foarte puțini și-au pus întrebarea, după ce au terminat liceul: „Dar de ce să fac o facultate?”

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Ei nu se gândesc că, în… și asta, într-un fel, e grav. Normal că putem să… să cognitivizăm, să zicem: «Domnule, un om cu anumite calități trebuie să facă o facultate, că se dezvoltă» și așa mai departe.

Părintele Teologos: Da, da, da.

Viorel Vizureanu: Eu cred că sunt foarte multe maniere în care un om se poate dezvolta.

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: Și, dacă omul nu-și dă atenție sieși…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: … e firesc să aleagă calea bătătorită de toți.

Părintele Teologos: Da, se duce cu curentul.

Viorel Vizureanu: Da, se duce cu curentul!

În fine, și al treilea sfat este să fie foarte atenți — că asta înseamnă și să fii atent la viața lor, dar și la viața lor ca filozof. Să fie foarte atenți la locurile comune, pentru că locurile comune… nu sunt cunoaștere adevărată. În momentul în care vorbești ce vorbesc ceilalți transformi, de fapt, discursul real în vorbărie, știți?

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Și atunci trebuie să te întrebi cu privire la cele mai simple lucruri, pentru că, dacă le lași să treacă, și ele — apropo de inerție — devin parte dintr-o inerție lingvistică.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică… te vorbește limba.

Părintele Teologos: Limba…

Viorel Vizureanu: De fapt, limba se transformă în limbaj — adică într-o tehnicalitate, care, de multe ori, nu se observă; nu o conștientizezi.

Părintele Teologos: Nu o conștientizezi, da.

Viorel Vizureanu: Ori… chiar și lucrul ăsta — adică, dacă vrei să fii un filozof, sau, de fapt, dacă vrei să fii un om care gândește cu mintea ta, știți… adică, nu neapărat să fii un scriitor…

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: …sau să fii un literat — dar trebuie să fii atent la cum vorbești.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Pentru că, dacă ești atent la cum vorbești, începi să scoți zgura…

Părintele Teologos: Da…

Viorel Vizureanu: …zgura dată de discursurile celorlalți, pe care tu le introduci în propria ta ființă, până la urmă…

Părintele Teologos: Evident!

Viorel Vizureanu: …și te afectează. Și atunci e… e păcat să nu… să nu fii tu însuți.

Părintele Teologos: Să nu vorbești tu!

Viorel Vizureanu: Să nu vorbești tu. Dacă tu… dacă tot…

Părintele Teologos: …tot vorbești…

Viorel Vizureanu: …tot vrei să te afirmi…

Părintele Teologos: Da, da!

Viorel Vizureanu: …atunci afirmă-te cu adevărat.

Părintele Teologos: Da.

Viorel Vizureanu: Adică, elimină ceea ce alții — ca rău — îl au în tine, știți?

Părintele Teologos: Da.

Mulțumim tare, tare mult Viorel! Dumnezeu să te binecuvânteze!

Să fim oameni!

Deci, oameni buni, fiți atenți la voi înșivă. Nu vă lăsați duși de curent. Gândiți — și gândiți frumos. Și, mai ales, trăiți-vă viața frumos — asta e foarte, foarte important.

Și, într-un final, chiar vă rog să vă gândiți foarte bine, așa cum a spus și domnul profesor: de ce faceți un lucru? Încercați să gândiți și încercați să nu vă atrofiați capacitatea de gândire. Pentru că, atunci, ne îndreptăm către animale — și știți foarte bine că animalele nu gândesc.

Haideți să fim oameni!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Întrebări frecvente

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați