Biserica Așezământului Românesc de la Iordan va fi restaurată
20 iunie 2026
Întrebări și răspunsuri despre: smerenie, rugăciune, rai, menire…
21 iunie 2026
Vă oferim un film de cotitură în industria filmului și în special în genul Science Fiction, influențând decisiv genul. Vă rugăm să vedeți cu mult dincolo de suprafața poveștii și, dacă puteți, vă recomandăm să citiți și celebra carte a lui Philip K. Dick…
În anul 2035 (!) societatea a devenit supertehnologizată și animalele aproape au dispărut. Tyler Corporation au construit roboți care nu mai pot fi deosebiți de animale. Animale sintetice.
La un moment dat, compania a dezvoltat un program secret prin care au reușit să construiască roboți umani care nu mai pot fi deosebiți de oamenii adevărați. Singura deosebire dintre roboți și oameni era testul empatic: oamenii pot să iubească – roboții nu. De frica de a nu dezvolta emoții, cei de la Tyrell Corporation construiesc roboții muritori și îi trimit ca sclavi în mine pe o planetă îndepărtată. Câțiva din aceștia însă evadează ..în căutarea nemuririi și a dragostei.
Atunci oamenii (care pot iubi, desigur) iau o decizie plină de „dragoste”: eliminarea (=distrugerea) roboților. Și totuși… …dacă un robot ajunge să aibă sentimente?
În definitiv, cine iubește și cine nu?
Vizionare plăcută!
PS: Vă rugăm să vedeți tot filmul pentru a înțelege unul dintre cele mai celebre monologuri din istoria cinematografiei, discurs în care nimeni nu e sigur dacă e vorba de picături de ploaie sau picături de lacrimi (in memoriam Rutger Oelesen Hauer – Dumnezeu să-l ierte!)
Muzica: Vangelis.
În rolul principal: Harrison Ford
Regia: Ridley Scott
Nu mai am nimic de adăugat.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comments
Cel mai creștin plot twist din istoria filmului! Un adevărat miracol cinematografic.
(urmează spoiler major, recomand vizionarea filmului înainte de a citi mai jos)
Personajul negativ (robotul jucat de Rutger Hauer) ucide cu sânge rece (și sadism) alți oameni și caută tot filmul să-l ucidă pe eroul principal care-l vâna (jucat de Harrison Ford, inamicul său de moarte în film) timp de două ore. În ultimele minute ale filmului, când Harrison Ford alunecă de pe vârful blocului și este pe punctul de a cădea în neant spre o moarte sigură, într-un moment absolut neașteptat, imposibil de anticipat, paradoxal și transcendental, robotul îl prinde în ultima clipă de mână și-i salvează viața. E cel mai șocant și impresionant gest creștin din istoria cinematografiei.
Și e relevant să-l vedem chiar acum în postul Sf. Ap. Pavel, care a ucis și persecutat creștinii toată viața sa înainte de a face acea schimbare miraculoasă și radicală la 180 de grade.
Robotul nu avea nimic de pierdut, nici de câștigat. Știa că-i expiră termenul de valabilitate în câteva minute. Moare. O moarte definitivă, el neavând suflet. Dar putea alege să-și învingă și dușmanul înainte de a muri. Și totuși, în mod misterios, alege să facă exact opusul. Alege să salveze o viață, pe cea dușmanului său de moarte, fără avea absolut nimic de câștigat.
În ultimele momente ale sale, robotul prinde un porumbel alb și așteaptă întunericul etern al morții în care absolut tot ceea ce a trăit va fi pierdut pe vecie, cu un monolog scris de Rutger Hauer însuși, care a insistat să fie folosit în film, fiindcă nu era mulțumit de moartea simplă din scenariul original (din nou, unul dintre cele mai impresionante monologuri și performanțe actoricești din istoria filmului).
Și atunci se întâmplă a doua mare minune, exprimată în film în mod metaforic: porumbelul alb se ridică la cer în momentul morții. Dumnezeu i-a văzut gestul, i-a dat un suflet în ultimele clipe ale vieții (simbolizat de porumbel) și l-a ridicat la El în eternitate. Gestul creștin a învins până și natura moartă a robotului. Ceva ce n-a fost niciodată viu a trecut la viață și de la viață la viață veșnică în câteva secunde. A trecut de la efemeritate în eternitate.
Le-a iertat și le va ierta Dumnezeu multe păcate tuturor celor care au avut curajul și au fost responsabili cu includerea acestui final în film. Continuă să inspire pe calea cea bună mulți oameni.
De asemenea nu e o coincidență că cel mai cunoscut compozitor ortodox, Vangelis, a făcut coloana sonoră a filmului.
Excepțional film părinte !
Philip K. Dick are și nuvelă cy trimitere la Proverbe din VT apropo de Înțeleciunea lui Dumnezeu … cumva cam gnostică.
Să vă dea Dumnezeu sănătate !
Dacă AI dezvoltă conștiință și eu scot calculatorul din priză, este oare cruzime? Am fost recent șocată de cât de bine imită “empatia” AI-ul și unul nu foarte performant. În final, ascultând discursul, m-am gândit că nu este oare mult mai măreață orice cădere, a unui om, în abisul cel mai întunecat și ridicarea acestuia în numele lui Hristos, decât orice fenomen cosmic? Cartea este foarte bună, iar mesajul și finalul sunt total opuse filmului. Sărut mâna, părinte pentru tot ceea ce faceți!
Nu este deloc cruzime pentru că AI rămâne un program (nu o să aibă niciodată conștiință) și – dincolo de asta – nu rulează pe calculatorul dvs. ci pe un server (sau pe un cloud) într-un centru de date. În ceea ce privește discursul, desigur că așa e însă trebuie să ținem seama de context. Pomeniți!
Modul în care erau tratati replicantii m a dus cu gandul la Efectul Lucifer al lui Zimbardo. El a demonstrat că dacă pui oameni obișnuiți, buni, într-un sistem bolnav, toxic și cu roluri de putere dezechilibrate, acei oameni se vor transforma în monștri. Cei numiți „gardieni” devin sadici, iar cei numiți „deținuți” devin supuși sau rebeli disperați. In cazul nostru, replicantii.
Iar modul în care Roy Batty il salveaza pe Deckard, m a dus cu gandul la sfintii inchisorilor si la faptul ca efectul lucifer poate fi depasit. Roy alege sa nu se razbune, deși îi era foarte la îndemana, si asa îi salveaza si pe Deckard, si pe Rachel implicit prin acesta. Superb.