Ce s-a întâmplat cu cămașa lui Hristos?

Urmăriți un frumos documentar artistic despre cămașa Domnului nostru Iisus Hristos – și rolul jucat de aceasta în aducerea la credință a poporului georgian.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

Ce s-a întâmplat cu Cămașa lui Hristos?

Acesta este unul dintre cele mai populare locuri de pelerinaj din Georgia. În fiecare an, mii de oameni vin să fie martori la ceva ce a rămas ascuns timp de secole. Sub podeaua bisericii se află trupul unei femei, ținând în mâini cămașa purtată de Hristos, Dumnezeu-Om. Dar cine a fost ea? Cum a ajuns să fie înmormântată acolo? Aceasta este istoria Mănăstirii Svetițkhoveli și a sfinților care au adus cămașa lui Hristos de la Ierusalim în această țară îndepărtată pe care au adus-o la Hristos.

Ilia este uimit de tot ce s-a petrecut în această săptămână a Paștilor. Sosit din țara sa, Georgia, cu câteva săptămâni în urmă, are impresia că totul în oraș este ceva obișnuit. Oarecare tulburare și agitație sunt de așteptat. Este Paștile evreiesc în Ierusalim.

Pe măsură ce săptămânile treceau, această agitație s-a întețit. Tot mai mulți oameni vorbeau. În șoapte se vorbea despre profețiile din Tora, despre sfârșitul ocupației romane și, cel mai uimitor dintre toate, despre venirea lui Mesia. Astfel de vorbe nu prevestesc decât furtuni grozave, urmate de liniște adâncă și de recolte bogate.

În această săptămână a văzut un oarecare om intrând în orașul sfânt călare pe un măgar, în timp ce mulțimile Îl aclamau la porți. Pe buzele lor aveau cuvintele: „Osana întru cei de sus! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!” Frunze de palmier acopereau calea.

Cine era acest om? Este El Fiul lui David, Cel făgăduit nouă? Ilie auzise povești despre El: cum vindeca pe cei bolnavi, hrănea pe cei săraci, dădea vedere orbilor și îi mustra pe față pe farisei. Cea mai de necrezut dintre acestea era aceea că a înviat pe unii care au murit. Un om chiar jurase că fusese martor la această minune. Când Ilia a întrebat cine este acest om, toți au răspuns cu același nume: Iisus.

Înțeleapta sa mamă îl prevenise pe Ilie. Înainte ca el să plece de lângă mama și sora sa, Sidonia, din Mțkheta, ea l-a oprit și i-a spus aceste cuvinte: „Știu că Mesia va fi răstignit în timpul acestui Paști. Așadar, tu, fiul meu, orice vei face, să nu iei parte la aceasta. Singura dorință pe care o am de la tine este să ne aduci ceva de preț de la Mesia, atât cât timp vei fi încă în Țara Sfântă. Sora ta și cu mine vom fi nespus de bucuroși.”

După ce a cugetat la aceste cuvinte și la toate cele întâmplate în săptămâna aceea, Ilia se întoarce și vede pe romani aruncând sorți pentru cămașa fără cusătură a lui Iisus. Se apropie de ostașul care câștigase la sorți. ”Cât ceri pe cămașă?” ”Ce faci tu cu aceste zdrențe, iudeule?”, îi răspunde centurionul cu voce tare și în batjocoră. ”Spune-ți prețul și ți-l voi vinde în aur.”

Ilia pleacă spre țara sa, la Mțkheta. Ține în mâini cămașa Domnului său Cel răstignit. Ajuns acasă, mama lui Ilia jelește soarta lui Israel și, în chip minunat, aude sunetul ciocanului bătând în piroane. ”Iudei mândri și făloși, vă mândriți căci L-ați omorât pe Mântuitorul și Răscumpărătorul vostru. De acum înainte v-ați făcut propriii voștri vrăjmași.” Și cade leșinată.

Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, toate sunt deșertăciune. Ceea ce a fost, aceea va mai fi, și ceea ce s-a făcut, aceea se va mai face, și nimic nu este nou sub soare. Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Propovăduitorul, toate sunt deșertăciune. Să luăm aminte la cuvintele acestea: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui, căci aceasta este toată datoria omului.

Amintirea lui Hristos și a răstignirii Sale aproape s-a șters din memoria poporului georgian. Regele Mirian și împărăteasa Nana ai Georgiei erau pe tronul țării. Iar prin voia lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, o fecioară sfântă a sosit în ținutul de sud al Kartliei, după o călătorie primejdioasă, venind din țara Capadociei. Numele ei este Nina.

Nina se așeză în tufișurile de mărăcini din grădina regelui, aflată la marginea cetății Mțkheta. Propovăduind cuvântul lui Hristos prin cetate, continuă să caute ceea ce își pusese în minte. ”Unde aș putea găsi haina Domnului nostru?” Oamenii au rămas uimiți. Nimeni nu-și mai aducea aminte de vreo cămașă. Mulți nici nu auziseră de această poveste.

Sfânta Nina merge și în cartierul evreiesc, unde continuă să caute. Aici, întâlnește un preot evreu pe nume Abiathar, împreună cu fiica sa, Sidonia. După ce a vorbit cu aceștia și le-a propovăduit pe Hristos, amândoi au văzut lumina lui Mesia cel făgăduit și s-au convertit la creștinism.

Faptele cele drepte ale Sfintei Nina, cea întocmai cu Apostolii, sunt nenumărate, dar cea care a schimbat cursul istoriei a fost convertirea Casei Regale a Georgiei. Într-o zi, în timp ce propovăduia mulțimilor în Mtskheta, un om s-a apropiat de Nina. ”Cuvioasă Nina, împărăteasa este grav bolnavă și zace în pat, fiind aproape de moarte. Te rugăm, ajut-o!” Sfânta Nina aleargă la ea și, prin rugăciunile sale, împărăteasa este izbăvită de la moarte. Regele Mirian, uimit de această minune și de credința Sfintei Nina, îl cheamă pe Abiathar, care tocmai primise luminarea, și-i zice: ”Învață-mă scripturile Dumnezeului Ninei, că vreau să cunosc mai mult despre asta.”

Această stare a sa, însă, nu a rămas mult timp în inima sa. Curând, un duh rău a pus stăpânire pe inima regelui Mirian, și i-a picurat în ureche o dorință. ”Omoară pe toți creștinii din țara ta, și mai presus de toate, omoar-o pe Nina.”

Aceste gânduri îi ocupau mintea regelui în timp ce vâna pe Muntele Koti. Deodată, un întuneric neașteptat a acoperit cerul și a întunecat soarele. Înspăimântat, Mirian a început să se roage zeilor păgâni. Rugăciunile sale au rămas fără răspuns, în timp ce sta în întuneric. Deznădăjduit și neștiind încotro să se îndrepte, Mirian se roagă Dumnezeului Cel răstignit, Celui care este Dumnezeu și Om. Atunci, întunericul, atât cel din inima sa cât și cel din jurul său, a dispărut de îndată, iar lumina soarelui a strălucit asupra sa. Ridicându-și mâinile către răsărit, regele a țipat: ”Cu adevărat, Tu ești Dumnezeul propovăduit de Nina, Dumnezeul dumnezeilor, Împăratul împăraților.”

Întorcându-se acasă, se oprește lângă tufișurile de mărăcini din grădina sa. În frică de Dumnezeu și cu evlavie față de sfânta fecioară din fața sa, se apropie de Sfânta Nina și cere sfat, căzând în genunchi. Ea îi spune să trimită solie la Bizanț, ca să ceară preoți care să boteze poporul din Kartli și arhitecți pentru zidirea bisericilor.

Regele Mirian și Nina doresc să înceapă zidirea unei biserici mari, pentru ca atunci când vor sosi preoții în Kartli, să aibă un loc unde să slujească și să se închine. Caută și un loc pentru asta și aleg ținutul unde se întâlnesc râurile Aragvi și Mtkvari din Georgia. Pentru aceasta, taie și un chiparos mare din grădina regelui. Din acel pom au ieșit șapte stâlpi pentru susținerea bisericii.

Unul câte unul, șase stâlpi au fost montați fără nicio problemă. Luând cel de-al șaptelea stâlp, constructorii încercară să-l așeze, dar acesta nu se clintea deloc. Aflând acestea, Sfânta Nina porunci ucenicilor săi să rămână lângă ea și să se roage toată noaptea în fața stâlpului. Iar la revărsatul zorilor, avu loc o minune.

Pogorându-se din ceruri, un tânăr învăluit în lumină necreată atinse stâlpul și acesta începu să se ridice pe verticală. Stâlpul începu să strălucească și se ridică în văzduh la aproximativ doisprezece coți înălțime. Un miros dulce umplu văzduhul, iar cei de față văzură cum mirul începu să curgă de sub temeliile sfântului stâlp. Cei care se apropiară de el se vindecară, orbii își căpătară vederea, iar paraliticii începură să umble.

Episcopul Ioan din Constantinopol sosi în curând aici după această minune. Ioan poartă cu el sfintele moaște primite de la Împăratul Constantin cel Mare: o icoană a Mântuitorului, un fragment din Crucea dătătoare de viață a Domnului și un cui de la răstignirea Sa, ca daruri pentru regele Mirian și pentru poporul său, spre luminarea lor.

La confluența celor două râuri ale Georgiei, regele Mirian și regina Nana, și tot poporul din Kartli au fost botezați în Hristos, în adevărul Ortodoxiei. Episcopul Ioan a călătorit apoi prin toată țara, botezând poporul și în cele din urmă se așeză în sudul Georgiei.

Regele Mirian, dorind să păstreze unele din sfintele moaște în capitală, cere sfat pentru asta Sfintei Nina, care-i răspunde: ”Ai deja în oraș cel mai sfânt obiect, rege Mirian: cămașa Mântuitorului nostru se află deja aici.” Uimit de această veste, Mirian caută locul unde se află această comoară vestită. Chemându-l pe preotul Abiatar la palat, acesta îl întreabă despre locul unde se află sfânta cămașă (chiton). Bucurându-se, Abiatar răspunde că haina Domnului nostru Iisus Hristos a fost găsită sub butucul chiparosului din grădina palatului, fiind păstrată de o fecioară credincioasă, Sidonia, o rudă îndepărtată a preotului Abiatar. Acest butuc este acum soclul sfântului stâlp dătător de viață.

Întorcându-se acasă în Georgia, Ilia este întâmpinat de sora sa, Sidonia. ”Frate, mama noastră a trecut la Domnul, fiind zdrobită de durere pentru Israel, pentru ceea ce făcuseră Mântuitorului.” Durerea îi umplea inima. Ilia îi răspunde: ”Soră, trebuie să-ți spun tot ceea ce am văzut în Ierusalim.”

Ilia îi povestește apoi despre minuni, despre pilde Mântuitorului și despre răstignirea Dumnezeului-Om. Și mergând la căruța sa îi scoate haina lui Hristos și i-o arată. Sfânta Sidonia o sărută și o strânge strâns la piept. Pătimirea Lui o umple de durere, de evlavie, de bucurie și de dorința de a fi cu Domnul și Mântuitorul ei. Și în clipa aceea, aceasta trecu din această viață la cea veșnică.

Ilia, șocat de cele întâmplate, o îmbrățișează pe sora sa, dându-și seama că aceasta ținea încă strâns la piept haina lui Hristos, ca și cum ar fi devenit a ei. Și, oricât de mult încerca cineva să îi ia cămașa, aceasta nu poate fi extrasă din îmbrățișarea Sfintei Sidonia. Ea este înmormântată împreună cu această prea sfântă comoară. Nenumărate minuni de tot felul aveau să se săvârșească, cu timpul, la mormântul său.

În anii care au urmat, Sfântul Apostol Andrei a ajuns în ținuturile Georgiei, în cetatea Mțkheta, și a propovăduit pe Hristos atât poporului Georgiei, cât și iudeilor și păgânilor. De-a lungul veacurilor și al nenumăratelor războaie cu vecinii închinători la idoli, Georgia avea să-L uite, în cele din urmă, pe Mântuitorul său, iar pomenirea lui Hristos avea să se stingă treptat în mințile oamenilor. Și, odată cu aceasta, s-a pierdut și urma locului unde se afla cămașa. Până când Sfânta Nina, cea întocmai cu Apostolii, a venit din nou, ca un izvor de adevăr pentru cei credincioși.

Un copac făcător de minuni crește în munții de deasupra Mțkhetei, cu frunze bogate ce răspândesc o mireasmă dulce. Episcopul Ioan, care botezase poporul Georgiei, l-a rugat pe fiul regelui Mirian, pe prințul Rev, să taie copacul și să facă din lemnul acestuia o cruce.

După ce copacul a fost tăiat, a fost sădit din nou, fără rădăcini, lângă o biserică în construcție și, timp de treizeci și șapte de zile, nu s-a uscat. Nici o singură frunză nu a căzut din ramurile sale. După această perioadă, copacul a fost prefăcut în trei cruci separate.

Această vedenie a tulburat mințile cetății. O cruce de foc strălucea deasupra bisericii noaptea, înconjurând-o cu stele luminoase. Ziua, cele două stele se îndepărtau de cruce, una spre apus și alta spre răsărit. Crucea arzătoare s-a îndreptat spre miazănoapte, oprindu-se deasupra dealului de cealaltă parte a râului Aragvi, apoi a dispărut.

Sfânta Nina, vorbind cu regele, îi spuse acestuia: ”Să înălți una dintre cele trei cruci la apus, pe muntele Tikoti, alta la răsărit, în satul Ujarma, iar pe a treia nu știu unde.” Rugându-se cu stăruință Domnului, lui Mirian i-a fost trimis un înger ca să-i arate unde trebuie înălțată cea de-a treia cruce. Un deal stâncos la nord de capitală, un deal la confluența celor două râuri.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!