Cine este sfântul? Cine a avut binecuvântarea să cunoască un sfânt, fie și numai din cărți, își dă seama că sfântul nu este din lumea aceasta, este mai presus de ea. Cu toate acestea, sfântul nu urăște lumea din care s-a desprins, ci din contră o iubește.

Foarte mulți oameni astăzi nu cunosc cine este și cine nu este sfânt și din cauza asta apar o mulțime de judecăți greșite cu privire la sfințenia anumitor oameni.

Cine este sfântul? – vocea lui Dumnezeu

Superioritatea sa constă în apropierea sa de Dumnezeu cel mai presus de fire, mai presus de normalitatea noastră căzută. Din această cauză, sfântul nu este un om normal, pentru că omul normal este omul firesc.

Omul ca ființă rațională are însă și posibilitatea de a-și ieși din fire, de a acționa împotriva firii sale, și aceasta constituie chinul său.

Deci pentru om există trei stări existențiale:

1. starea împotriva firii în care omul este stăpânit de patimi și dacă omul moare în această stare atunci este sortit iadului.
2. starea după fire, starea naturală în care omul are însușirile firii sale, este normal și face faptele bune, adică virtuțile. În această stare omul se mântuie.
3. starea mai presus de fire în care omul începe deja să dobândească însușiri mai presus de fire și începe să aibă harisme. În această stare omul se sfințește.

Sfințenia este un fenomen asemănător cu cel în care fierul se apropie de foc: fierul rămâne fier, focul rămâne foc însă fierul începe să capete proprietățile focului: este foarte cald și începe să emită lumină, pierzându-și aspectul întunecat și răceala caracteristică.

Semne ale sfințeniei

Deci, în clipa în care se apropie de Dumnezeu, sfântul începe să capete proprietăți mai presus de fire și acțiuni care pentru unii sunt minunate iar pentru alții sunt sminteală, nebunie – lucruri de necrezut.

Exemplele acoperă o arie foarte vastă: de la minuni, proorociri și clarviziuni până la cunoașterea datei morții și conștiința faptului că misiunea lor s-a terminat aici pe pământ.

Acestea sunt semne ale acțiunii lui Dumnezeu prin sfânt, acțiuni care însă niciodată nu le putem judeca singuri, ci trebuie judecate prin prisma consensului oamenilor duhovnicești din Biserică pentru că noi, neavând experiența unor astfel de stări putem cădea foarte ușor în înșelare și să judecăm greșit cauzele și scopurile unor astfel de acțiuni.

Ceea ce ne rămâne nouă este ascultarea, cinstirea și urmarea, nu atât a acestor fapte mai presus de fire, cât a duhului care le-a generat precum și ferirea de exagerări și exploatări necuvioase a unor astfel de astre ale cerului Bisericii lui Hristos.

Cine este sfântul? – vocea poporului lui Dumnezeu

În acest context, istoria bisericii ne arată că inițiativa cinstirii și canonizării sfinților a avut-o întotdeauna poporul credincios. Evlavia populară este condiția necesară și suficientă ca cineva să fie considerat sfânt.

Cu alte cuvinte, dacă Duhul Sfânt într-un areal mare al continuumului spațiu-timp induce în turma de Dumnezeu iubitoare și ascultătoare, conștiința sfințeniei unui om, atunci acesta este sfânt. Și iarăși: dacă conștiințele multor credincioși într-un interval mare de timp mărturisesc despre sfințenia unui om, atunci această mărturie este de la Duhul Adevărului și omul este sfânt.

Acest proces se face cu inițiativa oilor celor cuvântătoare însă cu știința, colaborarea și asentimentul păstorilor. Aceasta este necesar pentru evitarea greșelilor de orice fel, în principal a exagerărilor. Canonizarea este doar oficializarea unui cult care există deja.

Cazuri de sfinți

O paralelă tipică și foarte folositoare în discuția noastră este comparația dintre Sfântul Ștefan cel Mare care încă din vremea vieții sale avea faimă de sfânt și Avram Iancu, care cu toate că se bucură de un cult de necontestat mai ales în Transilvania, cultul acestuia nu a depășit niciodată cadrele patriotismului. Sfântul Duh a mărturisit în istorie despre Avram Iancu că este un mare erou național însă nu un sfânt, în vreme ce în cazul Sfântului Ștefan cel Mare, Dumnezeu l-a promovat ca sfânt chiar din timpul vieții sale.

Un alt caz este cazul sfinților pe care Dumnezeu îi promovează ca făcători de minuni la foarte mulți ani după moartea lor, după ce, vreme de foarte mulți ani, nimeni nu a știut nimic de ei. Avem aici exemplele Sfinților Rafail, Nicolae și Irina din Lesvos, Sfântul Efrem cel Nou, Sfântul Evdokim etc.

Sunt multe moduri în care Duhul Sfânt lucrează în Biserică, inclusiv prin nepromovarea unor sfinți foarte, foarte mari pe care marea majoritate nu o cunosc – de exemplu Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Marcu Ascetul și chiar și Sfântul Maxim Mărturisitorul, sfinți care sunt cunoscuți de către o (foarte) mică parte din credincioși.

În final, notăm că pe cea mai mare parte din sfinți nu-i cunoaște nimeni. Acesta este unul din motivele principale pentru care avem o sărbătoare specială dedicată lor: Duminica tuturor sfinților, în care ne rugăm la acești mari sfinți să mijlocească pentru noi.

Bazat pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, Dreptul Canonic al Bisericii Ortodoxe

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!