Părintele Pimen Vlad despre Sfânta Ecaterina

Cu mult drag părintele Pimen Vlad ne povestește viața unei sfinte foarte mari și aproape de inima lui și a noastră: Sfânta Ecaterina. Desigur, că părintele nu scapă ocazia de a povesti și purtarea de grijă, inclusiv minuni din zilele noastre pe care Sfânta Ecaterina le face celor ce o iubesc.

Vizionare plăcută! (aveți podcastul după videoclip)

Powered by RedCircle

Sfinții sunt prietenii mei!

Părintele Pimen: Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! din noi vă voi vorbi despre sfinți. O să vă întrebați „Dar numai despre sfinți?”. Da, dragii mei! Știți de ce? Pentru că sfinții sunt prietenii mei! Sunt prietenii care nu trădează niciodată, nu înșală niciodată, nu te părăsesc niciodată, ori și când îi chemi nu spun că nu au timp și mai mult decât atât, sunt mijlocitori la Dumnezeu, sunt prietenii lui Dumnezeu. Știți ce înseamnă asta? Mântuitorul nu îi refuză niciodată, fiind prietenii lui! Și atunci am dorit să mi-i fac și eu prieteni, ca să am mijlocitori la Hristos și la Maica Domnului. De aceea, dragii mei, trebuie să vi-i faceți prieteni pe sfinți! E cea mai mare comoară să-i ai prieteni pe sfinți! Sfinții care locuiesc în cer, aproape de Mântuitorul, de Maica Domnului și care sunt tot timpul disponibili să vină și să ne ajute.

Sfânta mare muceniță Ecaterina…

Astăzi am să vă vorbesc despre o sfântă foarte cunoscută, care e foarte dragă inimii mele, sfânta mare muceniță Ecaterina. O vedeți aici în icoană, sfânta mare muceniță Ecaterina, care are moaștele în muntele Sinai unde este și mănăstirea sfintei mari mucenițe Ecaterina. Vă voi spune câteva lucruri despre viața ei. Sfânta mare muceniță Ecaterina a fost fiica împăratului Consta și s-a născut în Alexandria. Împăratul a murit pe când ea era la o vârstă destul de fragedă și a fost crescută de mama ei. Mama ei era creștină în ascuns, dar nu i-a spus acest lucru nici sfintei Ecaterina din cauză că pe atunci era mare prigoană asupra creștinilor, pornită de împăratul Maximin.

Viețuia ca o creștină fără să fie creștină

Sfânta Ecaterina a învățat tot ce ținea de filosofie, i-a dat Dumnezeu mare înțelepciune. Învățase toate filozofiile de la timpul acela, cunoștea foarte multe limbi străine și era de o frumusețe, cum se zice, nemaipomenită! Când a ajuns pe la vârsta de 18 ani o cereau în căsătorie mulți împărați și prinți. Era atât de frumoasă, atât de deșteaptă și, bineînțeles și bogată fiind fiică de împărat. Dar ea spunea așa: nu voi accepta să fiu soția nimănui dacă acea persoană nu are aceste patru daruri: să fie de neam bun, să fie bogat, să fie înțelept și să fie frumos. Și toți îi spuneau:

– „Păi, de neam mai bun ca tine sunt, că sunt atâția fii de împărați, împărați. Bogați sunt, mult mai bogați ca tine, dar în înțelepciune și în frumusețe nu există nimeni pe pământ să te întreacă!”.

Atunci ea a răspuns: „Nu vreau mire prost și neînvățat și urât! Prefer să rămân așa!”. 

În acest fel își ducea viața. Iubea fecioria. Putem spune că ducea o viață creștină fără să fie creștină, fără să cunoască legile lui Hristos. Gândindu-se odată, mama ei zise că trebuia să facă ceva și a luat-o cu ea și s-a dus undeva în pustiu, la un pustnic ca să o sfătuiască cum știa mai bine. Ea, ca mamă, fiind și singură se gândea: „Măi, totuși trebuie să se căsătorească, trebuie să urmeze și ea o cale… a ajuns acum la 18 ani…”.  Stând de vorbă cu pustnicul i-a spus și acestuia că nu voia să se căsătorească decât dacă găsea pe cineva cu calitățile spuse mai sus.

Atunci pustnicul s-a uitat la ea și i-a spus: „Eu cunosc un Mire care întrece toate cele patru calități! Și mult mai mult! Bogăția Lui se împarte în toată lumea și nu se împuținează, frumusețea lui nu poate fi exprimată, bunătatea Lui… înțelepciunea Lui… de la el izvorăște înțelepciunea”. Sfânta Ecaterina s-a schimbat un pic la față întrebând: „Cine e ăsta pe care îl lauzi atât, că eu nu am auzit de așa ceva!”. Pustnicul i-a răspuns: „E un fiu născut din mamă pământească, dar are Tată Ceresc!”. Sfânta Ecaterina a întrebat: „Pot să-l văd?”, iar pustnicul i-a spus că da și i-a dat o icoană cu Maica Domnului cu Pruncul în brațe și i-a spus: „Uite, asta e închipuirea Maicii cu Fiul! Du-te acasă în camera ta, roagă-te Ei cu credință și eu am nădejde că Maica Lui te va învrednici ca să Îl vezi”.

În vis Mirele și-a ascuns chipul

S-a dus acasă și s-a pus pe rugăciune. S-a rugat cât a putut ea, până târziu în noapte când a adormit de oboseală. Iar în vis a văzut-O pe Maica Domnului cu Mântuitorul în brațe. Era lumină, strălucire și Maica Domnului și Mântuitorul. Dar Mântuitorul stătea cu capul aplecat așa, la pieptul Maicii Domnului, nu se uita spre sfânta Ecaterina. Ea se ducea roată încercând să-L vadă, dra El tot întorcea capul și nu-L putea vedea. Atunci Maica Domnului i-a spus:

„Fiul meu, uite-o pe Ecaterina! Nu-i așa că e frumoasă?

Nu, e urâtă!

Nu-i așa că e înțeleaptă?

Nu, e cea mai proastă!

Fiul meu, dar ce trebuie să facă ea ca să te vadă?

Să se ducă la acel pustnic bătrân și ce o va sfătui el, aia să facă și mă va vedea!”.

Botezul, calea spre Mântuitor

În momentul acela sfânta Ecaterina s-a trezit. A doua zi a mai luat două slugi cu ea și s-a dus din nou la pustnic și i-a povestit ce a visat și l-a întrebat cum să facă. Iar pustnicul a început să-i spună ușor, ușor din tainele credinței. Ea, fiind foarte înțeleaptă, a priceput foarte repede. Pustnicul i-a spus tot ce ține de mântuire și că Îl va vedea după ce se va boteza. Atunci sfânta Ecaterina s-a botezat și în acea noapte a văzut-o din nou pe Maica Domnului și pe Mântuitor, iar Mântuitorul se uita la ea cu mult drag. Iar Maica Domnului I-a spus:

„O vezi pe Ecaterina?

Da, o văd!

Așa-i că-i frumoasă?

Cea mai frumoasă!

Dar e înțeleaptă?

E cea mai înțeleaptă și îmi e atât de dragă încât vreau să mi-o logodesc mireasă. 

Dăruiește-i, Fiul Meu, inelul de logodnă!”.

Atunci Mântuitorul i-a dat un inel sfintei Ecaterina și i-a spus:

„Primește acest inel și să nu mai primești alt mire pământesc! Vei fi logodnica mea!”.

Și în acel moment sfânta Ecaterina s-a trezit din nou și avea atâta dragoste față de Mântuitorul și de Maica Domnului încât nu mai putea. Simțea că plutește, a început de atunci să se roage, să ducă o viață cu adevărat creștinească, cu nevoință, făcea milostenii. Pur și simplu nu mai trăia pentru ea și se gândea la Maica Domnului  și la Mântuitorul pe care Îl îndrăgise atât de mult!

Sfânta Ecaterina împotriva lui Maximin 

Și a trăit așa până la 20 de ani, la botez având 18. După ce a împlinit 20 de ani, împăratul Maximin, întorcându-se de la un război a vrut să aducă jertfă mare la toți idolii spunând că l-au ajutat. Și a poruncit ca să vină toți și să contribuie și boierii. A adus și el și ceilalți sute de animale încât s-a umplut cetatea de răcnete, de răgete, de fum… parcă era iadul pe pământ! Și atunci sfânta Ecaterina, văzând câtă înșelare este și ce fac oamenii, nu a mai răbdat, a ieșit din palatele ei și s-a dus unde era împăratul, la capiștea idolească.

Sfânta Ecaterina era înaltă, avea vreun metru optzeci, era îmbrăcată ca o împărăteasă, iar frumusețea interioară îi dădea mai multă frumusețe încât strălucea. Și când a intrat a atras atenția tuturor și a strigat la împărat: „Împărate, ce faci aici? Duci în rătăcire atâția oameni și te rătăcești și tu!”, iar împăratul a întrebat-o:

„Dar cine ești tu?”.

„Sunt fiica împăratului de dinaintea ta, Consta”.

„Și ce vrei să ne spui?”

„Să lăsați rătăcirea aceasta!”.

Împăratul păgân a închis-o pe Ecaterina

Si a început să-i spună mai multe lucruri. Împăratul, văzând că nu are ce îi răspunde și că îl face de râs, a poruncit să fie luată de acolo și că va discuta după aceea cu ea, dar mai întâi să facă jertfa. A fost pusă sub pază, iar în ziua următoare împăratul a chemat-o. Sfânta Ecaterina a început să-l mustre, cu argumente inclusiv de la filozofii păgâni, încât împăratul și-a dat seama că nu avea ce să-i răspundă. Ca să zică totuși ceva a zis că nu se cade ca împăratul să vorbească cu femeile și a poruncit ca să fie adunați cei mai înțelepți din împărăția sa pentru a discuta cu sfânta. S-au adunat 50 de înțelepți, cei mai puternici filozofi din timpul acela. În centrul orașului s-a adunat lume multă, boieri, împăratul și în mijloc erau filozofii și sfânta Ecaterina.

Filozofii păgâni și sfânta Ecaterina

Șeful filozofilor a început să o mustre pe sfântă: „Nu ți-e rușine să mustri tu pe zei?”. Iar sfânta Ecaterina a răspuns: „Nu fără rușine! Și cu iubire de adevăr. Spui că filozofii și toți învățații tăi lăudau pe zei?”. Și a început să le aducă mărturii chiar de la filozofi  și învățați de-ai lor, păgâni, care au vorbit despre întruparea Mântuitorului și despre Maica Domnului. Atunci filozoful s-a înspăimântat văzând câte mărturii puternice aduce și că nu avea cum să le combată și a spus: „M-ai biruit!”. Împăratul, văzând că mai marele filozofilor a fost biruit a poruncit celorlalți filozofi de față să vorbească cu sfânta. Iar ei au spus: „Dacă cel mai mare dintre noi a fost biruit, noi nu mai avem nimic de spus! Ecaterina are dreptate!”.

Dumnezeu i-a primit la cer pe filozofi

Auzind acestea, împăratul a dat poruncă să se facă un foc mare și toți filozofii să fie arși. Filozofii au căzut în genunchi în fața sfintei Ecaterina: „Roagă-L pe Dumnezeul tău să ne primească și pe noi!”, iar sfânta a răspuns: „Focul acesta o să vă fie vouă botez!”. S-a rugat pentru ei și pe fiecare i-a însemnat cu semnul crucii pe cap. Și au fost arși, împăratul poruncind ca focul să ardă toată ziua, să nu rămână nici oasele din ei! Iar pe sfânta Ecaterina au luat-o de acolo. A doua zi când s-au dus creștinii să vadă dacă a mai rămas ceva din oasele filozofilor, i-a găsit pe toți întregi! Nici firul de păr  nu era ars, dar toți erau trecuți la Domnul. Dumnezeu a făcut o minune și i-a primit pe toți filozofii în cer.

Hristos a vindecat rănile Ecaterinei

Și atunci, împăratul tulburat, a chemat-o pe sfânta Ecaterina și a supus-o la chinuri, bătând-o pe față și pe spate până a curs sângele din ea pârâu, de era toată răni și după aia a băgat-o la închisoare. Acolo Hristos a cercetat-o și a vindecat-o, spunându-i: „Îndrăznește, iubita mea mireasă! Mulți din palatele împărătești vor crede prin tine în Mine!”. Adică, prin mucenicia ei vor crede în Hristos. Sânta Ecaterina s-a îmbărbătat atunci și era plină de lumină.

Împărăteasa, auzind de înțelepciunea ei, precum și de toate acestea și-a dorit foarte mult să o viziteze în închisoare. Împăratul fiind plecat, a chemat un general care conducea o parte din oaste și i-a spus: „Fă cumva că vreau să o văd pe Ecaterina!”. Generalul a luat 200 de ostași și împreună cu împărăteasa au mers la închisoare, la sfânta Ecaterina.

Împărăteasa era creștină în ascuns

Împărăteasa era atât de bucuroasă încât a spus: „Acum sunt o împărăteasă fericită că te-am văzut pe tine!” și a îmbrățișat-o pe sfânta Ecaterina. Iar sfânta Ecaterina i-a spus: „Văd pe capul tău cunună mucenicească!”. Împărăteasa a mărturisit că îi era frică să recunoască pentru că împăratul era foarte dur și crud. Sfânta i-a spus împărătesei: „Să nu îți fie frică! Vei trece prin mici dureri de scurtă durată și cei pleca în Împărăția lui Dumnezeu!”.

Pe generalul care o ajutase pe împărăteasă îl chema Porfirie. Iar el a întrebat: „Dar ce dăruiește Hristos celor care cred în El?”. Sfânta a răspuns:

„-Mintea omului nu poate să priceapă câtă bogăție, slavă și frumusețe ne dă Dumnezeu în cer! Dar tu nu ai citit despre acestea?

– Nu, pentru că eu am fost dintotdeauna soldat. Dar vreau să cred și eu în El!”.

Atunci sfânta Ecaterina i-a spus că se poate, i-a binecuvântat și îmbrățișat pe toți și împărăteasa a plecat.

Arhanghelul Mihail a salvat-o pe sfânta Ecaterina

Iar a doua zi împăratul a scos-o din nou pe sfânta Ecaterina. Si după multe încercări, a  poruncit să se construiască două roți care să se învârtă în sens invers, iar pe sfântă să fie legată una dintre roți și să fie făcută bucăți! Însă în momentul în care au legat-o și au vrut să învârtă roțile, un înger din cer a apărut, se zice că Arhanghelul Mihail și a sfărâmat roțile încât a rănit pe mulți dintre cei din jurul lor, iar pe sfânta Ecaterina a lăsat-o neatinsă și nevătămată!

Mărturisind credința, împărăteasa a ajuns la Domnul

Atunci s-au speriat toți, iar împărăteasa nu a mai răbdat și a ieșit din camerele împărătești și l-a mustrat pe împărat spunându-i că e crud și nemilos. Când a văzut împăratul că și nevasta lui s-a întors împotriva sa și că era creștină, a poruncit să se aducă o ladă mare care să fie umplută cu plumb, să prindă pe margine sânii împărătesei și să-i rupă cu capacul, chinuind-o astfel pe împărăteasă. Și toți îl mustrau că nu o cruța pe împărăteasa care avea suflet bun, iar în acel moment împărăteasa și-a dat sufletul în Mâinile lui Dumnezeu.

Jertfa lui Porfirie și a celor 200 de soldați

Atunci împăratul a încercat să-i promită sfintei Ecaterina că o face împărăteasă, dar sfânta i-a zis: „Încetează cu vorbele acestea viclene! Eu îl am pe Hristos și nu îmi trebuie altceva!”. În acel moment și generalul Porfirie împreună cu cei 200 de soldați s-au prezentat în fața împăratului și i-au spus: „Și noi suntem creștini!”. Când a auzit împăratul că și cel mai de încredere general al său îi spune așa ceva, s-a întristat și a poruncit: „Luați-l și tăiații capul și lui și la cei 200 de soldați!”. Astfel, s-au dus Hristos și generalul Porfirie împreună cu cei 200 de soldați.

Tăierea capului Ecaterinei

De asemenea a poruncit ca Ecaterina să fie dusă într-un loc și să i se taie capul. Iar după ce a fost luat și dusă la acel loc, Ecaterina a cerut timp de rugăciune. Și s-a rugat așa: „Doamne, nu lăsa ca trupul meu să rămână în mâinile păgânilor! Te rog ca toți cei care se vor ruga la mine să-i asculți întotdeauna și să-i ajuți în cererile lor!”. Iar în momentul în care i-au tăiat capul, nu a curs sânge, a curs lapte. Și îngerii au venit și i-au luat trupul de acolo, făcându-se nevăzut. Și au dus trupul pe muntele Sinai.

Muntele Sinai

Acolo sunt două vârfuri: unul unde i s-a arătat Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai și altul, puțin mai înalt, unde au fost duse inițial de îngeri moaștele sfintei Ecaterina. Acolo s-a făcut o bisericuță. Iar la poalele muntelui Sinai s-a făcut mănăstirea Sfânta Ecaterina, aici fiind aduse și moaștele ei. E o mănăstire veche și frumoasă, în care se află o parte din moaștele sfintei Ecaterina și se fac foarte multe minuni acolo. În 2008 am ajuns și eu acolo cu ajutorul ei și am stat o săptămână la mănăstire și am vizitat toți munții de acolo, am mers pe jos în fiecare zi. A fost o frumusețe și aș putea spune, un cadou al sfintei Ecaterina pentru mine. Am fost trei persoane și am stat o săptămână acolo.

Pelerinajul de la muntele Sinai

Chiar am simțit că de la trecerea din Israel spre muntele Sinai, când ne-a luat sfânta Ecaterina în grija ei. Și a avut grijă de noi cât am stat în Sinai, toate au fost atât de frumoase! După plecarea de acolo ne-a adus până la granița cu evreii și fără niciun control (vamal), ne-a trecut dincolo. Și acolo, în Ierusalim, ne-a luat Maica Domnului în grijă. Acolo este mormântul Maicii Domnului, icoana ei, Ierusalimitissa. V-am spus aceste lucruri despre sfânta Ecaterina pentru că este o sfântă foarte mare. Am pictat-o chiar și în biserică, în picioare, ca mireasă a lui Hristos, în dreapta stranei pe dreapta, acolo unde stau eu.

Credința menajerei…

Și vă mai spun o poveste: acum vreo 15 ani, în Atena lucra o româncă, făcea curat în casă la o familie. Și o iubea mult pe sfânta Ecaterina și se ruga la ea de multe ori. Odată, cu o zi înainte de prăznuirea sfintei Ecaterina de pe 25 noiembrie, la radio se auzea slujba sfintei. Astfel, în timp ce vorbea cu soacra doamnei la care lucra, a venit vorba de spre sfânta Ecaterina, iar românca i-a spus acesteia ce frumos ar fi fost să meargă la muntele Sinai și că cine reușește să ajungă acolo să se închine la moaștele sfintei, primește în dar un inel precum cu cel primit de la Mântuitor de sfânta Ecaterina. Și se întreba dacă va avea și ea vreodată această binecuvântare de a primi un inel de la sfânta Ecaterina. Atunci soacra doamnei la care lucra a început să râdă și să zică:

„Tu, ca străină nu o să ajungi niciodată acolo și nu vei primi nici inel! Nici acte nu ai!”. Pe atunci se intra numai cu viză în Grecia, iar viza ei era expirată și din cauza asta nu se putea deplasa. Și atunci românca s-a uitat la soacra doamnei la care lucra și i-a spus: „Dacă vrea sfânta, ajung și în Sinai și primesc și inel!” și soacra a râs din nou. Iar a doua zi au plecat împreună la liturghie la o biserică, la sfânta Ecaterina. În timpul liturghiei s-a rugat cu lacrimi la sfânta Ecaterina, iar după slujbă a luat anafură și încet, încet, lumea a plecat și în biserică mai rămăsese puțină lume și s-a dus și ea să se închine în față, la icoana sfintei.

Și deodată o doamnă s-a apropiat de ea și i-a dat un inel cu sfânta Ecaterina și i-a spus: „Știu că ți-l dorești și Dumnezeu vrea să-l ai!” și i-a pus inelul pe deget. Românca a fost atât de entuziasmată și nu-i venea să creadă! Se uita la inel și pe el scria „Doamne Isuse Hristoase, miluiește-mă!”. Soacra doamnei era alături și a venit să vadă ce primise românca și se uita și ea la inel și nu-i venea a crede. Atunci românca a ridicat privirea ca să-i mulțumească acelei doamne care îi dăduse inelul, dar doamna dispăruse, nu mai era în biserică. Nu ar fi avut timp să plece, totul petrecându-se preț de câteva secunde. Și atunci a înțeles că sfânta Ecaterina venise și îi dăruise acel inel.

Și de atunci a început să se roage mult mai mult cu inima, chiar cu rugăciunea „Doamne Isuse”, după cum scria și pe inel „Doamne Isuse Hristoase, miluiește-mă!”. A fost un dar al sfintei Ecaterina pentru ea, iar după câțiva ani de zile când au fost timpurile mai bune,  această tânără a ajuns și în Sinai la sfânta Ecaterina. Deci sfânta a ajutat-o dacă a avut credință la ea. V-am povestit despre sfânta Ecaterina câteva întâmplări ca să vă bucurați și voi și să o aveți prietenă în ceruri, să vă rugați ei pentru că o să vă ajute întotdeauna! 

Să ne ajute sfânta Ecaterina dimpreună cu ceilalți sfinți și să mijlocească pentru noi la Maica Domnului și la bunul Dumnezeu! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!