Părintele Pimen Vlad despre …Sfântul Ioasaf (!)

Într-un cadru natural fenomenal – cu piscul Athon (2033 m) în spate – părintele Pimen Vlad ne povestește viața unui sfânt …indian: Sfântul Ioasaf (!).

Sfântul Ioasaf a fost fiul unui împărat păgân din India, pe nume Avenir, și a avut o viață cu totul și cu totul extraordinară în care punctul central este căutarea lui Dumnezeu – o viață cu deosebită rezonanță în zilele noastre.

Vizionați o viață extraordinară într-un cadru extraordinar!

Powered by RedCircle

Dragii mei, suntem într-un loc deosebit. În spate se deschide Athonul. Când am ajuns era înnourat. Suntem undeva la cota 1000 pe drumul spre Athon dinspre Mănăstirea Sfântul Pavel. Am oprit aici ca să vedeți și dumneavoastră frumusețile pe care le vedem noi permanent. 

Prigonirea creștinilor în India acelor vremuri

Ultima dată v-am vorbit despre Untold, festivalul de Cluj. După cum spunea Cuviosul Porfirie, că e foarte bine să vorbim mai mult de Hristos decât de diavol, mai mult de lumină decât de întuneric. De aceea vreau să vă povestesc despre viața unui sfânt care îmi e foarte drag, dar mai puțin cunoscut. Poate puțini ați auzit pentru că e un nume folosit rar, Sfântul Ioasaf, împăratul Indiei. Voi încerca să povestesc pe scurt deoarece viața lui este foarte lungă și tare minunată, cum se spune lumesc: „Realitatea bate filmul”.

După cum știm India a fost creștinată de Sfântul Apostol Toma, cândva poate vom vorbi și despre asta. După mai mulți împărați creștini a venit la conducerea Indiei împăratul Avenir care era păgân. Din această cauză mulți din boieri au renunțat la funcțiile lor și la avere și s-au călugărit. În felul ăsta s-a umplut pustia de călugări care se trăgeau din boieri și din oameni mari. Atunci împăratul a pornit o luptă împotriva creștinilor și a călugărilor. A trimis ostași să îi prindă pe toți cei din pustie. Cei care au scăpat cu viață s-au retras în pustie cât mai departe de împărăția lui Avenir, iar câțiva au rămas și trăiau în ascuns.

Nașterea și copilăria lui Ioasaf

La scurt timp împăratului i s-a născut un fiu. Bucurie mare pe împărat. Atunci, fiind păgân, a adunat toți filosofii, cititorii în stele să spună ce o să se întâmple cu fiul lui. Toți aceștia îl lăudau și îi spuneau că o să ajungă un om mare. Unul singur, filosof bătrân prin care a lucrat Dumnezeu deși era păgân, a zis: „Împărate, fiul tău când va crește mare va deveni creștin, credința pe care tu ai prigonit-o!”. Pentru că avea încredere în acel filosof s-a gândit să facă un palat retras unde să fie crescut fiul lui astfel încât să nu aibă contact cu lumea. A dat ordin ca în împărăția lui să nu mai fie creștini, asigurându-se astfel că fiul lui nu mai are contact cu vreun creștin. 

Pe copil l-a dus la acest palat și l-a dat în grija unui boier bine educat și înțelept și I-a pus numele Ioasaf. În jurul lui a pus numai tineri, să nu vadă bolnavi, să nu vadă greutățile oamenilor, ducând astfel o viață de huzur. Copilul a crescut și era foarte înțelept, astfel că a început să întrebe de ce este închis în palat. Văzând profesorul lui că e înțelept i-a povestit lui Ioasaf că cineva a profețit că va ajunge creștin să că tată lui din cauza asta l-a închis aici. Atunci el a început să se mâhnească și i-a cerut tatălui lui să poată ieși din palat. Împăratul a fost de acord, dar a poruncit ca întotdeauna să fie în fața lui oameni care să facă ca totul să arate bine când trece fiul împăratului. 

Odată din neatenția slujitorilor au apărut în fața lui doi oameni, unul bolnav de lepră și unul de o boală asemănătoare. El care văzuse numai oameni tineri îmbrăcați frumos, a întrebat ce e cu acești oameni.

– Ce să fie? Doi oameni bolnavi!

– Dar nu se pot feri de așa ceva?

– Nu!

– Știi când îți vine o boală?

– Nu știi. Lucrul ăsta se întâmplă de-odată. 

– Mi se poate întâmpla și mie?

– Da, oricui i se poate întâmpla!

Altădată a văzut un bătrân gârbovit. El fiind crescut numai între tineri a întrebat:

– Și ăsta cine e?

– Un bătrân…

– Și de ce a ajuns așa?

– Toți ajungem așa!

– Și noi?

– Da!

– Și după bătrânețe ce urmează?

– Moartea!

– Și ce e moartea?

– Se încheie, mori și te îngroapă în pământ.

Dorința de a cunoaște creștinismul și creștinii

Atunci a început el să gândească. Ăsta e secretul vieții? Trăiești, treci prin chinurile astea și la urmă mori și te duci în pământ? Oare nu exista nimic după moarte? A început să îl întrebe pe înțelept pentru a se lămuri, iar acesta i-a răspuns:

– Noi nu știm lucrurile astea, doar creștinii au o explicație pentru aceste lucruri. Ei sunt înțelepți și cred în viața de dincolo. Din păcate nu mai este nici un creștin în împărăția tatălui tău. 

Auzind acestea Ioasaf s-a întristat. Voia să se roage, dar nu știa cui. 

– Dacă aș cunoaște un creștin să îmi explice și mie cum e cu viața asta de dincolo!… 

Dumnezeu văzând inima lui bună și curată a luminat pe un pustnic, Varlaam, care trăia în adâncul pustiei și acesta îmbrăcându-se în haine de negustor a venit în cetate. Aici a început să se intereseze de fiul împăratului și a reușit să se întâlnească cu sfetnicul lui și i-a spus acestuia:

– Eu sunt negustor și am o piatră foarte valoroasă adusă de la mare depărtare pe care vreau o i-o dau fiului împăratului. Piatra asta vindecă orbii, ologii, vindecă tot, face minuni!

– Arată-mi și mie piatra să o văd și eu, că vorbești lucruri minunate despre ea!

– Nu o poate vedea oricine, numai cei ce au ochii curați și sufletul curat. Dacă o vede cineva care e necurat v-a orbi și la tine văd că nu ești curat!…

– Da, într-adevăr, am făcut multe păcate!…

– Atunci te rog să mă duci la fiul împăratului!

Frumusețea pietrei negustorului

Când a ajuns la fiul împăratului a rămas numai cu el și a început să discute și astfel l-a făcut să înțeleagă ce este înțelepciune creștinească și viața de dincolo. Fiul împăratului nu se sătura să îl asculte și îi tot zicea: „Mai spune-mi, mai spune-mi!”. Și după multe discuții, zile întregi a priceput fiul împăratului ce reprezintă piatra de care îi spunea „negustorul”.

Și astfel zi de zi, înțeleptul a venit să îi povestească despre credința creștinească și despre Hristos până ce fiul împăratului a zis că dorește sfântul botez. După botez cei din jurul fiului împăratului și-au dat seama că ceva era în neregulă.

– Nu cumva ăla e creștin? Ce mă fac? I-am promis împăratului că am grijă de el!…

Și mergând profesorul la Ioasaf acesta la sfătuit pe profesor să stea după perdea cât vorbește el cu „negustorul”. Și când a revenit pustnicul, fiul împăratului i-a zis:

– Ia, mai povestește-mi de creștinism! 

Și a început negustorul să spună de toate. Iar după ce a plecat l-a scos pe învățător de după perdea și i-a zis:

– Vezi cu ce vrea să mă înșele ăsta? Tu ce zici de asta? 

– Nu mă ispiti împărate, că știu că te-ai făcut creștin, că s-a văzut și acum vrei să vezi care e părerea mea. E adevărată învățătura, dar îmi e frică de împărat. Ce îi voi spune eu împăratului acum pentru toate lucrurile întâmplate?

– Stai liniștit că nu va afla! 

După un timp celui ce avea grijă de fiul de împărat i s-a făcut frică și s-a dus la casa lui pretinzând că e bolnav. Împăratul când a aflat l-a chemat și i-a cerut socoteală.

– Iartă-mă împărate, nu am fost atent și un negustor a ajuns la el și l-a făcut creștin pe fiul tău.

Împăratul s-a mâniat și a dat poruncă să îl aducă la el pe Varlaam. Bine-înțeles că pustnicul se retrăsese la coliba lui și nu a fost de găsit.

Căutare lui Varlaam și prigoana

Într-un loc îndepărtat soldații au găsit niște pustnici:

– Care dintre voi e cel rău și întunecat care l-a dus la rătăcire pe fiu împăratului?

– Acela nu este între noi, acela este între voi!

– Cum între noi, că s-a întors la voi!

– Nu, pe acela de ziceți voi îl cheamă satana și nu este la noi cel întunecat, ci la voi.

Soldații s-au supărat de așa răspuns și i-au dus la împărat. Acesta i-a chinuit până i-a omorât să afle care din ei este Varlaam. Pustnicii i-au zis că Varlaam nu era niciunul din ei, dar că îl cunoșteau și știau unde avea coliba, dar nu vor spune.

Împăratul fiind foarte întristat, a găsit un vrăjitor pe nume Nahor, care semăna foarte bine cu pustnicul după cum sugera un sfetnic de-a lui, care îl cunoscuse pe Varlaam. Au mers la vrăjitor, l-au îmbrăcat cu haine de călugăr și l-au învățat ce să spună pentru a-l face pe fiul împăratului să renunțe la credință. Au anunțat în cetate că a fost prins Varlaam și adus. Fiul împăratului când a aflat s-a întristat, dar Hristos i-a spus că nu este Varlaam, ci vrăjitorul. 

Întrecerea

Împăratul a mers la fiul lui și i-a făcut următoarea propunere:

– Ca să nu zici că sunt nedrept, uite cum facem: să se adune toți creștinii împreună cu Varlaam și eu îmi adun toți filosofii mei păgâni și cine va birui, a aceluia e adevărata credință.

Știind că vrăjitorul o să fie de partea lui, împăratul era sigur că va birui. Și s-au adunat câțiva creștini că nu mai erau mulți în zonă printre care și unul foarte înțelept pe nume Varahie. 

Fiul împăratului s-a adresat vrăjitorului ca și cum nu știa ca nu este Varlaam: „Tu mi-ai vorbit de credința creștină și m-ai întors la creștinism, dar ia seama dacă nu îi vei birui pe păgâni, să dovedești că adevărată e credința ta, să știi un lucru, că eu însumi îmi voi pune genunchii pe pieptul tău și îți voi smulge inima și o voi da la câini! Nu vei fi iertat!”.

Când și-a dat seama vrăjitorul că e la mijloc, a fost nevoit să apere credința creștinească. Atunci a lucrat și Dumnezeu în a așa fel încât a devenit cu atâta putere apărător al creștinilor, încât i-a biruit pe păgâni. Nici împăratului nu-i venea să creadă cum acel vrăjitor îi apără pe creștini. 

– Bine, mai continuăm mâine a spus împăratul!… 

– Tu să îți iei păgânii tăi să îi ții în palat, iar pe creștini îi iau eu, a spus Ioasaf. 

Și atunci i-a luat pe creștini și l-a luat și pe vrăjitor. Și i-a spus vrăjitorului: „Tu crezi că eu nu am știut că nu ești Varlaam? Dar să continui să fii de partea noastră, că altfel știi ce te așteaptă! Dacă nu, lasă-te de vrăjitorie și îți dau dezlegare să mergi în pustie”. Atunci vrăjitorul a primit credința creștinească prin Sfântul Botez și a plecat în pustie. 

A doua zi când s-au adunat la întrecere, împăratul a întrebat:

– Unde e pustnicul? 

– A plecat.

Și atunci sfetnicul împăratului l-a sfătuit pe împărat să nu își mai chinuie propriul fiu pentru credința lui, că va rămâne și fără fiu și se va face de râs în fața tuturor. 

Ispitele fecioarelor

Un alt sfetnic a venit cu altă idee: 

– Împărate, adu cele mai frumoase fete din lume care să îl slujească pe Ioasaf, să fie numai între fete și toate să-l atragă spre desfrânare că atunci sigur își va suci mințile.

Și astfel i-au adus 100 de fete foarte frumoase la palat. Toate erau îmbrăcate provocator, dar el stătea în rugăciune și în post acolo. Fiica unui mare împărat ce era și ea printre aceste fete și care citise despre creștinism a încercat să îi explice: 

– Dacă accepți să te culci cu mine în noaptea asta, mâine voi trece și eu la creștinism și în felul ăsta întorci un suflet la Dumnezeul tău! 

Cu toate aceste ispite fiul împăratului și-a dat seama că nu mai are putere să reziste la provocări. Și atunci a început să se roage: „Doamne Isuse Hristoase, scapă-mă! Vezi că nu mai am putere să lupt!”. Și atunci avut o reverie: niște îngeri l-au dus într-o grădină minunată cu niște palate strălucitoare.

– Dar ce sunt astea?

– Astea sunt pregătite pentru tine.

– Dar nu pot rămâne acum aici?

– Nu, trebuie multă osteneală ca să poți ajunge aici. Trebuie să te ostenești, să te lupți și abia după poți veni la aceste palate.

Acceptarea împărăției de la tatăl lui

După ce și-a revenit și după ce văzuse atâtea frumuseți, fecioarele nu îl mai interesau. Atunci l-a chemat pe tată lui și i-a zis: „De ce ai vrut să îmi pierd sufletul? Te rog să mă lași să mă duc în pustie, să îmi văd de mântuire!”. Văzând împăratul că nu are ce face, sfătuindu-se și cu sfetnicul lui, îi oferă fiului jumătate de împărăție crezând ca se va ocupa de împărăție și va uita de credința lui. 

Ioasaf a acceptat și a dat libertate creștinilor, a început să construiască biserici și să cheme creștinii ce fuseseră alungați. După ce a făcut toate lucrurile astea a început să se roage mult la Dumnezeu să îl întoarcă și pe tatăl lui la creștinism. Atunci împăratul a început să priceapă rătăcirea și i-a fost naș de botez chiar fiul lui. Iar împărăția i-a lăsat-o toată lui Ioasaf pentru a putea să se căiască pentru tot ce a făcut. Și cât a mai trăit împăratul și-a plâns păcatele și s-a pocăit în fața lui Dumnezeu. 

O prea frumoasă pustie

După plecarea împăratului la cele veșnice, chiar la 40 de zile după pomenirea făcută tatălui, Ioasaf i-a adunat pe toți dregătorii și le-a zis: „Eu vreau să plec la pustie, să las împărăția!”. Auzind acestea toți au început să plângă pentru că Ioasaf era un împărat bun care dăduse libertate creștinilor și nu voiau să îl lase. Atunci când gărzile nu erau atente a ieșit singur în haine sărăcăcioase și a început să alerge spre pustie. Dimineață au găsit scrisoarea lăsată de împărat în care le spunea că îl lasă în locul lui la împărăție pe Varahie, creștinul cel înțelept.

În pustie a luat o rasă de păr ruptă, pe care o primise de la Varlaam și nimic mai mult. Aproape doi ani a mers prin pustie plângând și căutându-l pe duhovnicul lui Varlaam. De atunci se spune că a rămas cântare aceea cântată și la noi în țară: „O prea frumoasă pustie”, cântare rostită de Ioasaf prin pustie căutându-l pe Varlaam. După doi ani a rânduit Dumnezeu să găsească un pustnic care i-a spus unde se află duhovnicul lui. Regăsirea a fost o mare bucurie pentru amândoi și au decis să locuiască împreună. 

Trecerea la cela veșnice

Ioasaf, atunci când a părăsit împărăția, avea 25 de ani și s-a nevoi ani de zile împreună cu duhovnicul lui. După un timp i-a zis duhovnicul că a venit timpul să „plece”. Ioasaf a început să plângă:

– Cui mă lași, părinte? Roagă-te la Dumnezeu să mă ia și pe mine.

– O să vină timpul să vii și tu, dar acum e timpul să plec eu și să mă îngropi aici. 

Într-adevăr, a plecat și Ioasaf a plâns mult până când a avut o vedenie în care i sau arătat palate frumoase. Și a văzut acolo un înger cu două cununi. Și a întrebat ale cui sunt cununile astea? 

– Sunt ale tale pentru când vei veni!

– Și de ce sunt două?

– Dacă vrei, poți să îi dai una tatălui tău!

– Da de ce? Eu m-am nevoit atâta în pustie și tata să fie la fel ca mine?

Când ești cu adevărat bogat, ești zgârcit

Și atunci apare Varlaam și îi zice:

– Îți amintești când ți-am zis la început că e ușor să lași toate bogățiile astea, dar va veni timpul când cu adevărat vei fi bogat (duhovnicește) și atunci vei fi foarte zgârcit. Acum când ești cu adevărat bogat, ești zgârcit. Și atunci s-a căit în fața lui și o cunună i-a dat-o tatălui său.

Și a trăit undeva mai bine de 60 de ani și atunci a avut descoperire să plece și el. Și a chemat pe un pustnic să îl îngroape lângă duhovnicul lui. După mai bine de un an pustnicul ce îl îngropase a ajuns în cetate și a zis împăratului creștin ce domnea la vremea aceea, că Ioasaf a plecat la Domnul. Atunci împăratul a venit cu suită mare până la mormânt și i-a dezgropat pe amândoi și a găsit trupurile întregi, frumos mirositoare. Trupurile au fost duse cu cinste în cetate la o biserică ce fusese construită de Sfântul Ioasaf pe când era împărat. 

Cu cinste, Sfinții Varlaam și Ioasaf se prăznuiesc pe 19 noiembrie. Eu v-am povestit pe scurt, dar vă sfătuiesc să căutați să citiți viața lor, că e minunată, sunt niște sfinți minunați ce sunt mai des folosiți în mănăstiri de călugări.  

Da, dragii mei, ați văzut ce lucruri minunate avem și aici! Acolo sus e vârful Athonului, e o frumusețe! Acum observ că s-a înseninat complet. Când am venit noi aici era ceață, nor. 

Da, dragii mei, m-am bucurat să vă spun aceste lucruri despre Sfântul Ioasaf și vom mai vedea în viitor ce sfinți minunați mai găsim. Să ne ajute Maica Domnului, Sfântul Ioasaf și toți sfinții.

Doamne Ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!