Recent am fost la festivalul Untold pt prima data.A fost ok insa acele imagini de pe ecranele de pe scena m-au lasat cu niste semne de intrebare. Am consumat doar alcool,nu fumez si nici nu ma droghez.Problemele la mine sunt altele,mai exact sufar de depresie si practic pacatul masturbarii. Am fost,m-am spovedit de 2x dar imi este greu sa urmez canonul,ma puteti ajuta sa-mi spuneti cum pot scapa din acest iad?
Făcându-ți canonul. :-) Spovedindu-te regulat. Să ai un program de rugăciune constant. Și să eviți centrii de plăcere puternici. Untold și alcoolul sunt centri de plăcere puternici. Depresia se vindecă mai degrabă prin petrecerea cu prieteni buni - care te pot ridica și nu cu cei care exercită influențe negative asupra ta. Un factor important aici este mersul la Biserică și socializarea conexă. Ai curaj și constanță!
Ce putem face cu energia demonică care persistă? Deși m-am spovedit și mă simt ceva mai bine, dar simt în jurul meu că îmi dă târcoale ca un aer rece, tulburător o putere demonica.
Spovedania deasă și deasa Sf. Împărtășanie. Energia demonică dacă este mare, nu pleacă din prima. Să avem grijă să nu ascundem ceva – posibil să existe din copilărie, de exemplu. De asemenea, este bine să se facă agiasmă (sfeștanie) în casă și să fii atentă dacă există obiecte „suspecte” care pot fi vrăjite. Acestea se ard sau se îngroapă. De asemenea, dacă este un caz mai grav, este bine să se citească de către preot exorcismele. Sigur însă este nevoie de rugăciune personală zilnică cu „Doamne Iisuse Hristoase…” pe parcursul zilei și să nu luăm în seamă gândurile. Nu dăm atenție gândurilor. Vezi https://www.chilieathonita.ro/2021/07/21/parintele-teologos-despre-rugaciunea-lui-iisus/
Știu că trebuie să spovedesc totul (când o să am un preot aici o să fac)…dar ce trebuie să fac când mi se pare că am făcut un gând rău al meu?
Da, trebuie spovedit. Dincolo de asta, orice ar fi – să nu ne credem gândului. Orice ar spune, oricât ne-ar presa, să nu ne credem gândului. Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, Acesta știe cel mai bine ce e în folosul nostru, mai presus de logica noastră.
Duhul întristării, tristețea care îți cuprinde brusc sufletul și îți dă senzația că ești singur, că cei din jur nu te înțeleg, că ești nedreptățit. Cum luptăm cu stările astea prostești? De ce tot apar?
Sunt paraziți ai căderii lui Adam. Aici ajută mult rugăciunea, spoveditul și o discuție duhovnicească cu oameni duhovnicești. Nu te autoizola. De asemenea, să știi clar că acestea sunt atacuri demonice – nu este adevărul, chiar dacă cel rău încearcă să te convingă de asta.
Pot exista oameni cu viață sfântă, duhovnicești, dar care pot avea episoade demonice, pot suferi periodic de influențe demonice. Oare Dumnezeu îngăduie această luptă/ suferință pentru smerirea omului respectiv sau pot fi și alte cauze? Am început să înțeleg faptul că problematica duhovnicească a bolii este foarte complexă și trebuie luptat mult, cu multă împotrivire față de duhul lumesc
Ce ne puteți zice despre exemplul următor? O femeie a spovedit avortul, duhovnicul a dezlegat și apoi un ierarh a sfătuit într-o conferință ca toate aceste femei să facă o răscumpărare (să salveze copii de la avort sau să finanțeze creșterea lor ). A mai spus că sufletele copiilor avortați se duc în iad. Părerile sunt împărțite, pe unde întrebăm răspunsurile sunt neclare, evazive.
Referitor la sufletele copiilor avortați – într-adevăr răspunsurile sunt evazive pentru că pe de-o parte nu au făcut păcate personale iar pe de altă parte au păcatul lui Adam fără să fi fost spălat de Botez. Biserica păstrează, în general, tăcere în acest caz. Sf. Paisie (și alți sfinți) vorbesc de un „amurg” – o vale adâncă în semi-întuneric unde sunt sufletele acestor copii ca niște spice goale (fără rod) care se clatină văitându-se în bătaia „vântului”. Da, este foarte bine să se facă fapte bune pentru acești copii.
Locuiesc în Spania și mă duc la o parohie sârbă, unica de aici, din localitatea mea. Așa că acum sunt pe calendarul acestei biserici. Am întrebat duhovnicul meu despre asta și el mia zis că atunci când sunt aici, să urmăresc calendarul vechi, când sunt cu familia mea care locuiește în Italia, pe cel nou. Până aici totul bine, dar eu mă simt un pic confuză, pentru că atunci când familia mea sărbătorește după noul calendar, eu sunt aici și sărbătoresc cu două săptămâni după și mă simt ciudat. Dacă sunt cu familia mea, mă simt ciudat și dacă nu sărbătoresc după calendarul vechi ca la parohia unde mă aflu. Ce ar trebui să fac?
Da, te înțeleg. Însă Duhovnicul tău are dreptate. Calendarul este doar o convenție necesară ca să ne putem înțelege. Dacă poți în Spania să mergi la o parohie română – mă gândesc întâi de toate la problema limbii – nu știu dacă știi sârba – s-ar rezolva puțin și această mică problemă a calendarului care nu este cine știe ce. Pelerinii greci și români când vin în Sf. Munte pățesc la fel (trecerea de pe nou pe vechi) și se simt foarte bine. Știu că nu vrei să sărbătorești de 2 ori, însă dacă se întâmplă – Hei! – cinstești un sfânt mare de două ori. Un prilej îndoit de har, nu-i așa?
Cum se pot spovedi toate categoriile de oameni - mai ales acele persoane care s-au nascut în familii dezaxate?
Explicați-ne cum să recunoaștem un adevărat îndrumător, părinte spiritual, duhovnic, preot, căruia să ne putem încredința duhovnicește. Ce facem când nu ne putem da seama dacă fața bisericească respectivă este în adevăr sau nu?
Cum afli un medic adevărat? Întrebi în jur, în comunitate, pe oamenii vindecați, pe oamenii blânzi, pe oamenii iubitori și aceștia îți vor spune cine i-a vindecat. Atenție, însă, să nu căutăm perfecțiunea aici pe pământ - nu o să găsim. Să nu căutăm atât să combatem răul căci atunci nu suntem în Duhul Domnului.
Îndrăznesc să vă rog să ne vorbiți despre ortodoxie vs ecumenism pentru că s-au făcut câteva concesii periculoase, de exemplu, recunoașterea tainelor de inițiere botez, mirungere euharistie. Și dacă este vreo legătură între vaccin și lepădare?
Nu s-au recunoscut tainele ereticilor. Prin iconomie, în anumite situații se primesc anumiți eretici prin mirungere. Atât. În istorie au mai existat cazuri similare. De acolo încolo dacă un membru mai mult sau mai puțin bolnav al Bisericii face de capul lui, își poartă răspunderea sa. Nu există legătură între vaccin și lepădare. Asta nu înseamnă că vaccinul nu este o problemă foarte serioasă. Este. Însă să avem grijă să nu ne preocupe în mod exagerat aceste chestiuni și să uităm de desăvârșirea noastră personală întru iubirea lui Hristos.
Spovedania deasă care se poate face în anumite medii la un monah (exemplu: părintele Iosif Isihastul) presupune ca atunci când se ajunge în fața preotului duhovnic să se spovedească din nou, succinct tot ce s-a spovedit deja (chiar și prin SMS) pentru a a fi și dezlegate?
Nu, nu este nevoie să repeți ceea ce s-a spovedit deja, indiferent de mediu (viu grai, SMS, telefon, email etc)
Pentru spovedanie nu trebuie post, dar pentru Sfânta Împărtășanie trebuie?
Pentru împărtășanie singurul canon referitor la post este „stomacul gol” (adică zicem 8 ore să fim nemâncați înainte de Sf. Împărtășanie) - însă este foarte bine ca seara de dinaintea zilei în care ne împărtășim (de ex. sâmbătă seara) să nu mâncăm de dulce. Aceasta este o practică evlavioasă care este bine să fie ținută. Desigur că această practică este valabilă pentru cei care țin posturile Bisericii (miercuri, vineri, cele 4 posturi mari etc.). Dacă cineva nu ține posturile, atunci lucrurile se schimbă.
Este valabilă spovedania prin SMS sau e-mail?
Ascultă clipul de aici. Tot timpul este preferabilă spovedania față către față. Însă mai presus este mărturisirea gândului prin orice mijloc, dacă nu se poate față către față.
Este contra canoanelor dacă, în vederea împărtășirii duminica, se mănâncă de post pe tot parcursul zilei de sâmbătă?
Cam... da. Canoanele spun că „nu se ajunează sâmbăta fără numai una” (Sâmbăta Mare). Desigur că aici apar excepții, însă nu poate fi făcută regulă generală. Rânduiala generală este că sâmbătă dimineața mâncăm de dulce iar seara ținem post, dacă ne împărtășim duminică dimineața.
Dacă dezlegarea de păcate are loc când preotul pune mâinile pe cap, rezultă că spovedania ca taină a bisericii (mă refer la cele șapte Taine) nu se poate face de la distanță. Am o nedumerire: păcatele sunt iertate de Dumnezeu și în lucrarea harică? Sufletul se vindecă prin oricare din cele două căi (harică și instuționalizată), dar iertarea se dă doar dacă se săvârșește Taina?
Dezlegarea de păcate provine din rugăciunea de dezlegare de păcate rostită de preot. Este o practică curentă în mănăstiri să se facă rugăcinea de dezlegare în comun, la toată obștea și, deci, protosul nu își pune mâinile pe capurile tuturor monahilor. Da, păcatele sunt iertate și în lucrarea harică. În Sfântul Munte sunt multe astfel de cazuri - cele mai cunoscute fiind Sf. Iosif Isihastul (Gheron Iosif) și Sf. Iacov de la Schitul Ivironului.
Este o diferență între „spovedania în comun" și dezlegarea în comun?
Da, bineînțeles că este diferență. Dezlegarea (în comun sau nu) este, de fapt, doar rugăciunea pe care preotul o face la sfârșitul spovedaniei și ține mai puțin de un minut. De vreme ce în acest timp nu sunt amintite păcate personale, se poate face în public.
Este o diferență între a ajuna și a mânca de post?
Dacă ne luăm după interpretarea strictă, „a ajuna” înseamnă post negru (a nu mânca nimic). Însă, astăzi, în lume pentru noi cei mulți „a ajuna” înseamnă (doar) a ține post.
Gheron Iosif Isihastul a fost canonizat? Daca nu sunt indiscretă, ați vizitat chiliile unde a sihăstrit la Karulia, Sf Ana mica, Noul Schit? Se mai păstrează acele chilii?
Da, Gheron Iosif / Sf. Iosif Isihastul a fost canonizat dimpreună cu Sf. Efrem Katunakiotul (unul din ucenicii lui), cu Sf. Sofronie de la Essex și Sf. Ieronim Simonopetritul (4 sfinți athoniți canonizați simultan). Sfântul nu a fost la Karulia. Am vizitat la Nea Skiti (Noul Schit). Locurile lui de asceză - chiliile - se păstrează.
Cum spunea Părintele Paisie Aghioritul: rugăciunea spusă din inimă are mai multă putere decât o mie de cuvinte!
Da, pentru că rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, în timp ce cuvintele sunt, în cel mai bun caz, vorbire despre Dumnezeu.
Ce înseamnă cuvintele Sf. Ap. Pavel „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieste în mine"? „Omul cel vechi" s-a risipit și deci nu mai există un „eu", ci doar Duhul lui Dumnezeu înăuntru?
E bine sau nu e bine să ai un alt duhovnic decât preotul paroh? Cum discuți aspectul acesta cu preotul tău? Ați zis ca se poate merge fără binecuvântarea lui. Dar apoi, dacă mă mai spovedesc în biserica locală, nu trebuie să spun? Nu îmi place să fac lucruri pe ascuns.
Depinde de problema pe care o ai. E ca și cu medicul de trup. Dacă vedem că nu ne ajută medicul de familie și boala noastră nu se vindecă, mergem la altul cel puțin temporar (pentru o dată, de exemplu). Nu trebuie neapărat spus. Nu sunteți monahi. Am tratat toate aceste aspecte în clipul de aici.
Spuneați că Sfântul Athanasie de la Athos spovedea ucenicii săi deși n-a fost preot. Poate unul care nu are ungerea să administreze o taină? Eu știam că administrarea tainelor este de competența exclusivă a preotului.
Da, bineînțeles. Și botezul poate fi făcut de către creștini, în caz de nevoie. Și creștinul se poate mirunge pe sine-și, dacă nu este preot de față și are acasă ulei sfințit. Însă în cazul Sf. Athanasie era mai degrabă vorba de conducerea duhovnicească. Rugăciunea de dezlegare probabil că se citea în comun, după cum se practică până azi în mănăstiri. Au fost chiar cazuri (de ex. Sf. Iacob din Schitul Ivirului) care au fost chiar trimiși de episcopi în lume să spovedească, nefiind preoți.
3 Comments
Multumesc din inima pt.raspunsuri.Mi.am găsit răspunsuri lăuntrice în răspunsurile date de dvs.Felicitari
Hristos a inviat! Aveti cumva postat pe site un articol sau podcast despre “cunoasterea de sine”? M-ar interesa, daca se poate, si o bibliografie despre acest subiect. Multumesc!
Un articol cu acest titlu nu există. Însă în destule articole discut de cele conexe. De exemplu: https://www.chilieathonita.ro/2022/02/08/razboiul-de-gand-despre-paza-mintii-si-ganduri-parintele-teologos/ și în special https://www.chilieathonita.ro/2021/10/19/partile-sufletului-definitie-boli-vindecari-parintele-teologos/