IPS Athanasie de Limassol – Absența lui Dumnezeu îi dă omului starea jalnică

Cum putem să scăpăm de depresie, de starea jalnică în care ne aduce lipsa lui Dumnezeu din inimile noastre? Ascultați pe IPS Atanasie de Limassol discutând cu mult discernământ această temă.

Audiție plăcută! (podcastul și transcriptul adaptat este după video)

Powered by RedCircle

Caracterul mântuitor al durerii

Chiar dacă oamenii lui Dumnezeu trec prin greutăți lăuntrice și probleme, trebuie să știți despre starea jalnică ce ne bântuie uneori: cu cât omului îi este mai greu, cu atât mai mult Dumnezeu îl binecuvântează.

După cum spunea și Sfântul Paisie Aghioritul: „Atunci când nu avem mângâieri omenești, vom avea mângâierea dumnezeiască. Când nu avem lângă noi prezențe omenești, vom avea prezența dumnezeiască.”

Care e mult mai puternică și mai intensă față de mângâierile și prezențele omenești.

Așadar, să nu ne apuce gândurile: „Sunt singur, ce voi face? Ce voi păți? Cu ce mă voi ocupa?”

Ceea ce ar trebui să ne preocupe e doar ca Dumnezeu să fie cu noi. Mai bine zis: noi să fim cu Dumnezeu! Căci Dumnezeu e pururea cu noi! Noi suntem cei care ne îndepărtăm de El.

Și, când Dumnezeu e cu noi, atunci toate cele din jurul nostru sunt luminoase și frumoase. Și nu simțim nicio lipsă, ci doar dăm slavă lui Dumnezeu și ne bucurăm și de această viață – chiar dacă-n jurul nostru toate-s negre și tulburi.

Și porcul s-ar sinucide în „starea jalnică” a unora

Am văzut oameni care locuiau în șandramale.

În Sfântul Munte erau astfel de asceți… care locuiau în astfel de colibe, în care și-un porc dacă l-ai fi băgat, s-ar fi sinucis. Porcul nu ar fi răbdat să stea acolo, unde stăteau aceia.

Era un bătrânel care locuia într-o colibă în Kapsala, Gheron Fanurie…

Picura în toată chilia sa, ningea și intra toată zăpada. Își punea o tablă deasupra patului său unde se strângea apa, pe care o punea într-un colț apoi.

Imaginați-vă că era iarnă, la – 15 grade C… zăpadă!

I-am spus: „Gheronda, aici picură!”

„Nu! Aici unde stau eu nu picură! Aici nu picură!”

I-am spus: „Să te ducem în altă parte!”

„Unde altundeva, binecuvântatule? Aici e raiul! E palat!”

Îmi spun și eu în sine-mi: „Așa palat nici porcii nu vor!”

Starea jalnică: Nefericirea palatelor

Dar am văzut, într-adevăr, și oameni care locuiesc în palate, fiind nefericiți, obsedați de starea jalnică în care, paradoxal, se află, certându-se, având o stare de mizerie. Să nu știe ce înseamnă fericire, să nu știe să râdă, să nu vorbească între ei, să fie la cuțite în fiecare zi.

„Măi, copile, trăiești în palate, înoți în milioane, ai tot ce vrei, mănânci ce vrei, faci rost de tot ce vrei, ce te roade de nu te poți liniști?”

Absența lui Dumnezeu!

Absența lui Dumnezeu îi aduce omului o stare de mizerie. Aduce o stare de cârteală, de lamentare.

Prezența lui Dumnezeu îi dă omului noblețe, o stare de doxologie, de pace, de har. Și, astfel, Dumnezeu devine cu adevărat „Părintele îndurărilor și Dumnezeul a toată mângâierea.”

Omul care îl are înlăuntrul său pe Dumnezeul mângâierii, îi mângâie și pe frații lui. Iar cel care nu-L are, crede că-i mângâie pe ceilalți, dar, în final, e chimval răsunător.

Doamna Maroula

Vă amintiți de d-na Maroula, cea care locuia lângă noi – cei care ați prins-o în viață. De la 19 ani era paralizată, la pat. Nu putea să-și ia singură un pahar de apă, ca să bea.

Paralizată într-un pat… Pentru câți ani? Vreo 30. Chipul ei strălucea de bucurie.

„Ce faci d-na Maroula?”

„Slavă Ție, Doamne! Sunt bine, foarte bine!”

Ce bine era acela? O femeie singură!

Îl avea doar pe soțul ei, dar Dumnezeu i l-a luat și pe el, să nu-l aibă nici pe el. Sărmanul dl. Hristo! L-a luat și pe el…

„Sunt singură cu desăvârșire! Nici frați, nici rude, nici părinți! Nu am pe nimeni pe această lume!”

Când am dus-o la spital în ultimele zile de viață, când era deja bolnavă, – vă mărturisesc că am mers s-o văd – ea nu era în salonul ei, o duseseră undeva, la raze.

Iar atunci se întorcea, o aducea un asistent cu căruciorul. Mi-au spus că vine d-na Maroula și m-am întors s-o văd.

Chipul ei strălucea ca soarele! Cu adevărat strălucea! Nu am mai văzut om să strălucească în așa fel. Și era o femeie singură pe lume, fără nicio mângâiere.

Însă Dumnezeu nu a lăsat-o niciodată singură!

Stelios

Dacă mergeți la Stelios – vă îndemn să mergeți și totodată nu vă îndemn, căci nu este o priveliște, însă e și periculos să meargă mulți căci sănătatea lui e foarte firavă – își mișcă doar ochii, [și] cu toate acestea e plin de bucurie, de nădejde și optimism, și spune: „Slavă Ție, Doamne!”

Căci trăiește în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în el.

Noi le avem pe toate, și numai ce se întâmplă ceva neplăcut, ne dăm peste cap, ne întoarcem pe dos.

Dăm vina pe toți și pe toate pentru că nu spunem: „Slavă Ție, Doamne!”

Le vrem pe toate după bunul plac. Și cât timp vom fi atât de încăpățânați, învârtoșați și dificili,

cu atât mai grele vor fi lucrurile din viața noastră. În timp ce cheia reușitei noastre e smerenia și o stare de doxologie.

Să avem nădejde în Dumnezeu! Și să nu ne lăsăm prinși de mizerii omenești, [de o stare jalnică].

Omul lamentabil, stăpânit de starea jalnică, e obositor, nu-l poți răbda. Nu poți să-i vorbești, e foarte obositor.

Pe când cel care mulțumește lui Dumnezeu, se odihnește atât pe sine-și cât și pe frații săi.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!