Cuvânt la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului; Priveghere athonită – părintele Teologos

Vizionați un bogat material vizual dimpreună cu un cuvânt duhovnicesc de la Hramul chiliei noastre, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Vizionare plăcută! (După video aveți podcastul, un album de fotografii, precum și transcriptul acestuia)

Powered by RedCircle

Fotografiile de la o priveghere athonită – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (hram)

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin! 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Hramul Chiliei Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Să vă vorbesc acum puțin despre Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, pentru că este hramul nostru și l-am avut de curând și din cauza asta o să vă prezentăm și niște imagini. 

Nu o să vă vorbesc despre povestea… sau pot să spun foarte pe scurt ce s-a întâmplat la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, ci mai degrabă o să mă axez pe latura duhovnicească a acestui fapt.

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – după cum știți din tradiție, dintr-o anumită scriere numită Evanghelia lui Iacob care nu este în canonul Noului Testament – este vorba de faptul că Maica Domnului a fost închinată lui Dumnezeu de către Sfinții Ioachim și Ana și a fost adusă la Templu, la naos (în limba greacă), la biserică, după cum se traduce în română, la vârsta de 3 ani și a fost pusă de către  Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, în Sfânta Sfintelor, acolo unde arhiereul nu intră decât o dată pe an cu jertfă de sânge, nimeni nu intra în Sfânta Sfintelor. Celelalte fecioare stăteau în Sfânta adică în camera din față, anticamera. 

Sfânta Sfintelor este altarul, un fel de altar cum este astăzi, să vă imaginați. 

Ce înseamnă hram?

După cum spuneam, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este hramul nostru, adică al chiliei noastre și așa foarte pe scurt ce este hramul, ce înseamnă hramul?

Hramul este sărbătoarea principală a unui așezământ monahal și în clipa în care se serbează protectorul sau protectoarea în cazul nostru, atunci este un har foarte special, caracteristic și din cauza asta slujbele de hram sunt lungi, sunt mult mai lungi pentru a ne hrăni cu harul mare al sărbătorii. 

Cum spuneam, fiecare hram, fiecare sărbătoare își are specificul său. În cazul de față, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului înseamnă renunțarea la viața care aici pe pământ este în umbra morții după căderea lui Adam. Deci Maica Domnului a renunțat la această viață în umbra morții pentru a câștiga viața sub lumina îndumnezeirii. 

Intrarea în Biserică: Mariam, fetița de 3 ani, a intrat singură în Templu

Deci Maica Domnului asta a făcut și gândiți-vă că era vorba de o fetiță de 3 ani și mai ales spune istoria că ea s-a dus de la sine – la vârsta de 3 ani a urcat treptele de la sine să intre în Templu – nu a trebuit să fie atrasă, să fie momită chiar dacă erau acolo niște fete, niște fecioare care în caz că Maica Domnului nu ar fi dorit, (ele) să o aducă pe Mariam în Templu.  

Dar Maica Domnului fiind plină de har, fiind desăvârșită, s-a dus singură în Templu, atrasă de harul lui Dumnezeu. Deci Maica Domnului a renunțat la copilăria ei, a renunțat la nimicurile vieții acesteia pentru a câștiga totul, pentru a-L câștiga pe Dumnezeu, pentru a câștiga perfecțiunea, cum spuneam.

Darul de la începutul mântuirii

Acest lucru, renunțarea la cele pământești pentru cele cerești, se vede cum spuneam și în faptul că Postul Nașterii Domnului începe cu oferirea de către omenire ca dar, a Maicii Domnului, a Fecioarei curate, a Mariei, către Dumnezeu, în Templu, adică în casa Templului, în Sfânta Sfintelor care este preînchipuirea altarului ceresc și se termină cu oferirea în dar de către Dumnezeire a Fiului Celui Preacurat pe pământ către noi, către oameni, în casa oamenilor unde pe El Îl așteaptă alt altar – altarul pământesc care este Crucea. 

Deci vedem că dacă Postul începe cu ofranda, cu darul oamenilor către Dumnezeu, al omenirii către Dumnezeu, se termină cu darul Dumnezeirii, cu răspunsul la darul oamenilor, care este Însuși Dumnezeu, Fiul Său.

Bineînțeles, dacă în primul caz rezultatul este viața – adică îndumnezeirea – în al doilea caz, rezultatul este moartea – adică crucea, datorită faptului că omul este o ființă căzută, distorsionată, adică o ființă plină de ură. 

Deci asta este o semnificație tainică a Postului Nașterii Domnului.

Maica Domnului – un model prin excelență pentru îndumnezeire

Acum, ceea ce este foarte interesant atunci este că Maica Domnului era atunci – și bineînțeles și este și acum și mai ales acum este mai presus de toată zidirea în urcușul său către Dumnezeu – era izolată de toate cele ce trag în jos, de cele ce puteau să o distragă de la singura țintă adevărată a fiecăruia dintre noi care este cum spuneam îndumnezeirea. 

Bineînțeles că noi astăzi suntem foarte departe de acest comportament adică Maica Domnului a fost zăvorâtă, a fost o super-ascetă, da… și noi astăzi dorim să ne expunem la tot felul de centrii de plăcere, la tot felul de știri, la tot felul de senzații astfel încât să ne găsim fericirea.

Bineînțeles că fericirea, îndumnezeirea nu ne-o găsim în acești centri pământești de atracție, ci din contră: în evitarea acestor centri după cum vedem în cazul Maicii Domnului care singură trăia în Sfânta Sfintelor. 

Mai ales gândiți-vă că acest lucru a rânduit pronia, purtarea de grijă a lui Dumnezeu cu Maica Domnului care a fost plină de har. Deci a fost persoana perfectă. Cu atât mai mult în cazul nostru. 

Cel mai înalt exemplu de asceză; Intrarea în biserică a Maicii Domnului

Și un alt lucru ca să îl lămurim, mare atenție, când spunem că Maica Domnului a fost persoana perfectă, fraților, înseamnă că a fost cea mai isihastă, ascetă din lume, cea mai desăvârșită sfântă. Deci să nu vă imaginați că a fost o fetiță care nu știa multe, adică nu cunoștea și așa mai departe, din contră. Luminarea minții sale și cunoștința sa depășea și depășește cu mult tot ceea ce ne putem noi imagina despre acest lucru. 

Izolarea de lume și de centrii de plăcere

Cu toată această super-cunoștință, cu tot acest plan existențial deasupra oricărui lucru pe care ni-l putem imagina, cu toate acestea Maica Domnului s-a izolat. Și mai ales din cauza acestei gnoze, a acestei cunoașteri, Maica Domnului s-a izolat de această lume după cum cineva se izolează în clipa în care se maturizează, de jucăriile copilăriei. Bineînțeles, dacă să maturizează omul respectiv. Pentru că astăzi suntem o societate de imaturi datorită faptului că există foarte foarte multă plăcere în societatea noastră. 

Asceza are ca scop desăvârșirea

Deci Maica Domnului în Sfânta Sfintelor datorită ascezei sale a ajuns să-și desăvârșească starea sa fără de păcat. Pentru că Maica Domnului trebuie să știți că nu a avut niciun păcat, nu a păcătuit niciodată nici măcar cu gândul.

Ei, lipsa oricărui păcat, oricărei plăceri păcătoase ca rod al ascezei sale în Sfânta Sfintelor și a întregi vieți ale sale – deci lipsa oricărei distorsiuni, oricărei fisuri, oricărei slăbiri existențiale  a permis puterii dumnezeirii să se manifeste plenar, adică în toată forța ei, prin fecioară și să se nască din Aceasta, împletindu-se cu oamenii adică cu persoana Maicii Domnului. Și prin Ea, noi toți, cu zidirea și cu spațiul și cu timpul. Deci pentru prima dată Dumnezeu intră sub timp, da?

Dragostea Maicii Domnului

A intrat sub timp și S-a sălășluit între noi, deci am putut să Îl vedem și asta a fost un lucru fenomenal pentru că Dumnezeu de fapt a făcut o metanie de la cer la pământ, nu?… Dându-ne posibilitatea să Îl scuipăm bineînțeles în cap, ocazie pe care desigur noi nu am ratat-o. 

Domnul însă a răbdat toate, a coborât pe pământ pentru dragostea noastră și mai ales pentru dragostea Fecioarei, pentru dragostea Maicii Domnului care (Maica Domnului) s-a suit la cer ca să Îl tragă de acolo bineînțeles tot cu ajutorul Său. 

După cum vedem în Vechiul Testament, împăratul Iezechia, când a fost atacat Ierusalimul și era (pus) într-o situație critică de către foarte mândrii și hulitorii cotropitori, în clipa respectivă împăratul Iezechia în disperare de cauză își ridică mâna către cer și spune „Doamne, cu mâna aceasta care nu s-a ridicat asupra niciunui om, te implor, te rog, coboară și ne mântuiește pe noi!” 

Bineînțeles, Dumnezeu S-a coborât și a mântuit, dar era vorba de o mântuire în principal trupească, prin nu știu dacă știți, minunea care s-a întâmplat atunci: în fața porților Ierusalimului a venit un înger și a distrus mai mult de 150 de mii de soldați asirieni. 

Rugăciunea Maicii Domnului

Eh, în același mod sau mai presus de acest mod spune Sfântul Grigorie Palama că Maica Domnului a spus la fel ca și împăratul Iezechia. A spus: „Doamne, cu mintea aceasta care nu s-a ridicat asupra niciunui om, cu mintea aceasta care nu a primit nimic pământesc în ea, te rog, te implor, vino, coboară și mântuiește-ne pe noi!”. 

Dar bineînțeles în acest caz e vorba de mântuirea adevărată, mântuirea duhovnicească, mântuirea întregii personalități a omului.

După cum am spus Maica Domnului a stat în Sfânta Sfintelor adică în cămara, în sala unde înainte de robia babilonică era Chivotul Legii. Nu știu dacă știți, pentru că Ea însăși trebuia să devină Chivot al Legii celei Noi, trebuia să devină cămara, odaia însuflețită în care urma să se sălășluiască Domnul adică Dătătorul Legii.

Deci este după cum vedeți o înduhovnicire a Legii celei Vechi prin Maica Domnului, prin Fecioară. Adică prin cineva care este curat, străin de orice plăcere păcătoasă, plăcere trupească, da.

Exemplul suprem pentru conduita umană

Pentru că Dumnezeu locuiește în Lumina cea neapropiată după cum spune Sfânta Scriptură cuvenit bineînțeles era ca și Maica Sa să nu fie văzută în perioada sa de pregătire pentru naștere, pentru nașterea lui Dumnezeu Cel care locuiește în această Lumină, cum spuneam.

În perioada în care se pregătea Maria să devină Maica Domnului. După cum vedeți, Dumnezeu ca să-Și păstreze, dacă doriți, curăția Sa, cu toate că bineînțeles Dumnezeu nu are nevoie de așa ceva, dar face acest lucru ca să ne arate nouă exemplul, să ne dea nouă exemplu, ne arată că trebuie să ne separăm de lume, să ne ne separăm de mâzga grijilor, să ne separăm de această avalanșă a informațiilor pentru a ne menține mintea curată, a ne lumina mintea de harul cunoștinței dumnezeiești. Pentru că harul întâi de toate este cunoștință iubitoare. Deci acesta este încă un motiv pentru care Maica Domnului a stat în Sfânta Sfintelor.

Bineînțeles la fel și noi trebuie să ne pregătim pe cât posibil să Îl naștem pe Dumnezeu în inimile noastre, bineînțeles nu prin unirea firilor cum numai Maica Domnului putea să facă așa ceva…

Importanța ascezei. Iubirea

Desigur că Maica Domnului a fost o minune care va fi irepetabilă în toată istoria omenirii, nu s-a întâmplat nici înainte și nici după nu se va mai întâmpla, ci noi trebuie să Îl naștem pe Dumnezeu în ieslea inimii noastre după cum există expresia foarte cunoscută. Bineînțeles fiecare dintre noi după asceza noastră, după cât ne putem strădui. Bineînțeles că această asceză este dată trebuie să știți de intensitatea iubirii noastre de Dumnezeu, de cât de mult Îl iubim pe Dumnezeu și de povățuirea duhovnicească pe care o avem. 

Deci trebuie să avem grijă să avem povățuitori duhovnicești și să ne creștem zelul, să nu uităm să Îl iubim pe Dumnezeu pentru că societatea în care trăim este o societate care ne împinge înspre a uita să iubim. Nu trebuie să uităm niciodată să iubim!

În clipa în care ne străduim să ne curățim, să ne pregătim această iesle astfel încât să Îl naștem pe Dumnezeu înăuntrul nostru, în clipa respectivă Dumnezeu va veni și ne va lumina cu harul Său toată existența noastră și astfel ne vom găsi fericirea. 

Despre Post – înduhovnicire, mulțumire, rugăciune

Dacă Maica Domnului s-a hrănit în Sfânta Sfintelor cu hrană îngerească, netrupească, înțelegătoare, noi bineînțeles care suntem mult mai trupești să încercăm măcar să ne înduhovnicim puțin hrana, adică să ținem Postul care e rânduit – Postul Nașterii Domnului și bineînțeles și celelalte posturi. 

Dincolo de a ne înduhovnici hrana și ținând post adică abținându-ne de la carne și de la celelalte, dar și mâncând cu mulțumire. Deci înduhovnicirea vine și din abținerea de calitate – anumite feluri de mâncare, dar și de oarecare cantitate și dincolo de asta cu mulțumire și cu rugăciune.

Dacă putem și dacă dorim să ne ridicăm pe un plan superior, mai duhovnicesc atunci ne vom hrăni și cu cuvintele Sfinților Părinți. Să nu uităm că cele ce hrănesc sufletul sunt adevărata hrană, citirea e o adevărată hrană! Noi însă fiind trupești avem nevoie bineînțeles și de hrană trupească. Cu cât mai trupești suntem cu atât mai multă hrană trupească avem nevoie.

Dacă vrem să urcăm și mai mult pe scara duhovniciei, pe un plan și mai duhovnicesc decât citirea este rugăciunea care este vorbirea minții cu Dumnezeu. Bineînțeles că și în cazul rugăciunii avem diferite stadii. Eh, aici avem în cazul marilor rugători, exemple fenomenale în istorie. 

Exemple de rugători

Sfânta Maria Egipteanca și Sfântul Paisie cel Mare

De exemplu, dincolo de Maica Domnului o vedem pe Sfânta Maria Egipteanca – care cu trei pâini de secară, dacă nu mă înșel, sau de orz, a stat, a trăit nu știu câți zeci de ani în deșert. Și în clipa în care a venit Sfântul Zosima ea nu era hămesită. Din contră, ea era cea care din punct de vedere duhovnicesc îl domina pe Sfântul Zosima și când Sfântul Zosima i-a adus mâncare, a întrebat-o dacă a mâncat ceva, ea a spus nu, nu există nimic în deșert. Și când Sfântul Zosima i-a dat o întreagă porție de mâncare ea a luat doar trei boabe, doar trei semințe și a spus că destul îmi sunt acestea cu harul lui Dumnezeu. 

La fel și pe Sfântul Paisie cel Mare care nu știu dacă știți trăia numai cu Sfânta Împărtășanie. 

Toți aceștia ajungeau la astfel de performanțe nu pentru că vânau aceste performanțe, ci pentru că se hrăneau cu harul lui Dumnezeu, prin rugăciune și prin Tainele Bisericii.

Trebuie să știți că până astăzi sunt sfinți care au ajuns la un astfel de grad înalt de înduhovnicire nu numai în vechime.

Sfinți contemporani. Un exemplu relatat de Sfântul Paisie

Țin minte o întâmplare cu Sfântul Paisie care îmi povestea că în Postul Paștelui, la sfârșitul acestuia, după Privegherea de Florii, s-a dus dimineața în bucătărie și mijeau primele raze de lumină în bucătăria sfântului, acolo la chilie la el și într-un colț a văzut că licăreau doi ochi. Și a crezut că este motanul Mahmud – Sfântul Paisie dădea nume, niște nume așa foarte drăgălașe. Și văzând ochii care licăreau într-un colț al bucătăriei, crezând că este motanul – „măi, Mahmud, nu ți-e rușine, ai dat buzna în bucătărie? Pleacă de aici!”. 

Și în clipa respectivă din direcția ochilor se aude o voce stinsă care i-a spus, sfântul i-a spus „părinte Paisie, dă-mi ceva de mâncare te rog frumos că de la începutul Postului n-am pus nimic în gură”. Deci omul trăise aproape 40 de zile fără să mănânce absolut nimic!

Eh, și Sfântul Paisie, țin minte că spunea „este vorba de cineva pe care îl cunoașteți și voi, știți și voi cine este, dar nu spun cine e ca să nu-i fac pagubă”. Da…

Cunoscând aceste exemple, să ne cunoaștem neputința noastră, însă să cunoaștem și nevoia de a urma aceste exemple. Trebuie să intrăm și noi în Biserică pentru a-L naște pe Hristos în inimile noastre. 

Să ne ajute Maica Domnului, să avem Crăciun fericit!

Vă rog să mă iertați!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!  

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!