Cu drag și bucurie, vă aducem articolul de astăzi care cuprinde în primul rând comentariile pe care ni le-ați scris la materialele publicate în această săptămână pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte. Cu darul Maicii Domnului, am răspuns întrebărilor voastre.
Ca și până acum, editarea textelor a fost realizată în mică măsură doar pentru cursivitatea lecturii. Intenția mesajelor a fost păstrată în întregime.
Vă mulțumim frumos pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Iese de tot. Lupta se duce prin ispitire la nivel de gând.
După cum căutăm un medic bun la fel căutăm un duhovnic bun: întrebăm în stânga și în dreapta cine este un duhovnic bun. Vorbim mai întâi, tatonăm terenul, culegem referințe – nu ne aruncăm cu capul înainte. Vedem cum sunt roadele lui. Mai presus de toate acestea, ne rugăm Domnului să ni-l dea.
Imaginația este foarte periculoasă pentru că este poarta de intrare a demonilor. „Escape”, „escape” însă unde? Nu cumva într-un iad mai crunt decât cel pe care-l trăim? Și iarăși mă întorc și zic: Hristos – singurul real cu adevărat – este salvarea noastră. E nevoie de program duhovnicesc constant pentru a ne uni cu realitatea, pentru a ne îndumnezei.
Da, se poate numi artă, în sensul în care am definit-o în clip. Pentru un montaj video cu o priveghere athonită vezi aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/06/13/eroii-cerului-montaj-video-de-la-privegherea-inaltarii-domnului/. Scopul clopoțeilor de la cățuie și de la cădelniță (care pot fi de diferite mărimi și calitate) este (și) acela de a atrage atenția, de a trezi. În Sf. Munte, frunzele sunt frunze de dafin. Da, sunt foarte frumoase și miros frumos.
Nu, nu l-a pălmuit și nici nu a stat în închisoare. Desigur însă că o să găsești „varianta cu pălmuirea” peste tot, pentru că aceasta a difuzat din apus în sinaxarele ortodoxe. E nevoie de studiu (istoria documentelor, paleografie) pentru a ști adevărul. Sf. Nicolae a fost în închisoare, însă nu datorită faptului că l-a pălmuit pe Arie, ci datorită persecuțiilor. Mulți dintre cei care erau închiși cu el au devenit mucenici, Sfântul însă a scăpat. La destui ani după aceea a avut loc Sinodul I ecumenic. Când am spus că „nu a stat în închisoare” m-am referit la faptul că nu a stat în închisoare datorită palmei date lui Arie. Iertare că nu am fost foarte clar. Desigur, că acum nu (in)validez poziția examinatorilor – nu am expertiza. Exprim doar adevărul istoric, bazat pe cele mai vechi manuscrise ale vieții Sf. Nicolae.
Să continui, să continui pe acest drum. Chiar acest articol ne arată cât de nesincer poate să fie jurnalismul uneori. Dincolo de asta, chiar dacă ar fi sincer, noi oamenii suntem limitați și păcătoși pe când Dumnezeu este perfect și iubitor.
Să facem, totuși, rugăciune. Mai ales atunci să facem rugăciune pentru că această rugăciune are mai mare valoare în fața lui Dumnezeu – chiar dacă noi nu simțim asta. Această rugăciune cu durere și cu nesimțire, înduioșează pe Dumnezeu pentru că rugăciunea harică este… harică, adică Duhul Sfânt se roagă în noi cu suspine negrăite. Dumnezeu apreciază mai mult când noi, prin efortul nostru, încercăm să facem ceva.
„A se tulbura în Hristos”: când ne tulburăm atunci când ne gândim la iubirea lui Hristos, la prezența Sa iubitoare. De exemplu: îmi vine să mă îmbăt precum o stivă de porci și sunt absolut hotărât să fac asta „că nu mă vede nimeni”. Gândindu-mă, însă, la iubirea lui Hristos, mă tulbur. Deci n-o să fac asta. Îmi vine să toc mărunt și să fac cu ou și cu oțet pe aproapele meu „pentru un motiv bine întemeiat”. Mă gândesc, însă, la prezența iubitoare a lui Hristos și inima mi se strânge. Deci n-o să fac asta.
Da, putem înțelege că ei își folosesc talentul în cele pământești, în imanent. Talentul popoarelor ortodoxe care este același – poate chiar mai mare – este folosit în cele cerești, în transcendent, și din cauza aceasta acest talent crește cu mult mai mult, chiar dacă nu este vizibil pe plan trupesc.
Așa este, soluția la toate este Dumnezeu. Relația iubitoare cu El. Roagă-L pe Acesta să-ți dea iubirea Lui cea atotputernică.
Nu este destul. Este nevoie de credință și fapte bune. Aici intră rugăciune, milostenie, post etc. – ca să te menții, însă, pe acest drum ai nevoie de călăuzire duhovnicească, de un duhovnic.
Sfârșitul lumii pentru tine este atunci când vei muri. Ceea ce spui este o ispită comună, un gând diavolesc ca să ne abată de la prezent, pentru că numai prezentul este mântuitor în sensul că numai concentrându-ne pe prezent avem trezvia necesară pentru a putea scăpa de păcat – adică de condiționările, de distorsiunile existențiale de care suferim. Dacă vrei ceva bazat pe Sfinții Părinți pe tema asta, vezi https://www.chilieathonita.ro/2021/08/01/666-o-analiza-ortodoxa-bazata-pe-sf-parinti-a-p-teologos/
Spune și Sf. Ioan Scărarul și Sf. Ioan Hrisostom că „destul este bărbaților să aibă soțiile lor” (desigur că și reversul este valabil) – asta pentru că nu este o altă spiritualitate monahală și o alta laică. Pe de altă parte, însă, tot Sf. Ioan Scărarul spune că „nebunește este a încerca a face faptele sfinților din prima, a urca toate scările treptei dintr-o singură săritură”. De exemplu, în textul de mai sus, încearcă cu cele mai simple și concentrează-te, una câte una, și vei vedea că în timp te va ajuta Domnul și vei izbândi.
Cam tot acolo sunt. Însă gelozia este când dorești fericirea dintr-o relație de iubire la care nu poți să accezi, în timp ce invidia este atunci când dorești să ai virtuțile reale sau părute ale celuilalt – nu e vorba de o relație.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Eu am văzut pe filmari în Grecia ca preotii în Vinerea sau în Sâmbătă mare arunca cu frunze prin biserica peste oameni. Ce înseamnă asta, părinte? De exemplu, în România, este obiceiul frumos ca oamenii și preoții sa se îmbrace în negru în săptămâna Mare, dar în Grecia am văzut ca poarta haine colorate. E mai frumos în negru, pentru a arata moartea lui Hristos…și eu am participat la slujbe manastiresti fără lunina electrica și sunt intr-adevar…foarte intime, te fac sa te interiorizezi…
În Sâmbăta Mare, după tipic, se serbează Vecernia Învierii. Din cauza asta se aruncă cu frunze pe jos. Ceea ce oamenii cred că e „Învierea” (adică la 12 în noaptea din spre sâmbătă spre duminică) este de fapt Utrenia Învierii, urmată de Ceasuri și Sf. Liturghie.