Taine ale Bibliei legate de Nașterea lui Dumnezeu pe pământ – părintele Teologos

Chiar dacă am citit de mai multe ori pericopele evanghelice legate de Nașterea lui Dumnezeu pe acest pământ, este posibil ca să ne fi scăpat anumite detalii din acestea și, dincolo de asta, să nu ne fi gândit până la capăt ce importanță au aceste pericope pentru noi. Vizionați un cuvânt ce analizează aceste evanghelii, concentrându-se pe relația timpurilor acelea cu cotidianul pe care îl trăim.

Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin. 

Astăzi o să vă vorbesc puțin despre Nașterea Domnului, dar ca de obicei nu o să vorbesc despre lucruri cunoscute, ci despre lucrurile mai puțin cunoscute sau dintr-o perspectivă a Sfinților Părinți, care din păcate, astăzi nu prea se găsește în cotidian.

Singura noutate din istorie: Dumnezeu

Întâi de toate, trebuie să știți că Nașterea Domnului a fost singurul lucru total nou din istorie, pentru că până în clipa respectivă, după cum spune și Eclesiastul, aceleași lucruri au fost în continuu „deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune” – cum spune în Vechiul Testament și dacă spunea cineva „iată, un lucru nou!”, lucrul respectiv era în vremurile de demult și s-a pierdut amintirea. De ce? Pentru că înțelegerea oamenilor și modul de gândire al lor era același și din cauza asta bineînțeles că niciodată nu poate să apară ceva nou. 

Singurul lucru nou, cum spuneam, din istorie, punctul zero în istorie a fost întruparea lui Dumnezeu Cuvântul. Adică Dumnezeu cel total transcendent, cel total dincolo de orice înțelegere, de orice formă de materie, de orice putere de cuprindere a oamenilor, dintr-o dată a devenit un mic copil, a devenit materie.

Dumnezeu Cuvântul s-a făcut Trup

Din cauza asta spune Sfântul Ioan Teologul „și Cuvântul s-a făcut Trup”. Deci Dumnezeu din cauza asta iubirii noastre pentru El sau mai bine zis din cauza iubirii Lui față de noi, S-a făcut trup. Deci a depășit toată această distanță imensă dintre El ca și Cuvânt cu totul și cu totul imaterial, transcendent (și) S-a făcut carne, da, s-a făcut trup. 

Pentru că Sfântul Ioan Teologul vorbește acolo de „sarka” care înseamnă „carne”. 

Carnea după cum știm este sediul păcatului, nu pentru că ea este păcat în sineși, ci datorită faptului că este principalul centru de plăcere pentru noi, principalul centru de atracție pentru noi, (dar) și pentru că suntem uniți cu carnea, avem trup. 

Din cauza asta Dumnezeu, cum spuneam, a depășit toată această distanță între Cuvântul cel total imaterial și carne ca sediu al păcatului, materie.

Maica Domnului – Cea care L-a determinat pe Dumnezeu să intre sub timp

Am spus că din cauza iubirii noastre față de El. Ca să fim foarte drepți,  a fost doar o singură persoană care L-a iubit pe Dumnezeu așa cum ar fi trebuit să-L iubească și aceasta a fost Maica Domnului. 

Spun Sfinții Părinți că Dumnezeu, trei lucruri nu putea să le facă „mai” perfecte: întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, fericirea Raiului și Maica Domnului. 

Maica Domnului a avut o minte atât de curată, o frumusețe atât de înaltă, o perfecțiune așa de completă încât cu această frumusețe și perfecțiune  a Ei a reușit să Îl atragă pe Dumnezeu pe pământ și să Îl facă om, să Îl facă Fiul Ei. 

Aceasta era profețit în Vechiul Testament, dar datorită faptului că oamenii erau foarte grosieri, nu puteau să înțeleagă toate aceste lucruri și așteptau un Mesia politic, dar nu-și puteau imagina că acest Mesia politic este tocmai Yahve, tocmai Dumnezeu Cel de necuprins, Cel total transcendent, care depășea absolut orice. 

Și în această așteptare a poporului ales, evreu, apare Maica Domnului și Aceasta reușește să Îl determine pe Dumnezeu să se întrupeze. Deci Dumnezeu a spus că da, aceasta este clipa în care Mă voi întrupa, aceasta este clipa în care mă voi împleti cu timpul, voi intra sub timp, voi intra în istorie. 

Îngerii L-au văzut pentru prima dată pe Dumnezeu 

Și pentru prima dată apare Dumnezeu întrupat și din cauza asta la Nașterea Domnului apare o mulțime de îngeri acolo, cetele îngerești care se buluceau. De ce? Pentru că pentru prima dată, cum spuneam, Îl văd pe Dumnezeu. Îngerii știau, bineînțeles de existența lui Dumnezeu, dar niciodată nu au putut să Îl vadă, pentru că Dumnezeu era dincolo de orice, inclusiv de continuumul spațiu-timp, dincolo de capacitatea de concepere a minților îngerești. 

Și dintr-o dată, Îl văd un prunc mic, înfășurat în scutece, într-o iesle. Și de aceea au fost atât de minunați, atât de surprinși, atât de bucuroși au fost sfinții îngeri că începeau să strige „slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. A fost o bucurie imensă în tot universul. 

Care este bucuria îngerilor?

Pentru că trebuie să știți că tot acest univers este plin de îngeri, plin de minți, plin de ființe noetice și acești îngeri se uită la noi ca la arenă cosmică, încercând să ne ajute să devenim mai buni. Și în clipa în care unul dintre noi, luptându-ne ca niște gladiatori, încercăm să devenim mai buni și reușim să devenim mai buni, în clipa respectivă se naște o bucurie în cer mai mare decât bucuria pe care, să spun așa, tribunele o au la un stadion sau în clipa în care un atlet câștigă medalia de aur la Jocurile Olimpice. O bucurie imensă. 

Deci din cauza asta, fraților, trebuie să ne luptăm să devenim mai buni pentru că este victoria noastră împotriva morții, victoria noastră pentru bucuria întregului cosmos. 

Incursiune în Sfânta Scriptură, despre Nașterea lui Dumnezeu

Revenind la Nașterea Domnului și la Maica Domnului, am spus că Mântuitorul s-a născut într-o iesle, după cum știți. De ce? 

Pentru că așa rânduit pronia lui Dumnezeu… am în față Sfânta Scriptură, spune:

„În zilele acelea, a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea”.

Deci e vorba de un recensământ, de o înregimentare globală, de un gest de forță, provenit foarte probabil din mândria Cezarului August. 

Trebuie să știți că pe el nu-l chema August. August era porecla lui. Pe el îl chema Gaius Octavianus, însă Sfântul Apostol și Evanghelist Luca amintește că e vorba de Cezarul August pentru că Augustus înseamnă îndumnezeitul. Deci Cezarul își asigura sieși titlul de Dumnezeu. Deci Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, un geniu al vremii sale, face o foarte fină atenționare că dacă Cezarul se credea pe sine Dumnezeu atunci o să apară Dumnezeu cel adevărat pe pământ. 

Și deci în clipa în care dumnezeul pământesc, Cezarul din vremea respectivă, împăratul din vremea respectivă (pentru că și Cezar este tot o poreclă) a încercat să-și înregimenteze toți supușii, atunci apare Dumnezeu cel adevărat. 

Betleem, Casa Pâinii, casa lui Dumnezeu

Toți mergeau să se înscrie după cum spune Evanghelia – „fiecare în cetatea sa și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numește Betleem”

Adică Casa Pâinii, da. Mântuitorul se naște în Casa Pâinii pentru că El este Pâinea cea adevărată, adică Hrana noastră cea e toate zilele. Deci noi ar trebui să ne hrănim cu Dumnezeu, lucru pe care nu-l facem și din cauza asta suntem înfometați, la ora asta suntem subnutriți. 

„în cetatea lui David care se numește Betleem pentru că era și el din casa și din neamul lui David”

A ajuns el la profețiile care spun că Mesia va veni din casa lui David.

„ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată”.

Să reconstituim ce s-a întâmplat

Deci Maica Domnului era însărcinată și nota bene – Maica Domnului era foarte foarte tânără, era în jur de 16 ani. Pe când Sfântul și Dreptul Iosif era un om foarte bătrân, unii spun în jur de 80 de ani. Nu ști exact vârsta, dar în orice caz, acolo era. 

Deci gândiți-vă, apare în Betleem care până astăzi este un sat, mai ales pe vremea respectivă era vorba de un sat de nu știu câte zeci de familii, sute de oameni, apare dintr-o dată un cuplu dacă vreți să spun așa, măreț prin caraghiosul lui. Un bătrân împreună cu o fetiță care gândiți-vă, fetița respectivă era și logodnica lui și fetița era însărcinată. Deci astăzi pot să circule tot felul de observații răutăcioase la adresa acestui cuplu, darămite pe vremea respectivă. 

Ei apar în Betleem, în acest sat de vreo câteva sute, cel mult, de persoane. Da, dar datorită recensământului și datorită faptului că acolo era cetatea lui David, în Betleem, Casa Pâinii, satul respectiv era suprapopulat pentru că David fiind un mare vasileu, un mare rege din istoria poporului ales, a avut o casă foarte numeroasă, a avut foarte mulți descendenți. Deci satul Betleem era supraaglomerat și deci toate casele erau pline de vizitatori care veneau să se înscrie, să se noteze în recensământ.

În căutarea unei locuințe, ca Maria să nască

Hanurile în vremea respectivă, nu știu dacă știți, erau de fapt niște case mai mari în care cineva mai avut mai avea vreo două, trei camere în plus și găzduia contra-cost bineînțeles pe vizitatori. Deci imaginați-vă că Sfântul Iosif și cu Maica Domnului erau într-o astfel de situație, toate (hanurile) erau pline și nimeni – Dumnezeu a făcut astfel încât să se arate libertatea umană – nu s-a sinchisit de Maica Domnului ca să nască. 

Deci Ea era însărcinată, era gata să nască și nimănui nu i-a fost milă să îi dea un colț undeva într-o cameră, pătură, pe jos, undeva să nască Maica Domnului. 

Dumnezeu a făcut asta în mod intenționat ca să vedem că Mântuitorul a fost luptat,  a fost respins încă de la nașterea Sa. Și ca să se vadă prin venirea Sa în lume ca Lumină, să se vadă întunericul lipsei de iubire a noastră. 

Peștera

Bineînțeles, într-un final, Maica Domnului și cu Sfântul Iosif își găsesc refugiul într-o peșteră care servea pe post de staul și acolo Maica Domnului naște pe Dumnezeul cel de necuprins, pe Dumnezeul Cuvântul cel total imaterial și transcendent, Îl naște și Acesta devine om. 

Pentru prima dată în istoria omenirii, Dumnezeu intră sub timp și devine om, deci se întâmplă unirea firilor – firea dumnezeiască și firea omenească – și apare pentru prima dată („theantropos” în greacă) deci Dumnezeul-om.

Ieslea și semnificația ei

Ceea ce este foarte interesant aici este faptul că Maica Domnului Îl înfășoară în scutece pe Mântuitorul și Îl pune în iesle. De ce Îl pune în iesle, pentru că în mod normal ar fi trebuit să Îl țină în brațe?

Maica Domnului fiind profet, fiind plină de harisme, Cea plină de Daruri – „keharitomeni” (în greacă) – știa că Mântuitorul dacă nu ar fi fost pus în ieslea animalelor, adică să fie acoperit de către răsuflarea caldă a animalelor și bineînțeles învelit în paie, dincolo de scutecele pe care le avea, Mântuitorul ar fi murit. Deci frigul din noaptea respectivă, pentru că Mântuitorul S-a născut noaptea, frigul era atât de mare încât Mântuitorul dacă nu stătea în iesle și nu era acoperit de răsuflarea caldă a animalelor din staulul respectiv, Mântuitorul ar fi murit. 

Asta ca să se împlinească o profeție la profeții Vechiului Testament care spun că „boul și măgarul au cunoscut ieslea Stăpânului lor, dar tu nu M-ai cunoscut pe Mine, Israele”. Înțelegeți?

Deci Mântuitorul a fost de la început luptat, după cum am văzut, și de la început a avut asceză. 

O confirmare contemporană

Și eu cunosc pe cineva în Sfântul Munte care a vrut să afle cum a fost în noaptea de Crăciun și așa a rânduit bunul Dumnezeu că l-au pus pe respectivul paznic de noapte – pentru că în mănăstirea respectivă în fiecare zi este cineva paznic de noapte, prin rotație. Și cu pronia lui Dumnezeu fără să ceară fratele respectiv, a devenit paznic de noapte și în noaptea de Crăciun a fost atât de frig că respectivul și-a pus toate hainele pe care le avea și nu a rezistat în frigul din noaptea de Crăciun. Și atunci, fratele respectiv a avut descoperire de la Dumnezeu: i-a spus că așa a fost în noaptea de Crăciun. 

Deci încă de la început, Mântuitorul a avut o asceză cruntă, trebuie să știți, ca Dumnezeu și om adevărat și perfect. Deci toate fazele astea cu căsuțe și cu mielușei și așa mai departe nu au existat. 

Nașterea lui Dumnezeu pe pământ

Trebuie să știți că Mântuitorul S-a născut într-o peșteră. Bineînțeles că astăzi, dacă o să mergeți la Betleem o să vedeți că acolo este aranjat, este puțin altfel, dar se vede încă foarte puțin din caracterul ascetic foarte accentuat al locului.

După care spune în Sfânta Scriptură 

„și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut”

„Cel Unul-Născut” este o traducere care e foarte dificil de făcut – „prototokos” este în textul original, în greacă. „Cel întâi născut” înseamnă că era afierosit Domnului, era vorba de Sfântul Domnului. În legea mozaică, totdeauna, partea lui Dumnezeu era întâiul-născut, cel care se năștea întâi de toate. 

Fecioria Maicii Domnului

Și spune după asta, Maica Domnului cum spuneam L-a înfășurat și L-a pus în iesle. Deci trebuie să știm că Maica Domnului nu a avut ca și Fecioară perfectă, durerile nașterii, pentru că ea nefiind atinsă de păcat, fiind perfectă, fiind Fecioară, Mântuitorul S-a născut păstrând-o Fecioară înainte de naștere, în timpul nașterii și după naștere. Și de fapt, Maica Domnului s-a trezit cu Mântuitorul în brațe și după aceea L-a pus în iesle cu toată gingășia și cu toată noblețea și cu toată măreția.

Nu este vorba de faptul că Maica Domnului a avut chinurile nașterii și așa mai departe chiar dacă anumiți scriitori bisericești amintesc la un moment dat – de fapt, într-un singur loc se amintește – aceștia nu sunt primiți  de către Biserică. 

Deci cum spuneam, Maica Domnului a născut fără niciun fel de stricăciune pentru că spun iarăși Sfinții Părinți, Sfântul Grigorie Palama, de exemplu, spun: cum a putut să vină în lume restauratorul lumii, stricând fecioria Maica Domnului, stricând ceva. Și mai ales Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că în clipa în care Cel Fecior se naște din Fecioară nu a stricat legăturile fecioriei, ci din contră, le-a întărit. 

Hristos Dumnezeu Se naște în afara civilizației

Dar să mergem puțin mai departe….

„L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei”.

Am vorbit și de acest lucru. Deci Mântuitorul se naște în afara acestei civilizații pentru că civilizația noastră L-a respins și Îl respinge în continuare.

Nu care cumva să credeți că în istorie a existat vreodată un stat creștin. Nu a existat așa ceva. Sfântul Sofronie de la Essex spune că toată istoria creștinismului este de fapt o istorie de luptă de 2000 de ani împotriva lui Hristos și a Evangheliei Sale. Să ne fie și puțin rușine pe tema asta. Și ca primă dovadă a acestei lupte împotriva lui Dumnezeu că a venit să ne mântuiască din iubirea Sa este faptul că El s-a născut, cum spuneam, în afara lumii, în iesle. 

Păstorii și menirea lor

„Și în ținutul acela (spune în Sfânta Scriptură) erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.” 

Deci vedem că iarăși este vorba de asceză. Deci păstorii în loc să doarmă, în loc să se ghiftuiască, în loc să facă alte păcate, că e și rușine a le spune, vedem că păstorii au o formă de asceză, sunt asceți. Adică nu numai că sunt treji noaptea, adică fac priveghere, ci mai ales stau de strajă.

După cum fiecare dintre noi trebuie să fim păstori bineînțeles nu ai oilor – da, sigur și asta în funcție de fiecare ce meserie are – ci e vorba de păstorii gândurilor noastre. Adică trebuie să stăm de strajă la poarta minții astfel încât să păzim mintea să nu fure cineva gândurile, adică să nu ne fure vrăjmașul gândurile. 

Și în clipa în care ne păzim mintea în noaptea vieții acesteia, în clipa respectivă o să vină îngeri din cer și o să ne spună că S-a născut Hristos, S-a născut Dumnezeu în ieslea inimilor noastre. 

Îngerii au venit la păstori. Slava lui Dumnezeu

După cum atunci a fost această preînchipuire, că au venit îngeri din cer. Trebuie să știți că îngeri, „anghelos” înseamnă „trimis”, „vestitor”. „Anghelia” în limba greacă înseamnă veste, știre, înștiințare.

Deci este vorba de un vestitor, deci un tip de minte care le-a spus:

„și iată îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor”. 

Ce înseamnă Slava Domnului? 

Înseamnă Lumina necreată a lui Dumnezeu, forma prin care Dumnezeu se manifestă prin excelență în lumea sensibilă. 

Pentru că Dumnezeu este cum spuneam total inteligibil. 

„și Slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s-au înfricoșat cu frică mare”.

Adică, ce înseamnă „cu frică mare”? Frica este darul natural pe care mintea îl are de la Dumnezeu în clipa în care simte un pericol și bineînțeles că pericolul adevărat este pericolul despărțirii de Dumnezeu. 

Deci în clipa în care au văzut acest înger, neștiind ce se întâmplă, au zis hop, se întâmplă ceva, sunt în pericol, nu care cumva să fac vreun păcat! La asta se referă. 

Hristos a venit pe pământ pentru toată lumea

„Dar Îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul,

Că vi s-a născut astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.”

Care va fi pentru tot poporul. Deci vedeți că Mântuitorul a venit pentru toată lumea, este prin excelență un mântuitor, un salvator comunitar. Nu este vorba de un șef de partid, este vorba de cineva care prin excelență dorește să îi salveze, să îi mântuie pe toți oamenii din Patagonia până în Vladivostok, de la Polul Nord până la Polul Sud. Înțelegeți?

Este foarte important. Nu care cumva să credem că Dumnezeu cel Adevărat este Dumnezeul nostru și este dușman dacă doriți cu ceilalți oameni. Dumnezeu nu dușmănește pe nimeni chiar dacă anumiți oameni sau mai bine zis, cei mai mulți dintre oameni Îl dușmănesc. 

„Că vi S-a născut astăzi Mântuitor Care este Hristos Domnul în cetatea lui David.”

Bineînțeles, de cetatea lui David toți știau că este vorba de Betleem. 

„Și acesta va fi semnul: Veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle”

Smerenia lui Dumnezeu întrupat

Iarăși se accentuează faptul că Mântuitorul este în afara lumii și în frig. 

„Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu și zicând:

Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”

Deci gândiți-vă ce bucurie mare pe îngeri, cum spuneam, când L-au văzut pentru prima dată pe Dumnezeu cel de necuprins, cel de neimaginat, L-au văzut într-un bebeluș, uite așa…

A fost bucurie mare pentru toți îngerii și din cauza asta „oștire mare” s-a apropiat ca să-L vadă într-adevăr pe Domnul nostru Iisus Hristos și mai ales în această smerenie de negrăit. Pentru că Mântuitorul ca atotputernic se putea naște într-un palat, într-un alt cadru care să denote forță, slavă deșartă, dar nu, Mântuitorul S-a născut în modul cel mai smerit posibil.

Caracterul ascetic al păstorilor

„Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alții: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut și pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut”

Deci acest lucru contrastează foarte puternic cu ceea ce a făcut și face societatea astăzi. Vedeți, nu numai că păstorii erau într-o dispoziție ascetică, totală, adică privegheau noaptea și mai ales își păzeau oile (care erau în turme multe și depindea viața lor de producția oilor respective), ci își lasă toată această avere a lor, toată averea lor care erau oile și zic: mergem, facem asceză, ne ducem la Betleem ca să vedem ceea ce ni s-a vestit de către vestitor, de către Anghelos, de către Înger.

Cine erau magii

Acest lucru contrastează foarte puternic cu ce a făcut societatea după aceea, după cum o să vedem, când au venit magii care erau niște persoane foarte cinstite, erau niște oameni de știință și veniseră tocmai de departe, din Persia, Iranul de astăzi. Străbătuseră o cale de vreo 15 luni, spun Sfinții Părinți, de acolo până la Ierusalim.

Acești soli, aceste oficialități când spun – unde este Mântuitorul, unde este Regele lui Israel – și toți știu că este în Betleem, nimeni nu se sinchisește meargă 2 Km cât era de la Ierusalim până la Betleem să vadă – domn’le, ăștia au venit tocmai din Persia ca să Îl vadă pe Regele lui Israel. Nimeni nu s-a sinchisit, niciunul din cărturarii și învățătorii de Lege ai evreilor să se ducă, să vadă până în Betleem totuși ce se întâmplă.

Singurul care s-a sinchisit a fost bineînțeles Irod care și-a trimis armatele ca să-L omoare pe Regele lui Israel. Bineînțeles că a făcut un genocid. Dar să nu anticipăm.

Păstorii l-au văzut pe Prunc

Cum spuneam, păstorii ca și oameni simpli s-au dus, au făcut această osteneală, acest efort ascetic să Îl vadă pe Dumnezeu. 

„și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.”

Și bineînțeles s-au închinat.

„Și, grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe Prunc, culcat în iesle”

Deci cu mult zel, cu multă hărnicie, cu mult dor, cu multă determinare 

„Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil

Și toți câți auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.”

Nu știu dacă observați. Deci au făcut public toată treaba asta și toată lumea se mira. Adică era vorba de o știre care făcuse senzație și din păcate, această știre a venirii lui Mesia, care era confirmată de îngeri, de așa mai departe, oamenii au uitat-o, pentru că oamenii sunt foarte foarte nepăsători la Dumnezeu.

Pentru că noi suntem foarte foarte superficiali la cele dumnezeiești și pe oameni de fapt nu-i interesează știrea în sine. Pe oameni îi interesează acel puseu de dopamină, de plăcere, că au aflat ceva nou. Astăzi aflu ceva nou, mâine încă ceva nou, poimâine încă ceva nou, dar nu rămân cu nimic. 

Profunzimea Maicii Domnului vs superficialitatea lumii

Și din cauza asta amintește Sfântul Evanghelist Luca că spre deosebire de această superficialitate gnoseologică a lumii actuale și din trecut, a omenirii, spune…

„Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.”

Adică Maica Domnului nu era superficială, ci Maica Domnului ca și persoană perfectă înțelegea totul și ținea totul în inima sa. Nu trecea superficial ca și gâștele prin apă…

„Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră și văzuseră pe cum li se spusese.”

Deci vedem că o mulțime de întâmplări au loc și cu toate astea, lumea nu ia în seamă! Sunt și suntem bolnavi de o întunecare a minții, bolnavi de nesimțire care se vede foarte bine din această desfășurare a evenimentelor la Nașterea Domnului. Nimeni nu s-a dus în Betleem ca să vadă. S-au dus păstorii care erau simpli și după aceea s-au dus oamenii de știință, adică magii. Da? 

Venirea magilor

Magii cum spuneam la un moment dat au apărut în Betleem după 15 luni. Cu toate că noi îi serbăm în aceeași zi, venirea magilor a venit după un timp foarte îndelungat. Deci după 15 luni. 

Să vedem acum și episodul magilor.

„iar dacă S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată, magii de la Răsărit”

Cum am spus din Persia au venit, deci din Iranul de astăzi, de la o distanță apreciabilă. Și să nu uităm că astăzi este o adevărată performanță să vii din Iran până în Israel, darămite pe vremea respectivă. 

„au venit în Ierusalim întrebând:

Unde este Regele Iudeilor cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui și am venit să ne închinăm Lui.”

Trebuie să știți că acești magi din Răsărit aveau profețiile în principal din perioada captivității din Babilon, prin care se spunea că o să vină Mesia în Israel și o să vină vestit de o stea. 

Steaua

Și acum au venit acești magi despre care tradiția spune că au fost trei – cu toate că Scriptura nu spune lucrul acesta – și vedeți că steaua s-a ascuns de ei pentru că steaua și pronia lui Dumnezeu dorea ca ei să ajungă în Ierusalim. De ce? Ca să arate încă o dată nesimțirea și ura oamenilor față de Domnul nostru Iisus Hristos Care S-a născut.

De ce nesimțire? Pentru că …

„Și auzind, Regele Irod s-a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.” 

Deci am spus că  a fost o veste care a făcut foarte mare senzație, vâlvă, dar nimeni nu s-a dus în Betleem să vadă de fapt ce se întâmplă. 

Nepăsarea poporului 

Dacă magii au mers 15 luni cu cămilele în condițiile de vânt, ploaie, frig și toate celelalte pentru că 15 luni înseamnă mai bine de un an (cât) au călătorit oamenii aceștia. Cu toate astea, evreii nu s-au sinchisit să meargă 2 Km sau 5 Km cât era din Ierusalim până în Betleem pentru că astăzi, nu știu dacă știți, Betleem este o suburbie a orașului mare, a Ierusalimului. 

Deci este fenomenală nesimțirea evreilor din vremea respectivă și în general a societății de astăzi relativ la Domnul nostru Iisus Hristos. 

„Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, (Irod) căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos?

Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că așa este scris de proorocul:

Și tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu ești nicidecum cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieși Conducătorul, Care va paște pe poporul Meu Israel”

Deci după cum vedem, cărturarii și arhiereii poporului știau foarte bine unde se va naște Iisus Hristos. Bineînțeles că aici nu spune Sfântul Apostol și Evanghelist Matei de la care prooroc este luată profeția. E proorocul Miheia. 

Lepădarea/vinderea cea dintâi de Hristos

Ceea ce este fenomenal aici este faptul că arhiereii nu-L vând pe Iisus cu 30 de arginți ca și Iuda, ci îl „vând” pe gratis. 

Irod nu era evreu, era idumeu. Deși exista profeția pe care toți o știau că nu va lipsi sceptrul din Iuda până când nu va veni Izbăvitorul, până când nu va veni Mesia. Și toți așteptau asta și Irod (care știa și el această profeție) era primul împărat din statul Israel, care nu era evreu. Și din cauza asta se temea foarte tare că o să vină noul Rege, că S-a născut după spusele magilor. 

Evreii știau treaba asta și îl urau foarte tare pe Irod care era idumeu, străin de neam și mai ales că Irod – după cum se știe foarte bine din istorie, izvoarele istorice de la Iosif Flavius și așa mai departe – era un rege vasal romanilor pe care evreii îi urau de moarte ca și cotropitorii și stăpânitorii lor și dincolo de asta, Irod era un rege foarte dur, brutal, barbar. Și cu toate astea, după cum vedeți, Îl „vând” pe Mântuitorul pe gratis. Îi spun, da, e acolo în Betleemul Iudeii.

Înțelegeți? E fenomenal comportamentul și noi până astăzi facem acest lucru de dragul de a intra în grațiile stăpânitorilor, a celor care ne stăpânesc cu forța, stăpânire politico-militară sau o stăpânire sentimentală, cineva de exemplu pe care îl iubim foarte mult, pătimaș. 

Ascultarea magilor

„Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua.

Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui.”

Deci după cum vedeți, singurul interesat este Irod. Nici vorbă de arhierei care erau chiar oamenii lui Dumnezeu cum spuneam, nici vorbă de cărturari. 

„Iar ei, ascultând pe rege,…”

Au făcut ascultare, chiar de regele Irod care era un barbar, dar cu toate astea pronia lui Dumnezeu l-a pus rege.

„au plecat și iată, steaua e care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul.”

Deci după cum vedem steaua s-a ascuns. De ce? Ei veniseră din Persia până… în sens contrar mișcării normale, aparente a stelelor datorită rotației Pământului. Era în sens contrar această stea (și) călăuzindu-i s-a ascuns de ei în Ierusalim astfel încât ei să fie forțați să aibă acest dialog cu Irod, să-i facă cunoscut lui Irod această veste și bineînțeles, la întreaga cetate ca să se vadă ura lui Irod și indiferența și nesimțirea tuturor celorlalți. Și după asta apare iarăși steaua și spune că această stea

„mergea înaintea lor”

Deci într-o direcție contrară pentru că dacă Iran/Persia este în Est, Betleemul este în Sud relativ la Ierusalim.

„mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul.”

Arhanghelul Gavriil

Bineînțeles că nicio stea nu poate să stea deasupra. Deci dacă vă uitați pe cer, dacă nu este poluare sau nori, o să vedeți că nicio stea nu este deasupra niciunde. Pentru că stelele după cum știți sunt la distanțe enorme de pământ și nu poate să indice un loc și mai ales o casă. Deci steaua aceasta era o stea foarte ciudată, era o stea inteligentă.

După cum spun Sfinții Părinți era vorba despre un înger, este vorba de Sfântul Arhanghel Gavriil pentru că el a fost și este responsabil de ceea ce Sfinții Părinți numesc iconomia, adică întruparea lui Dumnezeu Cuvântul. 

Deci Sfântul Arhanghel Gavriil a venit, le-a arătat acestor magi unde este casa cu Sfânta Familie. 

Acum trebuie să știți, poate că ar fi bine să spunem și lucrul ăsta – magii din vremea respectivă erau de fapt oameni de știință, oameni foarte învățați care erau numiți „magos”, „maghi” în limba greacă. 

Magii ajung la Copilul Iisus

„Și văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.

Și intrând în casă”

„icos”, deci nu mai e vorba de peșteră, da, pentru că deja trecuseră doi ani și Sfânta Familie se stabilise deja în Betleem, deci nu s-au întors în Nazaret. Asta înseamnă că în clipa în care au venit în Betleem nu aveau bagaje, fiind foarte săraci după cum știm. 

„Și intrând în casă au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui; și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă”

Aur, pentru că era Împărat, deci L-au recunoscut de Împărat. Tămâie pentru că L-au recunoscut de Dumnezeu și smirnă, pentru că Mântuitorul urma să pătimească, urma să guste amărăciunea morții pentru păcatele noastre. 

„Iar luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor.”

Deci după cum vedeți, ies din ascultarea regelui prin descoperire de la Dumnezeu. Cu toate că ei știau că Irod este un barbar de fapt, au făcut ascultare pentru că Dumnezeu l-a pus, au făcut ascultare de instituție. Înțelegeți? Foarte important. 

Pronia lui Dumnezeu

Dar în clipa în care Dumnezeu vorbește, Dumnezeu este mai presus de orice instituție pământească și cum spuneam, ei au avut descoperire – după cum notează Sfântul Apostol și Evanghelist Matei – să plece pe altă cale. 

Deci după cum vedeți, pronia lui Dumnezeu face astfel lucrurile încât să arate dispozițiile din inimi chiar dacă acestea sunt dispoziții de ură și din cauza asta Irod s-a mâniat foarte și a trimis armată ca să îi ucidă pe toți pruncii de doi ani și mai jos din Betleem și din împrejurimi. 

Înainte însă să ucidă pe acești prunci, tot așa, Dumnezeu intervine în viața Sfintei Familii și-i spune lui Iosif să plece.

„După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui”

Sfântul Iosif era doar protector

Adică nu pe Pruncul tău, deci este doar mama Lui, deci tu nu ești tatăl Lui – e foarte clar, pentru că Maica Domnului era fecioară. Iosif avea doar poziție de protector, nu era și tată, era tată doar în fața lumii și nu în realitate, pentru că Maica Domnului  a rămas pururea fecioară. 

„Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui și fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.”

Deci vedeți că în spatele patimilor umane, în spatele urii umane Dumnezeu totdeauna lucrează planul de mântuire a oamenilor și totdeauna Dumnezeu este la cârmă. Înțelegeți? Deci să nu ne panicăm niciodată!

Și vedeți că Iosif face o ascultare desăvârșită față de înger pentru că el putea să înceapă să cârtească – stai puțin, tu îmi vorbești de Mesia, tu îmi vorbești de Fiul lui Dumnezeu, tu îmi vorbești de slavă, de Împărăția și așa mai departe și mie acum îmi spui să plec noaptea, să iau pe Pruncul în spate, nu se poate nici măcar apăra singur și să mă duc tocmai în Egipt!

Fuga în Egipt

Mai ales pe vremea respectivă și astăzi este foarte dificil să se meargă prin deșertul Arabiei până în Egipt. Și mai ales pentru un bătrân de vreo 80 de ani și pentru o fetiță de 16 ani cum era Maica Domnului și plus acest copilaș, Mântuitorul, da. Tocmai se născuse… avea sub doi ani. 

Tradiția spune că Sfântul Apostol și Evanghelist Iacob care era fiul Sfântului Iosif dintr-o altă căsătorie i-a ajutat pe drum (pentru că aceștia erau – un bătrân de 80 de ani cu o fetiță de 16 ani și un prunc de nici 2 ani). Deci trebuia să fie cineva cu ei ca să îi ajute și acesta a fost Sfântul Apostol și Iacob, ruda, fratele Domnului. 

„Și au stat acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul prin proorocul: „Din Egipt am chemat pe Fiul Meu!””

După cum vedem, Sfântul Apostol Matei amintește foarte multe profeții ca să dovedească evreilor pentru care scrie această Evanghelie că Mântuitorul este împlinirea tuturor profețiilor, deci Mântuitorul este Mesia.

Uciderea pruncilor din porunca lui Irod

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte și, trimițând a ucis pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui, de doi ani și mai jos după timpul pe care îl aflase de la magi.”

Deci vedeți de fapt a fost un genocid, a fost un măcel acolo. Gândiți-vă ce durere mare, după cum notează 

„Atunci s-a împlinit ceea ce s-a spus prin Ieremia proorocul:

„Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multă;”

A fost foarte mare tânguire.

Mormântul Rahelei era acolo, soția lui Avraam și amintește acest lucru pentru că astfel se spune că de fapt Mântuitorul este Fiul lui David, Fiul lui Avraam. Este urmașul și al lui David și al lui Avraam. Deci încă o dovadă foarte fină a faptului că El este Mesia. După cum vedeți, Sfântul Apostol și Evanghelist Matei este foarte foarte citit. 

„Rahela își plânge copiii și nu voiește să fie mângâiată pentru că nu mai sunt.”

Da, deci au murit. 

A apărut la un moment dat informația că ar fi fost 14 mii de copii uciși de Irod. Fraților, această informație nu este adevărată. Dacă ar fi fost 14 mii de copii ar fi trebuit să existe o populație mult mai numeroasă (ca să existe atâția copii sub doi ani în satul Betleem sau în împrejurimile lui, deci nu în Ierusalim). 

Nici vorbă de 14 mii de copii. Sigur au fost mulți și sigur bineînțeles că este o crimă abominabilă.

Lăcomia lui Irod

Trebuie să știți că Gaius Octavianus pe care l-am amintit, deci împăratul roman (care) era un om foarte citit, cult și chiar și scria, în clipa în care a aflat că Irod i-a ucis pe acești prunci și și-a ucis și copilul (pentru că (Irod) avea și el un copil mai mic de doi ani astfel încât nu care cumva să rămână Împăratul lui Israel în viață, adică să-l detroneze – vă dați seama cât era de obsedat de scaunul său) a spus o frază celebră care a rămas în istorie.

Ca să înțelegeți fraza aceasta trebuie să știți că Irod, dincolo de faptul că ținea cu dinții de tron, era un om foarte foarte pătimaș, foarte păcătos și îi plăcea foarte mult să mănânce, era foarte pofticios ca să nu zic altceva. În principal, îi plăcea să mănânce carne de porc care pentru evrei era interzisă conform legii mozaice. Pe când Irod ca și idumeu nu se sinchisea de asta. 

Din cauza asta, Irod, Pentru că avea foarte mulți bani pe care îi luase cu japca și cu biruri mari de la evrei, construise pentru porcul său un palat, de fapt. Deci o cocină de marmură, cu poleieli de aur, cu foiță de aur, cu tot felul de baldachine și așa mai departe. Își întreținea foarte bine porcul care ajunsese la niște dimensiuni apreciabile și Octavian August știa treaba asta și atunci a spus fraza memorabilă: „Mai bine este să fii porcul lui Irod, decât fiul său.”

Concluzie

Deci din cauza asta oameni buni, să fim aproape de Dumnezeu, să ne pocăim și să avem grijă cu patimile noastre, să ne luptăm duhovnicește, să fim ca păstorii trezvitori în rugăciune noaptea, păzindu-ne gândurile astfel încât să nu devenim ca Irod, să nu zică istoria de noi că mai bine este de porcul nostru decât de copiii noștri!

Să ne ajute bunul Dumnezeu să se nască Domnul nostru Iisus Hristos în ieslea sufletelor noastre de Crăciun și totdeauna! Amin!

Vă rog să mă iertați!

Doamne ajută!

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Cardul

Donați