Sinteza Săptămânii: Îndemnurile și citatele duhovnicești ale săptămânii

Vă oferim sinteza citatelor duhovnicești, selectate din textele care, în această săptămână, au alcătuit cuprinsul articolelor și videoclipurilor de pe platforma O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte. Scopul acestei sinteze este de a vă readuce în atenție teme duhovnicești pe care (probabil) le-ați parcurs deja. Revenirea asupra lor poate aduce cu sine nu numai o aprofundare a înțelegerii, dar și folos pentru suflet.

Materialele pe care le-am publicat în zilele marelui praznic al Nașterii Domnului, din Ajun și până ieri, reprezintă și darul nostru de Crăciun pentru voi, cititorii, care ne urmăriți și ne sunteți alături ca niște prieteni adevărați.

Uniți în Hristos să fim cu toții!

Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat. 

Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!

Răspândiți dragostea!

Lectură și vizionare plăcută! 

(podcasturile și transcripturile sunt în fiecare articol în parte)

Când facem ceva din mândrie, diavolul nu ne deranjează. Dar când facem ceva din smerenie, atunci el atacă.(…) atât avem nevoie, 2 cuvinte, „Doamne, miluiește!” – dacă zicem aceasta în inimă, dacă zicem „Doamne, miluiește” înțelegând „Doamne, mântuiește-mă, nu merit să fiu mântuit, sunt atât de păcătos, dar mântuiește-mă”, atunci Dumnezeu ne va mântui 100%.

Noul Testament conține învățătura Domnului nostru Iisus Hristos care a spus că și noi putem să facem cele pe care le-a făcut Acesta (Ioan 14:12). Domnul nu a fost un fachir. Dacă această posibilitate a mântuirii nu ar fi fost verificată de oameni în mod concret, creștinismul nu ar fi reușit în fața atâtor prigoane.

Este absurd să primim orice din antichitate ca sigur – de exemplu faptele lui Cezar din „Războaiele Galice” scrise de… el însuși(!) – din care ni s-au păstrat manuscrise doar la 950 distanță de fapte – și să nu primim ceea ce scrie în Noul Testament. Iată încă o dovadă a absurdității patimilor din noi. A energiei demonice din noi.

,,Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Pentru că Dumnezeu ne-a lăsat libertatea. Și nu ar fi trecut peste voia Maicii Domnului dacă Maica Domnului nu accepta. Gândiți-vă cu cât drag L-a purtat Maica Domnului pe Mântuitorul în pântece. Vedeți, orice mamă, când rămâne însărcinată, i se deschide partea aceea maternă, câtă grijă are. Dar gândiți-vă la Maica Domnului, că știa că are pe Dumnezeu în pântecele ei. Câtă grijă avea ea. Cum era ea, cum era mintea ei atunci, în permanentă rugăciune, contemplație. Da dragii mei, vă dați seama… Și pe aceasta Maica  Domnului o avem noi ca mamă toți. Legătura noastră cu cerul.

(….) și noi, trebuie să facem ceva. Ați văzut călugărul acela, a făcut și el un pic de osteneală și atunci s-a învrednicit și el, celălalt a rostit rugăciunea…deci au făcut și ei ceva. Fiecare în dreptul nostru, un pic de efort. Să facem ceva și noi. Și atunci Maica Domnului o să ne ia în brațele ei și o să aibă grijă de noi.

După cum fiecare dintre noi trebuie să fim păstori bineînțeles nu ai oilor – da, sigur și asta în funcție de fiecare ce meserie are – ci e vorba de păstorii gândurilor noastre. Adică trebuie să stăm de strajă la poarta minții astfel încât să păzim mintea să nu fure cineva gândurile, adică să nu ne fure vrăjmașul gândurile. Și în clipa în care ne păzim mintea în noaptea vieții acesteia, în clipa respectivă o să vină îngeri din cer și o să ne spună că S-a născut Hristos, S-a născut Dumnezeu în ieslea inimilor noastre.

„Dar Îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Că, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul,
Că vi s-a născut astăzi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.”
Care va fi pentru tot poporul. Deci vedeți că Mântuitorul a venit pentru toată lumea, este prin excelență un mântuitor, un salvator comunitar. Nu este vorba de un șef de partid, este vorba de cineva care prin excelență dorește să îi salveze, să îi mântuie pe toți oamenii din Patagonia până în Vladivostok, de la Polul Nord până la Polul Sud.

Ceea ce ne va da simțământul unei păcătoșenii mai adânci, aș zice, – nu al curățeniei, este Duhul Sfânt, atunci când Îl căutăm în Sfintele Taine și alte felurite chipuri. Să luați aminte la asta! Mai ales, cei tineri! De ce tinerii? Ca să vă eliberați de această mentalitate: că se împărtășesc cei curați.

Dar Hristos, cu cât vede această dorire, sau, mai degrabă, acest simțământ al păcătoșeniei, cu atât dorește sa se unească mai mult [cu noi].

(…) în acea vreme, oamenii erau săraci și trăiau în peșteri, unde își creșteau și animalele. Și obișnuiau să împartă peștera în două: partea cea mai adâncă, unde țineau animalele, și partea din față, unde trăiau și dormeau deoarece este mai aproape de aerul proaspăt. Cu timpul, oamenii s-au mutat deasupra, unde și-au construit camere și au păstrat peșterile pentru animale. Deci când Fecioara Maria a vrut să nască, nu erau locuri în camere, așa încât a trebuit să coboare în Peșteră pentru a naște.

Pe acest pământ nu avem un oraș permanent, stabil, căutăm cetatea ce va să fie – Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică, cea cerească! Atunci vom putea fi cu răbdare,  în orice situație grea ne-am afla.

Identitatea de duh dintre sfinții închisorilor și părinții Athoniți se vede și durerea așteptării Nașterii Mântuitorului în inimile lor. Iubirea dumnezeiască crește așa de mult în inimile acestor oameni încât aceasta le presează inimile până când țâșnesc lacrimile.

Iubirea nu e decât bipersonală sau tripersonală sau multipersonală. Iubirea e deplină atunci când iubirii mele îi răspunde și celălalt cu o conștiință și celălalt sesizează iubirea mea printr-o conștiință.

Sigur, dacă nu vom crede în El, veșnicia noastră nu va fi fericită. Pentru că faptul că Trupul Lui a înviat va face ca toată materia să nu se mai corupă și toți vor învia, însă vom învia într-o fericire cei ce vom fi cu El, în iubire. Veșnicia fericită nu poate fi decât în iubire. Și cei ce nu-L iubesc pe Hristos nu vor fi într-o veșnicie fericită.

Biserica este foarte des acuzată că spune că muzica psaltică este cea mai bună pentru că „nu știe altceva”. Întâi de toate vrem să arătăm că susținem aceasta nu pentru că nu cunoaștem altceva ci, din contră, pentru că, cu Darul lui Dumnezeu, Sfinții Părinți ne-au arătat realitatea experienței în Duhul Sfânt, pe atât pe cât poate mintea noastră slabă să cuprindă. Dincolo de asta, muzica psaltică nu este „cea mai bună” ci este cu totul altceva – este duhovnicia prin excelență.

Vedeți mai jos diferite melodii – prin care dorim să exprimăm cele arătate mai sus – și să arătăm că totuși harul Crăciunului este atât de mare încât acesta se întinde la toate popoarele și de Crăciun, toți încercăm să devenim mai buni.

Și El a cucerit lumea – însă nu doar pe orizontală, ci și pe verticală, învingând însăși moartea prin Învierea Sa. Iubind, vindecând, iertând, salvând ființele umane și fiind ucis pentru ele, El a schimbat fața lumii noastre. Această piesă este o contribuție foarte umilă la Majestatea Sa și la frumusețea Sa intensă. Eu personal îi datorez tot ce am.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!