Părintele Kosma: Ce e postul? Postim oare în mod corect?

Vizionați un cuvânt al părintelui Kosma despre ce este Postul și ce trebuie să facem pentru a-l respecta și trăi așa cum au intenționat și împlinit Sfinții Părinți. Părintele explică pe larg ce diferență este între Post și simpla abținere culinară și scopul pentru care a fost instituit.

Audiție plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh! Amin!

Ce este postul

Când un creștin ortodox e întrebat ce este de fapt Postul, mulți, ignoranți, răspund: „Este când mâncăm de post”. Și cam asta-i tot.

Oamenii nu știu de fapt care este înțelesul Postului. Unii chiar zic: „A, îmi place când vine Postul, că așa am ocazia să slăbesc. Nu voi mânca unele mâncăruri, și e o ocazie bună de a slăbi”. Și asta-i stupid.

Deoarece Postul nu este rânduit ca o ocazie pentru oameni ca să slăbească. Și când oamenii încearcă asta, de obicei se îngrașă. Deci nu asta-i ideea Postului.

Bineînțeles, în perioada Postului e și o abținere de la anumite alimente. Dar nu doar asta reprezintă Postul. Acesta este doar un aspect.

Și cum am zis mai înainte, diavolul chiar poate ajuta o persoană să postească. De ce? Pentru că vrea ca acea persoană să cadă în mândrie: ”Iată, țin Postul.”

Când facem ceva din mândrie, diavolul nu ne deranjează. Dar când facem ceva din smerenie, atunci el atacă.

De multe ori când cineva vine și-mi zice: „Părinte, postesc și mi se pare ușor” devin foarte îngrijorat. Zic: „Ceva nu-i bine”

Dar când cineva vine și-mi zice: „Încerc să postesc, dar sunt ispitit, îmi vine să mănânc, câteodată chiar cad, câteodată nu mă pot abține…” asta îmi place mai mult, deoarece asta înseamnă că acea persoană încearcă să postească sincer și este atacat.

Dincolo de postul alimentar

Dacă înfrânarea alimentară este doar o parte a Postului, ce este restul Postului?

Unii vor zice: sunt alte slujbe, e adevărat, se fac mai multe metanii, e adevărat, preoții au alte culori ale veșmintelor, mov sau negru, e adevărat, dar ce-ar mai fi în plus?

Păi, să citim – vă voi citi fragmente din slujbele Postului Mare, mai ales din prima săptămână. Acestea sunt scrise de sfinți.

Știu că unii dintre voi ascultă slujbele în slavonă, sau greacă, sau sârbă, dar de multe ori unii dintre voi nu sunt familiarizați cu acel limbaj și pierdeți înțelesul exact.

Unul dintre imnele din prima săptămână a Postului Mare zice – sfinții, cum ziceam, au scris aceste cuvinte:

„O, suflete ticălos” – sfinții au scris ca și cum ar fi vorbit cu propriul suflet și când noi citim, citim ca și când am vorbi cu propriul nostru suflet.

„O, suflete ticălos, abține-te de la patimi și astfel te mântuiește, căci abținerea de la mâncare nu e primită ca post dacă nu ne îndreptăm greșelile”.

Abținerea de la mâncăruri, spun Părinții Bisericii, nu e suficient. Dar de asemenea trebuie să încercăm să ne corectăm greșelile. Și zice aici: „abține-te de la patimi și astfel te mântuiește”.

Care sunt patimile

Păi, care sunt patimile? Să mai citim una:

„Să ținem un post adevărat înaintea Domnului, să ne abținem nu doar de la mâncare, ci de la mâniere, de la minciună, și de la toate celelalte patimi”.

Deci ei, Părinții Bisericii, menționează una dintre patimi: când ne mâniem, fie că ne mâniem înăuntru și nu arătăm – e tot păcat – fie ne mâniem și o și arătăm – e păcat. Și mințirea… și de la celelalte patimi.

Să mai citim una:

„Suflete al meu, oprește-te de la patimile vătămătoare, de la invidie și de la ură și toată răutatea”.

Și răutatea aici înseamnă când îi vrem cuiva răul, când dorim să i se întâmple ceva rău, din invidie de exemplu – nu ne place acea persoană.

Și zicem în inima noastră: „Aș vrea să pățească un divorț”, „Mi-aș dori ca copiii lui să nu reușească la școală”, „Aș vrea să piardă casa aia frumoasă a lor”, „Mi-aș dori să-și distrugă mașina”, „Mi-aș dori să moară” sau orice răutate ar avea în inima lui, toți ne potrivim cu textul acesta.

De ce l-au scris sfinții? Unii vor zice: l-au scris pentru noi. Nu, sfinții nu l-au scris pentru noi, ei au scris acestea pentru că asta au trăit ei înșiși, ei au trecut de-adevăratelea prin aceste patimi. Toți oamenii au de-a face cu aceste patimi. Deci invidia, ura, mânia, minciuna…

Deci, două chestiuni am învățat până acum despre Post:

– una – abținerea de la unele alimente,

– doi – abținerea de la patimi, toate cele contrare poruncilor lui Dumnezeu.

Al treilea scop pentru care ținem postul

Să mai citim ca să aflăm ce-ar mai fi:

„Un post curat înseamnă oprirea de la păcat, respingerea patimilor, dragostea pentru Dumnezeu, atenția la rugăciune, lacrimile de pocăință și fapte de milostenie pentru săraci”

Interesant! Acum a mai apărut un lucru.

Primele sunt: patimile, dragostea pentru Dumnezeu, acesta este un alt motiv pentru care Sfinții Părinți ne-au lăsat Postul, să ne ajute a ne apropia de Dumnezeu, să ne ajute să ne rugăm mai mult, să obținem lacrimi de pocăință, căci ce rost are postirea dacă nu avem pocăință?

Ținem postul și pentru a ne pocăi și a face milostenie

Dar mai e un lucru care a apărut la finalul textului: „Fapte de milostenie pentru săraci”.

Vă mai citesc încă una:

„În această perioadă a pocăinței”

Cu alte cuvinte, acest „post” – „post” înseamnă pocăință, totul: înfrânarea, lupta împotriva patimilor, tot ce facem are un singur scop: să ne aducă la pocăință.

Când suntem distrași cu TV, internet, cu copiii, alergătura, banii… Mulți dintre voi nu fac aceste lucruri într-o oarecare măsură, mai puțin dacă sunt rele, sunt multe distracții, iar omul nu se poate pocăi. Deoarece pentru a ne pocăi trebuie să ne concentrăm atenția.

Distragerile care distrug

Precum o femeie măritată, de exemplu, care se plânge și zice: “Soțul meu nu-și concentrează atenția asupra mea, simt că mintea lui nu e deloc la mine, nu se gândește la mine, nu simte nimic în legătură cu mine…”

De ce? Pentru că soțul e ocupat cu munca sau ceva asemănător…

Și la fel cu bărbații care se plâng și zic: „Soția mea nu simte nimic deoarece e prea ocupată cu alte lucruri…”

Distrageri, distrageri, distrageri…

Deci cu asta se ocupă Postul: atenție mai mare, concentrare, prin înfrânare, rugăciune, lupta cu patimile pentru a ne aduce la un singur scop: pocăința.

Și de ce? Fiindcă fără pocăință nu este mântuire.

Care au fost primele cuvinte pe care le-a rostit Hristos? “Pocăiți-vă!”

Care au fost ultimele cuvinte rostite de El pe Cruce? „Iartă!”

Noi oamenii, fiecare, nu putem obține Împărăția Cerurilor, nu putem fi salvați dacă nu avem pocăință. Și acesta e scopul Postului.

Aprofundarea celor spuse

Deci să vedem cele trei lucruri învățate:

1. Abținerea de la anumite alimente;

2. Abținerea de la patimi – cu alte cuvinte să împlinim opusul patimilor, adică poruncile lui Dumnezeu;

3. Săvârșirea faptelor de milostenie.

Și faptele de milostenie sunt împărțite în două grupuri: fapte de milostenie fizice și fapte de milostenie duhovnicești.

De fapt, Părinții Bisericii spun că cel mai important lucru în Post nu este ajunarea ci săvârșirea binelui față de vecin, săvârșirea lucrărilor de milostenie. Dar uităm asta deoarece e dificil pentru buzunarele și poșetele noastre.

Ne gândim mai mult: „A, n-o să mai avem lapte, n-o să mâncăm brânză, nu vom avea carne”. Asta e o parte, dar lucrările de milostenie sunt peste acestea.

Milostenia fizică și duhovnicească

Acum, care sunt faptele de milostenie fizice?

Hrănirea înfometaților, oferirea de apă însetaților, îmbrăcarea celor dezbrăcați, vizitarea bolnavilor, a celor cu dizabilități, a bătrânilor, a celor singuri, a celor bolnavi mental, a celor închiși și a celor muribunzi. Și adăpostirea celor fără casă. Acestea sunt numite lucrări de milostenie trupească.

Dar este de asemenea milostenia duhovnicească. Apropo, Părinții Bisericii spun că deasupra faptelor de milostenie trupească este milostenia sufletească. Acele lucruri sunt bineînțeles importante, dar deasupra acelora este ce numim „ajutorarea duhovnicească”, faptele de milostenie duhovnicească.

Și care sunt ele? Am câteva aici…

Una este oferirea cuvântului lui Dumnezeu către oameni, prin dăruirea unei cărți, sau CD, sau a unui mic pamflet, cuiva pentru a-i ajuta să se apropie de Dumnezeu. Aceasta este o faptă de milostenie.

Postul duhovnicesc satură foamea duhovnicească

Deci când Hristos zice să-i hrănim pe înfometați, El zice de asemenea să-i hrănim pe cei săraci duhovnicește, cei care nu au – care înfometează după cuvântul lui Dumnezeu. Căci astăzi mulți sunt înfometați după Cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă nu o știu.

Sufletele lor sunt înfometate, de-aceea aleargă la alcool, la sex, la droguri, la distracții, deoarece sufletele lor sunt neliniștite, însetate, înfometate și ei cred că satisfacerea acestora vine când fac acele lucruri.

Dar ce se întâmplă însă e că, așa cum am văzut cu fiul risipitor, că atunci când și-a părăsit tatăl a mers să hrănească porcii, ceea ce înseamnă că era cufundat în patimi, și a slujit stăpânului acelui loc, adică diavolului, și oamenii azi, care nu se hrănesc cu cuvântul lui Dumnezeu, cu Tainele Bisericii, sunt înfometați.  Și-i auzi zicând: „Nu pot…”

Și ies în oraș, toată noaptea, sau iau multe droguri, sau beau mult, sau se uită la mult TV, sau distracții, sau internet, orice…

Sau vor să producă bani, cred că dacă fac bani, aceasta va umple golul lor sufletesc. Dar ce descoperă? Că sunt în continuare nefericiți.

Cum știm asta? Bogații sunt nefericiți. Deci știm că asta nu funcționează.

Apoi sunt cei care se avântă în tot felul de chestii sexuale. Sunt ei fericiți? Ei zic că nu.

Apoi sunt cei care beau, sau cei care iau droguri. Toți acești oameni, sunt ei fericiți? Nu.

Alții cred că dacă ajung puternici, sau plini de glorie, vor fi fericiți. Cei faimoși, precum o stea de cinema. Sunt ei fericiți? Nicidecum.

De ce?

Pentru că sunt înfometați. Sufletul lor e înfometat.

Dumnezeu a dat fiecăruia un suflet. Iar sufletul nu poate fi mulțumit  decât cu Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu a creat sufletul, iar singurul mod prin care ne putem mulțumi sufletele este cu Dumnezeu.

Cum obținem harul?

Și-L obținem pe Dumnezeu citind Biblia, prin rugăciune, și prin Tainele Bisericii – primim harul. Atunci sufletul devine mulțumit și începe să se calmeze.

De-aceea îi vedem pe sfinți, care nu aveau nimic – mulți din ei absolut nimic – și totuși erau atât de mulțumiți pentru că-l aveau pe Dumnezeu în inimi. Deci despre aceasta e vorba în Post.

Prin înfrânare, prin rugăciune, prin metanii, prin fapte de milostenie, prin citirea Evangheliei, prin participare la slujbe, prin spovedanie deasă, prin Împărtășanie, toate sunt mijloace prin care Dumnezeu ne dă harul Său.

Și când primim harul, atunci sufletul începe să fie mulțumit.

Depresia astăzi…

Este o depresie care vine din problemele fizice – pot fi genetice, sunt multe motive – dar majoritatea depresiei de azi e o formă de înfometare. Suflete care înfometează, dar de multe ori ele nu știu.

Altă faptă de milostenie este ajutorarea cuiva prin sfat duhovnicesc. Sau să încerci să ajuți pe cineva care a luat-o pe un drum greșit. Acestea sunt fapte de milostenie.

Postul ca ocazie a iertării

Altă faptă de milă duhovnicească e să iertăm greșelile din toată inima. De-aceea, mai ales înaintea Postului Mare, este acea Evanghelie în care Hristos ne învață „Tatăl Nostru” și zice: „De nu veţi ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru  nu vă va ierta greșelile voastre”

Deci este un accent pus pe iertarea celorlalți când ne fac ceva rău. Astăzi, din păcate, una din cele mai mari probleme e că oamenii nu iartă. Și când se întâmplă asta, noi înșine ne separăm de Dumnezeu. Nu vom fi iertați decât dacă și noi iertăm pe ceilalți.

Acum, soții și soțiile de exemplu, unii nu-și cer iertare. Unii nu zic niciodată “Iartă-mă!” și-apoi se miră de ce divorțează.

Și copiii lor cresc de asemenea și nu-și văd părinții cerând iertare după ce se ceartă. Și când cresc, fac la fel.

Necesitatea iertării

Unul din cele mai importante cauze ale divorțului – sunt multe motive – unul dintre ele e chiar acesta, că oamenii nu-s în stare să zică „Iartă-mă!”

În mănăstiri, la sfîrșitul zilei, toți monahii sau monahiile, se-nclină unii înaintea celorlalți și cer iertare și dacă în timpul zilei s-au certat cu cineva sau au primit gânduri împotriva cuiva din vreun motiv, se ridică și merg la acela și-i spun: „Iartă-mă!”

Acest lucru ar trebui practicat și în familii – în special în căsnicii. Căsătoriile în care soții își cer iertare des devin puternice.

Apoi zice să ne cerem iertare de la cei cărora le-am greșit. Deci trebuie să iertăm și să cerem iertare.

Să ne oprim de la a răspunde cu rău pentru rău – când cineva ne face ceva rău ar trebui să nu ne răzbunăm, adică să nu le facem și noi ceva rău.

Și alta: să consolăm sufletește pe cei bolnavi și în necaz.

Asta e diferit față de vizită. Poți vizita pe cineva și-atâta tot. Dar când îl și sfătuiești, sau îi oferi un cuvânt duhovnicesc, zicând: „Știi, suferința ta e o cruce pe care-o duci” și-ncepi să-i spui cuvinte duhovnicești, asta se numește ajutorare duhovnicească.

Să-i ajuți duhovnicește pe cei muribunzi prin cuvânt, să se pregătească de o moarte creștinească, le poți vorbi dar de asemenea te poți ruga pentru ei.

Rugăciunea

Și bineînțeles, am ajuns la ultima, rugăciunea către Dumnezeu pentru toți, vii și adormiți.

Aceasta e o faptă duhovnicească de milostenie, când ne rugăm pentru cineva viu, și mai ales când ne rugăm pentru cei morți

„Fericiți cei milostivi…”

Cu cât mai multă milă arătăm altora, cu atât mai multă vom primi și noi de la Dumnezeu când vom muri și mai mulți oameni se vor ruga pentru noi la moartea noastră. Cu cât mai milostivi suntem față de morți, cu atât Dumnezeu va inspira oameni să se roage pentru noi când vom muri.

Când nu suntem milostivi, de multe ori cei dragi ai noștri care credem că ne iubesc, la sfârșit nici nu se gândesc la noi, nici nu se roagă pentru sufletul nostru. Deci de aceasta e important să ne rugăm pentru ceilalți, vii sau adormiți.

Deci acestea sunt câteva cuvinte pe care-am vrut să vi le împărtășesc despre Post.

Abordarea ortodoxă vs protestantă

Nu vă înșelați, nu credeți că Post este doar ajunarea, ci Postul este lupta împotriva patimilor, răul care e în noi și nu disperați când vedeți, înăuntrul sufletului vostru, – e un sfat și pentru mine acesta – când vedem că este rău în noi, patimi, lucruri îngrozitoare, nu disperați, pentru că acesta este un semn bun!

Deoarece oamenii cred: „A, să fi creștin înseamnă că ești bun” – asta e de la protestanți – „că ești un băiat bun, sau o fată bună, sau un bărbat bun, sau o femeie bună” – asta învață ei – dar în Biserica Ortodoxă, încontinuu zicem: „Doamne, miluiește!”

De ce tot zicem rugăciunea aceasta? Dacă credem că suntem buni, de ce tot zicem: „Doamne miluiește… Doamne miluiește…” sau de ce zicem Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”?

De ce? Pentru că un ortodox care progresează – știi că progresezi dacă-ți vezi greșelile. Dacă simți durere pentru păcatele tale, dacă vezi patimile dinăuntrul tău.

Dacă vedem asta, atunci sfinții zic că acesta este un semn că te vindeci. Deoarece sunt oameni care au boli fizice dar refuză să recunoască: „Eh, nu e nimic în neregulă cu mine”. Și când se duc la doctor, dacă se duc, nici nu zic ce-i rău cu ei, nu vor… Deci acei oameni… sunt amărâți.

Dar sunt alți oameni care sunt bolnavi și merg la doctor și zic: „Dl. doctor, sunt bolnav, ajutați-mă”. Aceștia sunt pe drumul vindecării.

Același lucru e și în viața duhovnicească. Modul în care știm că ne apropiem de Dumnezeu este că ne vedem păcatele, asta spun Părinții Bisericii.

Diavolul atacă mai mult în postul ținut bine

Și în timpul Postului, fiindcă înfrânarea e grea, metaniile sunt grele, diavolul atacă mai mult în vremea Postului, toate aceste presiuni pe suflet fac să se manifeste patimile.

Că oamenii zic: „Ce se-ntâmplă, când vin la Biserică apar aceste patimi, dintr-odată apar lucrurile astea urâte, nu le-aveam înainte!”

Nu, le-am avut mereu, doar că nu știam că sunt acolo. Nu eram conștienți de ele. Dar când venim la Biserică, Dumnezeu aprinde o torță, aprinde lumina și acea lumină e harul Lui. Și când aprinde lumina, dintr-odată vedem ce e în noi.

Și când se întâmplă asta, nu cădem în disperare, căci nu vrem să devenim ca Iuda, care când a realizat ce rău era și ce făcuse, s-a spânzurat.

Dar să fim ca Petru, care era plin de încredere și zicea: „Doamne, nu te voi trăda niciodată!” și Hristos i-a zis: „Când cocoșul va cânta la noapte, mă vei fi trădat de 3 ori” și așa a făcut, L-a trădat.

Și ce-a făcut apoi: s-a spânzurat ca Iuda?

Nu.

Pocăința ferește de disperare

Ce-a făcut? A plâns cu amar, i-a cerut iertare lui Dumnezeu și Dumnezeu, da, l-a iertat, și nu doar că l-a iertat, l-a făcut unul dintre Apostolii de frunte.

Deci dacă Dumnezeu poate face asta unuia care s-a lepădat de El, și Dumnezeu poate ierta atâția oameni despre care citim în istoria Bisericii, care au făcut mult rău, de ce nu ne-ar ierta și pe noi?

Deci să nu cădem în disperare. Acesta este înțelesul.

„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” înseamnă: „Cred că voi merge în iad pentru păcatele mele, dar numai dacă Dumnezeu se milostivește, atunci voi fi mântuit”.

Deci când înțelegem această rugăciune, atunci fiți convinși că, dacă murim având în inimi acea rugăciune, „Doamne, miluiește!” – atât avem nevoie, 2 cuvinte, „Doamne, miluiește!” – dacă zicem aceasta în inimă, dacă zicem „Doamne, miluiește” înțelegând „Doamne, mântuiește-mă, nu merit să fiu mântuit, sunt atât de păcătos, dar mântuiește-mă”, atunci Dumnezeu ne va mântui 100%. Amin!

Traducerea: www.chilieAthonita.ro

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!