Sinteza săptămânii: Îndemnurile și citatele duhovnicești ale săptămânii
8 ianuarie 2022
Comunicare online și în lumea reală; probleme și sfaturi – părintele Teologos
10 ianuarie 2022
Comentariile voastre din ultima săptămână ne-au oferi prilejul de a alcătui un articol consistent pe tema întrebări și răspunsuri. Articolele și clipurile pe care le-am publicat pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte i-au determinat pe cititori să ne scrie și, cu darul lui Dumnezeu, le-am răspuns.
Ca și până acum comentariile au fost editate doar în măsura în care au dobândit o coerență adaptată articolului de față, păstrând, bineînțeles, intenția mesajului.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Dacă ne străduim să ne debarasăm de lume, Domnul ce sălășluiește în inima noastră ne va ajuta. Să ne debarasăm de lume însă să nu-i urâm pe oameni, să-i ajutăm atunci când au nevoie.
S-au retras în locuri izolate pentru că sfinții și-au văzut păcătoșenia. Văzând în ei păcatul, și, pe de altă parte având experiența harului lui Dumnezeu, știau că ajutorul cel mai mare pe care un sfânt îl poate oferi aproapelui nu este atât lucrul mâinilor – fără a-l exclude, însă (vezi Avva Isaac cum vorbește despre acest tip de milostenie) – ci, mai degrabă, lucrul inimii: rugăciunea către Dumnezeu, chemarea harului pentru toți. Acest fapt este mult, mult mai eficace decât faptele trupului. Cine însă nu a ajuns la această treaptă și nu arde inima sa de dorul binecuvântat al însingurării după Dumnezeu să nu evite să-și ajute aproapele, pretextând că „se roagă pentru aceasta”.
Exact. Cauzele de păcat sunt ca focul. Nu te apropia sub niciun pretext.
Întâi de toate nu putem accepta o erezie grosolană ca și antroposofia (reîncarnări, karma etc.) care într-adevăr este influențată de orientalism. Socotesc că este cel mai bine să găsești unde este un învățător(oare) cu frica lui Dumnezeu. Aceasta, chiar dacă are o abordare mai neconvențională, îi va învăța bine pe copii. Din păcate însă, nu cred că într-o școală Waldorf se poate asta, pentru că acolo erezia este pe primul plan. Pe de altă parte acum apar ideologii foarte păcătoase (gen LGBTQIA+++etc) și în sistemul de învățământ clasic. Este decizia ta, – eu însă am văzut că depinde enorm de omul bun de la catedră. Omul sfințește locul.
Da, e o dovadă a existenței unui spirit inteligent răuvoitor. Acesta poate să intre în contact cu mintea noastră și să o influențeze.
Adică să jertfești lui Dumnezeu nu boi, oi și țapi sau alte lucruri materiale ci să-I jertfești înțelgerea ta, mintea ta – de fapt viața ta. …și aceasta nu în interesul Lui, ci pentru desăvârșirea ta.
Da, pornim cu ABC-ul, însă Sf. Sofronie spune că „Vizăm țelul cel mai înalt”. Să nu minimalizăm intensitatea luptei duhovnicești.
De fapt, cam asta spunem și noi. Lăudăm pe acest tânăr nu pentru pregătirea sa duhovnicească relativ la Ortodoxie ci relativ la mediul în care se află. Trăiți într-o țară non-ortodoxă? Dacă da, atunci ar trebui să înțelegeți cu mult mai bine fenomenul acesta. De acolo încolo, știm că, cu toate că Ortodoxia este singura credință adevărată, sunt oameni care se apropie de Dumnezeu din afara ortodoxiei, însă nu pe baza ereziilor în care se află ci pe baza legii naturale a conștiinței (Vezi Epistola către Romani, Sf. Constantin cel Mare etc.) – vorbește despre asta Sf. Siluan, de exemplu. Judecăm erezia, însă niciodată pe cei catalogați ca eretici pentru că nu știm niciodată ce e în inima lor. Chiar smerenia ne îndeamnă să-i considerăm mai buni decât noi ca oameni și nu ca învățătură. Încă o dată amintesc cazul Sf. Constantin cel Mare care întâi a devenit sfânt și după aceea a intrat „oficial” în ortodoxie – botezat fiind pe patul de moarte.
Nu am găsit niciunde în ortodoxie o interzicere frontală a acestui lucru, însă, pe de altă parte, nici un sfânt părinte nu face referire la ea. Din contră: Sf. Părinți (vezi de exemplu Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Grigore Palama) accentuează pe faptul că Iosif este doar „paznic” – tatăl PĂRUT al lui Hristos. Cu toate acestea, se folosește în vorbire pentru simplitate și concizia exprimării.
Sfântul Iosif era de aproape 70-80 de ani când a fost ales ca logodnic al Sfintei Fecioare Maria, găsiți scris în tradiția Bisericii: evanghelia Sf. Iacob, Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Grigorie Palama, Sf. Nicodim Aghioritul. (Maria Valtorta cine e?) Catolicismul este o erezie, condamnată în mai multe rânduri la mai multe sinoade – vezi evenimentele din timpurile Sf. Fotie cel Mare și Sf. Grigorie Palama – nu te încrede în astfel de „mistici”.
Părerea mea? Nu pot să am altă părere decât poziția Bisericii, exprimată foarte bine de p. Cleopa aici: https://doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/stilul-vechi-nou – mare atenție, aceste minuni se întâmplă la Ierusalim pentru că Dumnezeu face ascultare de oamenii de acolo oamenii care serbează pe stil vechi; dacă aceștia s-ar rupe de Biserică, Dumnezeu nu i-ar mai valida. Problema nu este 13 zile în față și în spate – atenție, că toate aceste trei date NU s-au întâmplat nici după cum spune Calendarul Nou și nici Calendarul Vechi. De ex. Schimbarea la Față a avut loc 40 de zile înainte de Paști iar Paștele după cum vezi e cu dată …schimbătoare în fiecare an (!). Atenție să nu facem din problema calendarului care este o problemă astronomică, care nu ne afectează grav mântuirea, o problemă de credință, duhovnicească prin ruperea de Biserică – care ne afectează foarte serios posibilitatea mântuirii. Să fim în comuniunea iubirii. Da, sunt în Sf. Munte – pe stil vechi – iar Episcopul meu direct – Patriarhul Ecumenic – este pe stil nou.
Din punct de vedere creștin, trebuie să urmăm poruncile lui Dumnezeu. Mare atenție că Dumnezeu nu este o Forță oarbă sau Cineva care a dat un mănunchi de legi și a plecat. El este viu, aici cu noi și activ în cotidian. În clipa în care noi facem voia lui Dumnezeu în clipa respectivă toate lucrurile încep să se regleze, cu ajutorul lui Dumnezeu care este activ în cotidianul fiecăruia dintre noi. Desigur că niciodată nu facem pe deplin voia lui Dumnezeu și, dincolo de asta, multe lucruri care ne sunt de folos nu le remarcăm ca atare. Unul dintre cele mai pregnante cazuri în care se vede această purtare de grijă a lui Dumnezeu este familia ortodoxă – văzută atât la nivel de celulă cât și la nivel statal. Orice încercare de stabilitate în afara Ortodoxiei duce într-un final sau înapoi la Ortodoxie sau la dezintegrare.
Exorcismele (molitfele) sunt o slujbă cu scop precis. La fel ca și botezul, înmormântarea etc. Dacă nu ai un mort, nu faci înmormântare pentru că este 1 ianuarie, de exemplu. La fel și în cazul exorcismelor. Sf. Sinod are dreptate. De asemenea, în nicio altă biserică autocefală (nu cunosc bine la ruși ce se întâmplă) nu există practica asta.
Să dai să-l pomenească la sfintele slujbe, să faci parastasele Bisericii pentru acesta și să dai de pomană. Desigur, însă, că cel mai mult ajută viața ta virtuoasă și rugăciunea ta pentru el.
Mare atenție! „Credința vine în urma auzirii” de oamenii sfinți din Biserică – Scriptura fiind un produs al acestora și nu invers. Sf. Ap. Pavel când spune că „vine din auzire” bineînțeles că nu se referă la „auzirea de Scriptură” – frază greșită și din punct de vedere gramatical (Scriptura se citește și nu se aude) și din punct de vedere istoric, Noul Testament, fiind, cum spuneam un produs al Bisericii la mulți ani după aceea. Vezi https://www.chilieathonita.ro/2021/07/31/biserica-este-mai-presus-de-sfanta-scriptura/ . Acest lucru este evident pentru orice ortodox: credința este produs al Bisericii și nu al Scripturii. Din cauza aceasta nu a fost menționat în articol. Cei ce se centrează pe Scriptură vădit este că le lipsește credința din trăire și, neavând altceva, o caută în litere. În definitiv, Mântuitorul și cei mai mari sfinți nu au scris nimic. Adevărul este Hristos care a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Adevărul este o Persoană și nu poate fi pus pe raft. Misiunea noastră este să ne unim cu Hristos, să devenim sfinți, să-L cunoaștem pe Hristos prin viața ascetică al Bisericii și abia după aceea, când avem cât de cât semnele că Hristos este cu noi, semne date prin Biserică, abia atunci să-L propovăduim, pentru că dacă nu-L cunoaștem din Biserică, foarte probabil că propovăduim pe altcineva. Haideți să revenim la trăirea autentică în Biserică dată de Sfinții Părinți care, într-adevăr, au citat extensiv din Sf. Scriptură!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comments
Am si eu o intrebare: ce sunt stigmatele (stigmata) catolicilor si la ortodocsi de ce nu apar? Nu am gasit vreo explicatie data de vreun Sfant
Sf. Ap. Pavel spune în Galateni 6:17 că “De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Iisus în trupul meu”. Cuvântul „semnele” traduce originalul „stigmata” și de aici stigmate. În ortodoxie, într-adevăr nu se face caz de acest lucru pentru că semnele Domnului Iisus sunt semnele ascezei, ale ostenelii, ale postului etc. – o componentă de bază în Ortodoxie. În catolicism asta a devenit un fel de demonstrație (ca să nu spun că se apropie oarecum de circ) – acolo anumiți „mistici” spun că le apar semnele cuielor Domnului la palme și acestea sângerează.
Ați deschis drumul la altă întrebare.La care semne se referă Sf Ap Pavel?Rănile cuielor sau semnele ascezei?
Iertare, despre „sf. familie” – un bun articol aici: https://www.crestinortodox.ro/craciun/sfanta-familie-are-nimic-comun-nasterea-domnului-127644.html și de asemenea mai găsim informații în cartea lui Jean Claude Larchet, Iconarul și artistul, în contextul în care explică de ce nu putem avea o icoană cu „sf. familie”. Îmi pare că s-ar produce o mare confuzie dacă am folosi expresia, pentru că un om de 80 de ani cu o fecioară de 16 ani care nici măcar nu naște normal, pruncul neavând tată omenesc nu pot fi o familie și nici un exemplu pentru familiile creștine nu pot fi.
Sunt cazuri mult mai serioase decât acest caz și totuși oamenii folosesc expresii care generează confuzie: de exemplu termenul de „persoană” aplicat oamenilor, sintagma „Biserica Catolică” sau „Consiliul Mondial al Bisericilor” care au implicații mult mai grave decât „sf. familie”. Desigur că nu este de promovat această sintagmă însă uneori nu avem altă expresie la îndemână.
Doamne ajuta…in Sfântul Munte Athos au ieșit ghiocei?
Da. 🙂
Mulți. 🙂
De ce patriarhul Kiril al Rusiei este adresat cu forma „santictatea sa” si nu „preafericitul”?
Este titlul dat patriarhilor. Se folosește mai ales pentru patriarhii străini. Pentru Patriarhul nostru se folosește „Preafericitul părinte”.