Comunicare online și în lumea reală; probleme și sfaturi – părintele Teologos

Comunicarea online și în lumea reală sunt cele două planuri ale comunicării care sunt preponderente astăzi. Care sunt problemele și care sunt soluțiile în aceste tipuri de comunicare? Vizionați materialul de mai jos pentru a afla că, de fapt, modul de comunicare, așa cum este acum, este dovada căderii noastre.

Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Comunicare prin limbaj: dovada căderii noastre

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor, amin.

Modelul unității supreme, Sfânta Treime

Limbajul – o dovadă a căderii noastre, a păcatului

Astăzi o să vorbesc puțin despre comunicare și despre limbaj. Pentru că limbajul așa cum îl avem noi astăzi și de care suntem foarte mândri, nu știu dacă știți, este o dovadă a căderii noastre pentru că omul nu este făcut să vorbească, în română, în engleză, în chineză sau în alte limbi. Omul este făcut ca să-și partajeze experiențele să-și partajeze gândurile, să fie toți una în Iisus Hristos.

După cum Dumnezeu este un singur Dumnezeu în trei persoane, la fel și omul ar trebui să fie un singur om, global – Adam cel global – în multe persoane de două genuri, masculin și feminin. Am mai discutat pe tema asta, nu o să insist foarte mult. Păcatul este cel care ne-a separat. Și din cauza asta pentru că noi astăzi suntem separați, suntem rupți, suntem îmbucățiți de păcat, în mod necesar pentru că nu ne mai putem partaja sentimentele, gândurile și experiențele, da, trebuie să recurgem la limbaj, la limbă.

Lipsa de înțelegere – dovadă a păcatului

Asta o să vedem cum se face și care sunt provocările acestei forme de comunicare. După cum vedeți, nu ne înțelegem între noi pentru că nu avem același țel și pentru că acest mod e comunicare este un mod imperfect și din cauza asta apare această mare problemă a comunicării, a înțelegerii. „Nu m-a înțeles, nu m-a înțeles și așa mai departe.” Spui ceva celuilalt și el spune „da, am înțeles” și când colo îți dai seama că nu a înțeles.

Eh, această unitate în pluralitate se vede și în faptul că din cele mai vechi timpuri în tradiția omenirii și a neamului românesc bineînțeles, dar în tradiția omenirii, totdeauna la persoanele superioare se vorbește la plural cu „dumneavoastră”, cu „eseis” în limba greacă. Adică totdeauna a existat în omenire conștiința că unitatea este superioară singurătății, da. 

Limbajul – o cale necesară de a reface unitatea originară

Ei, și din cauza asta pentru că omul nu este făcut să fie singur, omul este făcut să fie în pluralitate, din cauza asta s-a ajuns la limbaj. 

Acuma, trebuie să știm că această comunicare se face prin cuvinte, cum încerc eu acum să fac, prin gesturi, prin fapte și bineînțeles, cea mai mare comunicare dacă, mă rog, poate să ajungă cineva acolo, este prin tăcere, prin tăcerea rugăciunii, să știți.

Eh, asta este bineînțeles de dorit  tăcerea iubitoare și această tăcere iubitoare și lucrătoare o vedem la sfinți. Sfinții, poți să stai lângă ei și efectiv să te simți bine numai și numai că ești în apropierea lor pentru că ei îți comunică acest har, această iubire care vine de la ei. 

Deci este foarte important, este capital de fapt să comunicăm prin mijloacele pe care le avem din păcate la dispoziție în această stare căzută. De ce? Pentru că altfel, intrăm într-o bulă cognitivă adică în lumea noastră, nu mai primim informații de afară și o să devenim ca și diavolul pentru că diavolul se află în această bulă cognitivă cum spuneam, în acest părut rai pe care el singur și-l creează și de acolo în colo nu mai poate să capete cunoștințe noi, doar informații, el fiind foarte foarte închistat pe pozițiile sale, pe ideile sale. Asta este foarte important.

Erorile limbajului, a comunicării și evitarea lor

Deci din cauza asta totdeauna trebuie să comunicăm, dar să comunicăm nu cu intenția de a epata care e o formă de despărțire, e o formă de ură, de agresivitate față de celălalt dacă dorim să demonstrăm ceva, ci cu intenția să învățăm adică să ne unim cu celălalt. Înțelegeți?

Asta e comunicarea adevărată – deci în clipa în care vin eu ca și smerit în fața celuilalt, ca și sclav, ca și supus al celuilalt. Înțelegeți? Asta este foarte foarte important. 

Și atunci, dacă învățăm de la celălalt, crește iubirea între noi și crește unitatea între noi și acesta este scopul comunicării.

Bineînțeles să avem grijă să nu folosim această comunicare și această învățătură ca și un vehicul pentru a-l submina pe celălalt, pentru a-i lua pâinea celuilalt, pentru a-la ataca pe celălalt. Pentru că Dumnezeu nu ne va valida! Să fim foarte atenți! Desigur, dacă Dumnezeu îngăduie ca să-i luăm pâinea celuilalt, noi nu o să ne bucurăm de asta, dacă o facem cu răutate. Înțelegeți? 

Să comunicăm din dragoste, nu din patimă

Trebuie să fim foarte foarte atenți pentru că orice separare este păcat și orice separare este despărțire de dragostea lui Dumnezeu și omul nu se simte bine. Cum spuneam, Dumnezeu nu validează asta. 

Deci punem întrebări și încercăm să aflăm ca să ajutăm, nu ca să clevetim sau ca să îl vorbim pe celălalt sau să-i luăm locul și așa mai departe. Deci întrebăm din nevoie, din dragoste și nu din curiozitate și nu din ipocrizie, dacă doriți.

Dragostea implică și respectul pentru cel întrebat, pentru timpul lui, pentru persoana lui. Deci să nu îl înecăm pe celălalt cu întrebări numai din dorința noastră de a afla, da. Pentru că după cum spuneam, întrebarea și comunicarea trebuie să fie ghidată, provocată de o nevoie și nu de o patimă. Curiozitatea este o patimă, să știți. 

Deci din cauza asta trebuie să fim foarte foarte atenți să îl respectăm pe celălalt pentru că în definitiv și la urma urmei de la el dorim să aflăm. Să nu fim cum se spune niște vampiri comunitari, ci să îl respectăm pe celălalt pentru că totuși de la el dorim să aflăm niște lucruri. 

De evitat ridiculizarea.

Dacă în clipa în care încercăm să aflăm ceva de la celălalt, să învățăm ceva de la celălalt și suntem ridiculizați, fraților, săriți treaba asta! Poate că o să vă doară puțin, dar pe termen lung o să vedeți că o să fie bine, că mediul respectiv nu este bun. În clipa în care cineva vine cu smerenie și vine să întrebe și vine să afle și este ridiculizat, acesta nu este mediu de la Dumnezeu, este un mediu care are destulă energie demonică și este mult mai bine de evitat mediul respectiv chiar dacă pare un mediu high-class sau pare un mediu slăvit, pentru că este o slavă deșartă și din cauza asta este mult mai bine să evităm lucrul ăsta.

Rostul tăcerii

Acuma, trebuie să știm că în clipa în care noi avem inițiativa să vorbim trebuie să fim foarte foarte conștienți că suntem supuși greșelii. Deci dacă eu vreau să îi spun ceva celuilalt, nu atât să întreb. Este mult mai bine să preferăm tăcerea de cele mai multe ori pentru că multe rele provin din vorbit. Spune un proverb că „limba nu are oase, dar oase distruge, oase zdrobește” – un proverb grec. 

Grecii vorbesc foarte foarte mult. Este un mediu tipic pentru ei, este duhul acesta mediteraneean și din cauza asta se ceartă foarte des și foarte aprins. Bineînțeles că după aceea le trece pentru că ei doresc iarăși în continuu să vorbească. Este în firea lor, să nu îi judecăm, dar vreau să spun că vorbitul mult, fără nevoie, vorbitul în deșert generează această energie demonică și bineînțeles naște certuri. Și din cauza asta, vorbitul puțin și dres cu sare ajută foarte mult întru liniștirea lucrurilor. 

Atenție la părțile iraționale ale sufletului în comunicare!

Deci să nu vorbim, fraților, mai ales când avem în explozie părțile iraționale ale sufletului, în speță, mânia și pofta. Deci în clipa în care partea mânietoare se află în explozie, fraților, nu vorbiți! Nu o să iasă bine. Este efectul unei patimi, este rezultatul unei patimi. Tăcem! Ținem în noi! Lăsăm să treacă! Și după ce a trecut valul întunecat al mâniei, atunci vom vorbi.

Deci când se limpezește mintea, atunci vom vorbi și o să vedem că în 95% din cazuri nici nu mai e nevoie să se vorbească pentru că lucrurile se rezolvă de la sine. Nu escaladați, fraților! Nu atacați în clipa în care sunteți și voi atacați. Lăsați să treacă, ne băgăm sub val ca și înotătorul. Când vedem că vine valul nu ne batem cu valul, că ne izbește de stânci, ne aruncă pe țărm. Ne băgăm sub val și trece valul peste noi și atunci, după aceea discutăm. Dacă mai e cazul să discutăm, că de obicei lucrurile se rezolvă prin îmbrățișări, nu atât prin discuții. Înțelegeți, prin ajutor, prin comunicare non-verbală, prin iubire, prin iubire.

Deci din cauza asta este foarte foarte important în clipa în care avem patimile în explozie. Da? Cum spuneam, cele iraționale – mânia și pofta adică ne place foarte mult de o persoană de sexul opus, de exemplu, atunci e bine să nu ne avântăm în a vorbi, în a comunica pentru că este vorba de efecte ale patimilor. 

Tăcerea este ruptă din Rai.

Deci vorbirea trebuie să știți că e foarte importantă pentru că este foarte puternică, dar cu toate astea, este cum spuneam un efect al căderii umane. Dacă am fi toți uniți cum era planul lui Dumnezeu pentru noi și cum vom fi în Rai, nu o să mai fie nevoie de vorbe. Din cauza asta Sfântul Isaac Sirul spune că limba veacului viitor va fi tăcerea! 

Eh, din cauza faptului că vorbirea nu este un fenomen foarte natural, de aceea vorbirea multă răspândește mintea, răspândește energia, focul după Dumnezeu. Ne depărtăm astfel de Dumnezeu pentru că eu mă revărs către celălalt. Deci din cauza asta întotdeauna trebuie să vorbim cu puține cuvinte, să vorbim concentrat, dar în puține cuvinte. Asta este foarte important! Și mai mult să vorbim cu Dumnezeu decât cu ceilalți, cu Dumnezeu prin rugăciune!

Pentru că depărtați fiind de Dumnezeu nu ne mai în-ȚEL-egem! Nu ne mai înțelegem, nu mai suntem în același ȚEL și din cauza asta, având țeluri diferite, cum spuneam, apare această durere mare a rupturii. Da…

Repere pentru comunicare: timpul, ascultarea, atenția, dragostea

Să oferim timp pentru a-l asculta pe celălalt

Bun. Ce e de făcut? 

Păi, întâi de toate să îl ascultăm pe celălalt! Să îl ascultăm pe celălalt! Pentru că noi astăzi ascultăm pe celălalt nu atât ca să îl ascultăm, să înțelegem ce spune, îl ascultăm pe celălalt ca să ripostăm, să îi găsim un punct slab. Nu, fraților! Să ascultăm pe celălalt, să îi oferim dragoste – dragostea înseamnă angajament, înseamnă jertfă – și cea mai mare jertfă a noastră față de celălalt, cel mai mare dar al nostru față de celălalt e timpul nostru. 

Să îi dăm celuilalt timpul nostru, să îi dăm celuilalt atenția noastră! Dacă nu îi oferim dragoste și ascultăm doar cu o ureche și distrași, nu o să îl înțelegem, fraților! Trebuie să îi dăm toată atenția noastră! Să zicem – păi, ce vrea să spună ăsta? Și atunci în clipa în care ascultăm cu dispoziția de a înțelege o să vedem că hop, poate că are și el dreptate. Înțelegeți?

Atenția și dragostea în comunicare 

Dacă însă nu ascultăm cu atenție, nu ascultăm cu dragoste, celălalt o să simtă și se rănește. Celălalt simte că băi, ăsta nu… ce face, deci nu îmi dă atenție. Atunci se rănește și rana asta cine o să o plătească, durerea asta cine o să o plătească. Înțelegeți? Dumnezeu nu ne validează. 

Din cauza asta trebuie să ascultăm cu amândouă urechile, fraților, cu amândoi ochii, adică să ne uităm la el și bineînțeles și cu gâtul. Adică să nu mă întorc așa, să fac așa, să fac nu știu ce și… „da, ce ai zis, ce ai zis…?” Nu! Să fiu atent acolo. Cinci minute să îl asculți pe celălalt ce spune. Înțelegeți? Pentru că cea mai mare parte a comunicației este non-verbală și se întâmplă pe plan duhovnicesc, pe plan spiritual, pe plan al inimii noastre. Dacă tu ești în altă parte, știți foarte bine că celălalt nu… pentru că și tu simți, nu? Și tu simți când cineva nu te ascultă. 

Răbdarea și rugăciunea pentru celălalt

Un alt punct este că avem nevoie de răbdare! Trebuie să avem nevoie de răbdare ca să-l putem înțelege pe celălalt. Și în clipa în care îl ascultăm pe celălalt, să ne rugăm pentru celălalt – să ne rugăm și pentru celălalt și pentru mine. Nu să găsim puncte să îl atacăm. Să ascultăm cu răbdare, să încercăm să îl înțelegem și să ne rugăm pentru celălalt. Este foarte important!

Pentru asta bineînțeles, avem nevoie de smerenie și de înțelegerea problemelor celuilalt. Da? Adică să ne coborâm la nivelul lui – ce vrea să spună totuși omul ăsta? Nu zici – a, da, gata, am înțeles. Nu ai înțeles! Stai puțin și așteaptă pentru că în clipa în care rabzi, Dumnezeu îți luminează mintea și o să înțelegi mult mai adânc ce vrea să îți spună celălalt, chiar dacă ești un mare specialist în problema respectivă și poate că omul respectiv într-adevăr îți spune ceva ce tu știi.

Consecințe ale răbdării și atenției în comunicare

Dar dacă asculți, o să vezi că o să se nască o legătură de dragoste între voi și Dumnezeu o să te valideze pe tine și o să-i dea celuilalt să te asculte pe tine. Dacă nu îl asculți tu, după legea duhovnicească, nici celălalt nu o să te asculte, chiar dacă ești un specialist mare și el este un începător în problema respectivă. Asta este foarte foarte important. Înțelegeți? 

Deci să nu ne grăbim să ne exprimăm ideile și să avem răbdare! Să îl înțelegem pe celălalt și să îl prețuim ca o nestemată irepetabilă, o creație irepetabilă a proniei și a frumuseții și a iubirii și a perfecțiunii lui Dumnezeu! Este foarte important. Și mai ales smerenia ne spune că, da, celălalt e mult mai bun decât noi, mult mai bun decât noi și știe lucruri și exprimă lucruri pe care noi posibil să nu le putem exprima. 

A ști cum să te faci înțeles

Un alt punct foarte important este că trebuie să ne facem înțeleși. Trebuie să încercăm să ne facem înțeleși! Să nu credem că apriori că da, sigur, că toți mă înțeleg. Nu te înțeleg toți. Da? Foarte important asta pentru că fiecare dintre noi datorită faptului că suntem căzuți, avem păcatele noastre și deci avem distorsiuni cognitive, avem distorsiuni de cunoaștere. Celălalt poate că nu are sistemul tău de valori. Din cauza asta trebuie să îi explici: de ce și uite, eu cred așa din cauza asta, hai, să îți spun cum gândesc eu. Asta este foarte foarte important. 

Numai în Rai o să avem toți același sistem de valori, înțelegeți. Din cauza asta foarte important, întotdeauna să ne punem, cum se spune, în papucii celuilalt să vedem – oare a înțeles? – să încercăm să îi explicăm.

Smerenia în comunicare

Și iarăși când vorbim, datorită faptului că ar trebui să fim conștienți de distorsiunile noastre, să nu credeți că deținem adevărul absolut. Înțelegeți? Asta este și smerenia. Și din cauza asta trebuie să avem opinii foarte puternice, dar ținute slab. Opinii foarte puternice, de ce? Pentru că trebuie să fim foarte bine documentați, trebuie să ne pregătim și să nu ne batem joc de timpul celuilalt, dar ținute foarte slab pentru că stai puțin, poate că celălalt are o idee mai bună. Deci din cauza asta imediat ce apare o idee mai bună din partea celuilalt, imediat să pivotăm, să avem smerenie, să zicem da, într-adevăr, e mai bun. 

Deci în clipa în care Dumnezeu ne validează să spunem da, mergem așa. Dar dacă Dumnezeu nu ne validează, zicem nu, stai, mergem pe partea cealaltă, cum spune celălalt. 

Și iarăși, ceea ce e foarte important și ajută foarte mult este în clipa în care cineva îți spune ceva, dacă este important, să îi spui înapoi ce ai înțeles, să îi spui însă prin cuvintele tale, ca să vadă celălalt că ai înțeles ceea ce trebuie, ai înțeles ceea ce a vrut el să exprime. Înțelegeți? Asta este foarte important. Nu spui – da, gata, știu. Nu, spui – uite, eu am înțeles…. deci tu ai spus treaba asta, ce părere ai sau ai spus treaba, așa e? Și celălalt o să-ți confirme dacă așa este sau nu și o să zică – nu, de fapt eu am vrut să spun nu știu ce.

E foarte important să mergem în pași mici, dacă sunt probleme importante, înțelegeți. E foarte importantă treaba asta.

Provocări în comunicare: mediul online

Astăzi, avem și un nou mediu de comunicare, mediul online. Da, adică prin electronică. Bun, dar pe acest mediu, nu știu dacă știți, în jur de 92% din oameni înțeleg greșit mesajul prin comunicarea online. 

Comunicarea non-verbală e capitală. Adică zâmbetul, de exemplu, intonațiile vocii, mimica feței, gesturile trupului sunt capitale. Bineînțeles că pe online dispar toate astea și dincolo de asta, pe online dispare și politețea ca manifestare a dragostei. 

Politețea în mediul online – o necesitate!

Apare bineînțeles pe de altă parte, viteza și superficialitatea comunicării și  deci degradarea calității. Deci pe online avem cea mai proastă calitate posibilă a comunicării dintre noi. Din cauza asta să fim foarte foarte atenți. Haideți, puțin să ne străduim să fim puțin politicoși și pe online. Înțelegeți? Să fim atenți!

Dincolo de asta, pe text, datorită faptului că e mai dificil scrisul decât vorbirea, avem și o parte pozitivă: aceea că e mai scurt cuvântul și deci se evită vorbirea în deșert. Deci este mult mai adunat. Și bineînțeles că poate să redacteze dacă e vorba de e-mail. Din cauza asta, fraților, nu trimiteți e-mail-ul așa, foarte iute sau mai ales pe programele de mesagerie. Și gândiți-vă puțin.

Există și avantaje în această formă de comunicare

Datorită faptului că persoana se estompează, un alt avantaj (este că) se evită și sentimentalismul care poate să fie ilegal, da. În clipa în care discută două persoane de sex opus, de exemplu, în clipa în care e mai bine prin text decât față către față. Deci acest mod este recomandat în anumite cazuri când trebuie comunicat ceva rapid, ceva profesional și mai ales să nu fie încărcat cu sentimentalism. Asta este foarte important. Dar acolo, cum spuneam, trebuie să fim foarte foarte atenți pe tema politeții, pe tema dragostei și pe tema neutralității textului. Și mai ales să descriem, să scriem chiar mai mult decât e necesar pentru că textul apare neutru și nu știi cum îl primește celălalt. Pentru că de multe ori scrii ceva și apare dincolo într-un mod foarte foarte distorsionat. 

Forme adaptate pentru eficiența comunicării online 

Și iarăși, dacă cineva îți trimite un mesaj și ție ți se pare că ceva nu e cum trebuie, scrii înapoi și îi spui – asta am înțeles, așa este? Hai, să facem să fie clar! Foarte importantă asta.

Alt lucru foarte caracteristic mediului online este faptul că ne așteptăm ca celălalt să fie prezent 7 zile din săptămână, 24 de ore pe zi, 365 de zile pe an. Măi, fraților, nu e așa! Nu e așa. Adică stați puțin că celălalt nu e… are și el viața lui personală, mai și doarme omul, da, poate că face și altceva, mai mănâncă, se mai roagă. Deci să nu ne panicăm în clipa în care celălalt nu ne răspunde la mesaj.

Dacă îl prindem pe celălalt online și-i trimitem un mesaj și el ne răspunde imediat, nu care cumva să credem că dacă celălalt ne răspunde imediat să zicem că da, ok, asta este valabil la orice oră din zi și din noapte. Nu! Să îl slăvim pe Dumnezeu că ne-a răspuns atunci. Să zicem: Doamne, mulțumesc că mi-a răspuns fratele! Dar de acolo încolo, dacă nu ne răspunde să nu ne panicăm. 

Viteza de răspuns în comunicare

E adevărat că aici este problema asta mare a faptului că ne reglăm viața pe faptul că celălalt o să ne răspundă imediat. Nu. Nu o să ne reglăm viața așa. Da? 

Mai demult, oamenii știți foarte bine că circulau pe jos și în Sfântul Munte de exemplu, mergeau dintr-un capăt al muntelui până în celălalt capăt al Sfântului Munte, de la Lavra ca să ajungă la priveghere. Părintele Dionisie de la Colciu ne povestea că lucrau toată ziua, mâncau seara, deci o singură dată pe zi mâncau pepene, da, după ce nu au mâncat toată ziua. Și după aceea porneau toți și mergeau toată noaptea pe jos ca să ajungă în cealaltă parte a Sfântului Munte la Lavra, ca să ajungă la priveghere la Sfântul Athanasie Athonitul. Și după aceea ziceau – slavă lui Dumnezeu că am mâncat și năut.

Deci, fraților, take time, să luăm puțin timp! Nu imediat ce trimitem un mesaj pe online, imediat să îmi și răspundă. Nu o să răspundă. Este foarte important.

Pericolul patimilor în comunicare 

Și mai ales, ceea ce este foarte important pe online este faptul că patimile explodează. Deci datorită faptului că nu mai apare persoana, se estompează persoana, în clipa respectivă dacă omul este pătimaș apar toate alea. El crede că se ascunde sub mantia anonimității și poate să debiteze orice. Da, fraților, dar Dumnezeu e deasupra și vede și Dumnezeu nu validează și mai ales că omul simte când pleacă harul, simte că trăiește un iad indiferent dacă înjură și scuipă și vorbește ca la mahala pe net, pe forumuri și pe toate rețelele, site-urile și așa mai departe. Nu este bine asta. 

Dacă în viața reală, persoană către persoană, paradoxal, slava deșartă acționează ca o frână, el cu un pseudonim pe net efectiv se dezlănțuie. Nu e bine, fraților! Cum spuneam, nu-l validează Dumnezeu, mai ales dacă el încearcă să rănească pe ceilalți. Dumnezeu nu se batjocorește, să știți! 

Din cauza asta este foarte foarte important să fim  atenți pe online, să ne gândim, niciodată să nu acționăm online într-un mod de care ne-ar fi rușine în viața reală. Niciodată să nu scriem ceva ceea ce nu am spune în viața reală. Asta este foarte important.

Tendința de „omor” prin dispariția persoanei

Și iarăși tot datorită faptului că dispare persoana celuilalt atunci când suntem online avem tendința să-l executăm pe celălalt, adică hai, să zic așa, să-l avortăm, adică să-l blocăm, să-i ștergem comentariul și toate astea.

Bun, ok, uneori este nevoie de așa ceva pentru că celălalt începe să o ia razna, dar totdeauna cu dragoste și totdeauna să ne rugăm pentru celălalt și totdeauna să facem astea nu datorită faptului că celălalt are, hai, să zic așa, o poziție care ție nu-ți convine, ci totdeauna datorită faptului că celălalt este atacator, este necioplit, are expresia unei patimi sau exprimă o erezie, de exemplu. Dar bineînțeles, erezia nu aia pe care o cred eu, ci o erezie care este condamnată în Sinod de către Sfinții Părinți și așa mai departe. 

Dacă suntem în casa altuia, pe site-ul altuia sau pe canalul altuia sau așa mai departe să acceptăm faptul că da, ok, ăla poate să ne baneze, poate să ne facă orice. Dar nu când intru eu pe site-ul celuilalt să fac eu ordine, să îi spun eu ce să facă și așa mai departe. Un sfat smerit, constructiv, da, bineînțeles, dar nu scandal și festival. Este foarte important.

Să comunicăm cu atenție sporită în mediul online

Tot datorită faptului că pe online dispare persoana și patimile se potențează, să citim de două ori înainte de a transmite, să facem rugăciune înainte de a transmite. Mai ales să știm că datorită faptului că dispare persoana, rata de încredere este mult mai scăzută pe online decât în clipa în care discutăm față către față. 

De ce? Pentru că deodată ne vine mesajul și celălalt este redus de fapt la o înșiruire de litere, la un text. Eh, și din cauza asta nu dăm atenție așa de mare mesajului respectiv chiar dacă mesajul respectiv este un urlet. Pentru mine nu este un urlet. Nu văd durerea de pe fața celuilalt, nu văd țipătul de pe fața celuilalt sau al celeilalte. Văd un mesaj acolo, „mă doare”, ok, mai văd mâine. Înțelegeți?

Uneori nu e așa și din cauza asta totdeauna să fim foarte atenți pe online, să ne rugăm și să întrebăm detalii dacă este ceva o problemă și cel care scrie mesajul să dea detalii, înțelegeți. Pentru că cel care vede mesajul și ceva nu e clar, posibil să pună întrebarea, dar această întrebare nu poate să fie foarte amănunțită sau așa mai departe pentru că nu știe ce teren minat află de cealaltă parte, nu știe care este expresia celuilalt și până unde poate să ducă celălalt, cât de sensibile sunt lucrurile. 

Întreabă „ce mai faci, cum o duci?” – până aici. De acolo încolo celălalt trebuie să spună, bineînțeles dacă are încredere ca să lămurească lucrurile. Trebuie cu mare mare mare atenție. 

Niveluri în comunicare

Slava deșartă și depresia

Din cauza asta este foarte important să știm nivelurile de calitate în comunicare.

Întâi de toate este nivelul interpersonal, în viața reală. Acesta este primul nivel și asta întotdeauna trebuie să existe și întotdeauna trebuie să îl căutăm. Dacă nu putem în persoană, atunci hai, să zici pe video. Dacă nu pe video, pe audio și în ultimă instanță text. Deci e vorba de interpersonal, video, audio, text.

Să evităm deci textele, dar trebuie să știți, fraților, că își au și ele utilitatea lor, pentru că sunt două extreme în comunicare. E vorba de slava deșartă și de depresie. 

Slava deșartă apare mult mai mult în discuțiile interpersonale pentru că acolo apare frumusețea persoanei, acolo apare ușurința de comunicare, acolo apare libertatea în comunicare și așa mai departe. 

Soluții de comunicare în depresie

Pe text apare marea problemă a depresiei. Bineînțeles că depresia, ca și închidere în sine, ca și lipsă de comunicare, ca și evitare  a comunicării, poate să apară și bineînțeles că apare și în relațiile interpersonale datorită faptului că persoana cu care comunicăm nu iubește, adică disprețuiește pe celălalt. Disprețul este mult mai ușor pe text. Dar disprețul poate să fie și în relații interpersonale și din păcate este – bullying. Este foarte greșit și foarte nociv. 

Din cauza asta cei care sunt depresivi, fraților, să vorbească, să meargă să discute, dar cu persoane care le iubesc. Și întâi de toate, fraților, persoana care ne iubește este Dumnezeu. 

Și pentru că depresia vine din lipsa de sens, din lipsa de iubire, din lipsa persoanelor iubitoare din cauza asta întâi de toate, fraților, depresia se rezolvă prin rugăciune! Deci să vorbim, să ne rugăm lui Dumnezeu, să facem ascultare și să vorbim cu ceilalți. Asta este foarte foarte important. Înțelegeți? Că dacă nu, ajungem foarte grav. 

Care este marea problemă a depresiei?

Pentru că depresia să știți că nu este nimic. Dar problema cea mare cu depresia, gravitatea ei provine din faptul că cel care suferă de ea se complace în starea asta și nu vrea să iasă din starea asta. Deci omul trebuie să iasă, să vorbească, să spună, trebuie să facă, să comunice cu ceilalți, să fie unit cu cei pe care îi validează Dumnezeu în fața lui sau a ei, pentru că de obicei la femei se întâmplă treaba asta. 

Întotdeauna trebuie să nu taie comunicarea, orice s-ar întâmpla, chiar dacă nu-i plac anumite lucruri sau i se pare ei că… sau așa mai departe. Asta este foarte foarte important.

Eh, pe de altă parte, deci cel care este la cealaltă extremă, cea a vorbirii în deșert, acolo trebuie să fie atent să tacă. Adică întotdeauna să luăm calea de mijloc, calea împărătească. Să tacă pentru că cel ce tace, înțelege. Și cel ce tace înțelege pentru că vorbește de fapt în inima sa cu Dumnezeu mai mult sau mai puțin. 

Să aibă o tăcere iubitoare, o tăcere ascultătoare față de celălalt, cum spuneam. 

Concluzii

În consecință ca și concluzie, ascultarea în relațiile interpersonale și mesajele profesionale pe text – comunicarea. 

Pe când mesajele umane e mult mai bine să fie în relație de la  persoană la persoană, în relațiile interpersonale în viața de zi cu zi. 

Dacă din păcate nu sunt astea să căutăm totuși să avem mesaje umane inclusiv și pe text, cum se poate. Să nu evităm să avem relații interpersoanle pentru că e foarte greu. Nu toată lumea e pustnic. Înțelegeți? Să fim foarte atenți la tema asta.

Asta este foarte important: să găsim persoane duhovnicești care să ne ajute să comunicăm astfel încât să ne potențăm iubirea și nu să cădem în depresie sau în ură sau în alte distorsiuni comunicative. 

E foarte important, pentru că centrul existenței noastre este Dumnezeu și să nu pierdem legătura cu El. Deci din cauza asta, când vorbim, să vorbim întâi de toate cu El, adică să tăcem mai mult, dacă suntem depresivi să punem în plus.

Să vorbim cu Dumnezeu pentru că adevăratele informații, adevărata iubire, adevărata experiență de la Dumnezeu și în Dumnezeu vin. Altfel e vorba de vorbire deșartă, fie că suntem depresivi, că ne târâm, fie că vorbim în deșert, în exterior.

Vă rog să mă iertați! 

Dumnezeu să ne ajute! 

Să nu uităm că Dumnezeu, cu Dumnezeu trebuie să vorbim!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.  

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!