Sinteza Săptămânii: Îndemnurile și citatele duhovnicești ale săptămânii
15 ianuarie 2022
Dubla gândire: marea ispită a ortodocșilor azi – Părintele Gabriel
17 ianuarie 2022
Articolele și clipurile din cursul acestei săptămâni, de pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte, i-au determinat pe cititori să ne scrie mai multe comentarii cu întrebări cărora le-am răspuns. Noi mulțumim la Maica Domnului că ne învrednicește să fim de folos!
Temele comentariilor variază, însă împreună oferă un tablou al preocupărilor și necunoscutelor lumii contemporane. Să aveți curaj, dragii noștri, și credință trează întotdeauna! Toate problemele noastre în Hristos se rezolvă!
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Iubirea este totdeauna mai mare decât „dreptatea”. Dacă tu iubești atunci și o vorbă bună spusă la momentul potrivit își va avea efectul scontat, cu ajutorul harului lui Dumnezeu. Însă dacă tu te bați pentru voia ta, Dumnezeu nu te va valida, chiar dacă „ai dreptate”.
Roagă-te cu îndrăzneală pentru copiii tăi. În cadrul acestei rugăciuni Dumnezeu te va lumina ca să-i ajuți.
Datorită afluxului imens de informații „importante” oamenii astăzi nu mai au timp să raționeze, de fapt, și atunci se duc ca vitele la tăiere. În aceste condiții, ortodoxia terapeutică este crucială. Tot timpul a fost, însă acum se vede mult mai pregnant decât în urmă cu 20 de ani, să zicem.
Este foarte simplu: Sunt mai mulți factori care contribuie la aceasta: întâi de toate este vorba de luminarea Duhului Sfânt. Să nu uităm că sfințenia nu este o stare abstractă, o simplă poziție socială, o meserie etc. Este o apropiere (mult) mai mare de Dumnezeu și deci o cunoștiină mult mai mare relativ la lucruri pe care, poate, din punct de vedere omenesc omul duhovnicesc să nu le știe. Dincolo de asta, marii duhovnici, prin însăși poziția lor intră în contact cu foarte mulți părinți ȘI copii care își deschid inimile la spovedanie, și, deci, au o foarte mare experiență și din această cauză, și pe acest plan. Un al treilea factor ar fi faptul că prin însăși natura Sfintei Tradiții aceștia învață de la Sfinții Părinți aceste lucruri, pentru că creșterea copiilor este unul din aspectele sociale foarte importante de care se ocupau aceștia – vezi de exemplu Sf. Ioan Hrisostom care dedică o atenție specială acestei teme.
În general Biserica păstrează tăcere. Niște moaște de o asemenea magnitudine ar fi de așteptat să facă minuni. Știința spune destul de clar că este un fals din secolul XIII – XIV – vezi https://en.wikipedia.org/wiki/Shroud_of_Turin sau în română (mai scurt, însă puțin diferit) https://ro.wikipedia.org/wiki/Giulgiul_din_Torino . Acum că cineva folosește celebra fotografie (negativ) a giulgiului ca un fel de icoană, acest lucru poate fi socotit ca un gest de evlavie și nu, neapărat, ca o acceptare a autenticității sale.
Nu este adevărat. Avem chiar slujbe speciale pentru aceasta – Parastasele. Vezi aici o analiză amplă a acestui lucru: https://www.crestinortodox.ro/inmormantarea/rugaciunile-pentru-morti-70619.html . Dincolo de asta, nu uita că Biserica a validat Sfânta Scriptură și nu invers: https://www.chilieathonita.ro/2021/07/31/biserica-este-mai-presus-de-sfanta-scriptura/
Dacă Biserica a validat Scriptura înseamnă că este evident că Biserica știe mai multe decât Scriptura – lucruri care nu sunt scrise în Scriptură – chiar lucruri cruciale, cum ar fi „de-o ființă”, discutat la Sinodul I Ecumenic. De asemenea și structura „două firi, două voințe, un singur ipostas” care este desigur referitoare la Hristos, nu apare ca citat în Scriptură. Vezi celelalte Sinoade Ecumenice. Biserica nu are nevoie să pună totul în Sfânta Scriptură pentru că nu este Biserica Scripturii ci Biserica lui Hristos. Numai cei departe de Biserică se centrează pe Scriptură ca pe singurul lucru pe care îl mai au. Dumnezeu face asta în mod intenționat pentru că ne mântuim pe baza unirii cu Hristos și nu pe baza literei care ucide, fie ea și în Sf. Scriptură după cum însuși Domnul a zis …în Sf. Scriptură despre Sf. Scriptură. Referitor la referințe, se vede – ca și în cazul primei tale nedumeriri – că nu cunoști, dincolo de învățătura Bisericii, și istoria Acesteia, în acest caz istoria Sf. Scripturi. Știm cu toată siguranța că textul de astăzi este textul pe care Sfinții Părinți l-au adoptat – asta întâi de toate din roadele pe care acesta le produce în Biserică, adică sfințenia, cât și văzut din punct de vedere științific: https://www.chilieathonita.ro/2021/12/18/daca-nu-primim-corpusul-noului-testament-atunci/
TskTskTskTsk… dacă este lăsat copilul să crească mare atunci avem efecte mult mai grave: toate denominațiunile care promovează botezul la vârsta adultă sunt eretice. Toate societăție în care aceste denominațiuni sunt majoritare legalizează drogurile, LGBTQAI++, portul armelor, pornografia etc. Cei pe care îi amintești tu sunt majoritari în vest și nu în țările ortodoxe. Ceea ce este mai important însă este că ortodoxia nu acceptă aceste păcate pe când ereziile care acceptă botezul adulților acceptă ȘI promovează aceste păcate. Aici e problema.
Își întoarce cursul în funcție de când este sărbătorită Boboteaza acolo de biserica locală. Dacă ar fi fost sărbătorită pe stil nou, s-ar fi întors pe stil nou. Oricum Boboteaza nu a avut loc pe 5 ianuarie, după cum nici Schimbarea la Față știm sigur că nu a avut loc toamna. Însă nu asta are importanță. Are importanță comuniunea bisericilor. Stiliștii fac din problema calendarului – care este o problemă astronomică – o problemă duhovnicească: un motiv de neascultare față de episcopul legiuit al locului ceea ce este grav.
Sf. Ap. Pavel spune în Galateni 6:17 că “De acum încolo nimeni să nu mă mai necăjească pentru că port semnele Domnului Iisus în trupul meu”. Cuvântul „semnele” traduce originalul „stigmata” și de aici stigmate. În ortodoxie, într-adevăr nu se face caz de acest lucru pentru că semnele Domnului Iisus sunt semnele ascezei, ale ostenelii, ale postului etc. – o componentă de bază în Ortodoxie. În catolicism asta a devenit un fel de demonstrație (ca să nu spun că se apropie oarecum de circ) – acolo anumiți „mistici” spun că le apar semnele cuielor Domnului la palme și acestea sângerează.
Într-adevăr nu continua discuția. Spune Sf. Ap. Pavel: „După prima și a doua sfătuire lasă-i”. Este o discuție de uzură care te depărtează de Dumnezeu. Mai bine roagă-te pentru ei.
Da, bineînțeles însă desigur că variază de la caz la caz. Poate că nu ne-am cerut cât trebuia, cum trebuia, nu am reparat greșeala etc. – însă, da, în general Dumnezeu ne iartă.
Înțeleg punctul tău de vedere – de fapt, aș putea să găsesc o mulțime de greșeli dogmatice (și nu numai) – mai ales în filmul lui Zefirelli, însă este indubitabil că aceste filme, raportate la nivelul duhovnicesc din vest, au ajutat din destul. Au reușit să redea că axul spiralei istoriei este Iisus Hristos. În cazul filmului lui Gibson (care este mai corect din punct de vedere dogmatic – fără însă a ajunge să poată fi o referință ortodoxă) acesta reușește să ne arate că într-adevăr Domnul a pătimit ca nimeni altul. Chinurile Domnului pe Cruce au fost imense. Nu a fost de joacă. Și Domnul le-a dat har echipei – până acolo unde au putut să ducă – după cum se vede și în acest interviu. Oare câți ortodocși, dacă ar fi fost în locul lui Jim, aș fi avut curajul să-și riște viața la propriu pentru rolul acesta? Dincolo de asta, ceea ce mă impresionează este un amănunt mai puțin cunoscut: Mel Gibson a jucat și el în film: a fost soldatul care L-a străpuns cu sulița pe Domnul. Oare ce a fost în sufletul lui? Putea să aleagă orice alt rol, putea să nu joace de fel…
„Că am vorbit, de multe ori m-am căit. Că am tăcut, niciodată”. – Sf. Isaac Sirul
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comments
O întrebare : cum aș putea să știu cât să mă rog? Aud mereu:” până unul poate”. Dar cum știu cât pot? Eu zic că aș putea face mereu mai mult… Dar apoi îmi amintesc de frasa asta” până unul poate”… Și nu înțeleg care este limita mea… Nu vreau să exagerez ca să nu cad în mândrie… Dar nu vreau nici să mi zic minciuni din lene… Ce pot să fac? Cum să procedez?
Când zic “cât să mă rog” vreau să spun cât să mă rog cu rugăciuni ca acatiste de exemplu… Știu că rugăciunea trebuie să vfie mereu prezenta în inima… Și doar așa, fără vorbe, sau cu puține cuvinte.
Eu am o problema. Când fac ‘click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!’ săgetuța se schimba de jos in sus sau invers dar nu se deschide nimic. Am incercat pe mai multe “browser-e” Firefox duckduck
Asta pe telefon ,pe computer nu am incercat. Android 11 oppo
Am găsit ceva . Firefox are un buton langa adresa de vizualizare doar text fara imagini și multe formatări. In acest mod se văd și răspunsurile. Mă descurc și așa.
De asemenea poți să asculți și podcastul (fișierul audio). Îmi pare rău – se pare că e o problemă pe sistemele Android vechi.