Cum să ne creștem corect copiii – părintele Emilian Simonopetritul

Cum să ne creștem corect copiii? – iată o întrebare la care răspunde unul dintre cei mai mari duhovnici ai sec. XX, Starețul Emilian Simonopetritul.

Starețul Emilian (Vafeidis) a fost unul dintre stareții harismatici care au revigorat viața duhovnicească, întâi la Meteora și, mai apoi, în Sfântul Munte, mutându-se cu obștea la mănăstirea Simonospetra. De asemenea, sub conducerea sa, mănăstirea de maici de la Ormilia (metocul mănăstirii Simonospetra) a cunoscut o mare înflorire.

Mulți dintre noi credem că știm cum să ne creștem corect copiii însă realitatea, de multe ori, infirmă dureros acest fapt. De aceea, este bine să ascultăm pe unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici din ultimii zeci de ani ce are de spus pe această temă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Starețul Emilian Simonopetritul – Cum să creștem corect pe copiii noștri

Libertatea copilului 

Nu binecuvântează Dumnezeu atunci când noi, disperați, presăm copilul!

Să salvăm libertatea copilului! Dacă se păstrează libertatea copilului, dacă suntem atenți și politicoși, precum Hristos, Care atât de simplu și delicat a plecat fără să-i certe, așa dacă facem și noi, …ATUNCI… ce se întâmplă?

De vreme ce nu există șantaj, exigențe, forțări, nici nu există înăuntrul nostru o grijă exagerată, neliniște, …neliniște.

NICIODATĂ în neliniște, în alergătură, în stres, în certuri, în exagerări, în plângeri, în cârtiri nu aude Dumnezeu.

Numai tăcerea noastră, liniștea o aude. Pacea noastră, dulceața, nepătimirea, credința noastră, rugăciunea – astea sunt cele ce ne dau dulceața care radiază și o gustă copilul și se bucură de ea.

Ce dăruim copilului?

Bineînțeles, însă, că această legătură duhovnicească, nu va aboli darurile pe care le vom face copilului.

Care sunt darurile??

Pacea noastră, iubirea noastră, blândețea noastră…pe care am dobândit-o, studiul pe care-l facem, devin studiul (cunoștințele) copilului, măsurile pastorale pe care le luăm, postul nostru.

Postul și rugăciunea

Fără post este imposibil să mântuim chiar și numai un om.

Nici măcar un șoarece n-o să mântuim vreodată, dacă nu suntem postitori.

Și chiar dacă credem că am mântuit un om, alt postitor a mântuit pe omul respectiv.

Pedagogia noastră adevărată, libertatea noastră, relația noastră duhovnicească cu copilul nostru îl fac pe acesta pregătit pentru Împărăția Cerurilor.

Și MAI ALES, rugăciunea noastră, – să înțelegeți ce vă spun acum! – prin rugăciunea noastră să punem pe copii, – nu să le predicăm – să-i punem pe copii  care sunt bolnavi, să-i punem pe copii pe scaunul, pe tronul lui „Eu”. În „EU”.

În „eu”-l meu, în rugăciunea mea pe care o fac , în centrul „eu”-lui, să-i adun pe toți copiii mei aici; să-i cuprind pe toți, să-i includ în „eu”.

Ce spun prin „eu”? Prin „eu” înțeleg inima mea, și, mai ales, simțirea prezenței lui Dumnezeu.

Copiii sunt ai lui Dumnezeu

Când spun: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, acest „eu” să fie trupul meu;  trupul meu e trupul lui Hristos, iar copii mei sunt în trupul lui Hristos.

Aici, deci, voi găsi pe copiii mei… și nu prin mintea mea, gândindu-mă că „ăsta e la Agrinio, celălalt în Creta,celălalt s-a pierdut, a!, celălalt și-a scos rasa, a!, acela vagabondează…”

Nu, Nu! Copii ai lui Dumnezeu sunt! Suflet au înlăuntrul lor!

Aici în mine îi am pe toți aceștia, cu pace, cu pace…cu pace! Cu pace… fără teamă.

Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-MĂ!

Și să spun cu pace: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” și acest „…-mă” („eu”) este Costin, George, Manole, părintele Teodor care a plecat de la mănăstirea lui, p. Mihail care s-a căsătorit, sărăcuțul, chiar dacă era interzis. În „miluiește-mă” („eu”-l) toată omenirea o includem.

Când facem asta, e, atunci când eu mă topesc – măi! măi! măi! – O, ce am înăuntrul meu: și pe Dumnezeu și oamenii. Pământ și cer e înăuntrul meu.

Când înțeleg astea, atunci pot să spun fraza prorocească „Iată eu și copiii pe care mi i-ai dat Dumnezeule!” (am schimbat-o!)

Iată copiii pe care mi-ai dat, Dumnezeule – nu o pot spune dacă nu-i am pe toți în inima mea, dimpreună cu Dumnezeu!

(c) Traducerea în română: 

www.chilieathonita.ro

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!