Sinteza săptămânii: Citatele duhovnicești ale săptămânii …și un video (tradus) cu Sf. Porfirie!
5 februarie 2022
Calea eliberării
7 februarie 2022
Vă supunem atenției, câteva comentarii pe care cititorii platformelor O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte le-au scris în săptămâna care tocmai se încheie. Cu darul Maicii Domnului, am răspuns unor întrebări ce pot preocupa pe mai mulți, temele fiind actuale. Să nu uităm însă că rezolvarea problemelor noastre stă în întoarcerea noastră cu pocăință la Dumnezeu. Cum am mai spus – sau Hristos, sau haos!
Întrebările au fost editate de noi în mică măsură pentru cursivitatea și păstrarea mesajului.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
E vorba de depărtarea de Dumnezeu a copiilor. Desigur că aceasta are mai multe efecte în cotidian: dependența de media, sistemul de valori strâmb, super-sensibilizarea medicală – o mulțime de efecte, însă rădăcina este una: depărtarea de Dumnezeu a civilizației în care trăim.
Cred că problema cea mare aici este această abordare exclusiv carnală, super carnală. Cred că soluția este optica Sf. Părinți care, cu toate că, desigur, recunoaște existența patimilor trupești, alege să nu vorbească atât despre ele. Alege să îl scoată pe om de pe acest plan și să îl propulseze pe om pe planul duhovniciei iubirii lui Hristos.
Asta este darul lui Dumnezeu însuși. Să-i mulțumești și Lui și Maicii Domnului până la pământ. Să folosești acest har: să te rogi și să studiezi cele duhovnicești. Concentrează-te pe ele. Fii cu iubire și respect față de familie însă să nu ai multe relații lumești cu lumea.
Rugăciunea totdeauna este ascultată. Deci totdeauna câștigăm atunci când ne rugăm și pentru simplul fapt că atunci când ne rugăm petrecem împreună cu Dumnezeu. Nedumerirea ta provine din faptul că tu nu simți acest lucru – și asta se datorează patimilor noastre. De asemenea, noi nu facem diferența între ascultarea unei rugăciuni și împlinirea acesteia. Dumnezeu fiind Tată, știe ce ne este de folos sau nu. Nu trebuie să-I impunem lui Dumnezeu ce să facă și nu trebuie să ne oprim din a ne ruga.
1. Întrebi pe un om a lui Dumnezeu, pe un om care a mers înaintea ta pe acest drum.
2. Dumnezeu iubire este. Crește iubirea dumnezeiască față de toți în inima ta?
Evită pe Fericitul Augustin. Are multe probleme. A fost un om foarte capabil însă are multe lucruri discutabile pe care se bazează teologia catolică și rezultatele se văd. Mai bine concentrează-te pe părinții „clasici”.
„Teologia satisfacției” este una dintre cele mai distructive învățături teologice pentru că distruge iubirea și pune pe Dumnezeu pe o postură juridică relativ la om.
Este lumea din inimile sfinților. Este prefigurarea raiului.
Întâi de toate prin smerenie – și aceasta vine prin ascultare. De asemenea, e nevoie de răbdare și rugăciune pentru corectarea greșelilor noastre. Să nu uităm de asemenea să ne spovedim și să ne cerem iertare – căci oameni suntem.
Domnul Dumnezeu a zis să întoarcem și celălalt obraz. De fapt, tu te împotrivești Lui când spui asta. Pe de altă parte nimeni nu poate să împlinească această poruncă până la capăt, însă trebuie să recunoaștem cu smerenie neputința noastră, nu să spunem că ceilalți sunt de vină pentru această neputință. De asemenea, am făcut în clip o analiză pe tema asta, pe baza Sf. Chiril și Metodie.
Pacea este starea naturală a sufletului făcut după chipul și asemănarea Celui ce Este. Deci atunci când suntem în pace, existăm plenar.
Da, însă istoria, realitatea și sfinții arată că în Ortodoxie este adevărul. De fapt și Catolicii recunosc implicit asta. Ei vor să se unească cu noi fără să pună în discuție exactitatea lor dogmatică – lucru care arată că au conștiința că nu au ce să salveze. Deja au renunțat la filioque în destule părți din catolicism. Catolicismul generează protestantism (vezi istoria) și mai apoi ateism, învățătura ortodoxă, nu.
Rezistau pentru că aveau experiența veșniciei lor în iubirea lui Hristos. Harul îi ajuta să știe în inima lor că moartea nu este decât o trecere. Că viața de aici este doar ceva trecător iar ceea ce este cu adevărat important este perioada vieții de după moarte.
Da, pentru că omul își pierde iluminarea de la Dumnezeu. Pierde calea, pierde sensul. Harul lui Dumnezeu se manifestă ca inteligență dumnezeiască, nu? Dacă omul nu-l are, acesta cade în dezordinea patimilor sale.
Numai Biserica prin Duhul Sfânt, Duhul Înțelepciunii reușește să găsească echilibrul între literă și spirit, între lege și libertate. Balanța fără un talger este total dezechilibrată și nefolositoare.
Toată istoria omenirii arată eșecul încercării disperate de a găsi o altă cale în afară de calea Smereniei lui Hristos. Trăirea de neconceput pentru omul căzut al acestei lumi.
Pentru că este mai bine. Să nu uităm că Biblia a fost scrisă în Greacă. Pe baza a „o mie de ani” a apărut o erezie în sec. I care până astăzi este prezentă în spațiul (neo)protestant, aceea că Hristos ar veni pe pământ și ar institui un stat politic care va ține 1000 de ani.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
3 Comments
Sunt preocupat de ideea de conflict. Cand pot lupta crestinii ? Cand sunt obligati sa lupte? Nu ma refer la lupta duhovniceasca – infranare, rugaciune, intoacerea si celuilalt obraz, etc.. Ma gandesc la violenta. Parte le cunostem din istorie, insa sunt situatii conflictuale, extreme , spontane sau nu, conventionale sau nu, in care noi crestinii suntem inerti pt ca nu stim cum sa reactionam. Cred ca asa a aparut expresia de crestin moale. Mai stiu ca undeva in trecut din pindalion facea parte si frica. Era considerat canon de moarte. Acest pacat il facea pe crestin mai neinfricat… Am inteles eu ca un imparatel bizantin a considerat ca revoltele din capitala se datorau obligatiei ca crestinilor sa nu le fie frica si au aranjat cu patriarhul eliminarea din pindalion a fricii. Cica asa a aparut crestinul moale, cel din zilele noastre. Sa ma iertati daca am etalat cunostiinte incorecte. Pentru marea masa, mai necitita, ar fi bun o suma de reguli explicite despre cand si cum trebuie sa lupte crestinul.
Vezi aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/11/20/managementul-comportamentului-agresiv/ și mai pe larg aici: https://www.chilieathonita.ro/2021/11/23/mania-cum-sa-nu-ne-maniem-parintele-teologos/ Referitor la ce știi tu de frică este inexact. Frica (nu prudența) este o patimă sufletească. Vezi: https://www.chilieathonita.ro/2021/08/08/frica-anxietatea-cauze-management-tratament/
Multumesc , Parinte !