Relația noastră cu un duhovnic – IPS Athanasie de Limassol

Ascultați pe IPS Athanasie de Limassol care ne explică care sunt problemele ce pot să apară în relația noastră cu duhovnicul și cum putem să le evităm. Care este rolul unui duhovnic?

Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Vreau să vă citesc un mesaj, pe care l-am primit astăzi pe telefon. Nu știu dacă cel care

l-a scris se află aici? [în sală]

Cine știe cine este? Sau poate că nu vrea să o spună. În sfârșit, o voi spune și dacă e aici, va auzi.

„Vă rog să ne spuneți diseară ce să facem în cazul în care duhovnicul dispare din viața noastră – din motive personale. Și ce se întâmplă când cineva cade în păcat permanent, în fiecare zi, și vrea apoi să se spovedească? Sper să vedeți mesajul și să-mi răspundeți.”

Relația cu un duhovnic

Să spunem câteva cuvinte despre relația duhovnicului cu cei pe care îi spovedește și a ucenicilor cu duhovnicul.

Pentru început, voi spune că în viața din lume… viața în Hristos – nu mă refer la viața lumească, nu există relația părinte duhovnicesc – ucenic, așa cum este în monahism. În monahism, călugărul făgăduiește ascultare până la moarte și-și predă libertatea în mâinile părintelui său duhovnicesc, a starețului. Se săvârșește taina afierosirii lui Dumnezeu, a călugăriei, care e taină, și, prin ascultare desăvârșită, omul ajunge la libertate.

Scopul nostru nu e subjugarea libertății noastre în mâinile altui om, ci să ne subordonăm libertatea noastră lui Hristos, și, prin Hristos, să ne regăsim sănătatea și libertatea în Hristos a existenței noastre. Scopul nu e ascultarea, ci libertatea în Hristos. Hristos este, în cele din urmă, scopul nostru. Și ascultarea e un mijloc, care ne duce la legătura cu Dumnezeu, Tatăl nostru.

Lumea și monahismul

Firește că în lume lucrurile stau diferit. În lume omul își păstrează libertatea sa, personalitatea sa, independența sa, liberul arbitru. Le păstrează într-o libertate absolută. Părintele duhovnic este cel care îl conduce în viața duhovnicească, el primește spovedania oamenilor, cu feluritele păcate și căderi zilnice. Și astfel omul face ascultare în cele duhovnicești.

În monahism se face ascultare desăvârșită, însă, în lume nu este așa, pentru că omul trebuie să ia decizii singur, duhovnicul nu poate să ia o poziție pe astfel de subiecte; nici nu trebuie ca duhovnicul să ia poziție în cele ce privește opțiunile și dorințele celui spovedit.

Bineînțeles că de multe ori există un fenomen, – când duhovnicii poate că își depășesc puțin limitele, fie pentru că le-o cer ucenicii, fie că ei înșiși nu iau bine aminte, însă întotdeauna aceste lucruri produc situații dificile. Ca în mesajul pe care vi l-am citit: „Ce se întâmplă atunci când dispare duhovnicul din viața ta”

Dispariția duhovnicului

Ce înseamnă însă că duhovnicul a dispărut din viața ta? Nu cumva l-ai disperat? Pentru că există și această posibilitate. Dacă ai mers toată-ziua bună-ziua și l-ai deranjat și nu l-ai lăsat să respire, și nu l-ai lăsat și pe el să-și facă treburile, ca omul, și îndatoririle zilnice față de mulți alți oameni…

Și dacă a văzut că această relație este patologică, și nu sănătoasă, și nu presupunea libertatea ta în Hristos, – ci, din contră – și te face să te ascunzi sub o mască a iresponsabilității și lipsei de voințe, nu cumva din acest motiv a dispărut din viața ta? Ca să-ți dea spațiul de a lua și tu decizia potrivită și să crești în Hristos, devenind om liber, care poate să hotărască în privința lucrurilor esențiale din viața ta?

Diferența dintre duhovnic și părinte duhovnicesc

Însă, să știți că legătura duhovnicului cu oamenii e foarte delicată. Părintele duhovnicesc poate fi o persoană diferită de părintele care ne spovedește. Părintele duhovnicesc este acela care ne renaște în Hristos. Cel care ne-a născut în Hristos, cel care a pus în lucrare taina nașterii duhovnicești. Cel care ne spovedește poate fi orice preot la care ne spovedim, oricând și oriunde ne-am afla.

De pildă, poate că părintele nostru duhovnicesc a murit, poate că se află în alt loc, poate că este un simplu monah sau chiar un mirean harismatic, care poate fi părintele nostru duhovnicesc care ne-a născut și renăscut în Hristos. Dar cel la care ne spovedim este un preot hirotonit de Biserică, care ne iartă păcatele prin spovedanie și ne îndrumă în viața duhovnicească.

Cu siguranță că între duhovnic și ucenic se creează o legătură de apropiere și de iubire. Îi iubim pe părinții noștri duhovnicești și duhovnicii își iubesc fiii cu iubirea lui Hristos, fără ca asta să însemne nimic altceva.

E nevoie de mult discernământ

Și e nevoie de foarte mult discernământ, lucru care, în principal, îi dă de furcă duhovnicului, ce trebuie să fie atent să păstreze relația în cadrele libertății și ale sănătății duhului. Și să-l ajute pe om să crească corect și echilibrat.

Din păcate, există mulți oameni care se apropie de duhovnici într-un mod bolnăvicios, creând o dependență bolnăvicioasă față de ei, vrând să depindă de duhovnic în toate părerile lor, pentru că acest lucru le dă un sentiment de siguranță și-i scoate din incertitudinile, fricile și fobiile pe care le trăiesc zilnic. E normal să se întâmple așa în anumite cazuri, însă duhovnicul trebuie să fie foarte atent, să nu cultive cu niciun chip aceste sentimente pentru că nimeni nu știe unde pot duce. De obicei, pentru că sunt lucruri bolnăvicioase și fără echilibru, la un moment dat, duc la rezultate și la practici greșite.

Ce [nu] întrebăm pe duhovnic?

Acum, ce-l întrebăm pe duhovnic? Și ne referim aici la oamenii din lume. Pe duhovnic îl întrebăm subiecte duhovnicești. Nu-l voi întreba cu ce fată să mă însor sau dacă mă voi însura, sau dacă voi deveni monah, sau pompier, sau ce muncă voi avea, sau orice altceva…

Pot însă să-l întreb sub formă de sfat. Deoarece, duhovnicul, ca unul ce e mai mare decât noi, și mai cu experiență – de vreme ce ascultă atâția oameni zilnic, și pentru că ne iubește, ne poate spune o părere. Însă, doar o părere, nu poruncă.

Nu ne poate stabili duhovnicul dacă ne vom căsători sau nu, dacă vom lua fata cutare sau bărbatul cutare, sau ce serviciu vom avea… Aceste lucruri le vom hotărî noi înșine.

Ascultarea față de duhovnic

Ne poate da un sfat, dacă vrem îl ascultăm, dacă nu, nu. Dacă-l vom asculta, vom avea binecuvântarea lui Dumnezeu și ne vor ajuta, cu siguranță, rugăciunile lui. Dacă însă socotim că nu vrem să-l ascultăm, firește că suntem liberi să o facem. Acum, dacă duhovnicul, socotește că trebuie să rupă relația cu un ucenic, aceasta se poate petrece în cazuri extreme, când duhovnicul vede că această relație nu e echilibrată și sănătoasă. Se poate întâmpla și asta.

Sigur că e nevoie de multă delicatețe și discernământ, astfel încât să nu se creeze traume și alte probleme. Ceea ce spunea întrebarea – că cineva păcătuiește zilnic și are nevoie de spovedanie zilnică, arată că ceva nu e în regulă acolo. Cu toții păcătuim zilnic, însă pricepeți că nu ne putem spovedi zilnic, pentru că Biserica nu a pus la dispoziție atâția duhovnici, astfel încât fiecare să aibă un duhovnic „în buzunar” și să apeleze la el în orice clipă are nevoie. Dar nici nu e nevoie să ne aflăm în această stare de învinovățire – cum facem ceva, să mergem s-o reparăm fuga prin spovedanie, chipurile.

Pocăința

Spovedania este Taina Bisericii care ne pecetluiește pocăința. Pocăința e ceea ce căutăm. Nu pocăința neapărat, ci pe Hristos, Care vine – prin pocăință – și locuiește – prin har – în inima celui ce se pocăiește. Biserica trebuie să ne învețe pocăința, ca fiecare dintre noi să se pocăiască în fiecare zi. Nu avem nevoie de spovedanie zilnică, ci de pocăință zilnică.

Dacă am învățat să ne pocăim în rugăciunea noastră, în viața noastră, să avem pocăință înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, acesta este lucrul de care avem nevoie cu adevărat. Și nu atât de Taina Spovedaniei, la care trebuie să alergăm vrând-nevrând zilnic, pentru a lua iertarea păcatelor. Cred că simțirea nevoii unei spovedanii zilnice pentru cei din lume, nu are atât de mult echilibru psihic.

La mănăstire e diferit

Firește că la mănăstire se practică această întâlnire aproape zilnică cu Gheronda. Însă, la mănăstire, acest contact nu are doar un caracter de spovedanie, ci și unul de povățuire. Starețul e cel care va instrui pe novice încet-încet, încet-încet, ca să devină un monah bun, să-și schimbe mintea, din gândire lumească să dobândească o gândire călugărească. Să învețe să gândească și să se comporte ca un monah, să trăiască ca un monah, să-și petreacă viața ca un monah. Sigur că Starețul îi va transmite ucenicului toată experiența sa pe care a dobândit-o și el prin Starețul său, prin tradiția sa.

În lume lucrurile stau diferit. Dacă duhovnicul are timp să ne vadă zilnic, și observă că e o relație care-l ajută pe om, și nu produce situații duhovnicești greșite, nu este interzis, dacă duhovnicul vrea asta, e liber să o facă. Dar, să simtă omul că e o nevoie atât de mare și nu poate fără să alerge în fiecare zi la spovedanie, se pare că există undeva o neputință sufletească, pe care duhovnicul trebuie să o gestioneze analog cu situația în care se găsește.

Greutăți în relația duhovnicului cu ucenicul

Se pot întâmpla multe greutăți în relația duhovnicului cu ucenicul. Aceste relații trebuie să fie curate de toate întinăciunile duhovnicești și trupești, să fie legături curate, sfinte, pline de harul dumnezeiesc și prezența lui Hristos.

Aș fi putut să vă dau multe exemple, dar mă gândesc că nu e chiar un lucru bun. Să știți însă că dacă duhovnicul nostru se ​comportă cu noi într-un fel care ni se pare dur, sau hotărăște să ne instruiască într-un mod care ne întristează, e bine să clarificăm cu duhovnicul acestea, și nu din alte surse, pentru că nu știm din ce cauză duhovnicul a luat această hotărâre.

Cu siguranță că această legătură este una sfântă. Este o legătură care trebuie să aibă respect, atât față de duhovnicul nostru, cât și părintele duhovnicesc față de ucenic.

Cum trebuie să ne spovedim la duhovnic?

Acum, cum trebuie să ne spovedim?

Când mergem să ne spovedim, trebuie să ne rugăm înainte, ca Dumnezeu să-l lumineze pe duhovnic, să ne spună cuvânt de la Dumnezeu, voia lui Dumnezeu. Când merg la duhovnic, trebuie să știu că acolo nu merg la vreo întâlnire cu psihologul nostru, nici la o întâlnire cu un prieten, sau cu vreo rudă, sau cu vecinul. E o taină care se săvârșește în acea clipă.

Așadar, mergem la duhovnic să-i descriem viața noastră duhovnicească, căderile noastre și cursul nostru duhovnicesc. Trebuie să fim clari, foarte limpezi în ceea ce spunem, conciși în descriere, nu e nevoie de amănunte, descrieri și referințe, în special, ale păcatelor trupești. Duhovnicul nu e acolo să ne vorbească, ci să ne asculte. Lucrarea sa duhovnicească în spovedanie e să asculte, să spună două-trei lucruri, să ne citească rugăciunea de dezlegare, și, plecând de acolo, să ne continuăm lupta duhovnicească.

De multe ori, la început, duhovnicul poate fi îngăduitor, poate vorbi mai mult, poate catehiza mai mult un tânăr care acum s-a apropiat de biserică. Poate lăsa și pe cel care se spovedește să vorbească mai pe larg pe anumite subiecte, pentru că are nevoie să-și dezvăluie tot trecutul. Asta se poate petrece la început, nu se poate face la nesfârșit. Nici nu e de folos, nici nu se merită, nici nu e nevoie. De aceea, să nu cârtim dacă duhovnicii nu ne vorbesc.

Nu e nevoie de multe cuvinte

Duhovnicii sunt acolo să ne asculte și să învățăm și noi de la ei să nu vorbim mult, ci să spunem cu claritate ce dorim să exprimăm, după cum spuneau și grecii antici: „Celui înțelept toate îi sunt clare.”

Adică, zi în două cuvinte ceea ce vrei să spui, și să asculți de la duhovnic ceea ce vrea Dumnezeu să-ți răspundă. Din păcate, e ceva pe care-l trăim la spovedanii, și eu trăiesc asta: oamenii vor multe cuvinte. Îți spun o poveste întreagă. Bine, îi ascultăm, au problemele lor. Le spui să se roage și ies afară cârtind că nu le-ai spus nimic. Bine, când le spui să se roage, nu e oare un răspuns?!

Ce voiai să-ți spun? Să încep să fac paraclise? Să-ți arăt cum să te rogi? Dacă vrei să fii învățat, întreabă-ți duhovnicul: „Cum să mă rog?”, „Ce trebuie să fac ca să mă rog?”

Sau spui o ispită pe care-o ai, și duhovnicul îți spune: „Fă răbdare și Dumnezeu te va ajuta!” Acesta e răspunsul, sunt trei cuvinte! Nu trebuie să începi: „Asta e treabă ce ți-a făcut vecina ta, soacra ta! Nu îi e rușine, cum poate să nu se gândească la tine!” Nu se fac lucruri de felul acesta!

Îmi aduc aminte când am venit prima dată în Cipru, a venit o doamnă să se spovedească și mi-a zis că are un duhovnic sfânt la care merge – cu adevărat e un părinte bătrân foarte îmbunătățit și sfânt.

„Însă, nu îmi place de el și vreau să-l schimb.”

„Fiica mea, de ce vrei să-l schimbi? E om sfânt.”

De câte ori merg la el, spune: „Doamne, Doamne!”

Am înțeles apoi de ce îi spunea așa Gheronda, ca să-l izbăvească Dumnezeu de ea.

Sfântul Siluan

Sfântul Siluan, când descrie întâlnirea sa cu duhovnicul său, i-a spus: „Am gânduri necurate.” Iar acela i-a spus: „Să nu te preocupe asta, să nu le primești.” Asta a fost! Pentru 50 de ani a păzit acest cuvânt al duhovnicului și nu a mai primit gânduri necurate!

Nu e nevoie de multe cuvinte! Ci e vorba de un cuvânt care e de ajuns să primim răspunsul de la Dumnezeu. Nu e nevoie de multe cuvinte și multe explicații! Dar dacă nu înțelegem ceva, bineînțeles că atunci putem să-l întrebăm pe duhovnic, să ne explice cuvântul pe care ni l-a spus. Dar să nu ne așteptăm în spovedanie la discuții lungi.

Întâi de toate, practic nu se poate face ușor asta, dar, trecând peste asta, spovedania are un caracter strict de taină. De aceea, să nu ne plângem și să nu îi cârtim pe duhovnici că nu ne vorbesc la spovedanie.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!