Ce este și cum gestionăm răul, războiul – p Teologos

Există o mare tulburare în popor pentru că nu știm ce este și cum se gestionează răul. Trebuie să învățăm acest lucru pentru a putea să știm cum să trăim în această lume plină de distorsiuni.

Echilibrul astăzi a ajuns să fie o virtute foarte rară într-un mediu total dezechilibrat. Vizionați cum putem să gestionăm răul, distorsiunea, războiul. Trebuie însă să ne trezim și să acționăm concret!

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

O întrebare foarte răspândită

De ce Dumnezeu îngăduie răul de vreme ce Dumnezeu este bun și atotputernic?

Este o întrebare care de multe ori chinuie pe oameni și este foarte bine să aibă un răspuns corect, un răspuns avizat, un răspuns bazat pe Sfinții Părinți.

Eh, acum din păcate, nu sunt eu cel mai potrivit pentru a vă răspunde la treaba asta, dar totuși, cum spuneam, nădăjduiesc în rugăciunile Sfinților Părinților mei și o să încerc să răspund pe ceea ce mi-au spus acești Sfinți Părinți.

Cauza răului și liberul arbitru

Întâi de toate, trebuie să știm că dacă n-ar exista ființe raționale, n-ar exista răul. Pentru că de vreme ce Dumnezeu este bun și le-a făcut pe toate bune înseamnă că răul nu provine din creație, nu provine din ceea ce a făcut Dumnezeu, ci provine din libera alegere a ființelor raționale, provine din liberul arbitru. 

Această posibilitate de alegere, dacă e folosită corect, este de fapt generatoare și de bucurie. Deci animalele nu au bucuria reușitei, bucuria alegerii, bucuria împlinirii, bucuria depășirii, bucuria progresului. Pe când ființele raționale pot să aibă această bucurie, bineînțeles cu riscul alegerii răului. 

Diavolii și, mă rog, căderea lui Adam și oamenii care nu ascultă de voia lui Dumnezeu aleg răul. Și bineînțeles că ăsta este chinul lor. Nu datorită faptului că Dumnezeu se răzbună pe ei, ci datorită faptului că aceștia se depărtează de Cel ce este. 

Alegerea răului depinde de om

Prima cauză a răului

Mare atenție că nu avem o relație justițiară cu Dumnezeu. Dumnezeu nu este un judecător în sensul legalist al cuvântului, ci este judecător prin lumina Sa. Deci în clipa în care ne depărtăm de lumina lui Dumnezeu, automat suntem judecați cum a spus însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Adică am ales întunericul, am ales chinul.

Deci prima cauză a răului este vorba de faptul că ființele raționale aleg răul. Vedeți: Cain l-a omorât pe Abel. Deci Cain a ales să îl omoare pe Abel în ciuda faptului că Dumnezeu l-a înștiințat.

Mare atenție – erau doi pe tot pământul: Cain și Abel. Nu? Bineînțeles, mai erau și Adam și Eva, dar vreau să spun că erau doar ei doi, erau foarte puțini. Și cu toate astea, Cain a ales să îl ucidă pe Abel. Și după aceea, Dumnezeu i-a spus: Cain, unde este fratele tău că sângele lui strigă din pământ către Mine? 

Și bineînțeles, asta nu i-a spus-o dintr-o dată, ci i-a spus-o gradat, gradat – unde este fratele tău? – și după aceea, Cain când i-a răspuns obraznic lui Dumnezeu, Dumnezeu a zis – sângele fratelui tău strigă din pământ către Mine. 

Deci după cum vedem, nu Dumnezeu l-a împins pe Cain să facă răul și nici Cain n-a făcut răul în mod necesar, ci a făcut răul pentru că a vrut, pentru că a fost invidie pe fratele său. Înțelegeți?

Deci prima cauză a răului este faptul că oamenii, ființele raționale sunt libere. 

Absența binelui

A doua cauză a răului

A doua cauză a răului – este impropriu să spunem cauză a răului pentru că de fapt răul nu există. 

Răul nu există. Răul este lipsa binelui. După cum întunericul este lipsa luminii. 

Da. Nu există o sursă a răului. Am spus că răul este alegerea unei ființe raționale. Înțelegeți?

Eh, și de vreme ce răul este o distorsiune a binelui, răul este o lipsă a binelui, răul este o știrbire a binelui, înseamnă că a doua cauză a răului, a acestei distorsiuni existențiale, este neputința ființelor căzute, în speță a oamenilor. 

Relativitatea binelui…

Deci de vreme ce noi suntem căzuți, nu putem să facem dintr-o dată tot binele pe care am putea să-l facem și atunci facem un bine nedeplin, o știrbire a binelui desăvârșit, adică facem un lucru rău. 

De exemplu, după cum un părinte dorește ca copiii lui să învețe în fiecare zi și să facă toate cele bune, bineînțeles că uneori părintele se mai și coboară la neputințele copiilor lui. Adică mai fac o năzbâtie, mai se joacă, mai una alta. Înțelegeți?

Copiii respectivi chiar dacă în clipa în care se joacă așa și mai fac câte o năzbâtie nu putem să spunem că fac un păcat de moarte, cu toate astea este mai rău decât ar învăța. Deci e vorba și de un rău relativ. Adică o scădere din bine, o depărtare de perfecțiune personală veșnică, adică de Dumnezeu. 

Deci iată că suntem nedesăvârșiți. Da, ce noutate! Și din cauza asta apare și acest rău.

Un alt lucru este faptul că răul, distorsiune fiind, este întrebuințarea distorsionată, întrebuințarea împotriva firii cum spun Sfinții Părinți a puterilor pe care Dumnezeu ni le-a dat după fire, a puterilor noastre naturale, a capacităților noastre naturale – și sufletești, mentale în principal, da, și somatice.

Ce este răul?

Deci ăsta este răul: este o distorsiune, cum spuneam, care provine din libera noastră alegere, provine din neputința noastră și provine din întrebuințarea distorsionată, împotriva firii a puterilor noastre naturale și a creației din jur bineînțeles.

Acum sunt în pădure…

Rugăciunea – arma contra răului

Deci de exemplu, noi în cazul unui eveniment major, eu știu? – pandemie, război și așa mai departe – întâi de toate trebuie să avem o legătură strânsă cu Dumnezeu prin rugăciune. Deci întâi de toate, fraților, trebuie să ne rugăm! Adică  să scoatem acest rău din noi, această distorsiune, această întunecime.

Și asta se face întâi de toate prin rugăciune și prin ascultare față de Dumnezeu astfel încât să avem o poziție corectă față de asta. Pentru că discuțiile la nesfârșit, în deșert, pe teme de pandemie, de război, de știri și așa mai departe nu aduc mare lucru, fraților, deoarece din postura în care sunt 99% din oameni, izolați fiind, nu pot să schimbe ceva în aceste probleme care sunt globale. 

Unitatea și rugăciunea sunt baza pentru acțiune

Altceva este dacă ne rugăm. Altceva este dacă ne unim. Și dacă ne unim și ne rugăm, în clipa respectivă Dumnezeu o să ne asculte. Suntem mult mai eficace dacă ne rugăm. Înțelegeți. Asta este foarte important.

Și atunci, în cadrul acestei rugăciuni, în cadrul acestei iluminări provenite de la Dumnezeu, ținând poruncile lui Dumnezeu venite prin intermediul Bisericii și în cadrul Bisericii, al scrierilor  – întâi de toate al Sfintei Scripturi, Bibliei după care și Sfinții Părinți – în cadrul acestei luminări provocată de rugăciune și de învățătura Bisericii, orale și scrise, atunci vom acționa. 

Nu o să acționăm noi de capul nostru că „da, mi se pare mie că…” Și că „a, mi-a venit gândul și peste noapte am devenit specialist în geopolitică, în virusologie…”, în bunul Dumnezeu mai știe ce.

Deci totdeauna să ne rugăm! Înainte, în timpul și chiar și în clipa în care ne apropiem de finalul unei acțiuni. Deci totdeauna, cum spuneam, să premeargă rugăciunea! Asta este foarte foarte foarte foarte foarte important. Nu știu dacă am accentuat destul.

O soluție la îndemână în vreme de criză mondială

Și din cauza asta chiar vă rog, oameni buni, pentru că acum este criză mondială, haideți să facem rugăciune pentru lume, pentru bunăstarea lumii. Și când spun „bunăstarea” nu spun neapărat bunăstare materială chiar dacă o să vină vremuri grele, o să vedeți. Adică ce o să vină?! Că deja încep să apară.

Nu o să fie bine, fraților! Dacă nu vă rugați, nu o să rezistați! Dacă nu aveți iubirea, nu o să faceți răbdare! Dacă nu aveți ascultare între voi și unire între voi, o să înnebuniți.

Deci trebuie să faceți rugăciune! 

„Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Program de rugăciune

Haideți, să facem în fiecare zi câte 300 de Doamne Iisuse. Cu metanierul, spunem „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Deci acestea sunt metanierele. Am două metaniere, da. Unul mai vechi și unul mai nou. Amândouă sunt de 100 facem: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!. 

Așa de 300 de ori. De ce spun 300 de ori? Pentru că înseamnă asta 10 minute. Să nu spuneți că nu aveți 10 minute pe zi? 

Faceți 10 minute de exemplu, de la 7 și jumătate… Și noi facem 300 pentru lume, ne rugăm cu 300 de boabe „Doamne Iisuse” pentru lume. Chiar mai mult ne rugăm.

Este foarte important să faceți asta. La 7 jumate, 300 de Doamne Iisuse. Cinci, zece minute este (rugăciunea). Deci  nu e cine știe ce. Nu spuneți că nu aveți timp pentru că aveți timp pentru atâtea, pentru internet, pentru știri, pentru discuții la nesfârșit, chiar certuri uneori. Da. 

Zece minute! Nu, cum să spun, nu e sfârșitul lumii. Bineînțeles că eu nu impun, vă recomand. Cum spune duhovnicul vostru, dar ar fi extraordinar și asta o să vă lumineze și vouă mintea și o să păzească și Dumnezeu ca o umbrelă și pe voi și familia voastră și tot arealul, inclusiv toată țara, tot neamul. Asta este foarte foarte important. Înțelegeți?

Efectele rugăciunii

Atunci o să vedeți că răul, adică despărțirea de Dumnezeu o să dispară pentru că în clipa în care ne rugăm, ne apropiem de Dumnezeu, înțelegeți. Pentru că în clipa în care spun că un lucru este rău, în clipa respectivă spun că lucrul respectiv, entitatea respectivă, ideea respectivă, gândul respectiv mă desparte de Dumnezeu. Ăsta este răul: despărțirea de Dumnezeu. 

Sau când spun că un lucru este rău, o entitate este rea, spun iarăși că nu pot să folosesc lucrul respectiv ca să mă pot apropia de Dumnezeu. Înțelegeți?

Ce înseamnă un lucru bun pentru mine?

Deci dacă un lucru mă apropie de Dumnezeu, în clipa respectivă lucrul acela este bun pentru mine. Dacă celălalt a făcut lucrul respectiv și s-a despărțit de Dumnezeu, asta este marea lui problemă, este păcatul lui.

Dar pentru mine poate să fie bun. De exemplu, pentru martiri, pentru sfinții mucenici, vedeți sfinții români din închisori, pentru ei, închisoarea și tortura a fost un lucru foarte foarte bun că i-a sfințit pe oamenii ăia. Vedem asta în toată istoria Bisericii. I-a făcut diamante pe cerul înstelat al Bisericii, i-a făcut exemple și asta  a fost foarte bine pentru ei. Cei care i-au torturat bineînțeles că o să dea răspuns și chinul adevărat este chinul celor care ia-u chinuit. Înțelegeți?

Biserica îndreaptă viziunea asupra lucrurilor

În Biserică, optica se schimbă total, pentru că omul cum spuneam, păcătos fiind are optică distorsionată și în clipa în care îi schimbăm optica, adică i-o readucem la realitate, în clipa respectivă omul crede că își schimbă optica. Dar optica lui revine la modul corect de a fi. Și acest mod corect de a fi este cum spuneam, în Biserică, pentru că Ortodoxia este modul corect de a fi.

Și despre război…

Atunci, dacă toate lucrurile sunt bune, de ce spunem că războiul este rău? 

Spunem războiul este rău sau orice alt lucru, pentru că din punct de vedere statistic, istoric, s-a dovedit că acest fenomen – războiul în cazul de față – duce pe foarte mulți oameni departe de Dumnezeu, îi împinge departe de Dumnezeu prin incitarea urii, prin grijă, prin stres, prin chinuri, prin toate lucrurile astea. Împinge marea masă a oamenilor departe de Dumnezeu. Să fim serioși, fraților, nu toată lumea este mucenic! Ar trebui să fim toți mucenici, dar din păcate nu suntem în stare.

Atunci Dumnezeu de ce îngăduie războiul și toate celelalte? 

Dumnezeu vrea întotdeauna binele pentru om

De ce? Pentru că Dumnezeu totdeauna reconfigurează în timp real, tot acest Univers, 93 de miliarde de ani lumină, ca să maximizeze binele. Eh, în clipa în care maximizarea binelui este războiul înseamnă că Dumnezeu evită un rău și mai mare. Pentru că am spus că răul poate să fie și relativ adică o știrbire a binelui, un bine mai mic. Înțelegeți?

Ei, răul mai mare care este evitat prin izbucnirea războiului este apostazia. În clipa în care mari mase de oameni, pe timp îndelungat, se îndepărtează de Dumnezeu, apostaziază de la Dumnezeu, în clipa respectivă Dumnezeu îngăduie război. 

Am spus îngăduie. Nu că provoacă Dumnezeu război. Adică îi lasă pe oameni, îi îngăduie pe oameni să facă ceea ce vor ei. Pentru că în clipa în care oamenii apostaziază, când oamenii se depărtează de Dumnezeu, adică se depărtează de iubire, atunci bineînțeles că în mod necesar ajung la ură. Ajung la ură și rezultatul urii permanentizate este războiul. Înăuntrul nostru la început, după care izbucnește în afară. 

Deci din cauza asta Dumnezeu totdeauna încearcă să maximizeze și totdeauna reușește să maximizeze binele, dar datorită libertății noastre, uneori această maximizare a binelui se află la nivele  foarte reduse pentru că oamenii se află la nivele foarte reduse. 

Trăim pentru veșnicie

Și fraților, trebuie să știți că pe Dumnezeu nu Îl interesează viața noastră scurtă aici de 70-80 de ani cum spune la Psaltire – dacă cineva bineînțeles ajunge la vârsta respectivă că poate să moară chiar mai repede. Pe Dumnezeu Îl interesează viața omului în veșnicie. Deci nu Îl interesează pe Dumnezeu să avem o viață plină de plăceri aici pe pământ și să ne târâm ca niște bursuci. Da? Pe Dumnezeu Îl interesează să fim oameni adevărați, demni și liberi de patimi, de parte de răutăți. 

E o vulpe, după asta mă uitam… da… 

Departe de răutăți, adică departe de plăcerile care îl înrobesc pe om, departe de rău. Dumnezeu dorește să fim liberi. Și libertatea de rău se face prin apropierea de El, prin rugăciune.

Îndemn la rugăciune zilnică

Deci încă o dată spun: haideți, fraților, să facem rugăciuni. Să facem în fiecare zi. Dacă mulți dintre așa-zișii, mă rog, nu sunt chiar așa-zișii, totuși suntem botezați, suntem ortodocși, dar dintre ortodocși, hai, să spunem, fac zece minute de rugăciune pe zi. Fraților, zece minute este. Tăiem puțin din ceartă, tăiem puțin din știri, tăiem puțin din rețelele sociale, tăiem puțin in internet.

Zece minute de „Doamne Iisuse”: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Este foarte foarte important.

La 7 jumate sau când doriți voi, zece minuțele de „Doamne Iisuse” și o să vedeți ce bine o să fie și pentru voi și pentru familia voastră și pentru toată lumea.

Vorbitul despre război este în deșert…

Fraților, războiul nu se evită discutând despre el. Nimeni nu o să ne asculte și dincolo de asta nu avem nici expertiza, nu avem nici poziția astfel încât să influențăm cu ceva. Războiul se evită în clipa în care vorbim cu Cel de deasupra, cu Comandantul general, cu Șeful cel mare și acesta este Dumnezeu, nu este ministrul Apărării. Tot respectul pentru ministrul Apărării. Nici măcar nu știu cine e. Dumnezeu să îl binecuvânteze!

Reconfigurarea personală

Concluzii

Deci, fraților, haideți să ne reconfigurăm puțin, după cum și Dumnezeu reconfigurează toată lumea, să ne reconfigurăm puțin, să avem conștiința faptului că Dumnezeu este activ în cotidian, că Dumnezeu este adevărat, că Dumnezeu ne ajută și să ne rugăm. Să punem rugăciunea pe primul plan și după aceea, în cadrele rugăciunii vom acționa.

Nu o să spunem să Îl folosim pe Dumnezeu așa ca pe o remorcă în cel mai bun caz, ca o retorică pentru acțiunile noastre pământene. Din contră! Îl punem pe Dumnezeu pe primul plan. „Doamne, ajută-mă pe mine!”

Și atunci în conformitate cu legea lui Dumnezeu și cu poruncile lui Dumnezeu o să acționăm. Dar întâi de toate, să ne rugăm!

Haideți să ne rugăm!

Doamne ajută!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!