Adam a ales războiul – părintele Teologos

Cum și de ce a căzut Adam? De ce am ajuns astăzi în halul în care am ajuns? Vizionați pe părintele Teologos care explică motivul căderii lui Adam, modul și urmările acesteia și ce este de făcut.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi! Amin

O să vorbim puțin despre izgonirea lui Adam din Rai pentru că este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și ca de obicei o să încercăm să legăm această duminică despre izgonirea lui Adam din Rai de cotidianul nostru, de ceea ce trăim în fiecare zi. 

Eh, pentru aceasta este foarte necesar să expunem întâi ce înseamnă de fapt Izgonirea lui Adam din Rai și după aceea o să comentăm, cum spuneam, ce se întâmplă în viața noastră de zi cu zi. Care este importanța izgonirii lui Adam din Rai?

L-a izgonit Dumnezeu pe Adam din Rai?

Întâi de toate trebuie să știți că Adam nu a fost izgonit de către Dumnezeu, ci s-a izgonit pe sine, el a ales această izgonire, mai bine zis această depărtare de Dumnezeu, această rupere de Dumnezeu. 

Dumnezeu după cum știm este Unul în Trei Persoane, este Sfânta Treime, l-a făcut pe Adam după chipul și asemănarea Sa, adică un singur om în multe persoane de două genuri – masculin și feminin – am dezbătut de foarte multe ori tema aceasta. Deci noi toți suntem un singur om, nu suntem mulți oameni chiar dacă noi vorbim așa. 

Unitatea care nu se șterge niciodată

Vorbim așa de ce? Pentru că nu avem conștiința faptului că suntem o unitate, dar în clipa în care ne despărțim de cineva, vedeți că ne doare și aceasta este o rămășiță a acestei unități originare și originale a lui Adam. 

Și Dumnezeu l-a făcut pe Adam unic, adică a scos-o pe Eva din coasta lui, din partea inimii. Deci femeia este făcută din iubirea lui Dumnezeu față de om și pentru iubire – ca să aibă Adam asupra cui să-și reverse iubirea, asupra unui egal de-al său, dar în același timp și foarte diferit de sineși. Pentru că femeia nu este alt bărbat, da. Deci nu putem să tratăm femeia ca pe un alt bărbat. Femeia trebuie tratată ca femeie – egală, dar și foarte diferită. 

Această unitate se vede foarte bine din însăși creația Evei care a fost scoasă cum spuneam din coasta lui Adam. Deci Dumnezeu nu a dat altă bucată de pământ, deci altă materie, altă existență total separată.

Grija lui Dumnezeu față de Adam

Eh, și spune Dumnezeu lui Adam, adică celor doi care formau un singur tot unitar în două trupuri, le spune: aveți grijă să nu mănânci din pomul cunoștinței binelui și al răului, căci în clipa în care vei mânca, cu moarte vei muri. 

Primul lucru pe care îl observăm aici este că Dumnezeu nu zice că o să te omor Eu. Adică nu este vorba despre o răzbunare a lui Dumnezeu dacă acesta, eu știu,  încalcă porunca, ci este vorba de faptul că mâncatul, mai bine zis, experiența pomului cunoștinței binelui și a răului este mortală pentru Adam. 

De ce? Pentru că Adam era încă bebeluș, era încă copil mic întru ale cunoașterii și nu-i făcea bine cunoștința binelui și a răului.

Cunoștința binelui și a răului trebuie să știți că este un ebraism care înseamnă cunoștința totală. 

Cunoștința adevărată nu stă în materie

Deci Dumnezeu îi spune lui Adam: Adam, nu experia cunoștința totală într-un pom, adică în materie, că o să te distrugi, o să mori, adică o să te rupi de Mine, de Dumnezeu care Dumnezeu este viața veșnică, Dumnezeu este existența de sine, Dumnezeu este Cel ce este. Eh, în clipa în care Adam se rupe de Cel ce este, se rupe de existență, în clipa respectivă toată existența lui Adam este distorsionată.

Bineînțeles că Adam ar fi trebuit să intre în inexistență dacă se rupe de Cel ce este, dar pentru că sufletele lui Adam sunt veșnice, din cauza asta desigur că nu putea să intre în inexistență pentru că, după cum spuneam, Dumnezeu l-a făcut pe Adam veșnic și deci nu-Și retrage cuvântul. Dar Adam se chinuie în această stare de in-existență pe cât este de posibil unui suflet veșnic. 

Și deci așa-zisa poruncă a lui Dumnezeu este de fapt o avertizare, un gest de dragoste al Tatălui iubitor față de Adam: nu căuta în materie, nu căuta să găsești cunoștința deplină rupt de Mine, în materie – pentru că Dumnezeu este pur spiritual – nu căuta să găsești cunoștința deplină de unul singur pentru că te rupi de Mine și asta va constitui moartea ta, va constitui chinul tău. 

Ispititorul și argumentația sa parazitară pe logica umană

Bun. Vine șarpele. Șarpele este diavolul, da, după cum spun toți Sfinții Părinți. De ce spune Sfânta Scriptură, (de ce) îl numește „șarpele”? Pentru că diavolul nu este șarpele. Diavolul este de fapt un tip de minte, un înger. 

Spune că este șarpele pentru că diavolul atacă în felul în care atacă un șarpe, adică foarte lin, nu atacă grosier și totdeauna atacă șerpuitor. Adică își împletește, își șerpuiește argumentația cu logica umană. Deci șarpele nu i-a zis: du-te și mori, ci a spus că dacă mănânci de acolo o să fii ca Dumnezeu, dacă experiezi din fructul respectiv, din cunoștința deplină care se află în materie, o să fii ca Dumnezeu.

Adică diavolul nu i-a spus omului: renunță la menirea ta de a fi Dumnezeu. Că știa că nu poate, știa că omul este făcut să devină Dumnezeu. I-a spus o cale greșită. I-a spus: ia-o pe aici! În loc să o ia pe acolo, i-a spus: ia-o prin partea cealaltă unde e o prăpastie. 

Asta a făcut diavolul: i-a distorsionat calea omului! Înțelegeți? I-a spus: caută în materie că acolo o să găsești desăvârșirea, cunoașterea desăvârșită!

Eva și Adam au mâncat din pom

Și bineînțeles, Eva s-a dus acolo, (ea) care este principiul mângâietor al omului, pe când bărbatul este principiul rațional al omului, femeia s-a dus și a gustat, a experiat această cunoștință însingurată  binelui și a răului, această cunoștință așa-zis deplină și a văzut că este bun și atunci i-a dat și lui Adam. Și Adam, unit fiind cu Eva, a luat și el. 

Goliciunea în fața lui Dumnezeu 

Și după aceea ce s-a întâmplat? Și-au dat seama că sunt goi. Sunt goi de ce (anume)? De harul lui Dumnezeu. Că și înainte putem să spunem că erau goi, nu aveau hainele, dar în clipa respectivă datorită faptului că ei au ales să se despartă de Dumnezeu, în clipa respectivă a apărut și goliciunea. Pentru că harul lui Dumnezeu care îi împlinea persoana a dispărut. Deci cunoștința materiei, cunoștința științifică nu o împlinească niciodată persoana. Absolut niciodată nu o să împlinească persoana. 

Cunoașterea pe cale științifică 

Deci oricât am avansa în știință, nu o să fim niciodată împliniți. Și asta vedem pe marii oameni de știință care, sigur, au mari descoperiri, au provocat avansul științei într-un mod formidabil, dar dacă nu sunt aproape de Dumnezeu, nu sunt împliniți, sunt niște oameni foarte triști, foarte, foarte triști. Sunt de fapt prizonierii căutării lui Dumnezeu în știință și niciodată nu o să găsim un aparat cu doi electrozi pe care îl punem undeva și se aprinde un bec și ah, L-am găsit pe Dumnezeu. Nu există așa ceva.

Alegerea făcută de Adam și Eva

Eh, și văzând că sunt goi, în loc să se întoarcă spre Dumnezeu, în loc să se pocăiască, în loc să aibă flexibilitatea smereniei, ce a făcut omul? S-a ascuns de Dumnezeu. Unde? Într-un tufiș, în grădină, adică în materie. Deci omului deja începuse să i se întunece mintea și încerca să se ascundă de Dumnezeu cel atotprezent… Deci între mine și voi este o distanță foarte scurtă și în distanța asta există Dumnezeu, care Dumnezeu acum mă aude pe mine și mă ajută și Maica Domnului, bineînțeles, să vă dau un cuvânt să vă folosiți. 

Și deci, cum spuneam, Dumnezeu fiind atotprezent, omul nu are unde să se ascundă, nu poate să se ascundă de Dumnezeu, dar cu toate astea, el a încercat să se ascundă în materie. S-a ascuns într-un tufiș.

Ruperea de Dumnezeu

Vine Dumnezeu – Adam, Adame, unde ești? Eh, Dumnezeu cel atotputernic, cel atotștiutor nu știe unde este Adam? Știe! Cum să nu știe. Dar i-a spus acest lucru ca și o avertizare. Adam, Adame, unde ești, nu te văd, te-ai rupt de Mine; îți cauți fericirea altundeva, nu la Mine care eu sunt izvorul fericirii; îți cauți cunoașterea altundeva, nu la Mine care eu sunt izvorul cunoașterii. Deci cunoașterea ta este o pseudo-cunoaștere. 

Și Adam îi spune: Doamne, mi-a fost frică de Tine. Deci deja se rupsese de Dumnezeu, deja începuse să moară. Mi-a fost frică de Tine, mi-am dat seama că sunt gol și deci din cauza asta m-am ascuns de Tine. Adică neîmplinit.

Și atunci zice Dumnezeu – hop! de unde știi tu că ești gol, de unde ai această sursă de cunoaștere în afara mea, pentru că Eu sunt izvorul cunoașterii, deci tu ai o pseudo-cunoaștere. Sau nu care cumva ai gustat din fructul, adică ai avut experiența pe care ți-am spus să nu o ai: experiența despărțirii de Mine? 

Adam și Eva aleg războiul

Și Adam, în loc să zică către Dumnezeu, Doamne, iartă-mă! Și să Îi pună metanie, da, mă întorc, te rog să mă ierți, Adam se înțepenește. Se înțepenește în ruperea sa, în însingurarea sa și spune: femeia pe care Tu mi-ai dat-o! Deci se pune într-o poziție de război față de Dumnezeu, Îl face pe Dumnezeu vinovat și se rupe bineînțeles și de femeie – femeia pe care Tu mi-ai dat-o, femeia e de vină.

Deci deja Adam începe, cum spuneam, să se rupă de toți, să cadă în însingurare, să cadă în iadul său. 

Și Dumnezeu se smerește și mai mult ca un tată iubitor, dacă a văzut că Adam nu se pocăiește, nu se întoarce în unitatea iubirii față de Dumnezeu, se duce la femeie și-i zice: no, cum îi? Și femeia îi zice – no, că șarpele! 

Deci amândoi se înțepenesc în separarea lor de Dumnezeu și între ei (între Adam și Eva) și dau vina unul pe altul. Dacă ei și-ar fi asumat răspunderea greșelii lor, toată această dramă pe care o trăim noi astăzi pe pământ nu s-ar fi întâmplat. Și de acolo încolo, vedeți că sunt o mulțime de drame, o mulțime de lucruri grozave pe baza separării noastre. 

Istoria războiului 

Deci vedeți: războaie. Primul război care a fost? Au fost doi oameni pe pământ – Cain și Abel. Nu i-a încăput pământul. Cain a ridicat cuțitul și l-a omorât pe Abel. Pentru ce? Bunul Dumnezeu știe pentru ce. Bine, știm și noi, pentru invidie. Înțelegeți? Adică pentru o patimă. Deci tot avansul nostru, toată societatea noastră este bazată pe crimă și pe omor. Vedeți acum este un război și nici măcar nu mai contează… sigur că la un anumit nivel contează, dar nu mai contează, să zic așa, cine greșește cum greșește, pentru că este un tăvălug care se rostogolește cu repeziciune și nu mai poate fi oprit. Sunt oameni care mor și cu toate astea nouă nu ne pasă, ci ne uităm la televizor să vedem știrile – să fiu informat.

Reflecție asupra prezentului 

Măi, fraților, oamenii mor! Ce ați zice dacă eu aș pune pe site niște poze cu flori, niște… ce să zic… din pădure, cu Antiathonul care este în spatele meu. După aia aș închide site-ul în două zile, în trei zile. Înțelegeți? Există o mare problemă în noi. Pentru că noi toți dorim să vedem război, să vedem ce s-a mai întâmplat, pe cine a bombardat și așa mai departe. Dacă am fi noi în locul respectiv? Înțelegeți?

Eh, toată această izgonire a lui Adam din Rai se continuă până astăzi. În continuu căutăm desăvârșirea în știință, în materie pentru că știința se ocupă de materie, nu se ocupă de spirit. Deci așa-zisele științe care se ocupă de spirit, nu se ocupă de spirit, ci se ocupă hai să zic de suflet și nu găsești nimic, da… În cazul filosofiei, asistăm la moarte, filosofia astăzi… În cazul psihologiei, se vede că mai rău face dacă omul nu este trimis la biserică, înțelegeți?

Nu vreau să rănesc pe nimeni, dar se vede treaba asta. Și din cauza asta toți cei care se ocupă de suflet trebuie să îl trimită pe om la biserică adică să se reunească cu Dumnezeu. Că altfel nu găsește nici cunoașterea adevărată și nici unirea adevărată care duce la iubire și în continuu vom fi într-o stare de război.

Rugăciune. Îndemn la unitate

Uitați-vă la voi, la noi! Deci nu avem timp să ne rugăm, cum spuneam, zece minute pe zi și în continuu ne uităm la știri, că ce s-a mai întâmplat și ăștia transmit 24 de ore din 24 ce s-a întâmplat în Ucraina sau bunul Dumnezeu mai știe unde și toate știrile că cutare a omorât pe cutare și cutare a spart pe cutare și așa mai departe.

Fraților, nu așa trebuie făcut! Trebuie să ne întoarcem iarăși la Dumnezeu, trebuie să avem smerenia necesară astfel încât să socotim că am greșit și să vrem să ne unim între noi și cu Dumnezeu! 

Și unirea între noi nu se poate face decât prin Dumnezeu, să știți asta! 

Deci, fraților, haideți puțin să ne întoarcem la Dumnezeu, haideți puțin să avem curajul să întrerupem războiul din noi, dintre noi și să ne întoarcem la Dumnezeu într-o unitate iubitoare astfel încât să găsim pacea, să găsim Raiul cel veșnic.

Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Doamne ajută! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!