Părintele John Behr – Care este miezul credinței ortodoxe? (partea 1)

Vizionați-l pe părintele John Behr care ne explică esența credinței ortodoxe precum și anumite percepte greșite specifice lumii vestice, pe care ortodoxia le corectează.

Vizionare plăcută! (după video aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Cred că miezul credinței creștine – într-un fel cred că e destul de evident – este întâlnirea cu Hristos.

De ce ne mai numim creștini? Pentru că îmbrăcăm identitatea lui Hristos. Asta, într-un fel, e atât de evident încât putem să nu ne dăm seama, dar e atât de evident încât trebuie subliniat și apoi trebuie reflectat la asta, și reflectând, devine mult mai mult.

Taina creației omului

Îmbrăcarea în identitatea lui Hristos. Un alt mod de a exprima asta este “a deveni cu adevărat o ființă umană vie”. Dacă mergem la începutul Facerii, sunt câteva lucruri foarte interesante care se petrec chiar în deschiderea cărții Facerii.

Dumnezeu zice: “Să fie lumină!… Și a fost lumină… a fost așa … e bună…”. Dumnezeu zice: “Să fie asta, să fie cealaltă…, Să fie plante… Să fie animale… Plantele să facă fruct… Animalele să crească…. Este… Sunt bune… Este așa… Este bine… A fost așa…”

Dumnezeu cuvântează totul întru existență, dar apoi zice ceva foarte diferit, zice “Să facem o ființă umană… după chipul și asemănarea Noastră…”. Nu doar cuvântează spre existență: “Să fie om… este…  e bun… a fost așa… s-a săvârșit…” Zice “să facem” o ființă umană – este proiectul Lui, este o dorință a lui Dumnezeu, să facă o ființă umană vie. Și, aș zice foarte concret, proiectul nu se încheie până când Hristos este pe Cruce. În Evanghelia după Ioan, Hristos pe Cruce zice: “Săvârșitu-s-a!” și chiar înainte de a merge pe Cruce, în Evanghelia după Ioan, Pilat, fără să știe ce zice, rostește: “Iată Omul!”

Crearea omului ca act special a lui Dumnezeu

Deci avem la începutul Facerii: “Să facem om”. Toate celelalte sunt create prin poruncă: “Să fie… e bun… s-a făcut.” dar apoi zice: “Să facem om” și abia la sfârșit auzim de fapt: “Iată aici ființa umană!” și Hristos zicând: “Săvârșitu-s-a!”. Acesta este chiar scopul lui Dumnezeu, aceasta este intenția divină explicită, voința divină, țelul divin, acesta este lucrul pe care-l va realiza, și acesta este lucrul care a fost realizat în Hristos.

Și acum nu Dumnezeu-Tatăl este Cel care spune: “Să fie”, ci Hristos spune: “Să fie” – “nu voia Mea, ci voia Ta”, deci unul dintre Noi trebuie să spună: “să fie” ca omul să vină la existență.

Și vedem asta foarte clar la primii scritori creștini. Sf. Ignatie al Antiohiei – a fost dus de la Antiohia la Roma pentru a fi martirizat – și le scrie creștinilor zicându-le: “Orice ați face, nu încercați să opriți martiriul meu”. Și apoi zice – citez: “Sunt cuprins de durerile facerii, încă nu sunt născut…

Identificarea cu Hristos

Sunt aproape de a ajunge la lumină. Când voi ajunge în lumină, atunci voi deveni o ființă umană”. Deci nu este încă născut, nu este încă om, va fi născut și va deveni om prin asemănărea cu Hristos în martiriu.

Deci esența credinței creștine este îmbrăcarea identității lui Hristos și acest lucru înseamnă cu adevărat a deveni o ființă umană. Și cred că abia atunci când pornim cu această perspectivă, cele din viața noastră încep să aibă sens.

În afara acestei realități, totul este pur și simplu absurd. Molecule care se lovesc în capul nostru și creează senzația conștiinței de sine, ca un produs secundar, la fel ca pomii sau animalele sau ce-ar mai fi… și care în câțiva ani se va dizolva înapoi în pământ. E pur și simplu absurd – conștiința ca produs secundar al proceselor ce se desfășoară în lume…

Sau, dacă doriți să aveți mai mult o idee mai clară despre demnitatea umană, această demnitate nu poate lua în calcul ceea ce percepem ca absurditatea lumii. De ce această lume, cu toată diversitatea din ea, din acest cosmos întreg, infinit mai mare decât tot ce știam până nu demult, de ce toate m-au avut ca rezultat pe mine, care pot vedea toate acestea și totuși nu sunt nimic mai mult decât ele? Este o absurditate, și creează durere în viețile oamenilor, să realizăm această absurditate și să nu avem niciun răspuns pentru ea.

Ei bine, în ce privește ceea ce ni se arată în Hristos, ni se oferă o descoperire a misterului mult, mult mai profund, care arată că această absurditate nu e absurdă, ci adâncimea profundă a înțelepciunii lui Dumnezeu.

Mirajul falsei libertăți

Când începem să ne gândim cu adevărat la existența noastră – nu există absolut nicio picătură de libertate în ea. Am fost pur și simplu aruncat în această lume, nimeni nu m-a întrebat dacă vreau să exist. Sunt rezultatul a ceea ce s-a întâmplat între părinții mei, ceea ce s-a întâmplat – acum poate și într-un tub, într-un fel nu are nicio importanță cum s-a-ntâmplat, pur și simplu existăm, e un dat. Suntem aici. Deschidem ochii, suntem în această lume. Și acesta e primul lucru pe care-l știm. N-am fost întrebat dacă vreau să mă nasc, nu există libertate în existența mea, aceasta mi-este forțată. N-am ce face decât s-o accept.

Și când încep să cresc și să învăț și să devin conștient și rațional, și toate cele ce ni se întâmplă în cursul copilăriei, prunciei, în adolescență și maturitate, îmi devine din ce în ce mai clar că orice-aș face în lumea asta, voi muri. Orice-ar face părinții, preotul, politicienii, orice-ar zice despre a fi bun, a fi un cetățean respectabil, a fi asta sau cealaltă, ei bine… voi muri. Oricât de bun m-aș face, voi sfârși mort. Într-un fel, asta exprimă cu adevărat toată lipsa de sens, toată impotența, toată absurditatea existenței umane. Faptul că sunt astfel, fără libertate, orice-aș face voi muri. Punct. Voi fi redus la țărână în pământ.

Ce ne arată Hristos?

Însă, ce ne arată Hristos este că de fapt, El ne-a arătat ce-nseamnă să fii Dumnezeu prin felul în care moare ca om. Când te gândești – acest lucru e amețitor de profund. Nu ne arată ce înseamnă să fii Dumnezeu purtându-se în moduri despre care noi credem că sunt dumnezeiești. Aruncând fulgere…

Pr. John Behr este Profesor Regius de Umanitate la Universitatea din Aberdeen. Anterior a predat

la Seminarul Sf. Vladimir, al cărui Decan a fost între 2007-2017. Ocupă de asemenea Scaunul “Mitropolitul Kallistos” de Teologie Ortodoxă la Universitatea Vrije din Amsterdam și Centrul din Amsterdam de Teologie Ortodoxă.

Traducerea: www.chilieAthonita.ro

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!