Românii în război – părintele Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Pimen Vlad despre subiectul cel mai arzător la ordinea zilei, războiul din Ucraina. Părintele ne întărește şi ne amintește de faptul că noi, ca şi creștini, suntem datori să-i iubim şi să ne rugăm pentru toți oamenii, indiferent de naționalitatea lor.

La începutul Postului Mare, să ne îndreptăm atenția spre păcatele noastre şi ale neamului nostru.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul)

Powered by RedCircle

Vreau să aveți curaj, credință în Dumnezeu că nici un fir de păr din capul omului nu cade fără îngăduința lui Dumnezeu. 

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși un pic mai devreme, pentru că filmarea asta are un cu totul alt scop. Între filmările celelalte în care vă vorbesc eu despre perioada mea în Athos, cum am trecut, ce am trecut și așa mai departe. Vedeți ca sunt într-un loc în pădure, eu am urcat undeva mai sus, mai bine de jumătate de ora de mers pe jos, undeva mai sus în pădure e un izvor puternic. O să vorbesc un pic mai tare ca să mă auziți. 

Vreau să vorbesc despre un subiect sensibil la ora actuală, dar pe care îl trăim, despre realitate, despre subiectul războiului, pentru că toată lumea vorbește de război. Eu am vrut sa nu deschid gura despre aşa ceva să continui numai despre lucrurile frumoase ca să vă încurajez, ca să luați putere să vă pot scoate un pic mintea din toată nebunia care este, am auzit multe cazuri de sinucideri , oamenii disperați, fără nici un rost.

Ce înseamnă război?

Ce înseamnă război? Mulţi nu știu, au văzut filme cu război, reportaje cu război, jocuri cu război, vor și ei să fie eroi. De multe ori am stat de vorba cu bunica, care a plecat și ea de mult la Domul, bunicul meu a murit în al Doilea Război Mondial împușcat pe front undeva unde e Republica Moldova acum (în Basarabia) și acolo a murit, nu intru în amănunte. Era pe front, moare lumea și dintr-o parte și din alta că asta aduce războiul.

Foarte multe mi-a povestit bunica și alți bătrâni de acolo  din zona, când mai discutau cu copii îi puneam sa ne povestească  despre ce însemna războiul. Știți ce înseamnă războiul? Războiul înseamnă moarte, nimic altceva. Să nu ne dorim așa ceva, eu nu am venit sa vă înspăimânt, vreau sa va încurajez, și să nu uitam, cu ajutorul lui Dumnezeu, Romania nu este în război și nici nu va fi, dar asta depinde de noi. Este o vorba, sa nu ne băgam acolo unde nu ne fierbe oala.

Ne-am apărat tot timpul

Deci Romania din totdeauna și-a aparat sărăcia și nevoile și neamul, ea a stat acasă și s-a aparat, nu s-a dus nicăieri nu s-a băgat nicăieri în treburile nimănui, doar s-a aparat când a fost nevoie, atâta tot. Și alt lucru, datoria noastră ca și creștini este de a ne ruga pentru toată lumea, nu contează că-s ruși, ca-s ucraineni, datoria noastră e să ne rugam pentru toată lumea și pentru pacea întregii lumi. Noi ca și creștini nu numai noi călugării, toți creștinii să ne rugăm pentru toți ca sa îi lumineze Dumnezeu să se liniștească să ia hotărârile cele bune să facă pace. Pentru că interese sunt foarte mari la toate nivelurile din toate părțile, să nu ne gândim că e doar la ceea ce ni se pune pe ecran.

Da, dragii mei, m-am bucurat mult când am văzut că nu s-a pierdut la romani bunătatea, nu o ținut cont de nimic, să nu uitam lucrul asta, dacă ne uitîm în istorie, toți roata în jurul nostru, toți vecinii au luat câte o bucată din  România, cum au prins ocazia n-o au iertat, au luat și rușii, au luat și ucrainenii, toți au luat. Am fost și în Republica Moldova, discutați și cu cei care vin din Ucraina, o să vedeți cum au fost ei tratați acolo, adică cât au suferit, nu va gândiți că au fost ținuți pe palmă. Au suferit românii noștri și cei care au fost sub ruși și cei sub ucraineni, toți au suferit.

Bunătatea este totdeauna superioară

Dar bunătatea românului s-a văzut acum, când o venit n-o ținut cont, tu ești român din Bucovina de nord sau ești ucrainean, nu, pe toți i-o primit cu brațele deschise și-o oferit ce-o avut mai bun. S-o lăsat el și-o scos în față, i-o luat în brațe, i-o îmbrățișat, i-o oferit mâncare, cazare, i-o primit pe toți – care au vrut sa stea în țară au stat, care nu, s-au dus mai departe, dar bunătatea și dragostea romanului creștin nu s-a pierdut și s-o văzut.

Înseamnă că mai trăiește Evanghelia și are dragoste neținând cont de cum s-au purtat ceilalți prin dragostea românului și să rămână în continuare aşa și pentru asta ne va salva Dumnezeu țara să știți, în dragoste și să nu uităm un lucru, începe Postul Mare. Eu filmarea asta o fac azi vineri deci cu doua zile înainte de Postul Mare, sper ca părintele Teologos că el se ocupa de site, nu mă ocup eu, eu doar îi dau câte o filmare, el răspunde la mesaje, ca să știți, tot ce e acolo el se ocupa, nu eu. 

Sfaturi despre post

Începe Postul, un început, o dovadă prin care putem postul ăsta sa fim mult mai buni în afară de a-i ajuta pe toți care vin, care sunt suferințe, familie, copii, vedem toți cum vin, cu rugăciunea sa ținem și noi postul, să facem jertfă și cei care nu țineau, să tină postul ca sa fie o jertfă pentru a-L îmblânzi pe Dumnezeu să aducă pacea, pentru că dacă ia Dumnezeu pacea de pe pământ va fi haos. Să știți ca nu suntem departe de un război din ăla cum a mai fost, d-aia, rugăciune, postul să îl ținem cum putem acolo să ne luptam și să avem dragoste față de cei din jur.

Și alt lucru, spovedanie și împărtășanie, nu lăsați că nu știm dacă ajungem ziua de mâine. Să fim pregătiți, războaie a fost omenirea, în special poporul nostru obișnuit cu războaiele din timpurile vechi, an de an. Dar românul se spovedea, se împărtășea  și își apăra familia și pământul de acolo, neamul, nu s-o dus nicăieri, să nu facem greșeala asta sa ne băgam undeva în treburile altora.

Și să revin un pic, începe și Postul, știți ca la televizoare sunt telecomenzi și are un buton care e cu roșu și scrie stop, pe ăla încercați să apăsați cât de des. Nu mai stați la televizoare ca or să vă înnebunească. Și după cum știți mai ales reportajele de război cum se fac. 

Cum sunt filmate anumite secvențe de război

Să vă spun acum ca recent am văzut o filmare la un reporter, mi se pare ca era din Germania reporterul și povestește el când era tânăr, în curaj și începuse războiul în Irak și s-o dus omul și o vrut sa facă reportaje pe front. S-o dus s-o cazat acolo la un hotel, a doua zi cu râvna pregătit omul, avea aparate să facă reportaje pe front. Și bineînțeles erau la hotelul ăla mai mulţi reporteri de la diferite televiziuni din lumea asta și dimineața li se pregătise un autobuz cu care să plece pe front.

Introducere

Când urca în autobuz vede ca toți reporterii veniseră cu câte o canistră cu benzină, se minuna el, „se vede ca sunt reporteri cu experiența” ca erau toți mai vechi în domeniu, vezi dacă eu nu am știut, oamenii ăștia știu ce înseamnă pe front, posibil autobuzul să își consume rezervorul să rămânem fără, acolo nu ai de unde alimenta și uite cât de grijuliu e fiecare să avem cu ce ne întoarce înapoi, și-a luat canistra cu benzină, nu am știut eu nu mi-am luat.

Și au plecat, au mers ei în afara orașului pe un câmp câțiva kilometri până au ajuns într-un loc unde erau niște tancuri, mașini bombardate dar nu era război acolo, trecuse de mult pe acolo, războiul era departe, dar erau rămase acolo, ruginite, bombardate cum erau și oprește autobuzul acolo și coborau toți, coboară și el, „- Cred ca luam o pauza și noi aici” și vede că se duc toți și aruncă canistrele cu benzină pe tancuri pe mașini și le dau foc. Și montează camerele și încep ” – Suntem direct pe front, vedeți în spatele nostru…. “

Luaseră cu ei și vrei 2-3 îmbrăcați în soldați cu niște mustăți cu câte o pușca în spate și alergau aia dintr-o parte în alta peste tancuri și ăștia filmau la greu ca sunt direct pe front, în acțiune directă. Și spuneau acolo, uitați ce se întâmplă, cum ard, tocmai au bombardat tancurile astea, oameni uciși.

Descoperirea

Ăsta disperat, nu îi venea a crede, el își dorea pe front, nu putea, se plimba printre ei buimăcit, l-au prins ăștia și pe el în obiectivul camerei plimbându-se pe acolo, el n-o filmat nimic, nu putea sa creadă ce fac ăștia, reporterii. S-o încheiat, și-a făcut fiecare reportajul, el n-a filmat nimic, se aștepta că de acum urca în autobuz și o să se ducă în continuare chiar pe front. De unde, au urcat în autobuz, toată lumea acasă, s-au întors la hotel. Și el zice:

– Bine, dar nu mergem pe front? 

– Mai băiete, ia și învață că ai de învățat , nici un reportaj nu se face pe front. Cine-i prost să moară acolo? Așa se fac reportajele, ia și învață de la noi ca avem experiență. 

Mirarea

S-o întors omul la hotel, amărât, o stat el, acum către seara ce-o zis? Să o sun și eu pe mama să discut și eu – că atunci nu erau telefoane ca acuma – a luat legătura cu mama lui și-o vorbit și când:

– Vai, dragul mamii, tu ești? mă gândeam ca ai pățit ceva, te-am văzut la televizor pe front cum alergai pe-acolo. 

El săracul buimăcit se învârtea și el pe acolo, nu știa ce se întâmplă.

– Erai printre tancuri pe acolo, vai, dragul mamii!

– Mama, stai așa, asta a fost doar o regizare, s-a făcut o filmare, nu eram pe front.

– Nu, dragul mamii? Eu te-am văzut pe front, știu ce am văzut, am văzut la televizor.

Deci nu putea sa își convingă mama că nu a fost pe front, nu. Că ea văzuse la televizor. Ați înțeles cum se fac reportajele de război?

Da, dragii mei. De-asta televizorul mai închis, deci asta nu însemnă că nu era război, era război și în Irak, se omorau dar nu se duceau reporterii pe front, ați înțeles? Deci așa se fac reportajele de război. Războiul este și acum în Ucraina, războiul este dar reportajele nu se fac pe front, ați înțeles? Asta spune reporterul, nu eu. 

Dumnezeu nu dorește război

Da, dragii mei, și revenim, nu vreau sa mă lungesc mult, vreau să aveți curaj, credință în Dumnezeu că nici un fir de păr din capul omului nu cade fără îngăduința lui Dumnezeu. Dacă e să murim, murim oriunde, unde nu ne așteptăm, nu să ne așteptăm că o să fie războiul ca să murim sau nu știu ce să facem.

Să mai știți un lucru, că Dumnezeu nu dorește război și nu Dumnezeu aduce războaiele. Războaiele le facem noi oamenii, dar pentru că Îl părăsim pe Dumnezeu, Dumnezeu ne lasă, se retrage și ne lasă să ne facem de cap noi, dacă nu mai avem nevoie de El. În tipurile vechi erau cruciadele în numele lui Dumnezeu. Și acuma se bat două țări ortodoxe în numele lui Dumnezeu, nu? 

Deci da, dragii mei, cum spune și la Sfânta Scriptură: „și dușmanului tău dacă îi e foame dai pâine, dacă îi e frig, îmbracă-l.” Noi la toți, indiferent din istorie, cu drag care ajung în țară la noi îi servim cu ce trebuie să le arătăm dragostea de creștini, că asta o făcut și Mântuitorul răstignit pe Cruce și El ne-o îmbrățișat pe toți și o spus: „Iartă-le Doamne ca nu știu ce fac.”

Ați înțeles? Stați ca am răgușit un pic că am încercat a-mi ridica vocea ca să mă auziți fiind acuma lângă apa asta. Dar nu o sa mai fac lângă apă ca trebuie sa vorbesc prea tare și răgușesc.

Curaj!

Da, dragii mei, deci sa avem nădejde în Dumnezeu în Maica Domului că nu ne lasă să știți, Maica Domului e deasupra la toate, ne ia sub acoperământul ei. Dar încă un lucru, începe postul, gândiți-vă bine, fără avorturi, sunt crime, se vorbește de ce se întâmplă pe front că mor oamenii, dar nimeni nu vorbește de crimele avorturilor, câte se fac în fiecare zi, și acuma, când e război acolo e coadă, cum se spune, pe la avorturi. Vrem pace, vrem ca Dumnezeu să ne acopere, opriți avorturile, astea sunt cele mai mari crime, sunt cu premeditare făcute. Își programează dinainte să se ducă la avort, sunt crime. Să știți că orice copil avortat sufletul lui se duce la Dumnezeu și cere dreptate, cere să fie pedepsiți părinții lui pentru ca nu i-a dat dreptul la viaţă.

Să nu uitați lucrul asta, astea sunt crime, să oprim astea, să ne spovedim, să ne împărtășim, să ținem postul și să avem dragoste fată de toți. Prin asta dovedim că suntem creștini, prin asta cum a spus și Mântuitorul veți dovedi că sunteți ucenici ai Mei, dacă nu avem o credință doar pe buze, să ne fie clar. Deci ceea ce am spus acuma nu am treabă nici cu rușii, nici cu ucrainenii, datoria noastră e sa îi pomenim pe toți, să ne rugam pentru toți. Ați înțeles? Dar să nu ne băgăm în treburile lor, nu-i războiul nostru. Noi sa îi ajutam cu rugăciunea, cei care ajung la noi cum am spus, cu multă dragoste.

Să ne ajute Maica Domului, să ne ia în brațele ei și știți ca dacă o avem pe Maica Domnului nu ne e frică de nimic și nu ni se întâmplă nimic!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!