Nebunia Săptămânii Mari – părintele Varnava Iancu

Ascultați un cuvânt plin de dragoste a părintelui Varnava Iancu despre cum trebuie să ne raportăm la Iisus, Mirele Bisericii, Mirele nostru al tuturor. Cuvântul se centrează pe trăirile pe care ar trebui să le avem în Săptămâna Mare, însă, bineînțeles, este valabil în toate zilele vieții noastre.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Am intrat deja în Săptămâna Patimilor, și după cum înțelegem, Săptămâna Patimilor nu este doar descrierea unor întâmplări, ci un mod de viețuire, o propunere de viețuire.

Participăm la aceste evenimente, iar acestea formează un mod de a fi în viața noastră. Formează o propunere de viețuire la care suntem chemați. Folosindu-ne de libertatea noastră putem accepta sau respinge această propunere.

Ceea ce se vede, în principiu, ceea ce simte cineva, – ca și cuprins al Săptămânii Patimilor – este Hristos. Hristos, Care vine ca Mire, Mire, Care urcă pe Cruce, Mire, Care intră în mormânt și Mire care zdrobește legăturile mormântului și morții, și devine Învingătorul morții.

Este emoționant ceea ce se spune în cântările Bisericii noastre: că Hristos, Acest Mire, este prietenul nostru. Ne numește prieteni ai Lui: „Voi sunteți prietenii Mei.” Acest lucru este înfricoșător să o înțeleagă, să și-o însușească sufletul omului.

Acest Mire vine să schimbe radical stăpânirea stricăciunii. Ce înseamnă stricăciunea? Stăpânirea morții înseamnă lipsa iubirii. El vine cu moartea, ca să biruiască moartea. În moarte, care e lipsa iubirii, El vine să Se răstignească din iubire și să ne iubească până la Cruce, ca să se biruiască moartea și să se descopere viața.

Așadar, Acest Mire este prietenul nostru. El vrea să fie prietenul nostru. Ce lucru măreț! Ce binecuvântare! Ce noblețe!

Întrebarea este: Noi vrem să fim prietenii Lui? Pentru că nicio relație nu se poate face cu sila, dacă nu există libertate. Așadar, ne invită, ne numește prietenii Lui. Noi vrem să fim prietenii Lui?

Ca să devenim însă prietenii Lui, este nevoie de o condiție prealabilă. „Voi sunteți prietenii Mei, dacă Mă urmați.”

Și sufletul omului este un pic confuz: „În ce să-L urmez? Atâtea lucruri ne-a spus.”

Iar Hristos ia locul de ax central și zice: „Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce fac Eu.”

„Cel dintâi dintre voi să se facă rob și slujitor al tuturor.” Cel ce vrea să fie primul, să fie robul și slujitorul tuturor. Cel ce vrea să fie mare, să se facă slujitorul tuturor. Acesta este elementul care ne face prietenii Lui. Pentru că acesta este și felul de a fi al lui Hristos. Dumnezeu S-a făcut om și S-a jertfit pentru noi ca să ne arate altă propunere de viețuire.

S-a suit pe Cruce. Și ce a spus? „Părinte, iartă-le lor că nu știu ce fac.” Iată trăsătura caracteristică a lui Hristos. Așa ne facem ai Lui: dacă ne iertăm vrăjmașii, dacă îi iertăm pe cei ce ne trădează, ne traumatizează, ne rănesc. Pentru prietenii lui Hristos nu există traumă, nu există rană, nu există trădare. O singură trădare este: trădarea acestei prietenii. Și există, dacă suntem închiși în egoismul nostru, în individul nostru, și nu vrem să ieșim din sine, să ne facem slujitori celorlalți.

Așadar, Hristos ne-a descoperit un alt mod de viață: modul Crucii. Crucea, din semn al rușinii, se face semn al slavei. Crucea, din semn al slăbiciunii, se face semn al biruinței pentru noi. Este proba, dovada iubirii lui Hristos. Este dovadă a mărimii iubirii lui Hristos. Crucea este dovadă a oricărei iubiri. Este jertfa pentru aproapele. Să-i slujesc aproapelui, să-i acord spațiu, să-l las să respire, să-l odihnesc, să-l mângâi, să-l întăresc.

Acest lucru se află în cadrul libertății, pentru că atunci când încetezi să te aperi, ești liber. Când nu vezi vrăjmași, ești liber. Când ești deschis față de toți – în numele lui Hristos – ești liber! Când nu ai cerințe, ești liber.

Cel mai liber om este acela căruia îi slujesc toți, dar el nu cere niciun serviciu de la ceilalți. Nu caută nicio recunoaștere, nu se plânge de nimic. Nu ne putem numi prietenii lui Hristos cârtind că ceilalți nu ne iubesc, ne nedreptățesc. Cârteala înseamnă trădarea lui Hristos. A avea pretenții de la ceilalți înseamnă trădarea lui Hristos. Cinstea lui Hristos și păzirea prieteniei înseamnă să ies din sine de dragul altuia, pentru că am totul, am prietenia lui Hristos. Și în felul acesta mențin prietenia cu Hristos.

Lucrurile sunt clare. Omul mizer, cel care-și plânge de milă este un om mort, el nu a învățat taina Crucii, secretul Crucii. Atunci când îmi pierd „drepturile” de dragul celuilalt, le dau de bunăvoie,

căci acesta e dreptul meu: să-mi dau dreptul celuilalt. Noi am învățat că am dreptul să am pretenții de la celălalt. Dreptul creștinilor, al prietenilor lui Hristos, e să renunț la drepturile mele, e să-mi permită celălalt să i le dăruiesc.

Alt fel de viețuire practică, altă propunere de viețuire, pe care lumea nu o cunoaște! De aceea, nu acționăm în duhul Învierii.

Ce este Învierea? E taina Sfintei Liturghii. Ce înseamnă că mă împărtășesc cu Trupul și Sângele lui Hristos? Mă fac părtaș la Înviere și Învierea presupune această libertate: Am totul, nu cer nimic, doar un singur lucru pretind, să-mi permită celălalt să-i dăruiesc inima mea, care este inima lui Hristos. Aceștia sunt prietenii lui Hristos! Asta înseamnă libertatea! Asta e lumina! Altfel, ne închidem în singurătatea noastră, în starea vrednică de plâns, în gândurile noastre, în tacticile noastre, în intrigile noastre. Ce este aceasta? Este cuvântul nostru de îngropare.

Pe când cuvântul la Înviere acesta este: pentru mine toți oamenii sunt lumină, după cum spunea

Sf. Serafim de Sarov fiecărui om: „Hristos a înviat, bucuria mea!” Spunea asta fiecărui suflet, întipărind în sine însuși Învierea. Și Învierea aceasta este: „Să îmi dau viața ca să trăiască celălalt.”

Asta înseamnă: „Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce fac Eu.”

Ne propune, așadar, prietenia Lui. Însă, ca să devenim prietenii Lui, trebuie să fim în același gând cu El. Să avem același duh. Ca se ne ușureze, ne-a spus care este duhul Lui. Acesta este: „Cel dintâi dintre voi să fie robul tuturor.” Și cel ce vrea să fie mare, să fie slujitorul tuturor. Aceasta este răsturnarea gândirii lumești. Acesta este medicamentul pe care-l vrea fiecare ca să trăiască, să învieze. Și de acest medicament are nevoie și lumea ca să trăiască cu adevărat experiența lui Dumnezeu, experiența vieții.

– Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi!

– Amin!

– Sfânta Treime să ne păzească mereu!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!