Problemele online, taina Athosului, Sfinții români – părintele Ioan Istrati, p. Teologos

Vizionați un dialog între părintele Ioan Istrati și părintele Teologos despre unele dintre cele mai de interes teme astăzi în ortodoxia românească: problemele lucrării de misiune online, taina Sfântului Munte și atitudinea relativ la Sfinții români contemporani.

Vizionare plăcută! (după videoclipul adnotat aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.

Introducere

Despre răbdare astăzi

Părintele Teologos: Dragii noștri, îl avem cu noi pe părintele Ioan Istrati și aș dori să vi-l prezint. Dar nu vi-l prezint și asta nu din cauza unei lipse de respect față de sfinția sa, ci dintr-un motiv mult mai grav: acela că – nu vreau să-i judec pe oameni – în general nu aveți timp să ascultați prezentări. Pe net, în mediul online, din păcate, nu mai există răbdare. Părinte Ioan, ați putea să spuneți ceva pe tema asta?

Pr. Ioan Istrati: Da, oamenii nu mai au răbdare deloc și dacă pui un text de un rând, toată lumea îl citește. Dacă pui un text de o pagină, dau doar like. Dacă pui o predică întreagă, nimeni nu se mai uită – doar cei care au prea mult bun-simț, dar nu citesc, dar dau doar like. Și atunci e bine să comprimăm mesajul și datorită faptului că timpul s-a scurtat până acum și oamenii nu mai au timp, dar și pentru faptul că trebuie să esențializăm mesajul. Și atunci ne adaptăm și noi vremurilor. 

Pe vremuri, un om avea o carte în casă. Dădea o pereche de boi ca să o aibă. O citea toată viața și își schimba viața după ea. Astăzi, avem milioane de cărți pe internet și prin biblioteci, stau bibliotecile goale sau necitite și vrem repede, totul foarte de-a gata, într-o secundă. Și asta e o problemă.

Consecințe

Părintele Teologos: Da. Și nu credeți că asta îi face pe oameni să nu mai gândească? 

Pr. Ioan Istrati: Ba da. Umanitatea, părerea mea, a suferit o involuție crasă, cronică în ultimii 30 de ani datorită acestor mijloace foarte accesibile, enciclopedice, de o mare putere de foc, o mare cantitate, dar care nu pătrund în adânc. Adică, înțelepciune fără nevoință, fără schimbarea vieții, fără trăirea în sine a ideii respective. Și atunci suntem și noi oamenii vremurilor, dar încercăm să ținem piept așa cât se poate. 

Mesajul adaptat al Bisericii

Părintele Teologos: Da. Și cred că e o mare problemă aici cum spuneați, cu adâncimea mesajului. Și deci eu cred că și Biserica ar trebui să-și mențină adâncimea de mesaj, dar să schimbe oarecum forma, nu credeți?

Pr. Ioan Istrati: Așa este, exact. Aveți perfectă dreptate. Sfinții Părinți, Sfântul Maxim Mărturisitorul, de exemplu, nu mai este înțeles de aproape nimeni, uneori nici de preoți și de teologi, pentru că era prea adânc. Pe de altă parte, a acționa doar în ape tulburi și foarte superficiale nu e de la Hristos. Spre exemplu, noi nu trebuie să cădem în ispita de a deveni sentimentali, dulcegi, zaharisiți, lacrimogeni, pietiști și (ispita) care să stimuleze doar această latură emoțională imediată. Omul (zice) „vai, ce frumos!” și în secunda doi a uitat. Ci cuvântul care schimbă, cuvântul care zidește, cuvântul care taie.

Ați văzut că spune Sfântul Apostol Pavel că taie acolo între măduvă și oase, adică acolo în acel compartiment al osului în care se efectuează creșterea osului. Adică cuvântul lui Dumnezeu e creator, el e între os care înseamnă realitate și măduvă care înseamnă esență și ceva va fi el, adică posibilitatea de creștere. Și el e creșterea noastră interioară. 

Dar e foarte greu, bineînțeles! Aici în Sfântul Munte, oamenii vorbesc mai frumos și mai adânc, însă în afară oamenii și-au redus vocabularul la 1000 de cuvinte. Deși limba noastră are mai bine de un milion. 

Și e cumplit că se pierd cuvinte adevărate, dar și ideile din spatele lor. Cum am spus, erau oameni care cugetau la o apoftegmă sau la o axiomă sau la o maximă patristică, o viață întreagă…

Părintele Teologos: Din Pateric, de exemplu.

Pr. Ioan Istrati: Din Pateric. Iar noi, știm foarte multe, dar trece peste noi… E o secundă, v-am zis, această stimulare exact electrică…

Părintele Teologos: Da, reacție chimică….

Pr. Ioan Istrati: A creierului – „vai, ce frumos!”, dă-i like și a plecat. Și apoi, mâța, plăcerile trupești, felurile de mâncare sau locurile frumoase pe care le-a vizitat fiecare. De fapt, e o disperare a omului de a nu rămâne insignifiant, de a nu rămâne în zadar. Atunci, omul strigă, omul urlă. Nu aici, dar în lume, oamenii vorbesc tare, gesticulează, se zbat ca să atragă atenția, să nu rămână…

Părintele Teologos. Doresc să devină dumnezei, de fapt…

Pr. Ioan Istrati: Da, e o autoîndumnezeire care e de le cel viclean bineînțeles 

Părintele Teologos: Așa este

Așteptări 

Pr. Ioan Istrati: Și e trist că vedem asta și în rândul bisericii, în rândul oamenilor credincioși. Oamenii așteaptă să fie stimulați. O predică foarte adâncă nu mai are același efect cum îl avea acum zece ani. Oamenii vor ceva foarte metaforic, foarte aplicat la propria lor persoană și eventual, care să stimuleze auto-părerea de sine, adică vanitatea, mândria.

Vă dau un exemplu: dau, pun un citat în care îi laud pe oameni, spun ce frumoși sunteți, ce minunați, ce bucurie, așa. Și toți – vai, părinte, sunteți un înger…da, cu cornițe. Dar dacă-i dai omului ceva mai greu de mâncat, adică îi spui despre păcate, despre patimi, despre răul din el, trebuie să te schimbi, atunci omul nu mai este atât de receptiv.

De fapt, chiar vorbeam cu sfinția voastră despre noul creștinism antihristic – un creștinism foarte blânduț, obsedat de plăcere, confortabil, comod, ca de fotoliu, care nu vorbește despre păcate, mângâie pe cap, părinți care spun că esențialul vieții creștine nu e schimbarea interioară, ci să realizezi faptul că nu te poți schimba! Ceea ce e o aberație absolută.

Părintele Teologos: Bineînțeles.

Patimi

Pr. Ioan Istrati: Și atunci, omenii se complac în patimi și uneori, și preoții acceptă tacit. Da, vine omul cu bănuțul, frumos, îi bați în strună, totul e bine, totul e perfect, îl mângâi pe cap. Asta e și diferența dintre biserica adevărată și celelalte, simulacrele. Spre exemplu, în Ortodoxie, un catolic a zis: băi, voi vă comportați cu sufletele cum se comportă pădurarii cu lemnele de foc, sunteți prea duri, sunteți niște teroriști ai sufletului, tăiați în carne vie. Da, zic, da, păi, spovedania e cauterizare, a ardere de tot, e frângere a inimii…

Părintele Teologos: Crucificare

Pr. Ioan Istrati: E izvor de lacrimi, e distrugere a sinelui interior plin de păduchii păcatului. Dacă tu te duci ca la catolici, să-ți daun un exemplu, nu îi judecă, dar te duci și doar îți bați pieptul: „vai, am păcătuit. să nu mai faci”, te mângâie „da, săracul, a păcătuit, da, e bine, încercăm să nu mai facem”. Dacă nu l-ai izbit un pic cu capul de pereții propriului zid pe care și l-a făcut între el și Dumnezeu, omul va face în continuare păcatele și șansa lui de a progresa este zero. 

Părintele Teologos: Da, da. Și cred că asta provine dintr-o anumită lipsă de credință. Adică nu avem credință.

Pr. Ioan Istrati: E și lipsă de credință, e și lipsă de cunoștință.

Părintele Teologos: Da, da

Necunoașterea – exemple

Pr. Ioan Istrati: Suntem, îmi pare foarte rău să o spun, toți – Grădina Maicii Domnului, România, vai, cutare, eroi, martiri, dar avem puțină cunoștință teologică… Acuma, încetul cu încetul și datorită mijloacelor de comunicare ca să vorbim și de asta, oamenii încep să mai învețe. Însă oamenii nu știau foarte mulți, erau bătrânele la tata care  se uitau și ziceau – venea omul din altar cu „căldura” într-o ceșcuță, aburindă, cu apa fierbinte care se toarnă ca Duhul Sfânt, apa Duhului Sfânt, căldura… și l-au văzut cu ceșcuța și ziceau: vai, părintele, bea și el o cafeluță, că e așa de obosit.

Da sau când iese diaconul după binecuvântarea de la începutul Liturghiei, iese și cântă acolo și apoi se pune în fața icoanei Mântuitorului și zice: ați văzut cum l-au dat afară nemernicii de acolo? Stă acolo în fața ușii, nu-l primesc.

Părintele Teologos: Da, dar problema cea mare este că ei cred în gândurile astea și dacă încerci să le schimbi, ele insistă, e greu!

Pr. Ioan Istrati: Insistă, da. 

Părintele Teologos: E greu, e greu.

Lipsa credinței

Pr. Ioan Istrati: Da și faptul credinței am spus că e lipsă de credință. E și o lașitate și o frică. Și la noi la preoți, ați observat când a venit un pic de cutremur, imediat toți s-au speriat – vai, de mine vine pandemia, ne mănâncă, ne termină… Unii au ridicat mâinile înainte de a vedea arma. Alții au inventat tot felul de separații între ei și Dumnezeu: lingurițe de plastic aberante, tot felul de ciudățenii…

Părintele Teologos: Invenții în Ortodoxie…

Pr. Ioan Istrati: Invenții care dovedesc lipsa de credință.

Părintele Teologos: Da. Și cred că, în discuția noastră cel puțin, credința este un salt în gol. Adică măi, fă ce-ți spun Sfinții Părinți și o să ieși bine.

Pr. Ioan Istrati: Exact. Și noi avem atâtea mărturii.

Părintele Teologos: Da.

Puterea credinței

Pr. Ioan Istrati: Ați văzut, lui Avram, când i s-a spus că trebuie să-și jertfească copilul, i s-a rupta inima în mii de bucăți, mai ales că primise promisiunea că va avea mii de neamuri cât nisipul mării și cu toate astea, a acceptat. Dar El, Duhul Sfânt, lucra. Zicea: o să se îngrijească Dumnezeu de oaia jertfei sale. Deci el avea încă nădejdea. Și-a pus… exact saltul în gol. Și-a pus toată nădejdea în Hristos, în Dumnezeu și bineînțeles, l-a primit și pe fiul său, dar Sfântul Ioan Gură de Aur zice: l-a jertfit pe fiul său în inima lui și ăsta este temeiul Sfintei Liturghii – să jertfești nesângeros. 

Noi intrăm intrăm în realitatea veșnică a jertfei de pe cruce, unică și Hristos Se jertfește fără de sânge  pe sfintele altare ca noi să primim Sângele și Trupul Său. Da.

Realitatea

Părintele Teologos: Da. E din păcate, o realitate care pentru oamenii de astăzi, eu socotesc că este o realitatea străină, aproape străină.

Pr. Ioan Istrati: E din ce în ce mai străină și la ea concurează tot acest tsunami de plăceri epidermice, de media care la un click… Tot iadul e la un click. 

Părintele Teologos: Și asta vine din vest, de fapt, nu vine din Ortodoxie.

Pr. Ioan Istrati: Vine, da, da. Și noi ne-am aruncat pentru că eram și noi ținuți în comunism și așa și ne-am aruncat în gol în partea cealaltă.

Părintele Teologos: Credință în direcție greșită.

Pr. Ioan Istrati: Da. Și e greu. Însă e și vremea excepționalului. Adică sunt oameni care reușesc să-i facă pe ceilalți să simtă credința. Și ați văzut, sunt părinți călugări sau preoți sau teologi chiar…

Părintele Teologos: Sau sfinții români. 

Pr. Ioan Istrati: Sau sfinții români care ca niște magneți pot să strângă în jurul lor oameni și să poată să simtă faptul credinței. 

Părintele Teologos: Da. 

Misiunea prin mediile online

Pr. Ioan Istrati: Spuneați despre misiunea online, în mass-media. E foarte grea și de multe ori m-am întrebat – n-ar fi fost mai bine să nu fi intrat niciodată…

Părintele Teologos: Da, da, da. 

Pr. Ioan Istrati: Pentru că acuma… Bine, am și un cor de lăudători pe care nu-i încurajez, dar e „vai, părinte, e minunat, dumnezeiesc, sfânt, frumos”, dar sunt și dă-știa care sunt tot timpul hater-i, care tot timpul comentează…

Părintele Teologos: Da

Pr. Ioan Istrati: Tot timpul găsesc o chichiță, ceva – „hai, părinte, de ce nu stai în biserică să…?” Pe de altă parte, biserica suntem noi toți. Dacă stăm în biserică o să rămânem singuri și Dumnezeu o să ne arunce în singurătatea veșnică. Pe când dacă ieșim, acolo cum putem și noi că suntem nătângi, dar vedeți că se compensează  prin iubirea lui Dumnezeu. 

Vorbeam cu părintele că un site din-asta cum e Pravosalvie sau care are un milion de cititori pe zi, ar trebuie să predici 20 de vieți ca să ajungi la urechile oamenilor care citesc într-o zi un site de-ăsta. Deci ne ajută Dumnezeu să…

Părintele Teologos: Da și eu cred că ne validează. Adică Dumnezeu ne împinge într-o anumită direcție. Haters gonna hate, adică urâcioșii o să urască în continuu.

Pr. Ioan Istrati: Da și celor care se smintesc sunt deja smintiți.

Părintele Teologos: Deja smintit în inima sa.

Pr. Ioan Istrati: Sfântul Pavel care a arat cu inima toată Europa, cred că ar fi avut un cont cu 100 – 500 de milioane de oameni.

Părintele Teologos: Da, da și pe de altă parte, cred că ar fi avut și el hater-ii lui.

Pr. Ioan Istrati: A, i-a și avut.

Părintele Teologos: I-a și avut.

Pr. Ioan Istrati: I-ar fi tăiatul capul când dădeau block. Noi suntem mici, noi suntem niște pigmei față de Sfântul Pavel.

Părintele Teologos: Bineînțeles. 

Pr. Ioan Istrati: Dar interesant e faptul că Dumnezeu nu are pe nimeni de pierdut și atunci se smerește atât de mult încât intră și în aceste mijloace care sunt uneori ridicole sau păcătoase așa, să zic. Dar totuși, Dumnezeu vrea să ne tragă și atunci, cu picătura chiar dacă e atâta mizerie pe online și atâta răutate și atâta ură și atâta minciună. Nu mai există, spre exemplu, presă. Presa e toată aservită. 

Acuma, sunt și în partea cealaltă. Sunt tot felul de conspiraționiști, sunt ecumeniști veroși, sunt sincretiști ciudați. 

Părintele Teologos: Toate extremele.

Adevărul

Pr. Ioan Istrati: E foarte greu să găsești lumina sau adevărul. Adevărul e Însuși Hristos, nu e doar un concept.

Părintele Teologos: Și din cauza asta, cred că adevărul nu este acel titlu de ziar care spune „iată, adevărul! fotografii compromițătoare”. Nu. Cred că adevărul este unirea cu Hristos. 

Pr. Ioan Istrati: Da. Adevărul este viață.

Părintele Teologos: Deci ca să afli adevărul… Viață, viață…

Pr. Ioan Istrati: Și e o persoană. 

Părintele Teologos: Da, o persoană.

Pr. Ioan Istrati: O persoană Care te iubește, Care a murit pentru tine.

Părintele Teologos: Și deci ca să afli adevărul nu trebuie să citim presa, ci trebuie să ne unim cu Hristos.

Pr. Ioan Istrati: Trebuie să te rogi.

Părintele Teologos: Să te rogi! 

Pr. Ioan Istrati: Și trebuie să te împărtășești.

Părintele Teologos: Da, da. Bună.

Pr. Ioan Istrati: Dacă zice unul, zice – băi, părinte, eu știu, am făcut Teologia, cutare și nu reușesc să simt, o să cad în ateism. Și zic: Îl ai pe Hristos în tine? Și zice: nu. Zic: ia și te spovedește și ia-L pe Hristos în inima ta acolo! Și zic: Hristos din tine va gândi pentru tine și împreună cu tine. Zicea: aoleu, da. 

S-a spovedit, dar i-a dat un canon greu un părinte… văleu, l-a terminat, 200 de metanii pe zi! Făcea ăsta…

Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu! 

Pr. Ioan Istrati: Da, un părinte cam excesiv. Și  a venit după vreun an de zile așa era deja înduhovnicit. Și zic: eh, acuma, îl simți pe Hristos? Și zice: în fiecare zi, e cu  mine. Zice: dar Hristos doare. Zic: doare datorită faptului că e multă răutate și mizerie în tine.

Părintele Teologos: Dacă nu mă înșel, Hristos S-a răstignit, parcă?

Pr. Ioan Istrati: Păi, da, are încă și găurile de la cuie…

Părintele Teologos: De la cuie, exact…

Jertfa

Pr. Ioan Istrati: Stăteam odată în fața sfintei mese, la Sfânta Liturghie și am zis: noi suntem bucățele din Hristos, noi suntem părticele din trupul Lui, dar noi… zic: oare care părticică-s eu? Și zic: eu cred că-s rana; eu-s rana care-L doare pe Hristos mereu. Permanent facem numai contra și știm atât de multe și nu facem nimic și suntem permanent leneși și noi, preoții, suntem cei care păstrăm rănile deschise, tot le zgândărim ca să iasă sânge, să curețe universul ăsta și într-un fel, suntem sadici. Noi Îl înjunghiem pe Hristos…. Noi suntem sutașii ăia care stau și Îl împung pe Hristos.

Părintele Teologos: Păi, Liturghia este o conspirație de criminali. 

Pr. Ioan Istrati: Exact, dar e pentru viața veșnică. Și mi-e groaznic de frică ce o să facem noi când o să ajungem acolo. Zice: M-ai înjunghiat toată viața și acum mai spui că mă mai iubești? Și-atunci nu știu ce să zic. Doamne miluiește! Poate să-mi dea Dumnezeu atunci, cuvânt, El. 

Părintele Teologos: Da, da. Care o să fie în sfinția voastră să vă dea cuvânt.

Oameni și îngeri

Pr. Ioan Istrati: Păi, da, că vorbeam odată cu dna. Zoe Dumitrescu-Bușulenga și zicea: Ionuțe – așa îmi zicea – cum adică noi îi vom judeca pe îngeri? Îngerii sunt niște creaturi uriașe, maiestuoase, de o măiestrie sublimă, raționale…

Părintele Teologos: Nepăcătoase…

Pr. Ioan Istrati: Și nepăcătoase, exact. Și zice: cum să-i judecăm noi care suntem niște viermi pe îngeri? Și eu zic: păi, noi fiind părticele din trupul lui Hristos, celule din organismul Lui viu dumnezeiesc și omenesc, zic, și noi vom participa fiindcă El este judecătorul și noi împreună cu El…

Părintele Teologos: O să fim Hristoși… Nu după ființă, ci după har…

Pr. Ioan Istrati: Și zic: noi suntem în El. Și atunci El îi judecă pe îngeri și atunci și noi într-un fel, o picătură…

Părintele Teologos: Uniți cu El fiind….

Pr. Ioan Istrati: Da și zic – asta ni s-a dat nouă prin Sfânta Împărtășanie. Îngerii Îl privesc, dar nu Îl primesc…

Părintele Teologos: Ei nu sunt fii ai lui Dumnezeu 

Pr. Ioan Istrati: Da și nu au un mijloc material de a-L primi pe Dumnezeu Însuși care este minunea minunilor, taina tainelor. Iertați-mă, am vorbit prea mult.

Părintele Teologos: Nu, nu 

Pr. Ioan Istrati: Am vorbi, dar am zis să fie doar dialog… Știți ce? Eu dacă vorbesc nu aflu nimic, dar dacă mai întreb s-ar putea să mai aflu ceva.

Părintele Teologos: Eu, din cauza asta, întreb.

Taina Sfântului Munte 

Pr. Ioan Istrati: Voiam să vă întreb așa: vin foarte mulți mireni în Sfântul Munte și aici e un duh de blândețe, de rugăciune, de ascultare, de smerenie și de nevinovăție. Sunt ca niște copii, toți se bucură așa, sunt atât de fini, nu găsești deloc înverșunarea aia infectă a păcatului. Cu toate că și oamenii de aici au multe ispite, uneori și mai mari decât dincolo…

Părintele Teologos: Așa este

Pr. Ioan Istrati: Și vine mireanul, da, vine un om. Pur și simplu a auzit, vrea să meargă în Sfântul Munte, cheltuiește, diamonitir cutare și când iese de aici, iese schimbat. Da deci te uiți la el și el deja el e…

Părintele Teologos: Altcineva

Pr. Ioan Istrati: El e altcineva, el e pătruns, pe el îl doare gălăgia lumii, nu mai poate suporta urletele, ostentativul din lume și atunci, oamenii își schimbă viața. Cum de reușiți? Adică Sfântul Munte, nu știu…

Părintele Teologos: Acuma  e ghinionul sfinției voastre că ați dat peste mine și nu vă pot răspunde. Răspunsul este o taină, dar bineînțeles, că dacă o să rămână la acest răspuns poate că privitorii noștri nu o să fie mulțumiți. Cum spuneam, este o taină, este un dar al Maicii Domnului și asta vine cred că din dedicarea totală a părinților din Sfântul Munte. Deci în clipa în care noi ne jertfim lui Hristos, total, și Hristos Se jertfește în mod total.

Pr. Ioan Istrati: Așa… corect

Părintele Teologos: Da…

Nevinovăția

Pr. Ioan Istrati: Ăsta e răspunsul într-adevăr. Că e ceva din nevinovăția lui Ioan.

Părintele Teologos: Da. Nu știa nimic altceva.

Pr. Ioan Istrati: Care stătea la pieptul Maicii Domnului și asculta teologia mistică pe care a simțit-o ea când L-a avut pe Dumnezeu în ea. Zice că stau ăștia și se gândesc, domne, Matei, Marcu și Luca, ce sunt niște titani, nu reușesc să spună ce a spus Ioan care era un copilandru, era un tinerel…

Părintele Teologos: Un semi-analfabet, de fapt.

Pr. Ioan Istrati: Da și erau pescari. Și când a venit la Cina cea de Taină… eu sunt, eu sunt care te va vinde și el săracul și-a pus capul pe pieptul lui Hristos, a auzit bătăile inimii lui Dumnezeu. Și atunci, în momentul ăla, toată preoția, universul, toți preoții când sunt hirotoniți, își pun capul pe pieptul lui Hristos pe sfânta masă. Deci un singur gest și e așa o nevinovăție, e o bucurie tainică, nu e nimic ostentativ. Deci eu nu am găsit aici….

Părintele Teologos: Să te învăț eu…

Pr. Ioan Istrati: „Ia de-aici că n-ai servici”

Părintele Teologos: Nu știam expresia…

Pr. Ioan Istrati: E o manea.

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Pr. Ioan Istrati: Și e acea dezinvoltură și un firesc dumnezeiesc al creației. Și cred eu că e de la Maica Domnului. Cred că ea așa privea lumea.

Ascultarea

Părintele Teologos: Da. Așa este. Și e vorba de ascultare. În lume, oamenii, fac tot felul de strategii și în lume, oamenii reușiți, oamenii deștepți sunt cei care își impun voia. Nu e așa.

Pr. Ioan Istrati: Aici e voia lui Dumnezeu.

Părintele Teologos: Da, voia lui Dumnezeu și cine poate să asculte pentru Dumnezeu de celălalt. Adică să lăsăm de la mine pentru altcineva. Smerenie, da. Să lăsăm de la noi, să lăsăm! Pentru pace. Isihia, pacea este o stare foarte activă, foarte trezvitoare, niptică. Este starea ca să facem răul nelucrător. 

Pr. Ioan Istrati: Da, îl invalidați prin sine și neîncetat.

Părintele Teologos: Exact. În afară apare că nu facem nimic, că suntem proști și așa mai departe. Dar este ceva foarte activ, foarte atent, trezvitor astfel încât să rămână pacea. Și acesta e jertfa noastră pentru ceilalți. Să nu rănim omul. 

O amintire cu Sfântul Dionisie de la Colciu

Pr. Ioan Istrati: Părintele Dionisie, Sfântul, părintele de la Colciu a zis că noi suntem niște țărani proști, ne-am ascuns aici ca să căutăm mântuirea și zice – eu am fugit de un drac din lume și am dat peste zece aici…

Părintele Teologos: Așa este…

Pr. Ioan Istrati: Și chiar am rămas foarte plăcut impresionat, dar și rușinat că eu care sunt un absolut nimeni și toți părinții m-au dus la masă în față acolo, m-au băgat… aoleu, eram… n-aveam nici rasă, nici fes, nimic și toți atât de drăguți, atât de fini și atâta smerenie… Că noi – ce-i cu popa ăsta de țară, du-te de aici… popa din țară. Și smerenia asta e minunată și trebuie să o învăț și eu că nu știu nimic din ea.

Conștiința apartenenței la Hristos 

Părintele Teologos: Da, asta provine din conștiința faptului că suntem acele părticele din Hristos. Deci cea mai importantă părticică să fim – noi nu suntem. Dar cea mai importantă părticică să fim, dacă suntem scoși afară din acest trup, dacă se taie…

Pr. Ioan Istrati: Ne-am uscat în secunda doi…

Părintele Teologos: Da, da

Pr. Ioan Istrati: Ei, în lume, conștiința asta a apartenenței noastre la Hristos e mai fadă, e diluată și e permanent bruiată de tot felul de canale de-astea de bruiaj și atunci e foarte greu să-ți găsești liniștea în lume. De-asta au plecat părinții. Că ziceam că te mântuiești, că Lot s-a mântuit în Sodoma și Adam s-a pierdut în rai. Dar e foarte important și locul și oamenii din jur.

Părintele Teologos: Da.

Pr. Ioan Istrati: Că zice – s-a dus la pustie. De fapt, e pustia interioară, că ți-ai scos afară toată dependența ta de material…

Părintele Teologos: De centrii de atenție…

Pr. Ioan Istrati: Exact și nu mai ești lipit. Că zice – te doare când mori, zice că e groaznică durerea. Păi, da, dacă te-ai lipit de materie e ca și cum ți-ai jupui trupul de materia de care tu ești strâns și atunci, asta este ca o prorocie a iadului. Dar dacă tu nu mai ai mare lucru aici, decât doar de strictă necesitate… Auzi, dar aici oamenii nu au nimic, dar Îl au pe Hristos, Îl au pe Dumnezeu, totul, un pătuc simplu, o masă…

Părintele Teologos: O haină și gata.

Pr. Ioan Istrati: N-au zece haine, n-au. Am zis gata, am vreo 5 -6 reverende, le dau de pomană, dar nu găsesc decât unul mai gras.

Părintele Teologos: Da, eh… Să ajute bunul Dumnezeu!

Avuția…

Pr. Ioan Istrati: Da, deci mi-am dat seama că poți să nu ai nimic și să ai totul.

Părintele Teologos: Așa este.

Pr. Ioan Istrati: Și poți să ai totul și să n-ai nimic, dacă nu-L ai pe Dumnezeu.

Părintele Teologos: Cunosc niște oameni care sunt atâta de săraci că n-au nimic în afară de bani. 

Pr. Ioan Istrati: Exact și asta e cel mai trist. E plin de d-ăștia, da… Oricum e foarte important faptul că rugăciunea e continuă, e foarte importantă smerenia de care ați zis și această conștiință a apartenenței la Hristos, dar cred că e importantă și seva care se extrage din pământ, că noi aici, călcăm pe moaște de sfinți, de pustnici, de călugări, de martiri. Și atunci, ești conectat la pământ.

Părintele Teologos: Bineînțeles. Există harul locului.

Pr. Ioan Istrati: Da, da. Povestea Patriarhul odată, sper să nu se supere dacă aude, că a zis că se ducea și se descălța și se ducea pe iarbă verde și simțea, zice: simt cum strămoșii intră așa și parcă-ți dau putere și… Era mitropolitul: s-a descălțat și stă pe iarbă verde. Stătea și zicea: simți energia, bucuria, pacea și binecuvântarea strămoșilor. Și a doua zi, erau vreo zece călugări, toți erau desculți acolo, stăteau… Da, simțim și noi.

Sfinții închisorilor

Părintele Teologos: Așa este. Omul plânge. Când v-am auzit că vorbiți așa, m-am bucurat foarte mult și mă întristam foarte mult. De ce? Pentru că și în România, există strămoși, există sfințenie, dar românii nu-și cinstesc sfinții și vă spun fraților, verde în față, luați plângere de la mine…

Pr. Ioan Istrati: Plângere penală…

Părintele Teologos: Da, penală, că nu vă cinstiți sfinții și mai ales, sfinții români, sfinții contemporani cu un nucleu, bineînțeles, sfinții români din închisori. 

Pr. Ioan Istrati: E trist, e foarte trist. Și cred că ar trebui o campanie puternică, mai ales din partea mănăstirilor, dar și din partea centrelor chirarhale care mai au multe de făcut, ideea e că sfinții închisorilor, spre exemplu. Sunt aceștia: Valeriu Gafencu, Dimitrie Bejan, toți părinții care au stat în închisori, părintele Iustin a stat 16 ani în pușcărie. Oamenii ăștia sunt niște izvoare de înțelepciune nu numai prin ce au scris, ci prin faptul că acum stau și dau mărturie despre poporul român. 

Cu toate că noi nu studiem, uneori ne adaptăm în mod facil unor ordine politice – că au fost legionari sau s-a crezut că au fost sau nu știm sigur sau mai bine îi lăsăm așa…

Părintele Teologos: Să nu deranjăm

Pr. Ioan Istrati: Oamenii ăia au murit pentru Dumnezeu și erau plini de sânge și deveniseră liturghie și noi… ați văzut, alte popoare mai cu hei-rup, mai așa, dar i-au canonizat. 

Părintele Teologos: Da, da

Pr. Ioan Istrati: Rușii i-au canonizat pe toți cei care au murit în lagăre și în închisori pentru credință. Și noi avem această rezervă… stilul nostru așa al nostru descurcăreț, să nu cumva să se supere neamul cutare sau ălaltul sau așa… Stăm cuminți, stăm așa, pitiți, nu cumva să… Și e trist.

Părintele Teologos: Foarte trist.

Pr. Ioan Istrati: Știți care-i problema? Dacă nu te rogi la un sfânt el nu te ajută. 

Părintele Teologos: Da.

Pr. Ioan Istrati: Dar știți de ce? Pentru că el nu te obligă. 

Părintele Teologos: Da.

Pr. Ioan Istrati: El nu te forțează. Astăzi, stă plângând și așteaptă și noi, ca popor suntem la un pas de a ne rata vocația spre sfinți și încă înflorirea de sfinți viitori datorită acestei lipse de cinstire. Dar la greci, ei nu mai au prea multe….

Părintele Teologos: Păi, n-au…

Pr. Ioan Istrati: Doar că aude de Cosma Etolul sau de…

Părintele Teologos: Și sfinții greci contemporani. Pe ei îi cinstesc foarte mult…

Mentalitate contemporană

Pr. Ioan Istrati: Suntem un popor aproape apostat. Deci 60 de ani de comunism și ați văzut, cum apare o procesiune, sar cu înverșunare de hiene – ce caută biserica, unde se duc, ce stau, ce cutare: Ați văzut la greci cum vin pompierii, polițiștii, armata, tot, litanii, procesiune extraordinară și la noi… tot timpul: ce se bagă biserica, ce cutare? Dărâmați șandramaua! Dați jos! Ce să facă popa? Huo!

Această înverșunare împotriva lui Dumnezeu, care duce la iad, din păcate, e la noi de pe vremea comunismului. Noi ne-am pierdut noblețea și nobilimea. Nobilii au murit în pușcării…

Părintele Teologos: În închisori, da și s-au sfințit.

Pr. Ioan Istrati: Și ne-am pierdut și noblețea.

Părintele Teologos: Da, da, da

Pr. Ioan Istrati: Și mentalitatea de ctitor. La noi, bisericile sunt întreținute din băbuța tremurând care aduce un leu la pomelnic, nu din sponsori care nu vin niciodată. 

Era și gluma aia care zice că s-a întâlnit un milion cu un leu și zice: tu? Eu sunt ateu nu cred în… Păi, nu te-am văzut niciodată la biserică. Cel de un leu, credincios, mereu era la biserică. Și atunci, ne pierdem vocația de sfinți necinstindu-i.

Părintele Teologos: Da. Și ceea ce pe mine mă doare foarte tare este că spre cinstea Patriarhiei pe care bineînțeles, desigur, bun, toate lucrurile se pot îmbunătăți, cu toate astea, Patriarhia începe să-i cinstească pe sfinții români din închisori…

Pr. Ioan Istrati: Da, da. Ați observat că chiar s-a dat anul omagial…

Părintele Teologos: Anul omagial și ziua de Sfinții 40 de mucenici…

Pr. Ioan Istrati: Ideea asta a Patriarhului era de pe vremea când era mitropolit și zicea: domne, în fiecare an, să fie o concentrare de efort teologic și de studiu despre sfinți, despre martiri, cuvioși, mucenici, tot felul. Și e foarte bună ideea.

Atenție la ură!

Părintele Teologos: Da și dincolo de asta, iartă-mă, eu vreau să te întreb ceva, pentru că eu cred că lucrurile sunt foarte grave. Deci odată vedem, cu toate carențele și așa mai departe, vedem că există această mișcare din partea Patriarhiei, pe de altă parte, vedem că lucrurile dintre Biserica Greciei și Biserica Rusiei nu sunt bune absolut deloc.

Pr. Ioan Istrati: Da, suntem în schismă… S-o spunem, da.

Părintele Teologos: În schismă… Biserica Română…

Pr. Ioan Istrati: A rămas pe calea bună

Părintele Teologos: Bună și este singurul punct de echilibru între cele două. Deci eu socotesc că oamenii care dau la ora asta în Patriarh și în Patriarhia Română fac un…

Pr. Ioan Istrati: Mare păcat…

Părintele Teologos: Un mare păcat, dezastru.

Pr. Ioan Istrati: Păi, el e exact corabia. Că unii au recunoscut o entitate paraeclezială, ăștialalții își justifică acțiuni total străine de duhul Evangheliei ca să nu spunem mai mult și atunci, excesele duc…

Poate e și o vocație a Patriarhiei Române de a unifica, de împăca, de a aduce pacea… Să dea Dumnezeu! 

Părintele Teologos: Da. Să dea bunul Dumnezeu! Și nu numai atât. Eu văd, adică noi știm că orice comunitate, orice neam, orice țară, chiar continent, dacă este să renască, va renaște numai din punct de vedere duhovnicesc.

Pr. Ioan Istrati: E clar că de aici pornește sau nu sau se duce de tot. 

Diaspora românească

Părintele Teologos: Ei, la ora asta, în Europa, fraților, eu stau în Grecia de douăzeci și nu știu câți de ani, grecii sunt terminați. Marele lor avantaj este că au tradiția.

Pr. Ioan Istrati: O respectă, dar mai mult patriotic așa.

Părintele Teologos: Exact, patriotic. Ei n-au nicio voce în Europa, nimic, n-ai diasporă. Rușii nu discutăm despre ei că la ora asta sunt cum sunt…

Pr. Ioan Istrati: Săracii…

Părintele Teologos: Da, săracii, într-adevăr. Singura șansă duhovnicească a Europei este diaspora românească. Și unde mai pui că avem o diaspora foarte puternică.

Pr. Ioan Istrati: E bună și e mare.

Părintele Teologos: E mare, e mare. 

Pr. Ioan Istrati: Și ideea genială a fost că Patriarhul a înființat eparhii în toate țările astea.

Părintele Teologos: Da, unde se poate.

Pr. Ioan Istrati: Și atunci, se fac rugăciuni, slujbe, cântă cântece patriotice, se împărtășesc. Ținem foarte strâns. Și e grozav și nu e deloc filetist. 

Părintele Teologos: Nu, nu, nu. Pentru că apropos de greci și de ruși.

Pr. Ioan Istrati: Filetist este să crezi că ortodox egal grec. Eu nu am zis niciodată așa ceva. Și la români sunt bine primiți și orice fel de ortodocși.

Părintele Teologos: Bineînțeles. 

Pr. Ioan Istrati: E foarte important. Însă noi avem un pic de vocație periferică. Faptul că am stat la marginea Europei și că am stat tot timpul în niște imperii care erau criminale și deci nu aveau nimic cu duhul lui Hristos. Și atunci noi am stat cumva acolo pitiți prin munți. 

Părintele Teologos: Complexați…

Curajul sfinților

Pr. Ioan Istrati: Suntem fiii văduvelor plângând și ale morților pe front. La noi, părinții noștri stăteau în morminte și ne vegheau și atunci, din cauza asta, noi avem această frică, cred că aici mai trebuie lucrat.

Părintele Teologos: La frică, da. Să nu vă fie frică oamenilor. Noi trebuie să exportăm Ortodoxie, trebuie să exportăm duhovnicie. 

Pr. Ioan Istrati: Eu nu am văzut sfinți fricoși.

Părintele Teologos: Da. 

Pr. Ioan Istrati: Deci sfinții erau atât de dezinvolți, foarte vulnerabili prin iubirea lor infinită, pentru că era a lui Hristos din ei…

Părintele Teologos: Sfântul Dumitru Stăniloae, Sfântul Cleopa… Cât erau de… Nici vorbă de frică, dar foarte multă delicatețe. 

Pr. Ioan Istrati: Sau părintele Iustin. Sau Teofil Pârâian.

Părintele Teologos: Exact, da.

Pr. Ioan Istrati: Era o îndrăzneală frumoasă, copilăroasă în sensul nevinovat, dar uneori tăiau în carne vie.

Părintele Teologos: Da

Pr. Ioan Istrati: Și eu cred că aici, vocația asta de care ați spus, europeană și poate și mai mult a românilor de a uni, de a unifica… Noi nu suntem nici imperialiști, nici fanarioți…

Părintele Teologos: Nici filetiști

Pr. Ioan Istrati: Nici filetiști, nici universaliști.

Părintele Teologos: Dar trebuie să ne iubim neamul. Neapărat.

Pr. Ioan Istrati: Da, neapărat. Însă faptul ăsta că ar trebuie să fim un pic mai îndrăzneți și e foarte importantă teologia. Dacă noi o să stăm permanent în această senzație că să copiem, să mai luăm de colo, să punem… A tradus Filocalia, a făcut tratate de teologie. A făcut teologie. Noi trebuie să începem să facem teologie că dacă nu, o să cităm din Sources chretiennes și din PG [Patrologia Greacă – n.n.] și din așa și e foarte important. Pe de altă parte, traduceri din Sfinți Părinți, da. S-au făcut multe după revoluție, dar încă mai sunt. Cred că jumătate din Sfinții Părinți mari nu sunt traduși la noi și asta e o problemă.

Concluzii și îndemnuri

Părintele Teologos: Deci oameni, buni, fiți uniți, nu fiți hater-i, nu urâți, ierați-ne!

Pr. Ioan Istrati: Ierați-ne! 

Părintele Teologos: Și să aveți curaj! Și să exportăm duhovnicie. Românul nu a avut nimic în istorie în afară de Dumnezeu. 

Pr. Ioan Istrati: Misionar prin el. Fără ostentație, dar uitați, de exemplu, într-un autobuz la Berlin, erau vreo 20 de români. Când au trecut prin fața unei biserici – era o biserică catolic, dar nu contează – toată lumea și-a făcut cruce.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Pr. Ioan Istrati: Și în spate erau niște nemți și au început să bată din palme. Uite, ăștia au credință! Nu mă interesează: sunt la străini, dar nu mi-am pierdut credința, Hristos e în mine. El făcea cruce. El e crucea.

Părintele Teologos: Amin! Să ne ajute bunul Dumnezeu! 

Pr. Ioan Istrati: Sărut-mâna.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin 

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Sumă donație

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altele

Valoare

€

Frecvență donație

O singură dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresă email

Nume titular card

Donați