Sfântul Longhin Sutașul – p. Pimen Vlad

Pe 16 octombrie, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Longhin Sutașul, ofițerul roman din Cappadocia care a stat la Crucea Domnului și I-a păzit mormântul până la Înviere. Din liniștea pădurilor athonite, părintele Pimen ne arată cum sutașul Longhin a fost vindecat la ochi, cum L-a mărturisit pe Fiul lui Dumnezeu și de ce a refuzat banii iudeilor. Apoi ne povestește mucenicia lui și minunea prin care capul Sfântului Longhin, aruncat la gunoi, a fost aflat de o femeie oarbă, care și-a recăpătat astfel vederea.

Vizionare plăcută!

Powered by RedCircle

La umbra pomilor seculari, la rădăcinile cărora nu se mai știe câți monahi s-au rugat

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! În mijlocul pădurii se aude numai foșnetul frunzelor și un pic de adiere de vânt. Bineînțeles, în afară e soare, aici suntem la umbră. Așa, mai străpung razele soarelui câte un pic, printre frunze. Da, din frumusețea pădurilor athonite, din liniștea lor, câte au văzut pădurile astea în mii de ani, din timpurile vechi și mai mult decât atât, de acum 1700 de ani, de când s-au populat cu călugări, asceți, pustnici, câte o văzut Athosul… Mai ales mă uit câteodată la copacii bătrâni, care se vede că au trecut de 100 de ani. Zic: oare cât i-au prins ei, cât i-au văzut ei? Cine știe la rădăcina lor cât s-au rugat, cât au plâns?

Sau mai este un lucru aici în Athos, nu văd acum pe aici, dar mai în vale e plin de castani… Cum le-o mai rânduit Dumnezeu și Maica Domnului! Athosul, în cea mai mare parte, are păduri de castani comestibili, care se mănâncă. Și acum chiar e perioada lor, e plin de castane pe jos. Mai ales noi aici, un pic în vale, avem câțiva castani din ăștia așa mari, care în fiecare zi își dau castanele jos. Numai le luăm și le fierbem. Da, dragilor!

Sfântul Longhin Sutașul nu e primul sfânt al lunii octombrie despre care părintele Pimen ne vorbește din pădurile Athosului, în vremea castanelor: acum un an, tot de acolo, ne-a povestit viața Sfântului Apostol Luca în cuvântul Sfântul Apostol și Evanghelist Luca: viață, icoane, ocrotiri. Cum a crescut chilia părintelui, pe un loc unde odinioară erau numai copaci, ne-a istorisit în Istoricul chiliei athonite.

Sfântul Mucenic Longhin Sutașul, un soldat care a fost aproape de Iisus de la prinderea lui până la Înviere

Despre ce voiam acum să vă vorbesc? Despre un sfânt care, nu știu câți știți de el, dar care a avut așa un rol minunat, putem spune. Chiar dacă nu l-o numit Biserica, îi putem spune un fel de apostol, un fel de martor al Răstignirii și al Învierii lui Hristos, despre Sfântul Longhin Sutașul. Ați înțeles? Sfântul Mucenic Longhin Sutașul! Să încercăm să intrăm un pic în viața lui. El se trăgea din Cappadocia, fiind ofițer în armata romană. Longhin Sutașul, ce înseamnă numele lui? Că era mai mare peste 100 de soldați. Deci el conducea un pluton de 100 de soldați. Și s-a rânduit să fie acolo, la Ierusalim, să facă parte chiar din garda aceea pe care a pus-o Pilat să-L prindă pe Mântuitorul. De fapt l-O dus pe Mântuitorul pe Drumul Crucii, spre răstignire. Ați înțeles? Chiar el coordona lucrul ăsta.

Era sutașul care coordona și executa ordinele. Și acolo la Cruce, după cum ne spune Sfânta Evanghelie, după răstignire, după ce Mântuitorul și-o dat duhul, s-o făcut cutremur mare, catapeteasma Templului din Ierusalim s-o despicat în două de sus până jos, s-o făcut întuneric de parcă era noapte și multe morminte s-au deschis și din cei plecați cu mult înainte au ieșit și s-au arătat celor din cetate. Adică niște lucruri care depășeau cu mult firescul, care trebuia să-i sperie pe mulți. Ei, Longhin Sutașul participa la lucrurile astea. El o văzut că în momentul când Mântuitorul o rostit ultimele cuvinte, s-o întunecat văzduhul și or început cutremurele și toate lucrurile astea deodată.

Semnele pe care Longhin Sutașul le-a văzut la Cruce, catapeteasma sfâșiată, cutremurul și mormintele deschise, sunt consemnate în Evanghelia după Matei, capitolul 27, la versetele 51-54, și le-a mai înfățișat părintele Pimen în cuvântul Săptămâna mare. Întunericul, cutremurul și despicarea stâncilor sunt pentru părintele Iosia Trenham vocea creației, la care Sfântul Longhin a fost martor, iar sfâșierea catapetesmei o vede ca pe un răspuns al Tatălui, în Opinia lui Dumnezeu despre cruce.

Sulița, sângele și apa: vindecarea ochilor lui Longhin Sutașul

El a fost cel care a trebuit să cerceteze, iar la tâlhari le-au zdrobit fluierul picioarelor, aici la genunchi, că aici e cel mai dureros și dacă îl lovești, vezi atunci dacă mai reacționează cel care e pe cruce. Ei, la Mântuitorul o văzut că își dăduse duhul și atunci nu i-o mai zdrobit fluierul picioarelor, dar o luat sulița, L-o străpuns în coastă și o ieșit sânge și apă. Și nu numai atât, Longhin Sutașul avea probleme cu ochii, erau afectați, avea un fel de boală. Și în momentul ăla când o ieșit sânge și apă și l-o stropit, i s-au vindecat ochii. Ați înțeles?

Tradiția care îl recunoaște pe Sfântul Longhin Sutașul în ostașul ce a împuns coasta Domnului și spune că sângele și apa i-au vindecat ochii este rezumată în Lancea cu care a fost străpuns Mântuitorul. Ce înseamnă sângele și apa din coasta Mântuitorului am tâlcuit în Depășirea morții.

Prima mărturisire a sutașului: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu este Acesta.”

Și el ce a spus în momentul ăla, când o văzut toate astea? „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu este Acesta!”. Prima mărturisire a sutașului e acolo, la Cruce. Și-o dat seama că toate astea, plus vindecarea lui, nu se puteau face dacă nu era cineva cu adevărat iubit de Dumnezeu. Auzise și el ce se propovăduia, că e Fiul lui Dumnezeu, Mesia. Și după aceea s-o încheiat asta vedem alt lucru minunat. El o fost pus să păzească mormântul Mântuitorului. După ce o fost pecetluit cu piatra aceea, el făcea parte din strajă. Și o fost învierea Mântuitorului: Lumină din cer, cutremur, s-o dat piatra la o parte. Ei, o fost și el dintre ostașii aceia care n-or putut suporta toată strălucirea asta și a căzut ca mort la pământ.

Era mulți soldați care păzeau acolo, să nu ne gândim că au dus doar doi-trei soldați, au fost mulți ca să asigure paza. După ce și-o revenit s-o dus și a anunțat la mai-marii sinagogii acolo: „Uite ce s-a întâmplat, uite ce strălucire, ce lumină, o înviat!”. Deci vă dați seama pentru cei care L-au răstignit, care au ordonau răstignirea, ce însemna lucrul ăsta! Și i-au spus: „Uite, vă dăm bani, vă dăm orice vreți, numai să spuneți că pe când noi dormeam, au venit apostolii și L-or furat”. Și zice: „Cum să spunem așa ceva? Păi, dacă află comandanții noștri că noi am dormit și L-or furat, vă dați seama că ne ia capul!”.

Sfântul Longhin Sutașul împreună cu doi prieteni, refuză să fie mituiți de iudei

Nu era firesc, ca soldați erau destul de buni la pază, nu puteau să adoarmă și să-L fure așa, să dea piatra la o parte. Dar cumva le-au zis: „Ați băut, v-ați îmbătat”, că na, asta era situația, poate era frig pe-afară, și… Era mai rău pentru ei. Și au spus: „Nu-i nimic, stați liniștiți, că îi mituim și pe mai-marii voștri, le dăm câți bani e nevoie ca să vă lase în pace, să nu vă facă nimic!”. Ați văzut până unde se mergea ca să se ascundă învierea Mântuitorului? Ceilalți or luat banii, doar Longhin Sutașul cu doi prieteni ai lui, alți doi soldați care au văzut toate astea, au spus: „Noi nu! Noi nu primim așa ceva! Nu putem să acceptăm să mințim despre ce am văzut noi cu ochii noștri!” și-au refuzat banii, dar ceilalți or făcut lucrul ăsta.

Mita dată străjerilor apare în Evanghelia după Matei, capitolul 28, la versetele 11-15. Cum a refuzat Sfântul Longhin Sutașul banii iudeilor a mai povestit părintele Pimen în Săptămâna patimilor, în 2024, unde îi pomenește și pe cei doi colegi ai lui, și în Săptămâna Patimilor și Învierea Mântuitorului, în primăvara aceasta. Curajul mărturisirii îl arătase Sfântul Longhin încă de la Cruce: în Răstignirea și Învierea: de ce? am spus că a pus piciorul în prag în fața mulțimii care Îl batjocorea pe Domnul.

Propovăduirea Învierii, botezul Sfântului Longhin și lepădarea brâului ostășesc

Longhin Sutașul cu cei doi prieteni ai lui, or început să propovăduiască în Ierusalim Învierea. Vă dați seama câtă ură au atras asupra lor. Ar fi vrut mai-marii de acolo să-i facă rău. Dar Longhin Sutașul era din ostașii vechi, nu era tânăr. Și era cunoscut până la Cezar pentru cinstea lui, bun luptător, corect și știau că nu mergea, nu aveau ce să-i pună în cârcă pentru că și-a făcut datoria, dar căutau să-l ucidă pe alte căi. Și atunci o văzut Longhin ce se întâmplă acolo. Bineînțeles, Longhin Sutașul o primit botezul de la Sfinții Apostoli și când o văzut ura iudeilor care voiau numai decât să-L ucidă sub orice cale, o renunțat la dregătoria asta, la brâul ostășesc, le-o predat la comandant și împreună cu cei doi prieteni ai lui au plecat. Unde? În Cappadocia, în patria lui.

Întoarcerea Sfântului Longhin în Cappadocia și propovăduirea lui Hristos

De acolo se trăgea el, acolo avea casa părintească, de acolo se trăgea. Și o zis: „Hai să trăim în liniște, să renunțăm la toată gâlceava lumii”, o renunțat la toate și o plecat în Cappadocia, dar nu s-o oprit. Acolo, o început să-L propovăduiască mai mult pe Hristos. Acum fiind liberi de dregătoria asta, cu prietenii lui duceau o viață normală și aveau grădina lor acolo. Prietenii lui erau tot din Cappadocia, aveau fiecare căsuța lui și își vedeau de treaba lor. Lucrau în grădină, făceau ce puteau ei să se întrețină și propovăduiau pe Hristos. Și atât de multe or făcut, au fost ca niște apostoli în Cappadocia, întorcând foarte multă lume la Hristos. Și bineînțeles aceasta o ajuns la mai-marii iudeilor.

Ce s-au gândit aceștia: „Uite, ce facem, că nici acolo nu se liniștește? O renunțat la dregătorie… Hai să mergem la Pilat, să-i dăm mult aur, să-i dăm de toate, ca să-l convingă pe Cezarul de la Roma să ceară capul Sfântului Longhin și al prietenilor lui, sub motivul trădării, că a lepădat dregătoria ostășească și propovăduiește alt împărat”. Ați înțeles? Ca să fie aranjat așa cum trebuie… Și i-o dat aur lui Pilat, care o pregătit o scrisoare și o trimis-o la Roma la Cezar, împreună cu alt aur, dat de la iudei. Și bineînțeles, ajungând trimisul cu aur și cu scrisoarea, l-or convins. Știți cum erau stăpânitorii înainte, pentru bani întotdeauna putea cumpăra chiar și viețile oamenilor. Și atunci o venit ordin cu scrisoare de la Cezar să fie uciși Longhin și cu tovarășii lui, cu cei doi prieteni ai lui.

Cappadocia, patria în care s-a întors Sfântul Longhin Sutașul, a dat Bisericii mulți sfinți, între care și Cuviosul Paisie, după cum spune părintele Pimen în Sfântul Paisie: viața, minuni. Episcopul Petroniu al Sălajului, care amintește și el botezul primit de la Sfinții Apostoli, l-a numit pe Sfântul Longhin cel dintâi ostaș sfânt al Bisericii. Darurile duse lui Pilat și pâra trimisă de el Cezarului Tiberiu sunt istorisite în calendarul ortodox de pe crestinortodox.ro.

Soldații încep să îi caute cu viclenie prin Cappadocia

Și bineînțeles, iudeii s-au bucurat de scrisoare și au trimis soldați să-l caute, că aflaseră că ar fi în satul lui, dar zice: „Să vă duceți pe ascuns, nu cumva să afle și să se ascundă”. Și or venit soldații ca prieteni pe acolo și au început să întrebe în dreapta, în stânga, dar a rânduit Dumnezeu în așa fel să-l întâlnească pe cine? Chiar pe Longhin Sutașul, care fiind în rugăciune, o primit înștiințare de la Dumnezeu că vin după el ca să-i ia capul și că o să primească cununa mucenicească. Și atunci chiar el le-o ieșit în întâmpinare când au venit soldații și ei îl întrebau: „Știi cumva de unul Longhin pe aici? Că suntem prieteni de-ai lui și ne era dor de el”, deci or venit cu viclenie, ca nu cumva să afle și să fugă.

Și el zice: „Da, îl cunosc, dar dacă tot ați venit, poftiți în casa mea!”. Și i-o primit în casă, le-o dat de mâncare, i-o ospătat că erau osteniți de la drum. Și se minunau ei de bunătatea omului. Și atunci, după ce au mai cinstit și un pahar-două, zice: „Hai să spunem ceva. Să știi că noi, pentru că te vedem om bun și de credință, să știi că noi am fost trimiși cu ordin de la împărat să-i luăm capul lui Longhin și la prietenii lui, dar să nu spui la nimeni!”. Zice: „Nu, stați liniștiți! Uite, stați, odihniți-vă și mâine o să-l aveți și pe Longhin și pe prietenii lui”. Și între timp el o trimis răspuns la prietenii lui, la casele lor, prin cineva, zicând: „Veniți repede, că am ceva cu voi de discutat!”.

Predarea de bună voie a Sfântului Longhin Sutașul

Și când au venit, le-a spus: „Uite, au venit ostași trimiși cu scrisoare de la împărat ca să ne ia capetele. Să primim cununa mucenicească pentru Hristos!”. Și erau pregătiți cu toții duhovnicește și s-or bucurat cu toții. Și atunci s-au rugat împreună toți trei și după aia, că trecuse deja noaptea, întreba ostașul:

– Unde-i Longhin?

– E aici!

– Unde?

– E aici de față, eu sunt Longhin și ei sunt prietenii mei!

Și când au auzit ostașii, au chibzuit și când au văzut cât de bine i-au primit, zice:

– Nu se poate, nu se poate așa ceva! Ne minți!

– Ba da! Uite, eu sunt cu prietenii mei, faceți ceea ce vi s-a poruncit.

– Nu putem face așa ceva, ai fost prea bun cu noi, o să spunem că nu te-am găsit.

– Nu, vă rog eu, dacă vreți să-mi răsplătiți binele, împliniți porunca împărătească!

Mucenicia celor trei, capul Sfântului Longhin este aruncat la groapa de gunoi

Și atunci cumva ostașii, chiar dacă nu vroiau, cu lacrimi în ochi, au acceptat să le taie capetele. Iar capul Sfântului Longhin, ca mărturie, trebuia să-l aducă la Pilat în Ierusalim, iar pe ceilalți i-au îngropat cu cinste acolo, că acum erau cunoscuți. Apoi or luat capul Sfântului Longhin și l-au dus și l-au predat lui Pilat. Pilat normal, l-o dăruit mai-marilor iudeilor. „Uite, vi s-o împlinit dorința pe care ați dorit-o!”. Ei, normal că ei s-au bucurat și au spus: „Trebuie să-l defăimăm cu totul, luați-l și aruncați-l în afara cetății, unde este aruncat gunoiul!”. Și or aruncat în gunoi capul Sfântului Longhin, cumva să fie defăimat complet. Ei se gândeau că în felul ăsta, gata, s-o terminat, au reușit să ascundă totul, dacă i-au omorât pe ultimii martori care au fost de față la Învierea lui Hristos.

Dar nu știau că se luptă cu Dumnezeu, care o rânduit să nu se piardă chiar dacă o fost aruncat în gunoi și astupat cu gunoaie în locul cel mai mizerabil omenește. O rânduit Dumnezeu altceva. Era o femeie creștină din Cappadocia, care era oarbă și avea un fiu care crescuse, era sprijinul bătrâneții ei și o spus: „Fiule, te rog să mă duci la Ierusalim, să mă închin și eu la Locurile Sfinte, unde a propovăduit Hristos, unde s-o răstignit și o înviat. Du-mă și pe mine acolo!”. Și o luat-o fiul ei și o dus-o. După ce o ajuns la Locurile Sfinte, o îngăduit Dumnenzeu ca fiul eu să să îmbolnăvească și în scurt timp o plecat la Domnul. Vă dați seama, singură, într-un oraș străin, într-o cetate străină și oarbă!…

Femeia oarbă din Cappadocia, căreia i se arată Sfântul Longhin Sutașul

Și plângea și se ruga: Doamne, eu acum ce mă fac? Neajutorată, n-avea ce-i trebuia. Și în noaptea aceea i s-o arătat Sfântul Longhin în lumină și o spus: „Uite, să știi că pe fiul tău l-o primit Dumnezeu în Cer și îl vei vedea, o să-l aduc să-l vezi. Dar uite, te rog un lucru: să te duci în afara porților cetății, unde e gunoiul, să cauți capul meu. Acolo îți vei dobândi vederea și îți vei vedea și fiul”. Atunci o întrebat pe unul, pe altul, zice: „Duceți-mă la poarta de la ieșirea din cetate, unde se aruncă gunoaiele”. Și i-a arătat cineva: „Uite, aici sunt gunoaiele!”. Se simțea și după miros. Și ea s-o dus și o început să caute cu mâinile în gunoaie.

Minunea găsirii capului Sfântului Longhin și vindecarea femeii oarbe

Și așa o îngăduit Dumnezeu, ca săpând ea cu mâinile, să dea exact de capul Sfântului Longhin. Și în momentul acela i-o revenit vederea ca și cum ar fi fost tânără, vederea deplină. O luat capul Sfântului Longhin cu multă bucurie și în momentul acela i s-o arătat și Sfântul Longhin. Și pe cine avea împreună cu el? Pe fiul ei. Zice: „Uite, pe fiul tău l-o primit Dumnezeu în Cer! Uite, să te bucuri de el!”. Și atunci l-o îmbrățișat și s-o bucurat de fiul ei, iar Sfântul Longhin i-o spus așa: „Uite, ia capul meu împreună cu trupul fiului tău și întoarce-te în patria ta și îngroapă-ne împreună acolo, că și noi în Cer suntem împreună”.

Atunci bătrâna cu bucurie, o luat trupul fiului și capul Sfântului. Având cât de cât bani la ea, o reușit să cumpere un sicriu, s-o întors în patria ei și i-o îngropat la loc cu cinste, pe fiul ei împreună cu capul Sfântului Longhin. Deci vedeți ce minunat o lucrat Dumnezeu? Câtă ură o fost împotriva lui de i s-o aruncat capul acolo, dar printr-o minune s-o găsit și o fost adus și îngropat în Capadocia. Deci vedeți, dintr-un ostaș care își făcea datoria, dar care avea sufletul bun, o rânduit Dumnezeu să-L cunoască, să devină și apostol și în Ierusalim, dar și în Cappadocia și la urmă să primească cununa mucenicească. Da! Deci vedem ce minunat, Sfântul Longhin Sutașul! Am și uitat pe ce dată se prăznuiește, dar e ori mâine, ori poimâine. Deci în zilele astea e Sfântul Longhin Sutașul.

Aflarea capului Sfântului Longhin de către o femeie oarbă este povestită și în sinaxarul Ziarului Lumina, și în articolul de pe OrthodoxWiki: amândouă adaugă că ea i-a zidit mucenicului o biserică în Cappadocia. Despre Longhin Sutașul ca martor al Învierii a scris și Preasfințitul Timotei Prahoveanul, într-o meditație despre vederea care naște sfințenie.

Să nu uităm niciodată de Maica Domnului și nici de Sfinți, ei sunt prietenii noștri

Da, dragilor! Vedeți ce minunat e și cum le lucrează Dumnezeu pe toate? De asta am vrut să vă povestesc despre încă un sfânt, că poate nu toți ați auzit de el, ca să-i înțelegeți un pic viața și să vedeți ce sfinți minunați avem. Ați văzut că săptămânile trecute am vorbit de Sfânta Pelaghia. Și poate așa, cât mai îngăduie Dumnezeu, cât îmi mai dă putere, cât mă mai ajută Maica Domnului, să vă mai vorbesc de câte un sfânt. Că poate vă e mai ușor așa decât să citiți, să ascultați și la volan, în mașină sau pe la treburile ce le aveți și în bucătărie, puteți da drumul acolo și ascultați, poate chiar în ziua când se prăznuiește Sfântul, ca să cunoașteți viețile lor, să vedeți cum și-or trăit viața și cum or plecat din lumea asta, dragilor.

Viața Sfintei Pelaghia, despre care părintele Pimen ne-a vorbit de curând, o găsiți în Sfânta Pelaghia, iar povestea tribunului Claudiu, ofițer roman care, asemenea lui Longhin Sutașul, a venit la credință văzând minunile lui Dumnezeu, în Sfinții Hrisant, Daria și Claudiu. Cât folos aduce cinstirea unui sfânt chiar în ziua lui ne-a arătat părintele Pimen în Sărbători ortodoxe în octombrie.

Ceea ce luăm cu noi este dragostea, iar Maica Domnului ne așteaptă cu brațele deschise

Cândva toți o să plecăm, mai devreme sau mai târziu și ceea ce luăm cu noi e dragostea, cât de mult am iubit aici pe pământ, cât de mult bine am făcut aici pe pământ. Ați înțeles, dragilor? De asta să încercăm să fim mai buni, mai cu răbdare, mai cu îngăduință unul față de celălalt, pentru că zilele trec, viața e scurtă și ne trezim că plecăm la Hristos și ni se va cere socoteală cum am lucrat, ce am făcut. Și abia atunci o să ne pară rău dacă nu găsim în traista sufletului lucruri bune, suficient de multe ca să ajungem și în Rai, dragilor.

Și cum v-am spus mereu de Maica Domnului, să nu uităm de Ea niciodată! E legătura noastră cu Cerul, e Mijlocitoarea Noastră, e Mama aceea care stă cu brațele deschise și permanent ne așteaptă în brațele Ei. De noi depinde dacă vrem să alergăm în brațele Ei, dacă vrem să-I cerem ajutorul și vrem ajutorul Ei. Ați înțeles, dragilor? Să nu uităm niciodată de Maica Domnului și nici de Sfinți, care sunt prietenii noștri. Sau cum spunea la Sfânta Scriptură, că sunt prietenii lui Dumnezeu. Ei sunt mijlocitori la Dumnezeu pentru noi. Da, dragilor?

Să ne ajute Bunul Dumnezeu, Maica Domnului și toți Sfinții, amin!

Gândul că vom fi judecați după cât am iubit l-a rostit părintele Pimen și în Judecata particulară și finală. Despre Maica Domnului, Mijlocitoarea noastră, și despre ajutorul sfinților ne-a vorbit în Maica Domnului și sfinții: ajutătorii noștri, iar îndemnul de a ni-i face prieteni pe sfinți răsună în Părintele Pimen Vlad despre Sfânta Ecaterina. Cât de cinstiți sunt prietenii lui Dumnezeu mărturisește psalmistul în Psalmul 138, la versetul 17, și printre ei se numără Sfântul Longhin Sutașul.

Întrebări frecvente

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!). Stripe limitează lungimea textelor și din cauza asta vă rugăm să fiți scurți. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!