Întrebări și răspunsuri: Ce e Sf. Munte, cum sunt trăite sărbătorile – p. Pimen Vlad

Vizionați pe părintele Pimen Vlad cum răspunde la mai multe întrebări adresate de postul România TV. Întrebările sunt de caracter general cu răspunsuri care ne folosesc pe toți și am considerat că este bine să vă prezentăm materialul complet.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși.

Dar de data aceasta, un pic altfel. Și ca să vă spun despre ce-i vorba…Am fost rugat de echipa de la România TV, să le răspund la câteva întrebări. Întrebări, bineînțeles, duhovnicești. Și pentru că noi, după cum știți, aici nu facem interviuri din astea, prin internet, online; noi ne menținem cum ne știți pe noi dintotdeauna. De asta atunci, ne-a transmis prin mesaj de acolo, rugându-ne la câteva întrebări pe care să le transmită și ei mai departe. Adică răspunsurile la ceea ce m-au întrebat. Da!

Scopul acestor discuții este de a ne schimba viața

Și acum, cu ajutorul Maicii Domnului ca întotdeauna, pentru că ea este legătura noastră cu cerul și ea este nădejdea noastră, o să încerc să răspund la cele câteva întrebări. Dar nu de la mine – de la mila Maicii Domnului, pentru că la ea nădăjduiesc totdeauna  și când vă mai povestesc alte lucruri, după cum am făcut până acum, de-atâția ani; întotdeauna încerc și-o rog pe Maica Domnului să pună în mintea și în inima mea ce-i de folos pentru cei care ascultați.

  Pentru că scopul a toate astea nu-i unul lumesc, sau unul de slavă, sau de altceva, pentru că atunci ne-am pierde scopul nostru – însuși tot ce ține de viața noastră. Reușim să facem lucrurile astea cu mila Maicii Domnului, să fie doar pentru a ajunge la toți ceilalți care ne ascultați și să vă fie de folos.  Un pic acolo, cât de puțin. Să schimbați ceva în viață și contează foarte mult asta în fața Lui Dumnezeu! Și-acum, ca să nu mă lungesc, o să-ncerc să citesc; c-am copiat de pe mesaj pe foaie exact întrebările. Și ce o să mă lumineze Maica Domnului, aceea o să vă răspund. N-am avut timp să mă gândesc. Abia le-am primit, doar le-am copiat. 

Care este încărcătura simbolică și cum ne puteți descrie trăirile pe care le aveți acolo, în special în pragul sărbătorilor?

Orice sărbătoare are o însemnătate

Sărbătorilor bisericești, bineînțeles. Ce se întâmplă? Ca să spunem încărcătură… nu-i putem spune simbolică, pentru că-i trăire. E trăire directă. În legătura cu Dumnezeu. Orice sărbătoare are o însemnătate. Chiar acum, a trecut sărbătoarea Pogorârii Sf. Duh. Și după cum spunea unul din Sfinții Părinți, foarte frumos: „O putem numi, sărbătoarea asta – ziua de naștere a Bisericii Ortodoxe!” Ziua de naștere, da! Pentru că, vedem, cine erau Sf. Apostoli, simpli oameni, pescari, oameni fără carte. Acum vă dați seama ce-nseamnă un pescar, un om simplu, sărac, care-n fiecare zi și ia mrejele și se duce. Undița, ce mai are el la pescuit – să prindă ceva pentru familia lui.  Și dacă mai prisosea ceva, să vândă, să mai cumpere una alta pentru familie. Deci oameni simpli, fără carte. Și ce-a făcut Mântuitorul cu ei? Înafară că a trăit atâta timp în jurul Lui, acum le-a dat Duhul Sfânt. De asta și sărbătoarea asta Pogorârea Duhului Sfânt.

Apostolii au devenit cei mai înțelepți oameni

Și ce-au devenit oamenii cei simpli, apostolii? Au devenit cei mai înțelepți oameni! Cum? Vorbeau în toate limbile. Adică la ei nu exista ceva ce să nu știe. Era Harul Lui Dumnezeu care-i lumina. Orice om, că era din Africa, că era din China, că era, de prin – știu eu- ce țară a lumii auzea în limba lui ce vorbeau Apostolii. Ce vorbeau Apostolii? Propovăduiau Evanghelia, întruparea Lui Hristos și toate celelalte, până la răstignire si Înviere! Samd.

Și Înălțarea la Cer, deci propovăduiau lucrurile aste în orice limbă, pentru orice om, deveniseră cei mai înțelepți oameni.  Și prin ei, ce-a făcut Dumnezeu în toată lumea asta? Nu vedem? A ajuns încât, pentru unii să fie mântuire; pentru alții erau speriați că li se ia domnia, pentru împărați, pentru alții…Deci deja li se părea o problemă. Nu-și dădeau seama că oamenii ăștia nu propovăduiau o împărăție lumească – Împărăția Cerească! Și de fapt, ce făceau? Arătau calea care duce spre Împărăția Cerească. Dar, ca-ntotdeauna, cum este și diavolul care luptă împotriva omului, îi răscolea pe cei fără Dumnezeu ca să-i ridice împotriva lor. Dintotdeauna a existat lucrul ăsta. 

Ei și vedem cu sărbătorile, deci fiecare sărbătoare are o însemnătate! Sărbători a Mântuitorului, a Maicii Domnului, praznicele împărătești serbează un lucru minunat care s-a făcut în ziua aceea. Nașterea Maicii Domnului, cum s-a născut Maica Domnului, avem praznicele Maicii Domnului. După aia avem praznicele Mântuitorului, Întruparea Mântuitorului. Toate, una după alta  și au o slujbă deosebită.

Deci vedem, se referă chiar la momentele acelea. Și-atât de frumos, dacă ești atent la o slujbă, la un praznic împărătesc, cât de frumos, în timpul cântărilor se descrie toate momentele acelea. Dacă încercăm atunci să ne adunăm, să retrăim lucrurile acelea.

Nașterea Maicii Domnului

Să ne închipuim, de exemplu, Maica Domnului, cum a fost născută de Sf. Părinți Ioachim și Ana, cât era de greu pentru ei că nu aveau copiii – nu aveau copii! Ajunsese la o vârstă destul de înaintată când nu se mai putea, gândiți-vă! Sf. Ana, la vreo 60 de ani, deci la o vârstă la care orice femeie nu mai poate să aibă copii. Sf. Ioachim, mai mare și nu aveau copii și se rugau și cereau pentru că în timpurile vechi – gândiți-vă, orice familie care nu avea copii era socotită blestemată de Dumnezeu. Era o mare binecuvântare să ai copii și nu numai atâta. Cei care avea copiii cei mai mulți, mulți, când spunem și zece și mai mulți, erau socotiți cei mai binecuvântați de Dumnezeu.  Întotdeauna stăteau pe locul cel mai din față, că spuneau: „Uite câtă binecuvântare le-a dat Dumnezeu! Au 10 copii…au 15 copii.” Erau familii mari, da! Și erau socotiți cei mai binecuvântați de Dumnezeu. Iar cei care nu aveau copii erau socotiți: „Măăi, cine știe ce-au greșit? De nu îngăduie Dumnezeu să aibă binecuvântarea asta.”

Să luăm aminte și-n ziua de azi, că mulți zic: „Ce atâția copii?” Nu, e tocmai binecuvântarea Lui Dumnezeu și asta am mai spus-o de multe ori că la orice naștere de copil, Dumnezeu deschide un robinet în Cer să aibă cu ce trăi și el.  Dar, zice, la orice ucidere de copil în pântecele mamei – oprește un robinet în cer. Și de asta vedem atâtea necazuri în lume. Că e un robinet acolo, din bunătatea și dragostea Lui Dumnezeu, care o revarsă asupra noastră, care-i oprit. Din cauza crimelor pe care le facem prin uciderea de copii.  Să luăm aminte la lucrul ăsta, da?

Chilia – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului

Și după aia, vedem mai departe celelalte praznice, noi revenim cum avem noi chilia noastră aicea. Chilia e Intrarea în Biserică a Maicii Domnului care se prăznuiește pe 21 noiembrie. Închipuiți-vă pe Maica Domnului, prunc la 3 ani, adusă și dăruită la templu de părinții ei care deja erau în vârstă. Și au adus-o pe Maica Domnului, de asta, de multe ori eu mă gândesc cât de frumos… Am încercat bisericuța s-o facem frumoasă, ne-nchipuiam așa de multe ori, cum vine Măicuța Domnului, o fetiță la 3 anișori, cum spune, era plină de Har, de la naștere. De-o frumusețe cum n-a mai existat altă femeie, deci toată în Harul Lui Dumnezeu și întră în bisericuță. Deci, oare cum trebuie s fie biserica care-o primește?

Ce a însemnat Hristos pentru întreaga omenire

De asta, întotdeauna căutăm bisericuța noastră într-adevăr să fie curată, frumoasă, c-o primește permanent pe Maica Domnului.  Și celelalte sărbători – n-o să intru în amănunte să mă lungesc, au însemnătatea și frumusețea lor. Vedem și Învierea Mântuitorului, câta lumină aduce, câtă bucurie la toți, indiferent, chiar la alții care nu-s ortodocși. Dar se minunează și este ceva în aer, o bucurie, ceva care îi face să se bucure pe toți. Atunci când se deschid Cerurile și coboară toată mila Lui Dumnezeu asupra oamenilor. Vă dați seama?  Și vedem, mulți poate spun, care nu cred în Hristos: „Eh, ce-o mai fi…” dar să ne uităm când însuși numărătoarea, cum se spune. Anii, de unde se socotesc? Înainte de Hristos și după Hristos. Chiar și popoarele care nu au nici o treabă, cred în tot felul de bolovani, de animale, de așa…Numărătoarea o au tot î.Hr și d.Hr. Adică ce-a însemnat Hristos pentru întreaga omenire! Da dragii mei! 

Și-atunci, știți bucuria care-o primim la sărbători? În funcție de cât dăm! Adică cât ne adâncim în trăirea sărbătorii, cât o contemplăm, cât ne rugăm, dacă ne împărtășim cu Sfintele Taine, trăim toată însemnătatea sărbătorii si ne bucurăm de ea.  Și trecem mai departe că mai sunt și alte întrebări.

Cum putem să facem să fim mai buni? Cum putem să iubim ce-i în jurul nostru și să respectăm poruncile Evangheliei?

Fiecare om are scânteia dumnezeiască în el

Să fim mai buni…. Știți ce înseamnă? E opusul la a fi răi, da? Și-atunci ca să fim mai buni nu trebuie să mai fim răi. Și cum facem asta? Îți vine un gând să-i faci rău, ceva, celui de-alături de tine, vecinului sau celuilalt. Trebuie să te opui la lucrul ăsta. „Cum să-i fac eu așa ceva la omul ăsta? E și el zidirea Lui Dumnezeu! De ce să-i fac rău? De ce să-l fur? De ce să-l nedreptățesc? De ce să-l înjur? E zidirea Lui Dumnezeu.”

Pentru că, să nu uităm, fiecare om, are scânteia dumnezeiască în el. Când a fost făcut Adam, vedeți, spune că Dumnezeu a luat pământ și l-a făcut din pământ. Ce-nseamnă pământ? Un trup mort. Dar ce-a făcut Dumnezeu? A suflat asupra lui suflare de viață. Deci i-a dat o scânteie dumnezeiască – sufletul nemuritor. Și-a prins viață Adam. Vedem acum ce se întâmplă? Vezi un om care-a plecat din lumea asta, a murit. Te duci la trupul lui. Poți să-l bați, poți să-l tai, să-l înțepi să-i faci ce vrei. Răspunde? Zice ceva? Îl doare? Nu! Îi mort! De ce? A plecat scânteia dumnezeiască. Sufletul s-a întors din nou la Dumnezeu. Și-atunci a rămas fără viață.

Ce ție nu-ți place, altuia nu face

Vezi, prin asta am devenit noi însemnați și valoroși, cum se zice, având scânteia dumnezeiască de la Dumnezeu. Atunci, în orice om exista scânteia Dumnezeiască. Deci, o scânteie de la Dumnezeu! Atunci, noi făcând rău omului aceluia, lovim însuși în Dumnezeu. Care El a dat sufletul ăsta! Și ce facem? Îl supărăm pe Dumnezeu. Și-am spus-o de multe ori și-o spun din nou, o vorbă din poporul nostru care spune așa: Ce ție nu-ți place, altuia nu face! Asta spune mult, ia gândiți-vă. Vrei să-i faci rău la celălalt, dar ia schimbă-ți rolurile și spune: Dar dacă mi-ar face ăla rău, mi-ar place? Nu mi-ar place! Ei, atunci să nu-i fac nici eu! Vreau să-l înjur, dar dacă m-ar înjura el de față cu alții, mi-ar conveni? Nu! M-ar jigni, m-ar fura, ar atenta la soția mea, la toate celelalte…Mi-ar conveni? Nu mi-ar conveni! Deci să nu-i fac nici eu celuilalt.

Răul trebuie completat cu binele

Să ne gândim bine, înainte de a face ceva, un gest care nu-i bun.  O faptă care rănește pe celălalt. Să ne gândim bine. Și-n familie chiar, nu numai cu ceilalți care-s mai depărtați sau așa. În familie, cu soția, copiii. De ce să-i rănești fără rost, de ce să-i arunci o vorbă care-i rănește și le face rău? Când se poate, un pic de fermoar la gură. Sau mai am eu o vorbă. Apă-n gură. Să iei o gură de apă, dacă nu poți să-ți stăpânești gura și s-o ții în gură. C-atunci ești obligat să taci.

Deci, să ne luptăm cu noi înșine să devenim mai buni. Dar nu-i suficient, adică să nu fac răul, trebuie să-l completez cu bine. Adică nu eliberez mintea și inima și rămân goale, că-și face locaș diavolul. Să umplem cu bine.

Binele în familie și societate

Ce înseamnă bine: în primul rând cu rugăciune. Pentru că rugăciunea ne unește cu Dumnezeu și ne luminează să facem binele. Și după aceea să încercăm în fiecare zi un pic de bine la unul la altul: i-ajuți în primul rând pe cei din familia ta, cum am spus. Soția – o ajuți un pic la bucătărie, o ajuți la treabă, la trebuirile casnice. Copiii – fă-ți timp de ei, să stai de vorbă cu ei, să te joci cu ei, nici nu vă dați seama cât contează lucrul ăsta. Copilul ăla să vadă că tata sau mama are timp seara o oră – două de el, stă de vorbă cu el, se joacă cu el, adică împărtășește cu el experiența vieții și neînțelegerile lui; multe lucruri de care se lovește el ca și copil și-are nevoie de-o explicație. Tu ca părinte trebuie să-i fii alăturea să-l ajuți. Și-n felul ăsta totul devine o faptă bună. 

După aia, cu ceilalți, te duci la serviciu, unde ești, adică să-ncerci să te porți frumos, să-i ajuți pe ceilalți, după aceea, mai roată – o vecină văduvă, amărâtă, care-i bătrână, părăsită de toți, vezi că i-a căzut gardul, poarta, du-te si-ajută-i, repară un pic! Dă-i un pahar de apă la cel care nu poate, sau altul nu poate să se mai deplaseze – du-te dimineața și du-i o găleată de apă în fiecare zi ,să aibă acolo la îndemână! Ei, lucrurile astea fac parte din faptele bune și nici nu vă dați seama cât valorează ele în fața Lui Dumnezeu. Și-n felul ăsta împlinim poruncile Evangheliei!  Ați înțeles? 

Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor!

Pentru că avem un lucru foarte frumos la Sf. Evanghelie care spune așa: Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte se vor adăuga vouă. Toate! Ați auzit? Tot ce-i pământesc aici, ce-avem nevoie, să mâncam, să bem, să ne odihnim, să ne facem, cum se zice, un acoperiș deasupra capului, o mașină cu care să ne deplasăm, toate celelalte, deci nevoie vieții, ni se vor adăuga nouă. Dar condiția: să căutăm mai întâi Împărăția Cerurilor! Adică Dumnezeu să fie pe primul loc în viața noastră. Că-n momentul în care Dumnezeu e pe primul loc, Îi dăm întotdeauna întâietate, nu ne rușinăm cu El.

Să nu ne rușinăm cu Dumnezeu și cu sfinții!

Trecem prin fața unei biserici: „Mulțumesc Doamne că m-ai ajutat până acum și-ajută-mă și-n continuare! Slavă Ție Doamne! Mulțumesc Maica Domnului pentru toate!” Sau în cinstea unui sfânt: „Sfinte, te rog ajută-mă. Uite, mă duc la muncă! Mă duc că am o treabă.”

Întotdeauna, așa fără rușine, să ne oprim în dreptul bisericii să facem sfânta cruce. Să nu ne rușinăm cu Dumnezeu, pentru că datorită Lui suntem pe pământul ăsta și datorită Lui putem să facem ce facem în jurul nostru; să mergem mai departe. Ați văzut? Datorită scânteii dumnezeiești care o avem în noi. 

Faptele bune rămân

Restul, v-am zis. A murit omul, s-a terminat totul. Vă dați seama? Și noi îl dăm deoparte pe Dumnezeu, îl disprețuim, încrezându-ne în noi, că suntem tari și mari. Nu suntem nimic, uitați-vă, un om sărac și-un om bogat, milionar, ce-o fi el. Mor amândoi. Ce iau cu ei și unul și altul? Iau ceva? Nimic! între patru scânduri și unul și altul. Pleacă fără nimic din lumea asta. Indiferent de zbuciumul care l-a dus în lumea asta, cât s-a zbătut s-adune, nu iau nimic de aici, dar găsesc dincolo ce-au trimis. Prin faptele bune, prin ceea ce am spus.

Câte-o cărămidă în fiecare zi. Spunând o vorbă cuiva, zâmbindu-i cuva, ajutându-l pe cineva, făcând o rugăciune pentru cineva. Ducându-se la biserică la Sf. Liturghie și rugându-te și pentru tine și pentru toți ceilalți dragi și pentru toată lumea; toate astea-s lucruri bune. Spovedindu-ne și încercând să ne eliberăm de toate răutățile adunate, greutățile, împărtășind-le prin rugăciune – toate astea se duc la Dumnezeu dincolo. Milosteniile care le facem la săraci. Toate lucrurile astea o să le găsim dincolo. Că atunci când plecăm, ați văzut, nu luăm nimic, găsim acolo ce am trimis. Da, dragii mei?

Deci uitați câte fapte bune putem face și-n felul ăsta plinim Evanghelia, dar nu numai atât. Binele ăsta ni se întoarce nouă înapoi și-l găsim dincolo. Plus că se răsfrânge asupra noastră și aici după cum v-am spus,: Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte vi se vor adăuga vouă. Ni le dă Dumnezeu în dar, fără să ne mai zbatem prea mult. Dar prima data, Dumnezeu, să nu uităm de lucrul ăsta.

Muntele Athos și Maica Domnului

Ia să vedem:

De ce Athosul este o minune? Ce minuni ați trăit și trăiți acolo? Cum îl simțiți pe Dumnezeu aproape și cum înțelegeți Harul Lui?

De ce-i Athosul o minune? Vedeți și denumirea lui: Sfântul Munte Athos. Sunt atâtea lucruri în lumea asta cu diferite denumiri, dar vedeți că Athosu-i unicat. Sfântul Munte Athos. Și-a luat denumirea asta de 2000 de ani, de la venirea Maicii Domnului aici în Sfântul Munte.

A pășit Maica Domnului aici, în urmă cu 2000 de ani, când trăia pe pământ. A ajuns undeva la limanul lui Clement. În zona Mănăstirii Iviru. Da. A ajuns Maica Domnului. Plecase de la Ierusalim chemată de Sf. Lazăr, cel a patra zi înviat, care se afla ca episcop în Cipru s-ajungă acolo. I-a trimis o corabie. Dar Dumnezeu a rânduit altceva. A ridicat o furtună pe mare și a adus-o pe Maica Domnului aici la Athos. Aici, unde urma să fie un loc numit sfânt. Pentru că a intrat direct sub ocrotirea Maicii Domnului. Și gândiți-vă, când a păși ea pe locul acela pe uscat se zice că dintr-o dată, pe Vârful Athonului, că nu-l vedeți în spatele meu, că de aici de la noi e-o priveliște minunată. De fapt, cred că cei care ați mai văzut în filmări, chiar c-a făcut filmări frumoase și Mihai Moraru când am făcut cu el podcastul acela, au filmat ei și cu dronă și ați văzut și Vârful Athonului. 

Istorie

De aici de la noi: și vârful Athonului și marea. Adică-i o priveliște minunată. Ei, pe Vârful Athonului la timpul acela, se afla un idol la 30 de m de marmură și avea un ochi de rubin în frunte. Deci, gândiți-vă, era uriaș. să spunem așa. Ei și când reflecta soarele în el, zice că strălucea ca un alt soare, atât de tare strălucea rubinul acela. Și-colo, locuiau ca-n timpurile vechi, diavolii. Erau închinătorii la idoli, că era zeul Apollon. Și ce făceau? Am găsit undeva spre Kersasia, în partea aceia niște pietre uriașe cu canale de scurgere. Ce se întâmpla, ce făceau în timpurile acelea păgâne… Pentru că așa erau obiceiurile lor. Așa înțelegeau ei că-i bine, făcând un rău, de se foloseau diavolii de naivitatea lor. Trebuia să-și aducă jertfă copilul cel mai mic. Să-l junghie acolo și să scurgă pe canalul acela sângele, să facă ei jertfa acolo, așa zis ca să le meargă bine. Și se află și acuma mărturiile acestea.

În momentul în care Maica Domnului a pășit pe uscat, diavolii de pe vârf au început să strige, să urle și spuneau așa: „Ieșiți la limanul lui Clement, în întâmpinarea Maicii lui Dumnezeu, că împărăția noastră s-a terminat!” Și-n momentul ăla idolul ăla a explodat și-a făcut mii de fărâme. Și vă dați seama, oamenii de acolo, auzind țipetele acelea nevăzute, că erau de la diavoli, s-au speriat toți, au fugit toți de acolo și au coborât la limanul lui Clement să vadă cine-a venit mai puternic ca dumnezeul lor care-l credeau ei dumnezeu. Și ce-au găsit? O femeie. Simplă, smerită – pe Maica Domnului. Cu Sf. Ioan alături de ea. Și-atunci a întrebat-o:

– Cine ești? De unde ai puterea asta? Ce-ai făcut tu? 

Și-atunci le-a vorbit istoria mântuirii, ca să nu mai intru în amănunte. Și atunci toți i s-au închinat și mulți dintre ei au cerut să se boteze și s-au încreștinat.

Încreștinarea Athosului

Se spune că Maica Domnului ar fi stat vreo 2 luni; de asta este un loc aproape de vârf numit Panaghia, că ar fi urcat până acolo, a-nconjurat Athosul. Că locuiau păgâni la timpurile, erau un fel de mici cetăți pe margine. Și a încreștinat pe majoritatea. Și după care a plecat. De asta și nu numai atâta, Maica Domnului când a văzut frumusețea Athosului zice că s-a rugat și a spus: „Fiul meu și Dumnezeul meu, dăruiește-mi mie muntele acesta sa-l am eu în grija mea, că mi-e tare drag. Și-atunci a venit răspuns de Sus și i-a spus: „Să-ți fie ție după dorința ta, Maica mea și să fie loc de liniștire aici pentru toți care vor vrea să retragă să trăiască aici în pustnicie, în rugăciune.”

Darul Maicii Domnului

Vedeți, dăruit direct ca moștenire Maicii Domnului de Dumnezeu, de Mântuitorul. Și de asta-i numit Grădina Maicii Domnului sau Sf. Munte Athos. Vă dați seama ce cinste are Muntele Athos De asta e numit sfânt și minunat. Sunt multe de spus aici, dar ar însemna să vorbesc ore întregi. Dar sunt atâtea filmări, tot am vorbit, cei care n-au știut până acum pot să le  găsească. Sunt multe, ca să nu intru, că mă lungesc, știți, prea mult. 

Despre minuni

 Deci cum am mai zis aici: ce minuni am trăit aici, cum îl simțim pe Dumnezeu. Ce se-ntâmplă? Minuni. Deci eu nu caut să privesc minunile alea care se fac, atâția oameni se vindecă, de boli, de cancer, nu asta. Eu am privit întotdeauna ca o minune un lucru, să zic așa, minunat pentru mine. Deci cum v-am spus: Athosu-i unicat! Prin ceea ce e el aici, Cum v-am zis că e ocrotirea directă a Maicii Domnului.

Eu locuiam în țară, în România, într-o mică mănăstire în munți, cum se spune. La Mănăstirea Sihăstria, din zona Neamțului. Și gândiți-vă! Când a venit chemarea Maicii Domnului, n-am mai văzut nimic altceva. Decât Athosul! Nu știam multe despre Athos la timpul acela, dar deodată a venit dorința aia ca un foc. Nu mai vedeam nimic, nu mai știam nimic decât Athos. Deci venise chemarea Maicii Domnului ca să vin aici. După ce am ajuns aici, am înțeles un lucru: câtă cinste mi-a dat Maica Domnului, chemându-mă aici! Adică aș putea spune că-i cea mai mare minune.

Deci Athosul, vedeți, e mic aici –  o mică peninsulă locuită de călugări. Lumea asta este mare, are zeci de mii de mănăstiri în lumea asta. Sute de mii de călugări și totuși, aici sunt câțiva limitați cum se pune, ca număr. Eh, între aștia să mă aducă și pe mine Maica Domnului. Asta pot spune că e cea mai mare minune, cea mai mare cinste care mi s-a dat.  Să fiu adus de Maica Domului aicea, am povestit în unele filmări, cum am ajuns aici, prin ce-a trebuit să trec ca să ajung aici. Dar în toate s-a văzut prezența Maicii Domnului. Adică, cumva, a avut grijă de mine. A fost cumva deasupra mea tot timpul să vadă dacă m-am împiedicat, mi-a întins mana ca să mă ridic, dacă mi-a fost foame a avut grijă ceva să a de mâncare, dacă, știu eu, mi-a fost sete, să găsesc un pahar de apă.

Grija Maicii Domnului

Totdeauna Maica Domnului m-a ocrotit și m-a adus aici. Și de asta spun, nu numai că m-a adus aici; sunt aproape, aproape 30 de ani. Adică 29 de ani de când am venit aici. S-a îngrijit de mine aici, ca străin, venind doar cu hainele de pe mine. M-a ajutat în timp să construiesc Chilia Sf. Artemie, după aia Chilia de aici, a Intrării Maicii Domnului în Biserică. Cu nimic – de la zero, prin atâtea minuni. Deci asta și încă mă mai rabdă aici. De-atâția ani, încă are grijă de mine chiar de cad, chiar de mă ridic, chiar de mă împiedic, permanent are grijă de mine. Asta-i cea mai mare minune pentru mine. Deci nu pot cumva s-o descriu vreodată și să-i mulțumesc Maicii Domnului suficient pentru dragostea și bunătatea ei că m-a adus aicea. Da!

Harul lui Dumnezeu

Și după aia, întrebarea era cumva cum înțelegem Harul Lui Dumnezeu? Păi Harul Lui Dumnezeu îl vedem în tot ce mișcă. Nu numai cu noi că se îngrijește de noi, dar eu îl văd în tot. În păsări – gândiți-vă, noi începem slujba la 05.00 dimineața. Păsările, deja un pic mai devreme încep să le-auzi cântând. La 05.00 când tragem noi clopotul, parcă le-am dat deșteptarea și lor. Încep toate să cânte atât de minunat, tot joacă roată aici în jurul chiliei, în păduri; toate binecuvântează pe Dumnezeu.  Și cântă până pe la 07.00 continuu. Deci Îl slăvesc pe Dumnezeu și vezi harul Lui Dumnezeu cum pune în mișcare totul.

Florile. Păi vedeți și-aici, uitați! Astea roșii toate pe aici, regina nopții. Hortensii acolo, multe altele, deci plin. În jurul chiliei tot flori. Chiar noi le îngrijim cu drag, dar e Harul Lui Dumnezeu care le dă viața, frumusețea, mireasma. Tot ce mișcă în jurul nostru, deci simțim Harul. Aproape palpabil așa  – îl trăim. Și pacea și liniștea care vine în sufletul nostru. Astea nu pot să fie decât de la Harul Lui Dumnezeu. Trăiți în lume, vedeți, aveți afaceri, bogății… Găsiți oare bucuria în toate lucrurile astea? Găsiți oare mulțumirea în lucrurile astea? Dacă nu-i liniștea sufletească. Pentru că liniștea nu vine de la bunătățile astea, vine de la Harul Lui Dumnezeu

Și ne întoarcem la ceea ce am spus. Căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte se vor adăuga vouă. Deci de aici primim noi Harul. Da.

Despre oameni

Și trecem mai departe. Întrebarea era:

Există oameni buni și oameni răi? Ne naștem egali în fața Domnului? Pierdem vreodată ocrotirea Domnului?

Deci dacă exista oameni buni și oameni răi. Nu! Nu, dragii mei! Toți sunt buni! Toți oamenii făcuți de Dumnezeu sunt buni. Deci vedem, copiii, la naștere, toți sunt nevinovați, toți sunt buni, dar pe parcurs – să zicem,  copilul: chiar creșterea lui începe din burta mamei. Dacă mama are obiceiuri rele, apucături, anumite patimi, băutură, fumat, e nervoasă, se transmit copilului lucrurile astea. Deci în oarecare măsură, starea de neliniște a mamei se duce la copil. După naștere, la fel. Tot ce se întâmplă în familie îl influențează pe copil. Bun sau mai puțin bun.

Deci toți sunt buni, oamenii. Dar pe parcurs încep să piardă din calea lor. Adică să piardă anumite lucruri din ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Și să fim influențați, îndreptați spre rău. Aici își face și diavolul treaba, prin anumite slăbiciuni ale noastre sau anumite patimi care încearcă să ni se strecoare și noi suntem prinși de ele. Și asta se întâmplă doar dacă nu avem legătura cu Dumnezeu. Cum am spus: prin spovedanie, prin împărtășanie, prin fapte bune. Atunci începem să apucăm pe o cale greșită. Și când apucăm pe calea greșită, mergem din rău în mai rău. Și vedeți ce se întâmplă în jurul nostru: pentru că-L uităm pe Dumnezeu și-L dăm deoparte pe Dumnezeu! 

Talanții de la Dumnezeu

Deci nu sunt oameni, cum se zice, așa și așa: toți sunt buni, ca să știți. Ia să vedem. În fața Lui Dumnezeu, da, ne naștem egali cu toții. Doar, la unii Dumnezeu, dă talanți mai mulți, la alții mai puțini, dar toți au talanți.  Pentru a se forma un echilibru. Că nu pot să fie toți perfect la fel. Pentru a se completa unul pe altul. Vedeți, să luăm un exemplu normal, la o mașină, deci nu pot fi toate piese la fel. O aripă, un șurub, știu eu, capota, volanul. Toate sunt diferite dar se completează una pe alta. Ei, lucrul ăsta se întâmplă și aici, la oameni. Deci fiecare are darul lui, dar nu există om fără talanți de la Dumnezeu. Doar trebuie să-i lucreze. Să-i pună în aplicare. Să-i înmulțească. Nu pentru folosul lui, pentru folosul celorlalți. Și-n felul ăsta suntem răsplătiți de Dumnezeu și aici pe pământ și dincolo. 

Ocrotirea

Și era dacă pierdem vreodată ocrotirea Domnului. Ce se întâmplă? Ocrotirea Domnului…Deci Dumnezeu totdeauna ne ocrotește, dar știți ce se întâmplă? Spunea unul din Sf. Părinți: că Dumnezeu ascultă de noi în măsura în care ascultăm și noi de El. Ați înțeles? Deci Dumnezeu e prezent totdeauna. Dar la anumite momente nu-și face prezența datorită lucrurilor rele pe care le facem noi, a căderilor, a patimilor, a tot ce facem noi rău. Și-atunci Dumnezeu stă deoparte. Harul Lui Dumnezeu stă deoparte. Adică, nu mai devine lucrător, să zicem, dar nu înseamnă că suntem părăsiți de Dumnezeu. Doar noi ne depărtăm de Dumnezeu. Prin păcatele pe care le facem.

Inimă sau minte?

După aia zice:

Părinte, în viață trebuie să ne ascultăm inima sau mintea?

Da! Ia să vedem, oare ce trebuie să ascultăm noi în viață? Mintea sau inima? Deci uneori, de cele mai multe ori trebuie să ne ascultăm inima. Dar uneori, ne-a dat Dumnezeu rațiunea, cum se zice, trebuie să și gândim. Deci nu pot una fără alta. Dar întotdeauna inima, dar uneori inima poate să ne mai… – vedem la cineva care s-a îndrăgostit, nu mai știe, nu mai face deosebire între una și alta. Dar ca să nu greșim nici cu inima nici cu mintea, revenim iară, avem nevoie de Harul Lui Dumnezeu. Și Dumnezeu ne ajută dacă rămânem în legătură cu El.

Dacă întrerupem legătura cum să ne ajute, pentru că ați văzut, există o icoană undeva – Mântuitorul bătând la o ușă care nu are clanță. De ce? Pentru că Dumnezeu nu forțează. Ne-a dat libertate, știți ce-nseamnă libertate? Nu intră cu bocancii, cum se zice, în viața noastră. Nu! Stau la ușă și bat. De va auzi cineva, îmi va deschide și voi intra și voi cina cu el. Deci Dumnezeu ne-a dat libertatea deplină. Și de noi depinde s-alegem binele, răul, sau ce facem.

Inima: locul de luptă

Pentru că zice, aici în inimă se dă toată lupta noastră. De-a face binele, lupta cu răul, pentru că, zice, și diavolul încearcă să intre în inima omului să preia controlul. Prin ce? Prin patimi, prin viclenii, prin tot ce-i împotriva Lui Dumnezeu. Dacă noi ne luptăm să curățăm inima, prin ce fel; prin spovedanie – ne-a dat Dumnezeu șansa asta mare, cum s-a spus acolo, cum le-a spus Mântuitorul: Luați Duh Sfânt. Cărora veți ierta păcatele, iertate vor fi și cărora veți ține, ținute vor fi. Vă dați seama ce Har mare a dat Dumnezeu preoților? Să poată ierta păcatele. Nu preoții. E Harul Lui Dumnezeu prin mâinile lor! Ca să ne smerim, să ne ducem să spovedim acolo. E om ca și noi. Și el greșește. Și el, șa rândul lui spovedește la altcineva.

Dar ca să ne spovedim ca sa primim iertarea. Și-atunci se curăță inima. Dar nu trebuie să rămânem așa, s-o lăsăm goală. S-o umplem cu lucruri bune, cu rugăciune, ca să nu-și găsească din nou diavolul locaș prin patimi, prin toate celelalte să ne târască în toate cele rele. Ați înțeles? Ia să vedem că am forțat oleacă și parcă-ncep să răgușesc.

Mesajul nostru

Ce gânduri le transmiteți credincioșilor care nu pot ajunge pe Muntele Sfânt sau care nu au reuși încă să ajungă?

Ce gânduri? Să fie mai buni! Mai buni! Mai buni cu toți cei din jur. Nu ne costă nimic. Chiar îmi amintesc zilele trecute a venit – cum vin permanent oameni, grupuri, chiar și acum am închis un pic poarta să pot vorbi aici cu florile; sunt vreo 20 de oameni dincolo de poartă, un grup, care mai vin să le mai spun câte un cuvânt – între ei era un tânăr, că după ce le-am vorbit au venit și zice:

– Părinte, dar cum poate cineva sa fie convins că există viață dincolo, că există viață veșnică dacă nu crede? Adică se merită lucrul ăsta, dacă nu…

Veșnicia

– Măi omule, hai să vedem un lucru! Te costă ceva să duci o viață frumoasă aici pe pământ? Nu te oprește nimeni să mănânci, să bei un pahar, să te bucuri Dar să trăiești frumos, că viața-i scurtă. Împiedică pe cineva? Fără să faci rău la nimeni, să ai legătura cu Dumnezeu, asta înseamnă că pierzi ceva? Nu pierzi nimic dacă duci o viață de-asta și nu există nimic dincolo, da? Dar ia să ne gândim altfel: dacă există totul dincolo, veșnicia și tu ai dus aici, câțiva ani, o viață pe pământ dezastru. Ai făcut rău, în patimă, în beție, în curvie, în tot ce vrei tu și te duci dincolo și vezi că totu-i adevărat. Și tu ai pierdut tot, toată frumusețea dincolo și te duci la chinuri. Ce-ai pierdut atunci? Totul!

Pentru că veșnicia nu se mai termină niciodată. Deci pierzi totul pentru ce? Pentru câțiva ani aici, care-i preferi. Eu nu văd o bucurie să stai să chefuiești seara, să bei până cazi sub masă și-a doua zi să te doară capul. Bucurie vedeți în asta? Eu nu văd. Bucuria e aia să stai cu cei dragi, servești un pahar, stai de vorbă, mai vorbești și lucruri frumoase și-o glumă decentă și-așa te bucuri cu ei. Te culci liniștit și-a doua zi ești bun de muncă. Aia e bucurie, nu cealaltă. Sau te duci la iarbă verde cu familia, te bucuri cu copiii, stai de vorbă, te joci, da! Bucurii frumoase.

De asta, gândiți-vă bine dacă se merită să pierdem viața veșnică pentru niște lucruri mărunte, că de fapt, sunt mărunte. Vrea Dumnezeu într-o zi, ni le ia toate, vine o inundație, un cutremur, un război, se pierde totul. Rămânem cu ceva? Plecăm dincolo cum v-am zis. Nici săracul nici bogatul nu ia nimic. Doar cu ce-am trimis.

Cum venim în Sfântul Munte

Și de asta, gândurile astea s-ajungă la toată lumea. Și la cei care au ajuns și n-au ajuns aici și la cei care vor să vină aici, Maica Domnului îi primește pe toți cu drag. Nu noi suntem stăpâni aici, nu!  Noi suntem trecători și noi aici. Cât ne îngăduie Maica Domnului. Dar și-n Athos e limitat. Sunt niște anumite restricții la Uranopoli unde se dă diamonitiriu și așa, din cauza că, vă dați seama, dacă s-ar da liber, ce-ar însemna aici în Athos? S-ar da totul peste cap. Că-i un loc de liniște, un loc de pace, de rugăciune. Și de asta trebuie un echilibru. Adică să nu ajungă ca un muzeu. Ca o grădină zoologică, ceva. Toată lumea să vină din curiozitate să vadă ce se întâmplă aici. Nu.

Adică Maica Domnului îngăduie ca să ajungă cei care într-adevăr își doresc cu  sufletul, or să se folosească cu ceva. Și de asta, cei care-și doresc cu adevărat ar fi bine să se spovedească înainte de a veni, să-și pregătească un pic sufletul, să se gândească că vin în Grădina Maicii Domnului. Și-atunci, dacă vin mai pregătiți  o să primească și mult folos de aici. Adică, cât dai, atât primești.

Maica Domnului

Iar cei care nu pot să ajungă, sau femeile, să știți că Maica Domnului e Stăpână peste toată lumea asta. Ea asculta orișiunde ar fi. E de ajuns să se roage cu toată credința la ea, pentru că ea-i mijlocitoarea noastră față de Dumnezeu. E legătura noastră cu Cerul. Nu vă dați seama ce înseamnă Maica Domnului pentru noi! Maica Domnului e totul, pentru că ea ne deschide cerul. Ea ne ia în brațe și ne pune la picioarele Lui Dumnezeu, a Mântuitorului și mijlocește pentru noi. De asta, s-o iubim mult pe Maica Domnului și să-i cerem ajutorul. Și să știți că nu ne lasă niciodată, e ca o mamă de-aia plină de dragoste pentru copiii ei. Noi suntem copii ei. Câta milă și dragoste are ea, câtă grijă are de noi. De aceea, asta vă transmit la toți: s-o iubiți pe Maica Domnului și să-i cereți ajutorul tot timpul! Și-atunci o să vedeți minuni în viața voastră și nu numai.

Adică dacă ai o boală și nu te vindeci e gata, e nu știu ce dezastru… Nu! Să se vindece sufletul. Să fii pregătit de-a pleca la Dumnezeu, pentru că nu știm când plecăm fiecare.

Da dragii mei? Cam asta am avut de spus. Să vă ajute Maica Domnului pe toți și să nu uitați că fără Dumnezeu suntem ceea ce spunea, cred că, Țuțea: „animale cuvântătoare, animale raționale.” Adică suntem nimic fără Dumnezeu. Să nu uităm de Dumnezeu, să nu uităm de Maica Domnului și-atunci o să avem o viață frumoasă aici pe pământ și o să plecăm și la bucurie dincolo. 

Așa să ne ajute Maica Domnului! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!