Gheron Daniil Katunakiotul (1931-2022): O viață închinată Maicii Domnului

În urmă cu câteva zile, (pe 21.10.2022) a adormit în Domnul bătrânul Daniil Katunakiotul, una din ultimele privighetori din Sfântul Munte, care de la vârsta de 18 ani a venit în muntele Athos, a intrat în obștea Danileiilor și și-a închinat toată viața sa Maicii Domnului și a împodobit Sfântul Munte cu virtutea sa, în primul rând, însă și cu vocea sa cunoscută în toată ortodoxia.

În loc să-l descriem în cuvinte, o să-i dăm cuvântul bătrânului pentru a vă convinge singuri de duhovnicia sa. Bătrânul vorbește într-un mod extraordinar despre minunile Maicii Domnului, despre minunea zămislirii și chiar despre pustnicii nevăzuți.

Dincolo de cuvântul său, vă oferim câteva fotografii de la înmormântarea sa precum și, bineînțeles, o psalmodie cântată de bătrânul Daniil. Este vorba de Axionul („Cuvine-se cu adevărat”) pe glas 6 scris de un anonim.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul, transcriptul, psalmodia și fotografiile)

Powered by RedCircle

Axionul pe glas 6 cântat de sinodia Danileilor

În centru este bătrânul Daniil. În spate dreapta, în imagine, este p. Stareț Damaschin.

Fotografii de la înmormântarea sa

Mai jos vedeți câteva fotografii reprezentative. Monahul este îmbrăcat în hainele sale monahale. În ultima fotografie vedeți la căpătâiul celui adormit moaștele (capul) Sfântului Daniil Katunakiotul, întemeietorul obștii de la care părintele Daniil a moștenit numele.

Transcriptul

Sfântul Munte, Aprilie 2015

Cu binecuvântarea Starețului obștii daniileilor, ne-a vorbit pe diferite teme Părintele Daniil, spre folosul fraților

Când privim o icoană și ne rugăm mintea spre îndreaptă spre Prototip [spre Dumnezeu]. Așa cum ai o fotografie a tatălui tău, o privești și spui: „Acesta e tatăl meu! Și după moartea lui, tot tatăl meu va fi!” Tot astfel și acei sfinți care au trecut la cele cerești de pe pământ… Maica Domnului, de pildă, a adormit la vârsta de 50 de ani; a luat-o Domnul pe Maica Sa pe când avea 50 de ani.

– Maica Domnului trăiește în lumea noastră?

– Să vă spun ceva acum: Cândva, acest Sfânt de aici, [Andrei n.n] când era în Constantinopol, făcea pe nebunul pentru Hristos: umbla dezbrăcat, zdrențuit, și toți își băteau joc de el. Odată era foarte frig, iar el era gol; erau acolo mulți câini. el stătea și a mers să se încălzească. După asta câinii, s-au sculat și s-au întins la cald în locul lui. Atunci, îngerul l-a dus cu duhul în rai. I-a arătat cum sunt rânduiți oamenii acolo. Fiecare, ce lucrare a făcut și de ce s-a desfătat, ce a făcut [pe pământ] și unde se află în iad. Și întreabă: „Unde este tronul Maicii Domnului?” „Acolo sus!” Și a zis Sf. Andrei cel nebun: „Dar unde e trupul ei?” „Maica Domnului este cu trupul pe pământ, e vie și-i ocrotește pe oameni”

Atunci când vorbim despre chemările de la Dumnezeu… Noi eram copii mici, neumblați, aveam 17 ani, nu știam nimic, auzim de Sfântul Munte și am venit aici. Și Maica Domnului m-a călăuzit spre această obște și de atunci sunt în ascultare aici de mai mulți ani. Fac acea ascultare ce mi se dă, însă am văzut și în jurul nostru mulți oameni care lucrează în ascultare. Cândva, am mers să slujesc fraților din zonă, sunt și doctor, pentru că Dumnezeu îngăduie, frate, ca și cel mai mare ascet să ceară ajutorul omenesc la sfârșitul vieții, să întrebe doctorul ce părere are, să-l caute. Și mergeam… Îmi spuneau: „Părinte, du-te la Nea Skiti” și mergeam și făceam perfuzii. „Să nu te mânii vreodată că vii aici dimineața și seara, pentru că Dumnezeu mă va lua și nu trebuie să-ți pierzi plata.” „Gheronda, de ce să mă mânii?” „Ei, ți-o spun. Om ești.” Și am mers de multe ori până la sfârșit când l-a luat Dumnezeu. … papa-Efrem care era unic în ascultare. Și îmi spunea: „Părinte Daniil, vreau să mor în ascultare.” „De ce, Gheronda?” „Pentru că cununa ascultătorului e mai strălucitoare decât a mucenicului. Mucenicul mărturisește, imediat ia cununa și pleacă [din viața aceasta]. Însă ucenicului, o tăiere a voii proprii îi și aduce o cunună.”

Voturile (făgăduințele) monahale

Am venit aici la 17 ani și acum am 82 de ani. Nu am priceput când au trecut acești ani de când mă aflu în Sfântul Munte. Am cunoscut mulți asceți, mulți părinți nevoitori și m-am folosit de ei. De aceea, omul trebuie să se lupte acolo unde va merge. De atunci, [de când am venit], tot aici mă aflu. M-a întrebat cineva: „Nu ai plecat altundeva?” „Tu ai lăsat femeia ta și ai plecat de acasă? Și eu aici mă lupt. Aici mi-am depus făgăduințele.” De aceea, și noi, și voi să ne facem îndatoririle [duhovnicești], rânduiala! Voi, în cadrul căsătoriei, iar noi, prin pocăință, în călugărie.

Pașaportul raiului

– Va merge multă lume în rai? Sau puțină?

– Aceasta e o temă personală a fiecăruia. Ca să mergi în America îți trebuie pașaport. Poți merge fără pașaport? Ca să mergi în rai trebuie pașaport. Care e pașaportul pentru rai? Pocăința, ascultarea, postul, privegherea, rugăciunea. Toate acestea se adună și Dumnezeu te încununează încet-încet și îți dă pașaportul, ca să ajungi acolo. Știți că ultimul părinte care a murit în mâinile mele, în calitate de doctor fiind, a fost părintele Gherasim imnograful, e cunoscut în toată lumea. … și m-a chemat la miezul nopții, am fost și l-am consultat. Ca doctor, am realizat că dădea semne de plecare. Îmi spune, așadar, părintele care îi era ucenic și următor: „Slujește-l și mâine merge cu elicopterul la Tesalonic. Mi-am spus în sine: Doamne, tu te-ai îngrijit de „elicopter” să-l ia. Zic: „Bine…” După ce l-am îngrijit, l-am așezat pe un scaun și îi vorbeam. Și-a pus căpușorul pe mâna mea, iar eu îi vorbeam și el mi răspundea. Nu mi-a răspuns la o întrebare, în acea clipă și-a întors ochii spre cer, a zâmbit puțin și și-a dat duhul. Aici a adormit, pe mâna mea. Acesta a fost imnograful Bisericii lui Hristos, Părintele Gherasim imnograful. Este ușor să mergem în rai, însă ne trebuie pașaport.

– Însă e ușor să și pierdem raiul!

– Cu un păcat! Alături să fii [de poarta raiului]! „Nici desfrânaţii, nici adulterii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu!” Ci aceia care se luptă! Vedeți ce spune Sf. Nicodim Aghioritul? Plăcerea e mică [de scurtă durată], însă aduce cu sine o durere mare. Plăcerea aduce durerea. De ce să avem dureri? Să fugim de micile plăceri!

Cum vedeți cele ce se petrec în jurul nostru?

Noi vedem aceste lucruri din două perspective. În primul rând le vedem așa cum se petrec acum. În al doilea rând, așa cum au fost scrise; toate acestea au fost proorocite. În vremurile din urmă Dumnezeu își va revărsa toată înțelepciunea. Așa după cum vedeți, însă omul e nemulțumitor. Oamenii se încred în înțelepciunea lor… Nemulțumirea! „Ori de mâncaţi, ori de beţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi.” Ați priceput? Noi, dacă vrem să fim aproape de Dumnezeu, vom avea, în primul rând, duhovnicul nostru, mai ales pentru femei. De acolo încolo, vom face ascultare desăvârșită de duhovnic. Vom face ce ne spune și vom împlini poruncile Domnului. Când vorbește duhovnicul, gura lui Hristos vorbește. Vă voi spune o întâmplare. Doi tineri, ca și dvs., erau în Marea Lavră. Înregistrezi?

– Da, da, înregistrez.

– Așadar, doi tineri … E foarte important ce vă spun pentru femei și de la Lavra au venit pe jos încoace. Au spus că vor să se spovedească unui duhovnic pe care să nu-l mai vadă apoi. Imaginați-vă cum erau oamenii… înnegriți de păcat… „Acolo sus, pe drum, [la o chilie] există un duhovnic. Bateți la ușă, e ascet, vă va deschide.” Însă mai sus era alt duhovnic, care nu putea să audă. S-a dus acel tânăr: „Părinte, mă puteți spovedi?” „Desigur.” Era pe la ora prânzului și era cald. Și-a luat epitrahilul, s-a așezat și îl spovedea. Ce-a îngăduit Dumnezeu? Celălalt de alături vedea cum din gura tânărului ieșea câte un șarpe. Și încă unul… La urmă voia să iasă un balaur. Însă nu a putut ieși, a intrat înapoi și au intrat toți șerpii înapoi. „Cel care a călcat o poruncă, a devenit vinovat pentru toate” Cel ce nu a putut spovedi un păcat era vorba de un păcat foarte mare. De vreme ce nu s-a spovedit curat, diavolul a intrat înapoi.

– Deci, la spovedanie spunem tot! Orice ar fi, oricât de mare ar fi păcatul!

– Mai bine să nu mergem decât să-L batjocorim pe Dumnezeu!

– Decât să spui doar o parte din cele ce-ai făcut.…

– NU! Trebuie să mergi … După ce fiul risipitor a cheltuit toată bogăția tatălui său, sculându-se, s-a întors către tatăl său, și, văzându-L, a spus: „Părinte, am greșit! Iartă-mă! Pune-mă în rândul slugilor! Nu sunt vrednic să mă numesc fiul tău.” Înțelegeți? Pocăința! Ridicarea! Hotărârea! S-a hotărât [fiul] și s-a ridicat din păcatul său. „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune:” – vezi pocăința acestui moment! – „Doamne, am greşit! Fă-mă ca pe unul din argații tai.” Ai văzut ce-a spus tatăl? „Fiule… Aduceți degrabă haina lui cea dintâi, a nepătimirii, și-l îmbrăcați. Și-i aduceți cămașă albă. Și aduceți vițelul cel îngrășat și-l junghiați și, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat.” Aceasta este pocăința: în ce măsură ne vom putea deschide inima în acel moment. Am văzut că în acel moment e prezent îngerul Domnului. E prezent îngerul Domnului și șterge păcatele.

Bucuria

Toți suntem fericiți. Cunoaștem legea Domnului și de acolo pășim [în viață] puținii ani [pe pământ]. Femeile îmi urează: „Să trăiți 100 de ani!” Însă aceștia sunt foarte puțini în fața veșniciei. Ieri am venit în Sfântul Munte și aveam 17 ani, iar azi am 82. Și mi se pare că astăzi am venit în Sfântul Munte. Cum au trecut acești ani? Anii trec [ușor] când avem pace în suflet, când avem viață curată, când ne împărtășim, când avem o raportare deplină [a faptelor noastre] la duhovnic. Și atunci trăim de aici raiul. Dacă nu pregustăm de aici raiul, nu ne vom desfăta de el acolo. Pregustarea ce este? Bucuria! Când vorbim despre asta, simțim bucurie, iubire pentru Domnul. Și orice îi cerem, ne dăruiește. Acum! Orice i-am cere! Chiar și bani! Dumnezeu ne ajută! Însă și noi nu ne abatem de la poruncile Lui!

Frații au făcut o mare icoană cu Maica Domnului și ne-au dus-o în Germania. Și când s-a dus icoana în Germania i-au făcut o mare primire grecii. Și mi-a spus un părinte: Părinte Daniil, acum când a venit Maica Domnului aici în Germania, în parohia noastră, ne face foarte multe minuni. O să-ți spun doar două din multe: Alaltăieri a venit o mamă care avea o fetița de 18 ani cu ea bolnavă de cancer în metastază. Unde să meargă acea mamă? Când a fost la medici, aceștia i-au spus verde în față: „Într-o lună fiica ta o să moară!” Acum mama aceasta unde să se ducă? S-a dus la Maica Domnului, la acea icoană. „Părinte, ajută-ne!” … și i-a spus povestea. Părintele a răspuns: „Îngenuncheați în fața icoanei și să facem paraclisul Maicii Domnului cu lacrimi” A îngenunchiat, au făcut paraclisul, au luat ulei din candela Maicii Domnului și au miruit-o pe piept, sub gât. Și i-au spus: „Maica Domnului o să facă minune!” Când au mers să intre în mașină, fiica a fost cuprinsă de dureri mari.

Dureri cumplite! … să-i iasă sufletul! Cum să plece acasă cu această durere? Înapoi la spital! Pe drum i-a trecut durerea. Însă s-au sfătuit: „Să mergem la spital, ca nu cumva să-i revină această durere. Ce-o să-i fac atunci? Îi spune medicului – un catolic neamț, mare specialist în medicină: „Domnule, asta și asta… o durere puternică, ce ne facem dacă o apucă acasă? „Să-i facem o radiografie, nu cumva să aibă vreo hemoragie internă. Pentru că organele ei erau putrede. Îi face o radiografie și iese greșită. Și a doua la fel. Nu funcționa aparatura. Când au făcut-o pe a treia, [a rămas mirat]: „Computerul nu are cum să dea greș acum, ceva se petrece cu dumneavoastră.” La care d-na îi explică tot ce s-a întâmplat cu icoana Maicii Domnului. „Doamna mea, ia-ți fata [acasă]! E așa cum ai născut-o. Apoi fata s-a măritat, și-a întemeiat o familie. E foarte bine!

Era o fetiță turcoaică paralizată într-o targă. Au pus-o înaintea icoanei Maicii Domnului. Acum ce să fac? Să o mut de acolo? Însă mi-am spus: „Nu e făptură [a lui Dumnezeu] si ea, sărmana?”

– Era turcoaică?

– Da, turcoaică și musulmană. E și ea făptură a lui Dumnezeu, să-i citim și ei un paraclis. Nu e păcat! Am pus-o în fața Maicii Domnului cu tot cu targa. După ce i-am citit paraclisul, am uns-o cu mir în semnul crucii s-a scuturat turculița și a început să alerge prin toată biserica, ea care era paralizată. Și turcii au început să strige: „Alah! Alah! Alah!” Părinții s-au botezat pentru că au văzut minunea făcută fiicei lor. Acestea sunt două minuni. Zilnic se fac multe minuni acolo. Maica Domnului cea cu 3 mâini face multe minuni. Înainte să plecați, să mergeți să vă închinați, să-I vorbiți, să-i cereți ceva. Vă va împlini cererea. Aici afară cum stă icoana [o copie n.n.]

– Vom merge!

– Icoana e foarte frumoasă și făcătoare de multe minuni. Când veți merge la Hilandar, acolo veți găsi originalul, după acea icoană am făcut copia.

Cu liniște

Când eram de 25 de ani mă jucam cu pisicile. O pisică s-a agățat tare de mâinile mele. I-am dat și eu un picior… M-a văzut un bătrân de 90 de ani a deschis ușa și m-a văzut. Îmi spune: „Părinte Daniil, de ce lovești pisicuțele?” „M-a zgâriat!” zic „Ai deranjat-o!” îmi zice. „Auzi, altă dată în viața ta nu o să lovești pisică nu o să mustri om, și nici nu o să ridici vocea la nimeni orice ți-ar face pentru că aceasta este un obicei rău pentru că după aceea nu o să mai poți să te aduni. În tot timpul acesta de zeci de ani nu am mai lovit nicio pisică …și nici om. Și nici nu am vorbit în contradictoriu cu nimeni.

– Dacă începi să vorbești contra e prima treaptă, ca să ajungi la celelalte.

– Firește! Permanent! Permanent! Nu se termină acest lucru! Așa cum vă spus, oameni sunteți și voi… Nici în familia voastră, nici cu soția sau cu copiii voștri… Alaltăieri am citit acest lucru: NU o să-ți ridici vocea. Toate să fie cu pace: „copilul meu”, „soția mea”… Dacă ridici vocea, ai pierdut totul! De atunci până în această clipă nu am mai ridicat vocea. Oooo… cu pace! „Ce dorești?” Nu pe ale noastre ci pe ale celuilalt să facem.

Minunea zămislirii

În clipa zămislirii – de după căsătorie, când cei doi devin una – în acel moment – nu e vorba de o taină a plăcerii -, ci de o taină a inițierii. În acea clipă se săvârșește o taină mare: Se coboară un înger dumnezeiesc și, prin unire, se încredințează un suflet în ovulele femeii. Și imediat se zămislește și se creează omul. Adică omul e trimis de Dumnezeu, omul nu e zămislit întâmplător. Dumnezeu trimite înger și pune un suflet în pântecele femeii.

Există un loc deosebit în rai pentru… Pruncii care se avortează sunt în mâinile lui Dumnezeu. Nu putem face rugăciune pentru ei, nici altceva, pentru că sunt nebotezați. Ne rugăm doar pentru copiii botezați. Însă sufletele acestor copii nu se pierd, Dumnezeu a pus embrionul în pântecele femeii? și pentru aceia există un loc deosebit în rai.

Există pustnici nevăzuți?

– Ce-ați auziți despre pustnicii nevăzuți? Există?

– Eu am mers odată în vârful Athonului. Cum coboram din vârful Athonului, văd doi părinți zdrențuiți. Le spun: „Binecuvântați!” „Domnul!” Le spun: „Ce căutați aici?!” „Aici e locuința noastră”. Văd mai jos peștera în care locuiau ani de zile. Cum vorbeam noi, s-au ridicat puțin și au binecuvântat în cele patru zări și s-au făcut nevăzuți. I-am pierdut din vedere.

– I-ați văzut în fața sfinției voastre și au dispărut deodată?

– Da. Aceștia sunt „cei nevăzuți” Rar se arată.

– Erați singur atunci, Gheronda?

– Da, eram singur. Am fost pe vârf și coboram de pe vârful muntelui.

Traducere: www.chilieAthonita.ro

Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!