Ascultați-l pe dl. Marin Răducă care ne dă sfaturi legate de lupta duhovnicească, sfaturi bazate pe marea sa experiență căpătată în temnițele comuniste.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Spuneți că lupta duhovnicească e una grea. Poți să biruiești patimile, gândurile, fără ajutorul unui povățuitor?
Da! Povățuitorul este Dumnezeu. Este un secret, domnule, că asta pe mine m-a preocupat: cum să ajungi să nu mai păcătuiești. Nu? Ce-au făcut? Cum au ajuns sfinții ăștia sfinți? Și mai ales, cum au ajuns desfrânații, criminalii? Au ajuns la sfințenie, la îndumnezeire. Paza asta a minții și a inimii. Și zicem noi: „Ce pază? Cum e paza asta?” Nu cum să-mi păzesc eu mintea – că de la minte, toate pornesc. Adică de gând, că mintea este aceea care naște gândul și ceea ce trebuie să schimbăm în noi este tocmai gândul. Și când apare gândul, dacă-l iau din fașă, de la momeală, îl resping. Îl tai. dar asta este prima fază. A doua este că eu trebuie să vin cu rugăciunea. Și rugăciunea este asta a inimii: Doamne Iisuse Hristoase…Nu? Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Deci, imediat te duci, lași gândul ăsta care vine, momeala – pentru că momeala în sine ca și ispită nu este păcat, nu trebuie să te tulbure că-ți vine o ispită.
Că nu-i a ta. Vrăjmașul și-o trimite.
Poate să și-o trimită vrăjmașul, poate să vină de la mine, nu contează proveniența. Totul este să nu intri în discuție. Să nu intri în discuție. Adică, ai primit-o; stai de vorbă cu ea. O tai și imediat la rugăciune! Pentru că, cea care ne salvează este rugăciunea. E numele Lui Hristos! Deci, de la preocuparea asta care caută, cel necurat ca să am discuție și așa mai departe, cu încercarea nu se stă de vorbă. O respingi și imediat discuția-i înlăturată. Alergi la rugăciune, la ajutorul Lui Hristos. Deci există această metodă.
Atunci când simți că inima îți este împresurată de o stare, înseamnă că nu ți-ai păzit mintea? Că de multe ori, noi resimțim stări de neliniște, de tulburare, de chin sufletesc, dar la nivelul inimii. Și ni se pare că în minte nu am avut nici un gând care să ne conducă la starea asta.
Păi, orice tulburare știm că-i de la cel necurat. Și orice bucurie știm că vine de la Dumnezeu, de la Harul Duhului Sfânt! Și arma noastră cea mai puternică este rugăciunea, nu? Și noi imediat, starea care o avem în noi de neliniște – este un lucru bun…
Că te pune la rugăciune!
Da!
Te forțează de fapt.
Dacă-i spui diavolului, ați văzut ce spun Sfinții Părinți: „Ăăă, îți mulțumesc, măăi necuratule, că eu uitasem să mai mă rog! Că mi-ai adus aminte.” Asta e. Aducerea aminte. De Dumnezeu, de Hristos. Așa că nu trebuie, vaai, că…
Sfinții ăștia, ei există ca să ne golim mintea de gânduri și să rămânem cu un singur gând: adică un singur gând – la Hristos! Adică la rugăciune. Cu cât ne vom ruga mai des, cu cât vom ține ocupată mintea noastră de Hristos, adică de rugăciune, cu atât ispitele sunt mai puține. Diavolul nu mai poate să mai intre, că el se sperie, pe el îl arde rugăciunea. Asta e.
Ați găsit răspuns la cum să nu mai păcătuiești? Ați spus că v-ați întrebat.
Da! Da. Și asta este metoda. Asta este metoda; de trezvie! Trebuie să fii trezvitor, că tot de la Mântuitorul – nu? – au luat și sfinții părinți. Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită. Ca să nu cazi în ispită trebuie să te rogi. Și părinții au dus viață de atenție permanentă la tine însuți, care au numit-o trezvie. Adică trebuie să fim trezvitori. Nu trebuie să fim nepăsători. Atenți permanent cu noi înșine. Și dacă vom fi permanent în rugăciune, adică, cât mai des posibil, pentru că cine se roagă, ajunge la rugăciunea asta neîncetată. Așa că, depinde în primul rând de noi – de voința noastră. Pentru că Dumnezeu ne-a dat această libertate, de a alege: discernământul! Ați văzut că sfântul Antonie cel Mare, când s-au întâlnit ei pustnicii, și-au spus: „Care este cea mai mare virtute?” Fiecare a spus una și alta. Și el a venit, că: „Discernământul este cea mai mare virtute.”Adică de-a alege, dar a nu cădea în păcat.
Că dacă nu am această luminare, această discernere lăuntrică, ușor cad și zici: „Eu știu care-o fi voia Lui Dumnezeu?” În spatele poruncilor lui stă voia Lui Dumnezeu. Asta nu e nimic necunoscut.
Ați avut parte în temniță, de spovedanie, de împărtășanie?
Da. Sub Antonescu.
Și după aceea?
Însă sub comuniști numai cei care au avut norocul să stea cu vreun preot. Și preotul respectiv, așa, după cum am aflat, că din marmeladă făcea vin samd. Și din pâine făcea prescuri și lucruri de genul ăsta. Spovedea, împărtășea. Iar alții care au venit din 1950 încoace, în temniță, au venit și cu Sf. Împărtășanie prin haine, pe undeva și până le schimba hainele – că dacă le schimba hainele nu mai aveau acces.
Cine avea norocul să cadă cu un asemenea preot, cum era un camarad care a avut norocul ca să stea o noapte, dar totuși a stat cu un preot, cu Dorobanțu.
Cu Nil Dorobanțu?
Da. A stat o noapte și el avea și Sf. Împărtășanie. Ați auzit de el.
Am auzit, da, sunt controverse pe seama lui, știți. Unii îl contestă, alții…
Controverse, diavolul și asupra Pr. Arsenie Boca…Astea-s armele diavolului de a discredita pe cineva. Foarte ușor șă vorbești de rău, de aceea trebuie să ne ferim de a vorbi pe cineva de rău. Dumnezeu este Judecătorul Suprem. Și-aici trebuie să fiți atente la ceea ce spune Mântuitorul, la casnici. Adică la cei mai apropiați. Aici vine și ispita. Nu sunteți ispitite de mine, sau de altcineva din afară care e străin, ci de surorile dv.
Vine o ispită asupra ei, poate că nu știe cum să lupte cu ispita. Vine cu vorba, vine, c-o idee, vine cu mai știu eu ce. Deci atenție mare. Și-aici, lupta pentru că, în general în pustie nu se merge până când nu faci ucenicie în această comunitate, nu? Să-l suporți așa cum este, te rogi la Dumnezeu, nu să plimbi vorba de colo colo – vorbire de rău. Trebuie să fii în permanentă luare aminte ca asta este viața noastră de comunitate. Când ești singur, ești numai cu Dumnezeu, nici ispitele nu prea vin. Când ești în comunitate, vin ispitele…și-aici trebuie să știi să fii înarmat, să nu dai curs. Atenție mare…
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
