Mânia în secolul 21 – părintele Teologos

Mânia este o mare pacoste – o patimă care ne încearcă mai ales azi. De ce mai ales azi? Care sunt cauzele care favorizează aceasta? Cum putem să scăpăm de ea sau, cel puțin, să o micșorăm?

Vizionând acest material veți afla!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Dacă data trecută am vorbit despre cauzele și stadiile blândeții și cum să nu ne mâniem, acum o să continuăm și o să ne aplecăm mai mult asupra mâniei pentru că astăzi cauzele acestei patimi sunt multe și complexe.

Cauza principală

Principala cauză a mâniei este tăierea voii, pentru că voia proprie este expresia plenară a persoanei, este revărsarea persoanei înspre în afară, este coloana vertebrală a ființei, care datorită căderii este cornul lui Adam care se împotrivește tare voii lui Dumnezeu. Înțelegeți? Coloana vertebrală care s-a strâmbat și care ne chinuie. Am vorbit de multe ori pe tema asta. Înțelegeți? E voia strâmbată.

Ei, astăzi, fraților, cu modul de gândire de azi, influențat de credința noastră în știință, influențat de electronica de zi cu zi, suntem învățați să ne facem voia aceasta distorsionată ca nicicând altcândva.

Exemple

Vedeți că pe celular sau pe laptop toate se întâmplă instant, imediat ce apăsăm imediat se întâmplă și nu simțim niciun fel de împotrivire – touch of a button – la apăsarea unui buton se întâmplă multe lucruri, da, se mișcă , nu mai așteptăm. Și vedeți, printr-o singură defilare, măturare a degetului zboară toate – vedeți lista de contacte de pe whatsApp și așa mai departe. Ce repede se mișcă totul, nu? Apropos de whatsApp, răspundem imediat la mesaje și nu ne gândim. Înțelegeți? Dorim să vedem din ce în ce mai repede și din ce în ce mai multe și deci, adâncimea noastră de gândire scade vertiginos, suntem superficiali, fraților. Iuțimea de gândire crește din ce în ce mai mult și odată cu asta și impulsivitatea noastră. Am mai vorbit despre aceasta, fraților.

Acum când le spunem oamenilor că nu le dăm parola de la WiFi, că noi avem WiFi aici – unii dintre ei se blochează – ca și cum s-ar izbi de zid. Oameni buni, este vorba de o zi cât stați la noi. Desigur că este vorba și de lățime de bandă, fraților, noi aici NU avem semnal 4G și viteză din belșug. Însă întâi de toate, fraților, e nevoie de puțină detoxifiere, de puțin post, de puțină revenire din anxietatea, excitarea și viteza cu care sunteți obișnuiți în viața de zi cu zi. De tăierea voii. Înțelegeți? Nu venim în Sfântul Munte pentru WiFi. Venim să ne rugăm și să ne liniștim.

Trebuie să ne învățăm să ne tăiem voia, fraților, pentru că dacă nu învățăm devenim niște monștri de voie proprie și primii care o să fie sfâșiați de mânia acestor monștri o să fim chiar noi înșine.

La un moment dat, a venit un tânăr și am luat binecuvântare de la p. Stareț să-i dau parola de WiFi să-și instaleze o mică aplicație. Deci omul nu mai putea, trebuia să-și instaleze aplicația respectivă. În Sfântul Munte, mă rog, e o întreagă poveste. De ce? Bunul Dumnezeu știe. Instalarea dura vreo 20 de secunde și în această perioadă gesticula încontinuu, făcea cu mâna ca și cu o manivelă, impacientat că de ce nu se mai instalează odată. 20 de secunde, fraților. Nu, nu era ceva urgent. Absolut deloc. Altă dată, era altul într-o situație analoagă care pentru 20 de secunde și-a pus celularul pe un raft unde avem biblioteca și unde e semnal și se plimba nerăbdător în cercuri. Adică trebuie să ne liniștim puțin. Înțelegeți? Cu mult drag spun asta și cu multă compasiune pentru tineri. 

Ei, cum atunci astfel de tineri vor putea să aibă răbdare cu neputințele prietenilor lor, a soțiilor lor și – mai ales – a copiilor lor, dacă vor avea copii, dacă o să facă familie, bineînțeles? Înțelegeți? Nu mai este răbdare.

Nerăbdarea este încurajată prin tehnologie

Toată această iuțime, lipsă de răbdare, tendință către mâine și către extreme este exacerbată și de către algoritmii de recomandare a celor mai populare platforme – YouTube, TikTok, Insta (le știți, sper să nu le știți, dar le știți) – algoritmi care sunt bazați pe Inteligență Artificială și care învață foarte repede și foarte „bine” – însă bine pentru ei, pentru cei care le fac – învață să-ți facă voia, să-ți împlinească patimile, să-ți maximizeze plăcerea ca să te țină rob acolo. Dependent, fraților.

Bun, și dacă tu ești învățat încontinuu să ți se facă voia, ce o să se întâmple când această voie o să fie tăiată în mod necesar de altcineva? Unde mai pui că acești algoritmi când te profilează și îți oferă numai ceea ce dorești, ajungi să crezi că toată lumea este de acord cu tine și toți suntem într-o opinie, uitând, de fapt, că pentru tine lumea este redusă doar la postacii care sunt de acord cu tine. Înțelegeți? Fraților, ferească Bunul Dumnezeu!

Ei, și în acest absolutism în care te crezi, la un moment dat vine altcineva și îți oferă o altă părere. O altă poziție. Atunci o să izbucnești ca un vulcan. O bombă atomică.

Educația copiilor

Asta este foarte periculos, fraților, mai ales în cazul copiilor care au ca tată celularul și mamă tableta. Acești copii nu mai au de fapt părinți pentru că ei sunt crescuți de ecrane și în clipa în care vin adevărații părinți să le transmită din experiența lor, atunci aceștia îi văd ca pe niște străini pentru că nu au învățat mare lucru de la părinții lor cei adevărați. Problema cea mare e faptul că părinții lor cei adevărați sunt singurii care îi iubesc sau printre puținii care îi iubesc pe acest pământ și ar putea să le transmită experiență. Dar din păcate, îi lasă pradă electronicii, ecranelor.

Gândire distorsionată. Încrederea în gândul propriu

Dincolo de asta, pentru că nu mai există persoana, fiind singuri cu ecranele, cu mesajele de pe acestea și cu gândurile noastre, pe baza unui mesaj putem să țesem o întreagă împletitură de gânduri și de bănuieli care în proporție mai mare sau mai mică sunt neadevărate. Ce de ce mi-a scris, ce a vrut să zică și așa mai departe. Înțelegeți? De obicei, însă, fraților, proporția în care sunt neadevărate este de 90 și x la sută… De ce? Pentru că avem foarte mare încredere în noi înșine, în gândurile noastre, în cunoștințele pe care chipurile le învățăm de pe net cu ajutorul acestor algoritmi de recomandare bazați pe Inteligență Artificială (IA).

IA și Antihristul

Am ajuns să vorbesc foarte mult împotriva IA, fraților, cu toate că am fost toată viața în informatică.

Știți, fraților, IA este un model a unui fiare digitale, a unui Antihrist digital, dacă doriți. Nu simte, nu are milă, nu are nimic – nu are Dumnezeu, nu are iubire. E rece. Tu ca om ești pentru el sau o resursă sau un impediment, un balast sau o amenințare. E totala lipsă de înțelegere. Asta dă duritate nucleului de IA pentru că, de fapt, ei nu au inimă, ci au doar cifre. Înțelegeți?

Apropo de asta, de antihristul acesta digital, vedeți că NU scrie în Apocalipsă de fiară că este 666. Înțelegeți? Mai bine zis că nu scrie în Apocalipsă nici Antihrist. Nu scrie nici 666 și nu scrie nici Antihrist. Acuma, de Antihrist e mai ușor de explicat pentru că despre Antihrist – puteți să căutați – despre Antihrist scrie în prima și a doua epistolă sobornicească a Sf. Apostol și Evanghelist Ioan Teologul și nu în Apocalipsă, fraților.

666 – explicație

Revenind la numărul fiarei, după cum spuneam, nu scrie acolo 666, ci χξστ Pentru că grecii nu aveau cifre, aveau litere ca toți anticii, de fapt. Nu aveau cifre, aveau litere și foloseau litere pe post de cifre.  

χξστ desigur nu poate fi tradus în română și în alte limbi decât cu 666 (600, 60, 6) – am mai vorbit despre asta – însă pe scurt, acum în discuția noastră, dincolo de faptul că reprezintă pe Nero ca precursor al fiarei, omul mânios prin excelență, calculat prin gematrie, reprezintă și altceva: χξστ reprezintă Χριστός Ξένος Σταυρού adică un Hristos străin de Cruce – adică de Iubire. Adică o să avem un pseudo-hristos care o să ne dea toate din punct de vedere material, însă o să lipsească mila, iubirea și jertfa din iubire.

Astăzi se cam vede cu pregnanță acest lucru, fraților. Desigur că unii dintre voi o să-mi spuneți despre 666 ca o modalitate de înregimentare a oamenilor, de control – lucru care desigur este evident o mare poveste, însă acum vorbim despre mânia în contemporan, în secolul 21 și în viitor.

Doar amintim că sistemul de credite sociale și a monedei electronice programabile care îți va permite să cumperi sau să nu cumperi anumite lucruri în funcție de comportamentul tău sunt deja anunțate oficial de FMI, de Banca Mondială și cei din jurul lor, fraților. Să avem grijă fraților la noi înșine! Mare atenție, fraților. Trebuie multă rugăciune, să fiți aproape de Dumnezeu!

Jocurile pe calculator

Tot legat de aceasta, un alt factor al creșterii mâniei, al lipsei de înțelegere și deci a morții dintre noi, a sfâșierii sunt, paradoxal și jocurile pe calculator, fraților. De ce? Pentru că ne băgăm acolo, ne înfundăm acolo în universul ăla ireal, virtual și nu mai simțim nimic concret legat de ceilalți și nu mai simțim nimic nici în clipa în care împușcăm pe cineva într-un joc sau din contră, se simte o satisfacție imensă, mai ales când vorbim despre jocurile în care vezi cum îl împuști pe celălalt, first person shooter se numesc.

Simțul satisfacției imense că l-ai împușcat pe celălalt și satisfacția asta începe de la punctele acumulate și avansul în joc, trecând prin nivele (levels) și până la siguranța și confortul pe care ni-l oferă fotoliul și mai ales cu ura, triumful și satisfacția viscerală care ne încearcă în clipa în care reușim să „ucidem” pe cineva în joc, să-l umplem de sânge. Înțelegeți? Și asta cum spuneam, în confortul fotoliului. Adică nu avem niciun fel de frică relativ la siguranța noastră.

Exemplu – un film

Îmi aduc aminte acum de un film, Toy Story se numește în care erau doi frați și unul dintre ei era un general nebun de armată, paranoic și celălalt rămăsese lângă tatăl lui să-l ajute la conducerea firmei. Firma respectivă se ocupa cu producerea de jucării – cea mai mare fabrică de jucării din lume. Și la un moment dat, tatăl moare și moare fără să facă testament și atunci firma rămâne de drept fratelui celui mare, care era generalul paranoic de armată. Și atunci, filmul se desfășoară povestind cum de fapt, acest general de armată transformă fabrica de jucării în niște jucării ucigașe, jucării ucigătoare de oameni. Înțelegeți? O întreagă poveste.

În orice caz este acolo o scenă iconică în care copiii într-o sală imensă de calculatoare se joacă jocuri pe calculator și împușcă avioanele și pe dușmanii din joc. Da, dar aceste calculatoare erau legate de avioane reale și copiii respectivi în clipa în care se bucurau, împușcau în real, fraților. Înțelegeți? Groaznic. Și filmul ăsta are nu știu, 20 și ceva de ani.

Un caz real

Dar acum un caz real. Îmi amintesc de o tânără, pilot de dronă din armata SUA pe vremea războiului din Irak care mergea la club și distracții cu prietenele ei și asta făcea seara și ziua pilota drone și împușca pe săracii talibani sau ce era acolo în Irak. Înțelegeți? Era foarte liniștită, îi împușca și la un moment dat discuta cu prietenele ei – hai, mă întorc să-l mai împușc și pe celălalt. Se întorcea. Înțelegeți? Deci nu simte nimic.  

Iar acum, și mai și, în războiul din Ucraina, au apărut filmări din drone de la 10-20 de metri înălțime în care dronele lasă grenade peste soldații ruși ascunși în micile gropi personale (foxholes) și îi ucid într-un mod brutal. Și noi stăm și ne uităm cum ăia săracii se chircesc acolo și cade grenada și îi umple de sânge, le taie mâinile, chiar îi omoară, vă dați seama. Ferească Dumnezeu!

Cred că – oarecum – ne întoarcem în epoca de brutalitate, cum era în Antichitate, după o lungă perioadă de blândețe adusă de creștinism, chiar dacă astăzi aproape nimeni pe această planetă nu a fost creștin așa cum trebuia. După cum spunea cineva: un singur Creștin a existat în toată istoria și și pe Acela L-am răstignit. Da, fraților, suntem foarte brutali, din păcate.

Mesageria electronică și atitudinea

Specific secolului nostru ca și sursă de mânie și tulburare pot fi și mesajele pe whatsApp, Skype și cele asemenea. Un singur mesaj trimis poate să nască o întreagă avalanșă de gânduri: că ce a vrut să spună, că de ce a făcut asta sau și mai grav un ciorchine întreg de bănuieli. Și atunci te trezești cu o avalanșă, mesaje în continuu, că ce a vrut să spună și așa mai departe.

Sau pe de altă parte, celălalt sau cealaltă suferă cumplit și nu poate să-și exprime drama în mesaje și asta îi crește mânia și mai mult. Fraților, lăsați-o! Nu vă credeți gândurilor. Las-o! Las-o să treacă! Lăsați să treacă pentru că nu e așa! Oameni suntem. Adică să nu absolutizăm niște lucruri.

Anonimatul din mediul online

Legat de asta, o altă caracteristică a mâniei secolului XXI este faptul că ea este potențată de anonimatul din mediul online. Nu e de ajuns, fraților, că online nu mai avem căldura iubitoare a persoanelor, a celor dragi, ci mai mult, ascunși sub anonimatul oferit de online, ne revărsăm fără jenă toate patimile și simțim concret această satisfacție că „i-am zis-o!” Da, deci ce comentarii, fraților, văd, ferească bunul Dumnezeu! Uneori. Cele mai multe sunt bune, să vă binecuvânteze Dumnezeu cu adevărat și constructive. Dar uneori vine unul de-și varsă toată frustrarea acolo, săracul. Să-l binecuvânteze Dumnezeu și să-l lumineze și pe mine asemenea cu el pentru rugăciunile voastre. Înțelegeți?

E nevoie de prezența persoanei iubitoare pentru că prezența persoanei iubitoare, atente este prezența echilibrului, fraților. E nevoie de înfrânare, de responsabilitate, de conștiința faptului că Dumnezeu ne vede și e deasupra noastră sau, mai bine zis, este în noi.

Mânia duce la dezechilibru

Mânia duce, bineînțeles, la lipsa echilibrului, deci iubirea stinge mânia. Iubirea aduce echilibrul. Să nu credeți, dragilor, că o mânie și mai mare, stinge mânia celuilalt, nu o să se întâmple asta, în general nu e așa! Fight fire with fire – nu e așa! Nu se luptă focul foc. Focul se luptă cu apa. Și spune Sfântul Apostol Pavel: nu luptați răul cu rău, ci stinge răul prin bine. Înțelegeți?

Mânia pe mânie o ațâță și mai tare, fraților. Dacă nu se manifestă, nu se manifestă din frică și doar o presează în inima celui înfricat și la un moment dat când izbucnește, ferească bunul Dumnezeu! Se pot naște niște traume foarte mari.

Este adevărat că uneori această frică poate să fie o formă de smerenie și atunci într-adevăr omului îi dispare mânia că zice „măi, ia stai că nu e bine și că nu o să obțin lucrul pentru care m-am mâniat”. În general, însă, aceste forme de mânie nu rezolvă lucrurile pe termen lung.

Consecințe ale mâniei

Vedeți că toate împărățiile pământului au fost întemeiate pe ură, pe mânie și nu au rezistat. Au provocat convulsii și represiune, răscoale, fraților. Singura împărăție care a rezistat și va rezista până în veac este împărăția iubirii și a păcii lui Hristos.

Asta vedem și pe noi înșine, fraților: în clipa în care suntem mânioși sau nu mâncăm deloc, sau ne dedăm complet mâncării fără măsură. Dincolo de aceste extreme, uneori ne putem pierde și somnul, bineînțeles. Știți foarte bine. Sper să nu știți, dar na, ce să facem și ce să faceți?! Mânia este ieșirea din firea umană pentru că pacea este firea omului. Și vedeți, avem expresia asta în limba română: „ți-ai ieșit din fire” – care înseamnă că omul este mânios de nu se mai poate. Pacea e firea umană, pacea e firea omului.

Noi însă trebuie să ne folosim de aceste tendințe la extrem trăgând cârma în partea contrară, deci așa să le vindecăm: adică atunci când din infatuare și egoism rănit nu dorim să mâncăm, ne smerim și mâncăm mai mult. Sau dacă din dezlănțuire ne punem și începem să devorăm tot ceea ce avem în față atunci ne spunem „Hop! Stai așa! Nu mânca precum o stivă de porci!” Înțelegeți? Trebuie să ne punem la echilibru, la centru.

Virtuțile sunt totdeauna în centru, fraților. În extreme sunt distorsiunile – vorbesc de nu știu cât timp pe tema asta. Energia demonică, tulburarea – astea sunt la extreme. Spune Sf. Maxim Mărturisitorul că păcatul, distorsiunea este folosirea împotriva firii a afectelor firești. Da, înțelegeți?

Cum scăpăm de mânie

Uităm răul

Pentru a scăpa de asta, trebuie să ne spovedim, să iertăm – să nu ținem minte răul pentru că ținem minte distorsiunea. Spovedania este esențială, dependența duhovnicească este esențială, fraților, mai ales pentru cel care are tendința să meargă la extreme și astăzi cam toți influencerii promovați au tendința să meargă la extreme. Și noi ne luăm după ei – ce zice influencerul facem și noi. Suntem o societate la extreme. Înțelegeți? Suntem o societate care mergem în direcția asta. Nu e bine fraților pentru că trăirile extreme generează fapte extreme, fraților. Ferească Dumnezeu!

Văd pe tineri că au foarte multe gânduri extreme, se agită dintr-o parte într-alta, nu au răbdare deloc. V-am dat exemple la începutul cuvântului.

Evităm amintirea imaginii celui ce ne-a mâhnit

Apropo de gândurile extreme, să avem grijă să nu ne apară imaginea celui care ne-a mâhnit, celui care credem că ne-a făcut rău, indiferent dacă ne-a făcut cu adevărat rău sau nu, pentru că toate acestea sunt de la vrăjmaș, mai ales dacă sunt în timpul rugăciunii. Vrea să ne tulbure, fraților. Trebuie să tăiem și să ne concentrăm pe rugăciune și pe îmbunătățirea situației. Faptul că ne agățăm în gânduri de genul „ce mi-a făcut și las’că-i arăt eu” și așa mai departe mergând până la a ne certa cu el chiar când nu e de față arată că suntem în înșelare, fraților. Eu am văzut oameni care se certau de unii singuri, vorbeau de nebuni.

Manifestarea mâniei

Nu așa se rezolvă problemele. Mânia nu este o parte rațională a sufletului și, deci, mintea este întunecată când mânia este în explozie. Când suntem impulsivi și mânioși că suntem presați, jenați sau de cineva sau ceva care ne face rău sau se poate întâmpla să fim presați sau jenați de ce ceva, de o faptă, atunci trebuie să avem grijă să ne păstrăm echilibrul.

Pentru că pe de altă parte, trebuie să știți că putem să fim presați și jenați de ceva și cineva care ne face, așa zicând, bine, fraților, adică de un interes foarte mare, de un plan mai mult sau mai puțin egoist, o dorință foarte mare. Atunci dispare rușinea și atunci iarăși avem o formă de iuțime. Deci eu mă gândesc să devin nu știu ce mare și tare și așa mai departe și atunci iarăși sunt în mânie pentru că, chipurile, urmăresc binele. Fraților, ăsta nu este binele.

Dacă dispare blândețea și apare tulburarea nu e bine. Chiar dacă eu zic că trebuie să fac cutare lucru ca să ajung – carieră, bani, plăceri și așa mai departe. Nu, fraților, nu-i bine! Că totul se calcă în picioare fraților, inclusiv legile fundamentale ale țării, ale grupului, familiei, da, toate astea. Nu-i bine.

Cum ne vindecăm

Ascultarea

Acuma, cum ne vindecăm? Vindecarea. Întâi de toate ascultarea, fraților. Ascultarea de Dumnezeu, care vorbește prin Biserică, fraților, întâi de toate, mai apoi prin instituții, prin oameni și în conștiința noastră. Poate că ar fi bine să precizez aici că atunci când spun că Dumnezeu vorbește prin Biserică, întâi de toate mă refer la problemele de păcat care desigur că sunt cele mai grave și deci au precedență. Dacă, fraților, legile oamenilor nu contravin legii lui Dumnezeu trebuie să ascultăm de ele. Dacă însă legile oamenilor contravin legii lui Dumnezeu atunci, legea lui Dumnezeu are precedență. Deci să nu se bage legislativul în probleme de păcat că nu o să iasă bine. Înțelegeți?

Exemplu

Știu o mare personalitate în stat, un prim-ministru, nu o să spun cine este, care a dat o lege foarte duhovnicească la un moment dat pe cât se putea și l-am întrebat: domnul prim-ministru, cum de ați dat legea respectivă? Și el mi-a spus că o rudă foarte apropiată de-a sa e preot și conștiința îl îndemna să dea legea respectivă și l-a întrebat pe ruda sa, pe preot: părinte, ce să fac, să adu legea asta? Că dacă dau legea asta mă mazilesc politicienii. și atunci părintele respectiv i-a spus prim-ministrului respectiv: mai bine să te bați cu politicienii că dacă te bați cu Dumnezeu nu o să ieși bine. Nimeni care s-a bătut cu Dumnezeu în istoria Bisericii nu a ieșit bine și în istoria omenirii, da. Așa a făcut, a dat legea și a ieșit foarte bine, să știți, fraților. Omul e foarte liniștit la ora asta, nu mai este prim-ministru, dar este foarte bine. Adică poate să doarmă bine noaptea.

Înfrânarea

Dincolo de ascultare, pe locul doi am spus că este vorba de comportamentul înfrânat și echilibrat. Extremele sunt de la diavol, cred că spun a zecea oară astăzi! Să tăiem fraților toate aceste extreme pentru că nu e bine să căutăm așa ceva.

O să-mi spuneți acum că fenomenul „cool” se vinde – mda, se vinde până când vă vindeți și sufletul. Nu se merită, oameni buni. Fie că este „cool” în sensul de plăceri, distracții, fie că este vorba de medii toxice în care stați pentru bani, carieră și altele asemenea.

În acest context, desigur că mai sunt și cei care stau în medii toxice pentru că nu pot altfel (au nevoie de un salariu pentru familie, nu pot altfel, nu știu altceva și așa mai departe) – acuma, fraților, nu mă refer la aceștia în primul rând, da, înțelegem chiar dacă și aceștia se mânie în astfel de medii, poate chiar mai mult decât cei ce o fac cu voia lor. În general, însă, trebuie să evităm cei trei mari giganți ai patimilor: puterea, averea și plăcerea. PAP, fraților. Puterea, averea și plăcerea. Puterea este și slava, da, slava e o formă de putere. Dacă evităm acești mari giganți ai patimilor atunci ne vom mânia mai puțin.

Spovedania

Tot pe locul doi – la egal cu tăierea cauzelor de păcat – este și îndreptarea noastră prin spovedanie, rugăciune și socializare, fraților. În comportamentul nostru de zi cu zi, milostenia ajută foarte mult. Când spun milostenie mă gândesc și la a da lucruri, însă, aici, întâi de toate la un gând cu pogorământ față de frați. Pogorământ adică să-i înțelegem pe ceilalți. Spune Sf. Paisie să-i vedem pe ceilalți ca o mamă și, de fapt, toți Sfinții Părinți spun să-i vedem mai buni decât noi.

Desigur că nu trebuie să avem răspândirea minții și să avem înăuntrul nostru imaginea lor permanent pentru că acest lucru e periculos și ne poate aduce aminte vrăjmașul de relele reale sau imaginare pe care ceilalți ni le-au făcut și să începem să-i judecăm. Marea atenție!  Spun asta – că trebuie să facem așa – că în clipa în care ne vine deja gândul de la vrăjmașul de ură înăuntrul nostru împotriva celorlalți și atunci noi să-i îndreptățim pe ceilalți.

Un exemplu din schit

Să vă dau un caz. Era cineva, noi am pus niște antene, ne-am înțeles cu un părinte și am pus în curtea lui. ȘI vine un frate care nu avea niciun fel de legătură cu părintele respectiv, a venit acolo și a luat toate antenele care erau calibrate și le-a adunat. Fără să întrebe pe nimeni, bineînțeles, deci nici pe noi, nici pe părintele unde erau antenele respective. Și atunci, pe de o parte, pot să-l judec pe fratele respectiv că spun ce s-a băgat și toate astea, pe de altă parte, pot să spun, da, fratele a vrut să facă bine că nu a știut ce e cu antenele alea acolo și le-a luat că erau de izbeliște. Înțelegeți? Deci trebuie să punem gândul bun, să ne gândim cum ne ajută. Întotdeauna să zicem că da, într-adevăr, fratele respectiv nu a știut și le-a luat și acum, cu inimă bună o să cumpărăm antene noi și o să le punem, pentru că antenele respective erau vechi.

Acuma, de ce antene, pentru că în Sfântul Munte este munte, după cum vedeți, piatră și oamenii mor pe poteci, trebuie să știți. Bine, nu mor în fiecare clipă, rar, dar se rătăcesc și cunosc cazuri, că au ajuns să și moară și din cauza asta e nevoie de comunicații, fraților. Deci o mică paranteză, nu vă aventurați în Sfântul Munte dacă nu știți. Înțelegeți?

Revenind. Depinde cum vedem pe celălalt. Cum punem gândul bun! Înțelegeți?

Cultura

Trebuie să știți, fraților, că de asemenea, aici cultura ajută mult în calmarea mâniei. Spune Sf. Ioan Scărarul că muzica cu măsură calmează minunat mânia. Da, fraților, însă vorbim de muzica care face acest lucru și nu de muzica care generează mânie sau – mai rău – de anti-muzică și patimi și manele, ferească bunul Dumnezeu!

Desigur, că aici am putea să spunem că muzica psaltică este muzica cea mai potrivită, însă fraților trebuie să fim puțin realiști și trebuie să spunem că pe de o parte, muzica psaltică nu este muzică de ascultat, ci de rugat pe ea și pe de altă parte, este o muzică foarte așa…. care pentru cei mai mulți tineri e foarte dificil de găsit o muzică psaltică bună și cei mai mulți nu ascultă muzică psaltică. 

Din cauza asta nu spunem să căutați muzică psaltică, ci să căutați muzică bună care să vă liniștească și cu discernământ – să nu ajungem iarăși în extreme. Eu ca monah nu vă pot spune multe, aș putea să vă spun câțiva compozitori, dar nu mă prea pricep, însă căutați muzică serioasă ca să vă liniștească și să vă scoată din tulburarea cotidianului și nu una care să vă excite și să vă genereze o stare de revoltă sau de desfrânare.

Răbdarea

Și cel mai tare, fraților, în vindecarea mâniei este răbdarea. Să avem grijă să nu iasă afară prin mimică, cuvânt și mai ales nu prin fapte de răzbunare. Nu e bine deloc. Vedeți că omul are nevoie de un antrenament special pentru a-și gestiona mânia. Înțelegeți? Nu acționați.

Cei de la trupele speciale fac un antrenament special ca să acționeze mânioși, așa iute. Dacă este să spunem ceva, să spunem când suntem netulburați, pentru că numai atunci ne validează Dumnezeu.

Să facem răbdare, fraților și o să vedem că în timp, chiar dacă la început ne mâhnim și ne întristăm în sufletul nostru ca efect secundar al patimii, în timp nu o să mai simțim această întristare, iar într-un final o să simțim ceea ce ni s-a întâmplat ca o cunună. Că am primit cunună de la Dumnezeu, că am făcut răbdare.

Răsplata răbdării

Atunci vom ajunge la pace, la Hristos care este pacea noastră și aceasta este rezultatul învierii; vedeți că Hristos după înviere asta ne-a spus: pacea Mea dau vouă; nu așa cum vă dă lumea vă dau Eu pacea Mea. Acesta este raiul, fraților. Haideți fraților să nu ne mâniem pentru că nu e bine. Să nu ne mâniem nici măcar pentru faptul că ne-am mâniat ca să nu adăugăm rană peste rană. Înțelegeți? 

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!