Raiul există într-adevăr – Pr. Iosia Trenham

Raiul chiar există? E real? E concret? Cât este de important? Ascultați un cuvânt foarte bun pe această temă al părintelui Iosua Trenham în care acesta ne vorbește despre importanța și trăirea concretă a raiului în ortodoxie.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Salutare dragilor, Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc pentru atenția de astăzi!

Am intitulat reflecția: Raiul este adevărat! Tema apare din tripla comemorare de duminică trecută, am citit din Evanghelia Sfântului Luca istoria tânărului conducător bogat, care a venit la Hristos și a dorit viața veșnică, iar Iisus s-a referit la Rai în răspunsul Lui pentru acel om, am citit și din epistola Sfântului Pavel către Efeseni capitolul 2, unde îi descrie pe creștini ca fiind ridicați la ceruri și așezați la dreapta Lui. Tatăl din Ceruri, în locurile cerești. Și, de asemenea, citim povestea Sfântului Iacov Persanul, marele martir, această a doua stea persană care a răsărit din Răsărit pentru a oferi călăuzire creștinilor, toți trei au un nucleu comun în inima lor, de a prezenta centralitatea absolută a Raiului ca țintă a vieții creștine.

Mântuitorul

Unul dintre cele mai șocante lucruri din timpul activității publice a Mântuitorului nostru către națiuni și către oamenii cărora le predica Iisus, era accentul constant pe lucrurile eterne. Pentru ca un rabin evreu să vorbească atât de mult despre rai și atât de multe despre iad, absolut nemaiauzit, nimeni nu a făcut asta. Niciun rabin anterior, niciun profesor evreu anterior, nici măcar nu a vorbit îndeaproape despre eternitate, așa cum a făcut și continuă Iisus. Ne chema în mod constant să nu ne concentrăm asupra răsplătirii pământești, asupra obținerii de ținut pământesc, precum cel care fusese promis patriarhului Avraam, nu la pace pe pământ, El ne-a chemat la Împărăția lui Dumnezeu. El a chemat oamenii să caute Împărăția Cerească și să se teamă nu de a nu fi bolnav, nici de foamete, nici de cutremur, ci de a se teme de judecata iadului.

Acest accent pe lucrurile eterne este un semn central al învățăturii Mântuitorului nostru și, de asemenea, o mărturie clară a faptului că Mântuitorul nu a venit doar ca un rabin, doar ca un profesor, ci prezența Mântuitorului a fost pătrunderea Împărăției lui Dumnezeu în această lume căzută. A fost stabilirea domniei lui Dumnezeu pe pământ și Care era cu adevărat în fața oamenilor când Îl ascultau, dar însuși Theanthropos, omul Dumnezeu, aducând cu el eternitatea în timp. Raiul este absolut real și aceasta este tema lecturilor din această săptămână. Tânărul bogat și-a dorit viața veșnică, dar și-a dorit și Pământul, a fost concentrat asupra Pământului și legat de el pentru că era un om care deținea multe proprietăți, dar Iisus l-a chemat la ceva mai mare, la o proprietate care era mai mare și care nu va trece. “Vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în Rai și vino după mine!” Și omul a plecat foarte mâhnit, foarte mâhnit, că nu s-a putut reorienta spre Rai cel puțin în acel moment, poate că a făcut-o mai târziu.

Sfântul Pavel

Sfântul Pavel descrie viața creștină în principal sub imaginea noastră legați fiind de Hristos, fiind “in Cristo”, fiind atașați de El, organic uniți cu El, ce are loc, Sfântul Pavel spune, în Sfântul Botez în Romani 6 și acea unire se adâncește de-a lungul timpului și suntem uniți cu un Hristos care este proslăvit în ceruri, care stă în ceruri la dreapta Tatălui Său pe tronul lui David, unde își exercită glorioasa domnie peste lume până când toți vrăjmașii lui sunt așternuți la picioarele Lui și apoi va veni sfârșitul în slăvita și A Doua Sa Venire. Așa că aici tema epistolei este aceeași cu tema Evangheliei, Iisus chemând la cer și în epistolă vedem că Iisus ne-a sădit, El ne-a arătat că rasa umană e răscumpărată în cer, aceasta este acum casa noastră și prezența lui slăvită, acolo trage pe poporul Său, El ne trage prin această viață prin Înălțare și către ceruri pentru a ne planta împreună cu El în numeroasele conace ale Tatălui Său în Rai.

Și sinaxarul de duminică era sărbătoarea din 27 a unuia dintre marii Mucenici ai Bisericii și un martir unic în sensul de a fi un om care apostaziase, Sfântul Iacov Persanul, care a trăit la începutul sec. al V-lea în Persia, care a fost un creștin profund onorat, care a fost atât de influent și atât de iubit de regele Persiei, încât a fost al doilea în Regat, dar spre deosebire de Daniel Profetul care a fost capabil să fie ridicat la acel nivel și să-și păstreze în continuare credința, Iacov s-a zdruncinat, s-a zbătut și peste o perioadă extinsă de timp prin primirea de daruri și presiunii regelui și-a abandonat mărturisirea lui Hristos de care s-a lepădat, și soția sa iubitoare și mama lui iubitoare l-au mustrat cu durere prin scrisoare, nevrând nici măcar să-l vadă, au spus și refuzând chiar să-i vorbească până se va pocăi. Și când a primit scrisoarea lor, i-a tăiat inima ca un cuțit cu puterea Duhului Sfânt și s-a pocăit și el spune că a fost ca și cum ar fi plecat dintr-o stupoare în stare de ebrietate și a plâns imediat și s-a pocăit și l-a implorat pe Hristos să-l primească înapoi, ceea ce a și făcut Mântuitorul nostru.

Apoi Iacov de bună voie s-a dat pe sine, probabil celui mai brutal martiriu din istoria creștină, i-au fost tăiate încet fiecare parte a corpului, începând cu degetul mare drept, toate degetele de pe mâini, picioarele, apoi încheieturile mâinilor, coatele, umerii, fiecare braț, picioarele, gleznele genunchii, până când a fost doar un ciot cu capul, mărturisind pe Hristos și oferind fiecare porțiune a trupului său ca jertfă de pocăință Domnului Hristos și, deși se prăbușise, pocăința lui l-a catapultat la mare slavă și rămâne ca un martor incredibil al credinței și măreția pocăinței sincere. De ce? Pentru că a recunoscut și a știut că Împărăția lui Dumnezeu era asupra lui și că era în amenințare cu focul iadului pentru apostazia sa și că, oferindu-se pe sine și trupul său ca martir, Domnul Hristos îl va primi El în Împărăția Sa Cerească și asta este, de fapt, exact ceea ce a avut loc.

Dragilor, Raiul este adevărat! Raiul este casa noastră! Și Mântuitorul nostru ne așteaptă! Și ne cheamă să luăm acel regat acea cetățenie acea destinație să o luăm extrem de în serios, mai în serios decât o facem cu orice asociație pământească sau regat sau cetățenie, asta este ceea ce ne cheamă să facem Mântuitorul nostru, dragilor! Aceasta e moștenirea voastră cuvenită, acesta este viitorul vostru. Ochiul nu a văzut și urechea nu a auzit ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care Îl iubesc.

Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!