Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii vă prezentăm o mărturisire extraordinară a d-nei Aspazia Oțel Petrescu în care aceasta evocă vremurile și personalitățile cu totul deosebite pe care aceasta le-a cunoscut, în special pe părintele Ioan Iovan și maica Mihaela.
Vizionare plăcută!
Citiți în continuare o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Ortodoxia este experiență. (…) Oamenii trebuie într-adevăr să se pună la rugăciune și la toată ascetica pe care o spune Biserica și atunci o să-L cunoască pe Dumnezeu din experiență. (…) Și primul lucru care trebuie făcut este să se roage în felul ăsta: „Doamne, vino în inima inima mea și arată-mi Cine ești! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Și atunci Dumnezeu va veni și-i va arăta omului Cine este.
Singura moștenire care cu adevărat are valoare este cea care îi oferă în primul rând o optimizare sufletească copilului nostru, adultului de mâine, părintelui de mâine, astfel încât el la rândul lui să poată gestiona viața, trecând totul prin acest filtru numit Dumnezeu.
Părintele Teologos: Da, deci e vorba de fapt că cea mai mare avere a noastră pe care o lăsam celorlalți este tradiția trăirii lui Dumnezeu.
Dovadă pentru aceasta, am 4 mărturii, ale unor oameni serioși. Că li s-a întâmplat acest lucru cu părintele Paisie, era în fața lor și nu-l vedeau, în timp ce discutau așteptându-l, a apărut dintr-o dată lângă ei. Și iar întreb: Câți sunt Gheronda? „Sunt 7.” Și-aș mai vrea să îmi mai spuneți ceva. Ce mănâncă? „Crezi că este dificil pentru Dumnezeu ca să-i hrănească, în timp ce ei pe vreme cu zăpadă sunt goi? Hrana este lucrul cel mai ușor. Haideți, acum mergeți!”
Deci acesta este prima mea îmbărbătare pentru voi: a avea mâhnire și tristețe, la începutul vieții [duhovnicești] atunci când te pocăiești și te întorci spre Dumnezeu și începi să ajustezi lucrurile în privința raiului, când încerci să renunți la păcat, este absolut natural și categoric să te aștepți la asta, dar nu va rămâne așa. (…) Dumnezeu Însuși va răsplăti și binecuvânta pe acei care se luptă ca să-L iubească pe El și fac acele schimbări care, la început, sunt însoțite de tristețe, dar care mai apoi se transformă într-o mare bucurie prin păzirea cuvintelor Mântuitorului nostru.
Vedeți că după cum spun Sfinții Părinți, cele trei mari patimi sunt: iubirea de plăcere, iubirea de avere, iubirea de putere. Plăcere, avere, putere – PAP – țineți minte asta, fraților! Din toată ispitirea din deșert se vede foarte clar că diavolul este principiul materiei, pe când Dumnezeu este principiul duhovniciei. Prin ceea ce a zis și zice, diavolul încearcă să-L împingă pe Hristos și pe noi, desigur, înspre iubirea de avere materială, care generează plăcere – multe pâini sunt făcute prin minune doar pentru folosul meu – și putere, cine are (avere) mâncare/pâini devine puternic.
Vinovăția nu are nicio legătură cu Dumnezeu! În esență, ceea ce afirm acum se referă la faptul că în Biserică vinovăția, care înseamnă pedeapsă, nu există! Pentru noi există plânsul după Dumnezeu care vrea să spună: „Sunt foarte departe de Dumnezeu, însă prin rugăciune și pocăință Îl voi reîntâlni pe Hristos.” Nu că trebuie să fac ceva ca să „plătesc” prețul, să trec „vămile” ca să-L văd pe Hristos. Nu! Îmi cunosc starea și [îmi plâng păcatele], însă am bucuria că-L voi întâlni și mă va primi.
Poporul acesta voia preoți pe care să-i poată respecta sub toate aspectele, ca preotul să fie pildă tuturor, că Însuși Mântuitorul ne cheamă. Părintele Arsenie zicea: „Dacă vreți preoți buni, să-i puteți urma, să puteți să aveți încredere în ei și să vă deschideți inimile, nașteți-i!”. Pentru că orice mamă, atunci când rămâne însărcinată, în Biserica noastră, se consideră în stare de binecuvântare. Îi acordă Dumnezeu un deosebit credit și o asociază ca împreună-lucrătoare cu Dumnezeu, să nască un fiu și să crească un fiu care să-și poată împlini rostul pentru care l-a trimis Dumnezeu în lume. De aceea, mamele au o deosebită importanță în formarea neamului nostru și păstrarea lui.
Acesta este foișorul unde Maro, fiica regelui Serbiei și una dintre soțiile lui Murat al II-lea, sultanul, cea care l-a crescut și l-a educat pe cuceritorul Constantinopolului; s-a oprit din periplul ei la vocea Maicii Domnului, care spun părinții: a plecat din acest loc unde este această cruce, spunându-i să lase cele pe care le-a adus în mâinile părinților și să se întoarcă înapoi la corabie și să plece spre destinația ei. Mănăstirea de lângă Xeres, unde se retrăsese după ce-a intrat în monahism, vârsta bătrâneților ei.
Dumnezeu ne ascultă în măsura în care Îl ascultăm și noi pe El. Noi încălcăm toate poruncile apoi, batem cu pumnul în masă că nu ne aude Dumnezeu. Că am dat un pomelnic la biserică și nu mi s-a împlinit, dar eu nu schimb nimic la mine. (…) e hrana noastră sufletească legătura noastră cu Dumnezeu. Mai avea cineva o vorbă frumoasă și îmi plăcea: ,,mi-e dor să mai stau de vorbă cu Dumnezeu”.
(…) să-i iubim pe oamenii și pe prietenii noștri, pe soții noștri, dar să nu absolutizăm situațiile, persoanele sau relațiile și să spunem: „Acesta e perfect, e cel mai bun, etc.” Nu există astfel de lucruri! Până și sfinții aveau clipe de neputință. Cu atât mai mult noi, oamenii de rând, cu patimile și neputințele noastre!
Hristos este esența! Lăsați sfârșitul lumii în seama lui Dumnezeu! Doar El știe acest lucru! Niciun om nu știe acest lucru!
Mai-jos vă oferim fotografii de la cele două sfințiri ale aghiasmei celei mari – din ajun, de la chilia noastră și din însuși ziua praznicului precum și instantanee de la privegherea de praznic.
Când Hristos S-a dus să se boteze, Și-a manifestat prin excelență smerenia și blândețea Sa, apărând ca un om care se pocăiește de păcatele sale, El care este Unul fără de păcat.
Cu adevărat nu ne imaginam că o să ajungem să postăm așa ceva, însă suntem nevoiți să o facem datorită faptului că există un grup, inclusiv în Biserică, care cred că planeta Pământ este plată.
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
