Interviu cu Pr. Iosia Trenham despre etosul ortodox și catehism

Vizionați un bun interviu cu părintele Iosia Trenham despre una dintre cele mai spinoase probleme astăzi: etosul ortodox și catehismul ortodox. După cum se știe părintele Iosia este unul dintre cele mai autorizate voci în acest domeniu.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Domnului Iisus Hristos! Bun venit pe canalul YouTube Etosul Ortodox și vă mulțumesc că îl vizitați sau că sunteți abonat.

Interviul pe care o să-l urmăriți a avut loc la Conferința inaugurală a Uncut Mountain Press și face parte dintr-o ofertă mai largă de material extraordinar de către vorbitori ortodocși cunoscuți: clerici, autori, editori.

Vrem să vă încurajăm să profitați de întreaga ofertă la orthodoxethos.com, mergeți acolo și înregistrați-vă, participați la forum, profitați de blog și de lista de lecturi și de întreaga bibliotecă video, live streaming, PDF, de tot materialul care este acolo, pe lângă toate prelegerile de la conferință.

– Părinte Iosua, vă mulțumesc foarte mult că stați de vorbă cu noi în timpul conferinței la o discuție în podcastul nostru pentru toți spectatorii noștri. Suntem fericiți că ați venit și v-ați alăturat nouă. În primul rând, ce părere aveți despre conferința de până acum?

– Părinte Peter, înainte să-ți răspund la întrebare, vreau să spun cât de recunoscător sunt să te văd. Sunt foarte încântat să fiu cu tine, știi că ne cunoaștem de mult timp. Mă simt foarte binecuvântat să te cunosc și să văd slujba ta, să îți cunosc familia, și pe răposatul tău tată. Familia Heirs a fost un mare ajutor pentru mine și pentru părintele meu duhovnic, episcopul Vasile, care te iubește și pe tine și pe familia ta. Așa că, să fiu aici, mai ales la Conferința de Ethos Ortodox “Heirs” este un privilegiu și o bucurie. Și, mai ales, să fiu alături de tine. Dumnezeu să te întărească și pentru toate ostenelile tale pentru că aduci oamenilor Sfânta Ortodoxie și îi ajuți să se mântuiască.

– Mulțumesc și la fel și ție, părinte, îți doresc tot binele!

– Conferințele mi se par magnifice. Văd atâtea familii, suflete însetate, știi că sunt obișnuit să fiu aici în satul antiohian de mulți ani. De aproape 30 de ani vin aici ca preot cel puțin o dată la doi ani pentru simpozionul preoțesc. O mulțime de amintiri aici, multă istorie, dar, am recunoscut când am venit cu mașina, că nu am venit niciodată aici decât să mă întâlnesc cu alți preoți. Întotdeauna am stat la acest frumos Centru de conferințe, lângă preoții din stânga și dreapta și am stat în biserică cu 300 de preoți, cântând și iată-ne într-o companie mixtă și familii. Este o experiență diferită pentru mine aici la Sat, dar până acum a fost extrem de edificator.

– Slavă lui Dumnezeu! Subiectul tău aici la conferință este problema dobândirii etosului ortodox și catehismul. Un subiect foarte important despre care am vorbit în podcast-ul nostru. Desigur, avem atât de mulți convertiți și catehumeni care găsesc Ortodoxia online acum și ajung prin tine, prin patristicnectar.com și prin altele precum OrthodoxEthos; deci este un subiect uriaș. Dar aș vrea câteva gânduri despre asta. Ce crezi, ce facem noi ca Biserică pentru a aduce oamenii la biserică și pentru a-i aduce în etosul ortodox prin procesul catehetic?

Un moment special în ortodoxie

– Cred că acest moment este special. Sunt ortodox doar din 1993. Este o perioadă de trei decenii de când văd cum oamenii vin în Biserică și nu am văzut niciodată nivelul de interes autentic pentru sfânta Ortodoxie pe care îl vad acum.

Am în biserica mea, când intri în templul bisericii și intri în naos, am pe partea dreaptă, în sud, o frumoasă icoană a lui Hristos înconjurat de Sfinții Petru și Pavel. Petru, în stânga sa, dreapta, Pavel și eu îi sărut mereu picioarele Sfântului Pavel când intru în templu – este obiceiul meu să-L cinstesc pe Domnul și apoi să sărut picioarele Sf. Pavel. Mă rog mereu lui și îi cer să se roage pentru noi și să ajute prin rugăciunile sale, cuvântul neînlănțuit al lui Dumnezeu să curgă rapid și să aibă o mare creștere. Acestea sunt cuvintele lui, era încrezător că Cuvântul lui Dumnezeu e mai puternic decât orice element demonic ce încearcă a opri progresul Evangheliei. El zicea că Evanghelia este soluția pentru omenire la fiecare problemă umană, la fiecare dilemă umană. Hristos este răspunsul pentru inima omului și L-am rugat ani de zile să ne lărgească inimile, a mea și ale enoriașilor, astfel încât să putem primi mai mulți oameni în biserică și să avem grijă de ei.

Cred cu adevărat că Domnul ne-ar trimite mai mulți și ne-ar face mai eficienți ca evangheliști dacă am fi dispuși să primim mai mult, dacă am avea o inimă mai mare și am putea chiar să îi aducem și să îi asimilam în viața noastră, dar știi, desigur asta necesită creștere ascetică, necesită negarea de sine. Dacă ceri acea rugăciune pentru ca Dumnezeu să trimită mai mulți oameni și pentru a-ți da mai mult succes, trebuie să fii dispus să-i întâmpini atunci când vin, să-i aduci în casa ta și să petreci timp cu ei, răspunzând la întrebări, să-ți împarți inima cu ei, să fii vulnerabil…

Ajutorul Sfântului Pavel

Și Sfântul Pavel a ajutat în mod constant parohia noastră. Cred cu adevărat asta și am fost deosebit de șocat, obișnuiam să-i cer să trimită dacă am fi demni. Am spus că ar fi foarte frumos într-o zi dacă ai trimite 50 de catehumeni la un moment dat. Asta am cerut ani de zile, l-am rugat să trimită doar 50. Obișnuiam să avem aproximativ 20 până la 30 de catehumeni pe an și el a făcut-o, a făcut-o și apoi, a trebuit să-mi schimb rugăciunea și m-am gândit ce voi face acum? Ce voi face? Am suficientă credință chiar și pentru a cere ceva mai mult?

Așa că am decis că voi face eforturi și am să-i cer o sută, să ne trimită o sută… Și apoi a venit COVID… și eu spuneam cu gura mea, nu sunt sigur că și credeam în inima mea că se poate întâmpla și COVID a lovit și apoi, moartea și-a manifestat fața prin COVID, autoritarismul și-a manifestat chipul hâd prin COVID și dintr-o dată Domnul, ca la un clopot și a trezit o mulțime de oameni, iar numărul nostru mediu de oameni s-a dublat! Am trecut de la 20-30 în mod normal, Pavel ne-a adus la 50 cu câțiva ani înainte de COVID și apoi am ajuns la 84 de catehumeni.

Catehismul este un lucru serios

Și în parohia noastră catehismul este un proces serios, este ceva ce încă de la înființarea noastră în 1992, l-am luat foarte în serios. Predecesorul meu, Părintele Paul Finley, el însuși era un catehist foarte serios, iar când am venit în 1998 la Parohia Sfântul Andrei parohia era gata să să contribuie la a lucra împreună pentru a face catehism și Dumnezeu a trimis oameni la noi, dar niciodată ca astăzi.

Așa că mă bucur că m-ai rugat să vorbesc despre acest subiect pentru că cred că este în slujirea mea și nu a fost niciodată mai important decât astăzi. Sunt mai mulți oameni care caută adevărul, care doresc să-L cunoască pe Hristos, care doresc să se așeze în stabilitatea Bisericii, deoarece vânturile bat atât de agresiv. Se răstoarnă, stau să cadă și să piardă totul, așa cum văd mulți oameni făcând. Sau pun piciorul în Biserică – Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică – prind rădăcini, aduc roade frumoase pentru slava lui Dumnezeu și se mântuiesc!

– Fantastic, ai menționat ceva care cu adevărat e important în lucrarea mea, viața mea în Biserică și m-am confruntat cu asta și cred că este foarte important. Întrebarea: Ce suntem chemați să facem? Suntem chemați pentru a-i face pe oameni să le placă Biserica sau pentru ca să impresionăm oamenii cu Biserica? Ar trebui să deschidem ușile? Să facem trucuri, pentru că așa e uneori, simți că asta e, știi că există un anumit contingent care zice că Biserica asta trebuie să facă, tot ce e necesar pentru a-i aduce pe oameni.

Am spus că nu, dacă ești credincios, atunci ești vrednic într-un fel; astfel ei Îl vor găsi pe Hristos, nu-ți vor găsi patimile tale, de fapt, ei Îl vor găsi pe Hristos, apoi Hristos îi va aduce, așa cum ai spus, și tu nu vei știi ce să faci cu ei. Așa că le spun oamenilor că trebuie să te dai din cale, asta este principal, să te dai din cale, trebuie să scapi de patimi, trebuie să devii un creștin adevărat și, desigur, misiunea va merge. Ce crezi despre asta? Este și experiența ta? Cam atingi subiectul puțin, despre a deveni vrednic de atât de mulți catehumeni.

Ce dorește Dumnezeu să facem?

– Întrebarea: “Ce trebuie să facem? Ce ne cere Dumnezeu să facem?” “Noi” adică fiecare parohie…

– Da!

– Aceasta este o întrebare fantastică și aș spune că doar să punem acea întrebare în unele contexte este un progres pentru că există o mulțime de parohii care nu pun deloc această întrebare, așa că aș spune că primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne deschidem ochii la ceea ce este Biserica. Și, printre altele, desigur, Noul Testament descrie Biserica sub cel puțin 30 de imagini diferite pe care Biserica le împărtășește.

Prin înțelegerea ei ca trup al lui Iisus, nu poți doar să dai o definiție simplă a Bisericii. Dar printre ceea ce este ea, este apostolică și a fi apostolică înseamnă nu doar că ești înrădăcinat și bazat pe credința apostolilor care sunt pietrele de temelie ale Bisericii, Iisus fiind piatra din capul unghiului, noi fiind pietre vii și construim acest trup al lui Hristos, dar moștenim și continuăm misiunea lor, misiunea care este reprezentativă pentru inima lui Dumnezeu care a iubit atât de mult lumea, încât a dat pe Fiul Său cel Unul-Născut pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să trăiască veșnic! Asta este inima lui Dumnezeu pentru lume!

El tânjește după lume prin noi, astfel încât să acceptăm cine suntem noi, că misiunea lui Dumnezeu pentru Biserică e ca ea să fie lumina lumii, să fie sarea lumii, înseamnă că trebuie să ai o orientare exterioară. Desigur, orientarea noastră principală este Estul, cu fața spre Domnul Dumnezeu, îl căutăm în Sfânta Liturghie. A Doua Venire a lui Hristos în fiecare liturghie sperând și căutând-o.

Dar dacă suntem față în față cu Dumnezeu, să spunem așa, atunci devenim ca El, ceea ce înseamnă că avem și o orientare către lume și avem o mare dorință de a aduce oameni în viața lui Dumnezeu și aceasta este sarcina catehismului, este împărtășirea vieții lui Hristos. Împărtășim o viață, nu împărtășim informații. Informația este importantă! Există conținut evanghelic care trebuie comunicat. Cine este Dumnezeu? Trebuie să-i învățăm pe oameni! Ce este o ființă umană? Ce este păcatul? Cine este Iisus?

– Face parte din procesul de purificare, un proces de iluminare de înțelegere a realității, ce facem noi aici?

– Ce este adevărat! Da! Cum îl cunosc pe Dumnezeu? Cum mă cunosc pe mine? Care este Biserica? Care este Duhul Sfânt? Sunt lucruri care sunt de obicei acoperite și structurate. Dar iertați-mă, asta este partea ușoară, este ușor, și mulți oameni obțin asta prin publicații, știți…

Situația mai demult

Când m-am convertit eu, numărul de cărți ortodoxe în engleză era mult mai mic decât este acum și dacă dăm înapoi cu câțiva ani, cel mai bătrân convertit al meu, are 92 de ani acum. Dorothy este numele ei. Când Dorothy s-a convertit, acum 65-70 de ani, existau două cărți, două cărți în limba engleză, care erau accesibile în mod obișnuit, care i-au fost oferite de preotul ei când a devenit ortodoxă, așa că în ceea ce privește capacitatea de a comunica principiile teologice de bază ale Sfintei Ortodoxii, suntem cu ani lumină înaintea locului în care am fost.

Facem o treabă grozavă, Uncut Mountain Press face o treabă grozavă, slavă lui Dumnezeu! Dar asta este partea ușoară, nu poți transmite ceea ce nu ai și așadar, chemarea pentru Biserică dacă vrem să ajungem la țintă, dacă vrem să-L slăvim pe Dumnezeu ajutând oamenii să-L cunoască, trebuie să fim implicați în primul rând, pentru a trăi cu adevărat viața de pocăință și credință. Trebuie să trăim pentru El, trebuie să-L căutăm cu adevărat și, dacă facem asta, atunci când vorbim, va fi în concordanță cu viața noastră.

Oamenii pot vedea, dacă tu ești catehet și vei încerca să ajungi la cineva, cel mai important lucru este ca viața ta să fie de fapt în consonanță cu ceea ce spui. De multe ori nu putem vorbi pentru că dacă vorbim, ne vom dezvălui. Ne vom expune! Nu suntem încă acolo unde ar trebui să fim, în Hristos.

De dragul celor dragi, voi folosi un exemplu. Am adesea întâlniri cu catehumeni care odată ce descoperă Sfânta Ortodoxie sunt în flăcări și bineînțeles că vor ca cei dragi să știe – dacă este soț, el își vrea soția, dacă este soție, ea își vrea soțul, dacă sunt părinți își vor copiii etc. Vin și mă întreabă așa cum sunt sigur că întreabă în întreaga lume, ei pun această întrebare preoților: ce pot face? Cum pot să-mi fac soțul să vină? Cum pot să-mi fac copiii să devină ortodocși?

Și, așa cum ai spus tu, trebuie să ne dăm din cale, asta le spun: uite, dacă vrei cu adevărat să-ți aduci soțul, atunci Ortodoxia ta se va dovedi în schimbarea vieții tale. Soțul tău va vedea cum inima crește în mărime, iertarea ta crește, răbdarea crește, cunoașterea ta de sine crește, smerenia ta crește, aceasta este consecința cunoașterii lui Dumnezeu. Deveniți ca El!

Ce a spus Domnul?

Hristosul căruia Îi slujim este Cel care a spus: veniți la Mine, toți cei obosiți și împovărați și vă voi odihni, luați jugul Meu asupra voastră, învățați de la Mine căci sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Este singurul loc din toate Evangheliile, El ne spune conținutul propriei inimi, blând și smerit și asta ne face El, așa face poporului Său.

Atât de mult din Ortodoxie este denaturat pentru că vrem să vorbim înainte de a trăi și așadar, chemarea la succes, apologetica supremă a adevărului Ortodoxiei este transformarea vieții umane prin Unirea cu Dumnezeu și asta se arată în noi, apoi cei dragi sunt profund atrași, apoi spun: Ce se întâmplă cu tine? Ce este asta? Chiar dacă ar putea avea o aversiune față de asta, pentru că sunt într-o mișcare religioasă care nu e favorabilă Sfintei Ortodoxii și nu pot nega, transformarea unei persoane, nu o poți nega.

– Este fantastic, așa că spuneți-ne puțin despre cum procedați cu acei aprox. 100 de catehumeni pentru a-i aduce pas cu pas, integrându-i în viața Bisericii și pentru a dobândi etosul ortodox, fronima ortodoxă. Există ceva ce ne puteți spune? Doar câteva cuvinte despre asta. Știu că este un subiect imens…

– Este un subiect imens și unul dintre primele lucruri pe care îi învăț este că ei intră într-o relație de ucenicie cu Hristos. Să fii doar un discipol, asta înseamnă literalmente un student, tu vei fi un elev al maestrului Hristos nu doar în timpul catehismului, ci pentru toată viața ta.

Așa că încerc să încurajez catehumenii să se obișnuiască cu această poziție, pentru că nu o s-o părăsească niciodată. Catehismul nu este doar ca să-i facă catehumeni sau pentru a-i boteza… Catehismul este pentru fiecare creștin ortodox pentru toată viața lor!

Mântuitorul nostru a spus: Dacă rămâneți în Cuvântul Meu și Cuvântul Meu rămâne în voi, veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. El nu spunea asta catehumenilor, le spunea asta ucenicilor săi: rămânerea în cuvântul lui Hristos, aceasta este chemarea noastră, așa facem noi, de fiecare dată când luăm Scripturile este un act de comuniune, aceasta este intenția în citirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Ce a spus p. Emilian Simonopetritul

Cuviosul Emilian Simonopetritul spune că, atunci când întorci paginile Scripturilor, ar trebui să-ți imaginezi că ții veșmintele lui Iisus, de fapt, îi muți hainele, asta ai în mâini. El comunică cu tine în timp ce asculți Cuvântul lui Dumnezeu în biserică.

– Acel realism al Ortodoxiei pe care El l-a întrupat, îl cunoști… a face față…

– Da, și personalismul, vreau să spun, într-adevăr, nu este vorba despre ideologie, este vorba despre întâlnirea și trăirea cu Dumnezeul Treimic și asta este o căutare pe viață. Deci cum ajutăm să comunicăm acesta catehumenilor? Ar trebui să avem un program. Bineînțeles că Biserica a fost întotdeauna dedicată, avem o istorie incredibilă a centrelor catehetice majore de la început, încă din primele zile ale Bisericii, centrele de catehetică majore nu doar bisericile locale, ci și orașele.

Alexandria a avut o incredibilă școală catehetică timp de secole, cu o succesiune de evangheliști incredibili și profesori teologi și acesta este cazul oriunde merge Biserica. Are anumite centre și apoi parohiile sunt, de asemenea, “filiale” în care va fi predat prin Liturghie, chiar dacă nu au un preot care să se simtă competent să facă un mare catehism. Liturghia in sine e un catehism masiv! Învățând că ceea ce ne rugăm aceea credem, și ceea ce credem, ne rugăm, participând și ascultând lecturile din Scripturi.

Vedem acest lucru pentru catehumeni, în special în lecturile din Postul Mare. Facerea, Isaia Proverbele acestea sunt lecturi pe care Biserica le-a stabilit în special pentru a instrui catehumenii.

Ce facem în parohia noastră?

Încercăm în parohia noastră să implicăm oamenii în program și trebuie să ai niște așteptări. Le spun tuturor solicitanților care doresc să devină catehumeni din Parohia mea: sunteți pregătiți să faceți din asta prioritatea numărul unu a vieții voastre până când sunteți botezați? Pentru că nu este nimic mai important în viața oricărei ființe umane decât stabilirea relației lor cu Dumnezeu. Asta va determina orice altceva în viața ta, tot ceea ce faci de aici încolo este construit pe temelia credinței tale în Dumnezeu și a vieții tale în Biserica Ortodoxă și, prin urmare, nimic nu trebuie să te împiedice: petrecerile, asta și alta… Ești pregătit să faci din acesta angajamentul numărul unu în viața ta?

Uneori cred că nouă preoților ne este frică să spunem asta, dar nu ar trebui să ne fie frică. Este autentic și le place să o audă pentru că știu că este adevărat, se confruntă cu asta, așa că cer oamenilor să se angajeze. Și apoi, cu cât investești mai mult, cu cât ei înțeleg mai serios, că, dacă nu ai un program de catehism și nu autoinvestești în el, atunci ei înțeleg că asta e o treabă banală. Așa că ai un program, fii responsabil cu el…

Cu cât avansezi, cu cât petreci mai mult timp cu catehumenii și cu atât sunt mai mari șansele ca ei să prindă rădăcini, să-și “ortodoxeze” viața. Ca să învețe au nevoie de timp pentru a se gândi cum să trăiască acasă, cum să interacționeze cu soția, cum să interacționeze cu copiii și o fac printr-o expunere largă la Biserică.

Așa că pe lângă preoții noștri, din parohia noastră, care dau lecții pe care le facem sâmbăta după-amiaza, 16 pe an: 8 înainte de Nașterea Domnului, 8 până la Paște, avem și o echipă catehetică târzie. Și aceștia sunt oamenii care au specializare într-o anumită materie și ne rugăm pentru catehumeni. Acest lucru este, de asemenea, foarte important.

Cred că neglijarea ecteniilor catehumenilor, mai ales într-un context ca America, este o tragedie, desigur și așa să ne rugăm pentru catehumeni să-i ajute în lupta lor împotriva răului. Știi că nimeni nu se apropie de Hristos în adevăr fără o opoziție demonică incredibilă, de aceea preoții au participat întotdeauna la rugăciunea pentru catehumeni, în exorcizarea lor, rugându-se pentru ocrotirea lui Dumnezeu împotriva celui rău, ca să aibă harul lui Dumnezeu să reușească și să își găsească viața și să poată ajunge într-o poziție în care să poată fi prezentați de către nașii lor drept candidați legitimi pentru Botez.

După aceea?

Așa că acesta este procesul – implicăm un număr mare de mireni nu doar pentru a-i implica, ci și pentru că ei pot stabili contacte cu diferiți mireni, pot deveni prieteni. Cu cât întâlnesc mai mulți oameni, sunt invitați în case, pot vedea cum arată cu adevărat pe teren și poate trece de la idee la o experiență corectă a întregului mod de viață.

– Încep să se roage acasă și încep să aibă o regulă de rugăciune, încep să facă toate slujbele, pentru a asimila pe deplin în viața parohiei ca oricare altul…

– Corect, da și nu se poate, eu nu încerc să fac asta mai greu decât trebuie, dar nu se poate face repede, nu, nu se poate face repede, au nevoie de timp.

– Există un minim?

– Da. În Biserica timpurie în “Tradiția apostolică” a lui Hipolit există un exemplu bun de catehism tipic, amintiți-vă că acesta este Imperiul Păgân, Imperiul roman, oamenii se află într-o scenă foarte dezvoltată din punct de vedere religios, dar în multe privințe viața păgână era mult mai aproape de viața creștină decât viața seculară. Credeau în tărâmul supranatural, credeau în zei, credeau în rugăciune. Să iei pe cineva în contextul nostru pe care mulți oameni de astăzi, care vin la Biserica Ortodoxă nu au literalmente nimic altceva decât experiențe seculare… În Biserica primară, standardul era conform lui Hipolit, trei ani. – Vine de la cei trei ani ai Apostolilor cu Domnul?

– Nu știu, sunt referințe de la diferiți părinți care fac referire la asta dar nu știu dacă așa e.

– Ar fi foarte interesant, cred că este, dar chiar dacă nu este, se pare că standardul sfinților în Ierusalim… Chiril, la fel, face trei ani, se pare…

– Deci nu fac trei ani, deși am făcut opt ​​ani, acesta este cel mai lung catehism al meu. El a rămas și a avut nevoie, și Dumnezeu l-a binecuvântat pentru asta, a fost important să aștepte ca soția lui să vină și avea și el treburi de făcut, dar în mod normal cer să primesc convertiți doar în Sâmbăta Mare și Sfântă. Așa că trebuie să ai un an întreg. Acesta este minim. Așa că, dacă te înscrii, să zicem că te înscrii la Crăciun, o să ajungi la Paști și apoi încă un an. Așa că și asta e un minim. Și, oricum, dacă vreau să îmi reproșez ceva din planul meu, dacă ar fi ceva, este că e prea scurt. Făcând asta, am reușit să urmăresc ratele de recidivă despre care, în general, cred că majoritatea preoților ar depune mărturie, sunt atroce, deoarece nu avem un angajament ridicat față de un catehism serios. Oamenii vin și nu au timp să construiască genul de rădăcini de care au nevoie pentru a rezista furtunii.

Entuziasmul de la început

Este mult entuziasm când descoperi pentru prima dată asta, foarte mult entuziasm, dar ce se întâmplă după ce ești un neofit timp de un an și apoi a dispărut? Ce se întâmplă atunci? Cum vei persista și învăța să treci peste acea perioadă și să continui să-L cauți pe Dumnezeu la fel cum faci în orice altă relație semnificativă, cum ar fi căsătoria? Căsătoria nu este doar bine tot timpul.

– Credincioșia înseamnă că ești răbdător și perseverezi. Așa că dacă trebuie să faci lucrurile rapid, atunci poate că nu există o rezoluție, nu este chiar acolo, atunci trebuie să aștepte. – Da, suntem foarte nerăbdători astăzi pentru tot…

– Da, un an este probabil mult timp pentru un american.

– Dar știi, de asemenea, America are foarte multe calități religioase unice și din punctul de vedere al Bisericii, o mulțime de egalități religioase nebunești, aceasta este națiunea religiei inventate. Ca nicio altă națiune în istoria lumii, am inventat mai multe religii, dar respect americanii căci sunt, de asemenea, dispuși să facă schimbări radicale și sunt dispuși să asculte, să asculte pe cineva și sunt încântat să văd interesul larg pentru Sfânta Ortodoxie din fiecare aspect al vieții americane. Mă refer la comunitatea hispanică, comunitatea asiatică este în creștere a interesului… comunitatea afro-americană pe care încă o mai avem.

Cred că este mult de lucru pentru a-i întâlni și pentru a ajunge la ei, dar cred că catehumenii care vin la Biserică în timp ce călătoresc și îi văd sunt o reprezentare foarte largă a vieții americane și acest lucru e de augur foarte bun pentru Biserică. Și cu cât avem mai mult, cu atât putem mai mult ieși din ideea că Bisericile Ortodoxe ar trebui separate în funcție de etnii. Cred că este o mărturie groaznică pentru Biserică.

Problema grupurilor etnice

Chiar cred că pentru a veni aici în această țară și apoi pentru a rămâne în grupurile noastre etnice trădează universalitatea Bisericii și îi face pe cei din afară să ne privească și să zică: “Bine, asta este pentru ei, nu este pentru mine” În special, mă opun în mod serios folosirii: “greacă”, “rusă”, “antiohiană”, “română” în titlurile bisericești, pe semnele de pe străzi… când faci așa ceva, este o realitate interioară pentru noi; să o proclamăm pe antet, să o proclamăm pe semne, este un mesaj către restul lumii spunând că aici nu este locul în care ar trebui să fii… Și de fapt e condamnat cel puțin de către Sinodul local al Patriarhiei din Constantinopol ideea de a pune identitatea etnică egală sau mai presus de identitatea ortodoxă și de a segrega pe aceste linii. Este foarte problematic mai ales într-un cadru misionar.

Spune-mi care este cel mai greu lucru pentru oameni să treacă peste? Care este patima sau boala pe care o au greu de dus prin procesul de catehumenizare, să lase în urmă și să spună că acum nu voi mai face asta?

– Știi că asta e cea mai bună întrebare, nu există o întrebare mai bună! Vorbesc doar din experiența mea, dar cea mai grea provocare este pentru oamenii dintr-o experiență religioasă în general slabă, care au fost învățați că creștinismul este acest schimb frumos în care spui o rugăciune, Iisus vine în viața ta și apoi ești curat și e bine, totul este bine. Ortodoxia nu este deloc așa.

Procesul de creștere în cunoașterea lui Dumnezeu

Procesul de creștere în cunoașterea lui Dumnezeu este un proces de revelație auto-revelație, a descoperi din ce în ce mai mult cum inima ta nu este în acord cu Dumnezeu. Revelația constantă, adâncirea continuă a pocăinței … imaginea pe care o folosesc pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă este de la Sf. Pavel. La sfârșitul vieții, scrie epistolele pastorale, nu este departe de martiriul său și îi scrie Sfântului Timotei, fiului său, acest episcop timpuriu în Biserică și apostol, spune: aceasta e o declarație adevărată demnă de a fi acceptată de toată lumea că Iisus Hristos a venit pe lume pentru a mântui păcătoșii dintre care eu sunt numărul unu. Sunt întâiul! Oamenii citesc asta și zic, oh, ce lucru frumos de spus, știi, falsă smerenie…. el nu a mințit, nu a mințit, acesta a fost un om care a mers în al treilea cer, acesta este un om care a trăit în comuniune intimă cu Hristos, care a jertfit totul pentru Biserică, care era atât de prețuit și iubit de Domnul, care L-a văzut în slavă și a spus cu seriozitate. Cum a putut o persoană atât de sfântă, care a renunțat literalmente la posibilitatea de a-și lua o soție sau orice fel de mângâiere pământească, să fi renunțat la toate de dragul devotamentului total față de Hristos și el își petrece toată viața în pragul martiriului în orice moment și apoi spune că sunt cel mai mare păcătos!

Pentru mine, aceasta este o dilemă confuză care nu se rezolvă niciodată, dar le explic oamenilor așa: uită-te la rasa mea, este un exemplu bun, deoarece acesta este o rasă foarte veche Am această rasă de aproximativ 25 de ani. Ei bine, i-am ținut pe umăr pe atât de mulți dintre copiii mei când erau bebeluși și sunt pete de muci literalmente peste toată rasa asta, indiferent cât de mult o speli, sunt peste umerii mei și oamenii nu o văd, este negru și suntem în lumină slabă, dar dacă ai o lumină puternică și ai pune chiar aici și te-ai uita, ai vedea daunele care s-au făcut rasei mele, pur și simplu nu ai lumina să o vezi…

Sfântul Pavel a trăit, a trăit în lumina necreată, acea lumină aproape că l-a distrus când L-a văzut prima dată pe Hristos în ceruri, dar el a învățat să trăiască în ea. Și când înveți să trăiești în ea, te vezi cum ești cu adevărat, ceea ce pentru noi, poate este un lucru mic, vreau să spun, iartă-mă, sunt multe păcatele mele, nici măcar nu știu că le am, nu că aș încerca să lucrez și nu am reușit.

Sunt atât de orb, nici măcar nu știu că sunt acolo. Pavel trăia sub strălucirea lui Hristos, se vedea pe sine așa cum este și a fost cu adevărat. Niciodată nu s-a iertat pentru că a fost un persecutor al Bisericii. Și acel sentiment de smerenie, să fii capabil să accepți ceea ce spune Biserica; atunci când începi să participi, mergi la slujbele zilnice…

Am văzut mulți catehumeni care încep să vină la slujbe în fiecare zi și încep să asculte ce se spune în Octoih mai ales lunea… Adică lucrurile pe care le spunem despre noi înșine, despre pocăința noastră, despre păcatele noastre sunt atât de șocante încât în ​​mintea lor cum ar putea ei să aibă pace și să simtă așa despre ei înșiși?

Cea mai mare provocare pentru catehumeni

Iar combinarea acestor lucruri este cea mai mare provocare pentru catehumeni – să accepte cine sunt ei cu adevărat și să știe că Dumnezeu îi iubește în ciuda acestui fapt și mai mult decât ar putea visa vreodată. Combinând acestea două, acceptând adevărul.

– Adevărul lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu și netrebnicia noastră.

– Da, sunt cele două adevăruri care constituie o dispoziție creștină adevărată!

– Se spune despre sfinți că cu cât te apropii mai mult de lumină, cu atât vezi mai multă imperfecțiune. Așa că dacă spui că nu am imperfecțiune ești departe de lumină, da, ești orb, ești în întuneric. Deci este o dovadă a faptului că Pavel a văzut al treilea cer și tot restul că el a spus că e cel mai păcătos și a spus asta serios.

– Da și mulți catehumeni încearcă să respingă asta, că doare și ei cred că asta le va fura liniștea când, de fapt, a ajunge la adevărul despre tine și a fi copleșit de dragostea lui Dumnezeu în acea stare, este modalitatea de a fi de neatins, de fapt. Poți să stabilești pacea care nu este legată de niciun concept de sine de a face ceva corect sau de a fi neprihănit în propria ta minte, poți fi de fapt acceptat de Dumnezeu și atunci asta devine combustibilul pentru a dori să te perfecționezi! Dar din dragoste pentru Hristos, deoarece ai fost iubit, cum ai putea sa nu-L iubești înapoi?

– Este total diferit, oamenii merg superficial, arată ca și cum ar fi în profundă pocăință și totuși, nu fac niciun progres pentru ca este exteriorizat, este ritualic.

– Am văzut că odată ce noii convertiți trec prin asta și înțeleg viața cu Dumnezeu, atunci vor avea un viitor bun.

– Vă mulțumesc foarte mult că v-ați alăturat nouă și ați avut câteva cuvinte pentru noi în timpul conferinței, că ați venit la conferință. Lupte bune înainte!

PatristicNectar să crească și multe publicații noi. Suntem atât de recunoscători pentru viețile sfinților pe care le-ați publicat acum și mai aveți multe alte lucruri care vin. Mulțumesc!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!