Suferința ce va veni – Părintele Spiridon Bailey

Cum putem să gestionăm suferința care vine peste noi? Ce trebuie să facem?

Ascultați un cuvânt al părintelui Spiridon Bailey care ne oferă o scurtă analiză a temei durerii.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Suferința viitoare poate fi evitată doar prin mila lui Dumnezeu În fața propriei noastre suferințe, în fața suferinței celorlalți oameni, poate exista tentația uneori de a striga sau chiar de a ne gândi în secret: „De ce eu? De ce mi se întâmplă mie lucrul acesta?” Sau poate că atunci când vedem alți oameni suferind, uneori oameni pe care personal ne place să-i judecăm bine, îi considerăm oameni buni, spunem: „De ce li s-a întâmplat asta? Uite ce nedreptate!” Declarăm că este o nedreptate din cauza propriei noastre judecăți. Desigur, este o mare lipsă de înțelepciune în acest strigăt, oricât de puternică ar fi ispita.

Iov

Un mod în care trebuie să înțelegem acest lucru este să ne uităm la exemplul lui Iov din Vechiul Testament. Ne amintim de Iov, pe care Dumnezeu Însuși l-a numit un om drept. Care dintre noi ar îndrăzni să-și imagineze pentru o clipă că Dumnezeu ne va considera ca fiind drepți? Și totuși iată-l pe Iov pe care Dumnezeu Însuși îl declară ca fiind un om drept. Neprihănirea lui este de netăgăduit. Dar Dumnezeu i-a permis lui Iov să sufere fiecare tip de calamitate, fiecare rău, toate formele de suferință care ar putea vreodată să cadă asupra unei persoane, în afară de moarte, înainte de moarte, fiecare durere, fiecare chin. Copiii lui au fost toți uciși într-o singură noapte, marea lui bogăție și proprietate i-au fost luate, corpul său fizic nu era doar plin de afecțiuni, ci desfigurat, desfigurat până în punctul în care prietenii și asociații lui nu puteau suporta să-l privească. Soția lui, propria lui soție, i-a cerut să hulească și să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Și în fața tuturor acestor lucruri, desigur, citim că Iov nu și-a pierdut niciodată credința în Dumnezeu, Iov a continuat să se încreadă în Dumnezeu indiferent de suferința lui. Iov a înțeles că nimic nu se întâmplă în afara providenței lui Dumnezeu.

Acum, să fim înțelepți când ne gândim la asta! Să nu sărim la concluzii verbale și să spunem: „Ah, atunci totul este vina lui Dumnezeu, putem da vina pe Dumnezeu!” Desigur, aceasta este o minciună, aceasta este o blasfemie. Dar Dumnezeu îngăduie lucruri. Suntem într-o stare căzută. Uitați-vă ce i-am făcut acestei lumi frumoase pe care ne-a dat-o Dumnezeu! Uitați-vă ce am făcut chiar sufletului nostru! Și astfel Dumnezeu, în înțelepciunea Sa infinită, trebuie să ne vindece, trebuie să ne bage mințile-n cap. Și Iov a înțeles asta. A înțeles că nimic nu se întâmplă în afara providenței lui Dumnezeu. Și astfel, răspunsul lui Iov a fost unul de îndelungă suferință și răbdare. Iov demonstrează un răspuns cu adevărat sfânt la suferință. El continuă să se încreadă în Dumnezeu.

„De ce eu?”

Și asta suntem chemați și noi să facem în fața suferințelor noastre. Și să strig „De ce eu?” înseamnă să-mi imaginez că merit mai mult, că sunt demn de [cineva] mai bun decât acest Dumnezeu. „De ce eu?” înseamnă de asemenea și lipsă de înțelepciune, înțelepciunea de a avea încredere că suntem cu adevărat în mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu atunci când Îl ascultăm. Și în această stare de ascultare, dacă încercăm să împlinim poruncile Lui, să urmăm chemarea Lui, în această stare, putem ști că toate lucrurile care ni se întâmplă în viața noastră se vor întâmpla ca o oportunitate de a ne apropia de mântuirea noastră. Dar există suferință în această lume și există suferință dincolo de această lume. Trebuie să ne trezim la [realitatea] asta, trebuie să ne trezim acum cât avem viață, cât timp avem respirație. Să ne trezim la această realitate! Sfinții lui Dumnezeu au suferit în credința lor în această viață la fel ca noi toți.

Dar suferința sfinților se sfârșește cu moartea. Suferința dincolo de această viață este mult mai rea decât orice putem experimenta aici în această lume. Orice lucru cu care ne poate răni această lume este nimic în comparație cu suferința de după moarte deoarece acele suflete care L-au respins pe Dumnezeu se confruntă brusc cu adevărul că au respins mila Lui, au respins dragostea Lui, au respins oferta Sa de iertare. Acum avem speranță: mila poate fi găsită în această viață, Dumnezeu ne cheamă prin atâtea mijloace să acceptăm să ne întoarcem la mila și iertarea Sa. Dar când murim, acea oportunitate nu mai este, anii vieții noastre au trecut și sufletul se confruntă brusc cu această realitate că L-a respins pe Dumnezeu și a respins iertarea lui Dumnezeu. Cu greu putem începe să ne imaginăm chinul sufletului în această stare. Cu toții suntem păcătoși, dar păcătosul care nu se pocăiește confruntă totul [în această stare] în care a respins mila lui Dumnezeu.

Să ne rugăm pentru cei dragi ai noștri

Așa că, știind acest lucru, să ne rugăm pentru cei dragi ai noștri, în special pentru cei care au murit fără Hristos. Chinul lor este mai rău decât orice cu care lumea ne poate amenința. Dar nu trebuie să ne descurajăm pentru că adevărul nu trebuie lăsat să ne ducă la descurajare. Știm că, deși ei nu se mai pot pocăi sau face ceva în privința propriei lor stări, nu se pot ajuta pe ei înșiși, noi cei de pe Pământ care avem încă timp să ne rugăm îi putem cere lui Dumnezeu să fie milostiv. Există întotdeauna speranță atâta timp cât Dumnezeu ne mișcă să ne rugăm pentru ei. Chiar și sfinții în ceruri se roagă pentru morți, deoarece se uită, desigur, în special la chinurile lor. Ei se roagă lui Dumnezeu înaintea lor, sunt sfinți. Sfinții se roagă și își aduc rugăciunile înaintea însuși tronului lui Dumnezeu pentru morții noștri și noi trebuie să ne alăturăm acestor mijlociri.

Când suferim în această lume, primul nostru răspuns trebuie să fie să ne încredem în dragostea lui Dumnezeu, să ne încredem în mila Lui, în providența Lui. Dar ne putem folosi și de suferințele noastre de aici pentru a ne aminti de chinurile celor care au nevoie de rugăciunile noastre. Dumnezeu, atunci când Iov a strigat către El, i-a răspuns că El i-a permis să sufere pentru că prin asta Dumnezeu îl sfințea. Cu toții suntem în mâinile lui Dumnezeu și trebuie să avem încredere în providența lui Dumnezeu.

Moartea

A fi “sfințit” este foarte dureros, este foarte greu, nu este ieftin și ușor. Dar nu trebuie să ne descurajăm. Dacă, de exemplu, ne creștem copiii în credință ca parte a Bisericii lui Dumnezeu vom avea întotdeauna pe cineva care să se roage pentru noi după ce murim. Dacă facem parte dintr-o comunitate bisericească și nu avem copii, atunci cineva se va ruga pentru noi când vom muri. Dacă trăim vieți care ne apropie de sfântul al cărui nume l-am luat sau de îngerul nostru păzitor, atunci vor fi rostite rugăciuni lângă și înaintea tronului lui Dumnezeu pentru noi. Putem pune în aplicare și face ceva în această privință acum în această viață. Trebuie să auzim această chemare a lui Dumnezeu pentru a răspunde. Și a ne ruga pentru cei morți este actul suprem al milei. Când ne rugăm pentru cei care au murit, Dumnezeu vede asta ca pe un act de milă din partea noastră și, oricât de păcătoși am fi, el va răspunde la acele rugăciuni pentru că sunt pline de milă pentru cei care au murit.

Să lăsăm durerea, durerea decesului, durerea din inimile noastre când îi pierdem pe cei dragi să ne îndemne să ne rugăm pentru ei. Vreau să spun că această durere poate fi mijlocul prin care Dumnezeu aduce mângâiere celor care au murit, dacă răspundem prin rugăciune. Să lăsăm toată durerea noastră, suferința noastră, doliul, boala, pierderea noastră, toate acestea, sub orice formă ar veni, să ne aducă aminte de acea stare de după judecată pentru cei care nu s-au pocăit. Și ca Iov, urmându-i exemplul, să nu ne lăsăm biruiți de luptele, durerea și suferința acestei lumi, ci ca și el, să îngăduim ca această durere și suferință să fie mijlocul prin care [Dumnezeu] ne face sfinți.

„Să mergem pe calea dreaptă a durerii, ca să fim vrednici și să-L avem pe Dumnezeu ca ocrotitor.” (Sf. Efrem Sirul)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!