Creștinismul ieri, azi și mâine, p. Arsenie Boca – p. Crăciun Opre

Ascultați un cuvânt foarte frumos, așezat și cu haz al părintelui Crăciun Opre despre probleme foarte importante ce ne preocupă astăzi, începând de la perioada interbelică și terminând cu referiri la perioada legată de sfârșitul lumii.

De asemenea, p. Crăciun face destule referințe și la întâmplări cu părintele Arsenie Boca.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Suntem într-un examen, pentru că suntem chemați să moștenim Împărăția Cerurilor. În examenul acesta suntem puși să fim atenți la credința noastră, la reîntoarcerea la credința strămoșilor și strămoșilor noștri, să trăim în ea și tocmai dv care sunteți intelectuali, azi și mâine puteți influența, nu cu vorba, ci cu atitudinea dv de viață creștină, puteți influența extrem de mult neamul acesta românesc și creștinesc, ca din nou să se întoarcă la a prețui viața creștină, morală, cinstită.

Să prețuiască munca, ca să ne folosim noi pământul, că și așa, cei ce cumpără pământul nostru azi cu bani furați tot de la noi, mă pune tot pe mine să-l lucrez mâine. Și dacă sunt în Spania pentru un ban, sunt silit, că și acolo-i criză, să vin iară acasă, că tot la lucru trebuie să ajung. Să-l lucrez eu cu cinste, pământul care-i al meu. Îl gunoiesc cu gunoi natural. Toate astea ca să nu fie denaturat.

Și să trăim în sărăcia noastră, cu cinste, pentru demnitatea noastră ca oameni și creștini și ca să se mențină ființa neamului care nu este nimic altceva, după părerea lui Stăniloae și-a lui Nechifor Crainic – nu este nimic decât o familie dezvoltată. Iar faptul că toate neamurile vor fi prezente la Dumnezeu la Judecata cea de pe urmă, este mântuirea lui Hristos, că neamurile vor dăinui, chiar dacă vrem noi prin nu știu ce jonglerii să fim toți o apă și un pământ. Neamurile trebuie să dăinuie ca o familie, să se dezvolte.

E, conștiința asta se învață. Concepția creștină de viață, ne îndeamnă tuturor să credem așa și citind zi de zi cuvintele Mântuitorului, învățăturile personalităților acestea –  Felea, de pildă și Boca. Toate îndrumările personalităților deosebite care sunt încă în țară – nădăjduim să revenim la a ne echilibra viața în același duh în care au trăit moșii și strămoșii noștri și vițele acestui neam să nu dispară și nici noi să nu fim în iad, ci să fim în Împărăția Lui Dumnezeu, așa cum ne-a creat Dumnezeu. E destul atât.

Experiența de viață

Părinte, ați cunoscut și perioada interbelică, ați cunoscut perioada comunistă, cunoașteți acum și perioada post-comunistă.

Nu.

Ba da.

Nu. Ce cunosc: lumea de creștere creștină între cele două războaie și înainte și de ce? Păi de ce? Nicolae Paulescu a trăit înainte de I Război Mondial, este un creștin de exclusivitate. Neamul acesta s-a crescut. Numai după al II-lea Război, a venit Satana prin cei ce nu cred în Dumnezeu să lupte împotriva creștinilor și se continuă azi și mâine aceiași luptă. Aceiași atei, mai vicleni, luptă împotriva moralei creștine.

Asta voiam să vă întreb, ați cunoscut perioada interbelică, ați cunoscut și perioada aceasta comunistă, cunoașteți acum perioada post-comunistă, credeți că acum e mai greu să fii creștin, să te ții de învățătura de credință, decât înainte?

Dacă părinții de aici care sunt și părinți la ASCOR vor reuși să facă pe toți membrii să trăiască credința noastră creștină cu sinceritate – biruie Hristos!

Având o vârstă respectabilă, și trecând prin multe greutăți, sfătuiți-ne cum să devenim mai grijulii față de Biserică și Hristos, față de familie și aproapele și cum să biruim marea ispită a vremii – banii și avuțiile.

Cine vrea să vină după mine – așa a zis Hristos – să se lepede de sine (sinea aceasta a egoismului), să-și ia crucea și să-mi urmeze. Așa a zis. Na! Și-atunci, ce fac? Sfinția voastră ați citit viețile martirilor?

Sunt foarte multe cărți, nu pe toate.

Păi, câteva, n-ați observat că Hristos rânduiește cine să fie martir și cine să fie cuvios și să rămână în viață. În Nicomidia, pe vremea lui Maximilian sunt uciși toți creștinii din Biserică. Din Nicomidia sau din Antiohia. Nu știu cum, episcopul scapă și fuge în munți. Și-i poruncește Hristos: „Du-te înapoi în lume!” Și de ce? Moare ca un martir. Dar prin felul cum a mărturisit în prezența păgânilor credința în Iisus Hristos, o mulțime de păgâni au trecut la creștinism. Apoi prin ce împrejurare ar trece, deosebit de mult te ajută Sfânta Fecioară Maria, dacă știm s-o rugăm cu sinceritate. Apoi, ea a fost bogată?

Cine?

Sfânta Fecioară.

Nu.

Și orfană. A murit de foame? Apoi, atunci, nici noi!

Ce părere aveți de sfârșitul lumii?

Părinte, precis ați auzit că se vorbește tot mai mult despre sfârșitul lumii. Ce părere aveți? Sfârșitul este aproape?

Este aproape. Eu știu? Doar aveți pe Sf. Apostol Pavel și pe Petru care zic „Acu-i vremea!” Venirea Mântuitorului e foarte aproape, nu așa zice adesea? E, rostul acestei afirmații este următorul: să fim pregătiți în orice clipă de venirea Mântuitorului. Dar din dată ce zice Mântuitorul: Nici Fiul nu știe când va fi sfârșitul lumii. Eu îmi dau o părere: am priceput următorul lucru din gura Mântuitorului – toți cei ce ajung să câștige viața, adică să ajungă în Rai înseamnă asta, că-n iad e moarte, ei și ajung îngeri și se fac îngeri ai Lui Dumnezeu. Nu așa zice? Așa zice sau nu? Nu expres cu vorbele astea?

Ei, o treime din numărul îngerilor care nu-l știm cât de mare a fost, a căzut. Când numărul acestor îngeri căzuți va fi înlocuit de pruncii mamelor noastre, adică vor fi crescuți sfințindu-și viața, sunt semne că poate fi sfârșitul. Deci ascultați-l pe Arsenie Boca, nașteți copii vrednici să fie toți popi.

Nu orice fel de popi.

Cum? Vrednici de punerea aceia. Precum m-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit Eu pe voi.

Despre părintele Arsenie Boca

Pentru că tot ați amintit de părintele Arsenie Boca, întreabă cineva dacă vă mai amintiți vreo întâlnire avută cu părintele Arsenie, vreun cuvânt mai deosebit al dânsului sau vreo întâmplare deosebită împreună cu dânsul?

Da. Cu un an jumătate înainte de a muri, m-a invitat pe mine și careva din familie să stăm de vorbă între mai puțini ochi. Ne cunoșteam mai de demult oleacă, din 1958 ne cunoșteam personal, așa îl știam pe părintele de prin 1942. Eu nu i-am spus dar mă silise protopopul să fac pe duhovnic pentru preoți. Aici este foarte delicat. Că sunt impedimente pentru preoți de-a nu mai sluji. Și-n cazurile acestea, duhovnicul nu-l mai poate dezlega, să-l poată dezlega numai episcopul. Dacă poate. Deci mi-a poruncit așa, fără să-i spun că vezi Doamne cu treaba asta: „Ce nu poți dezlega tu ca duhovnic, trimite-i la epicorium rezolvă problema răspund ei înaintea Lui Dumnezeu.”

Să nu ne aducem aminte de păcatele altora

Și am trăit o experiență. Iată care! O mărturisesc. În Filocalia volumul X și din gura duhovnicului fraților Karamazov, aflăm – și nu știam la ora aceea, am aflat anul trecut de ziua crucii – că nu-i voie să-ți aduci aminte de păcatele altuia decât în măsura în care nu-l judeci, ci din contră, te rogi pentru el că așa se împlinește porunca Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți. Și-am făcut o boacănă – am ținut minte păcatele cuiva care dădea informații la Ministerul de Interne în timpul regimului comunist. Un fiu de-al lui voind să fie om de demnitate, i-am zis: „Ține seama de informație, că vrei să fii ca și tată-tău.” Adică un informator despre alții. Și părintele Arsenie Boca mi-a atras atenția că treaba asta de-a ține minte păcatele altora și de a spune, de a le  promova – e un păcat enorm! De care nu te poți dezlega tu decât spovedit la episcop. Și să-ți corectezi viața.

M-am dus la biblioteca de la Mănăstirea Prislop , o bibliotecă bine pusă la punct de un profesor al episcopilor și pe masă erau tocmai frații Karamazov și volumul X din Filocalie , unde Isac Sirul spune așa – dar eu nu am citit-o până acolo – „Datoria noastră este să mă rog, iar duhovnicul trebuie să  roage și pentru satana.” Nu să țin minte păcatele și să le promovez. Și când nu am reușit să fiu în stare ca să iubesc pe fratele meu ca pe însămi, să nu-i judec slăbiciunile și neputințele ci să mă rog pentru el, pentru asta nu mă poate dezlega decât episcopul. De aceea dar, să ne silim din răsputeri să nu judecăm pe nimeni. Ci cunoscând păcatele cuiva, că așa cerem –  nici pe ale noastre nu le cunoaștem – nu zicem noi în rugăciunea Sf Efrem Sirul: „Dă-mi să văd păcatele mele…”  că nici eu nu le pot vedea dacă Dumnezeu nu mi le descoperă și „…să nu osândesc pe fratele meu.” Nu-l osândesc, dacă văzându-i-le și neputințele și păcatele mă rog pentru ele și pentru el, ca Dumnezeu să-i ajute să și le poată cunoaște și să și le înfrângă în același timp. De aceea mă rog: „Ai milă Doamne, ca nici eu să nu cad în păcatele pe care le văd și în ispitele care sunt, ca fratele meu. Dar în nici în păcatul mândriei, socotind că eu nu le am pe astea.”

Rugăciunile părintelui Arsenie

Cineva vă întreabă tot de părintele Arsenie Boca, dacă ați cunoscut pe mama părintelui și ce relație era între mama și fiu?

Dragul meu, părintele Arsenie Boca a fost și el pușcăriaș de multe ori. Vă spun două întâmplări. Una: am cunoscut pe un tânăr care a fost arestat la Teologie tot pentru credință în Dumnezeu. Din Sibiu. Îl cunoștea pe părintele Arsenie. Eu am fost arestat mai târziu decât ceilalți colegi și am nimerit, noaptea, când m-au arestat, în aceeași celulă cu Arsenie Boca. Când m-a chemat anchetatorul dimineața, Părintele Arsenie se plimba prin celulă. Adică ce făcea? Se ruga! Dar nu cu voce tare. Când am ieșit, mi-a zâmbit. Era la ușă. Peste 4-5 ore când m-au adus l-am găsit în aceeași postură, în același loc, nemișcat. Când am ajuns la tribunalul militar, mi-a dat voie să ne vedem dosarele și-am observat următorul lucru: pe mine m-au anchetat după informația care au dat alți colegi despre mine, care au socotit că-s fugar…Mi-au pus în cârcă multe treburi.

Și ce-am observat? 2 pagini au fost lipite laolaltă. Când anchetatorul le-a dat așa, după care m-a anchetat. În paginile acelea erau scrise lucruri după care de m-ar fi anchetat, eu căpătam 25 de ani de pușcărie. Foile acelea le-a dat anchetatorul cu degetele peste-olaltă, nu din neglijența lui, ci pentru rugăciunile lui Arsenie Boca.

Să vorbim despre feciorie

E bine să spunem prietenilor de vârsta noastră, de 21 de ani, despre feciorie? Să le zicem că e bine să trăiască așa? Mai ales dacă ei nu sunt apropiați de Hristos?

Păi, musai se spune treaba asta. Pentru că suntem și noi din Sodoma și Gomora. Și-n măsura în care vom putea determina pe alții , chiar dacă nu au frică de Dumnezeu , ce facem? Nu zice Mântuitorul? Noul Testament nu spune, că dacă ai reușit să întorci pe om de la calea lui cea greșită., iți asiguri mântuirea sufletului tău și acoperi o mulțime de păcate? Orice botezat e dator să facă misiune. Cum? Cu înțelepciunea însă. Ca și Apostolul Pavel, nu dându-se exemplu singur: „Cunosc un om care a fost răpit în al treilea Cer.” Nu zice că: „Eu!” Pune în cumpănă pe altul.

Și aici, păcatul cel mai mare este tot al mândriei. Într-un cadru întrebat „Ce părere ai de cutare și cutare…”, una e să spui: „Așa stau lucrurile!” Nu este mândrie? A crede cum știi tu că numai așa e bine? Iară creștinește este nimerit să zic: „Iertați-mă, nu știu cum rezolvăm problema asta, dar din câte am citit și din cât am observat, cam așa am înțeles lucrurile.” Dând posibilitatea și celorlalți să-și spună părerea și când am zis „Iertați-mă, că nu știu.” nu este o atitudine de smerenie și dracul nu mai poate face treabă?

Ce să facem să avem timp?

Timp?

Da. De toate. Și de rugăciune și de slujbă și de familie și de toate?

Sfinția voastră n-ați auzit de îngerul acela care-i spuse lui Antonie cel mare cum să lucreze? Eh?  „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu ai milă de mine, păcătosul.” Tot timpul cât umbli la rucodelie. Și din când în când te mai pui olecuță în genunchi și mai zici o rugăciune și mai cu inimă. Atunci să vezi cum dă Dumnezeu și spor la treabă încât patronul când zic:

„-Dacă nu-mi dai alt salariu mă duc.

– Păi du-te că sunt atâția la ușă!”

Dar dacă-ți faci datoria conștiincios nu cu una cu două te leapădă.

Umorul

Are nevoie un creștin de virtutea aceasta – socotesc mare – a curajului. Și are nevoie în același timp, un creștin pentru a-și duce viața de umor, cum dv aveți.

N-am avut, în tinerețe am fost mult mai sobru. Și am aflat următorul lucru: un părinte preot duhovnic la mănăstirii Prislop, ucenic de-al părintelui Arsenie Boca, din satul Drăguși, ucenic al părintelui Arsenie la Sâmbata, mărturisește următorul lucru:

– Era hotărât ca mâine să mă călugărească. Eu aveam convingerea, certitudinea: călugărul trebuie să fie om serios, dar eu din fire eram glumeț.

Îl întâlnesc pe părinte azi, în ajunul călugăriei mele, pe părintele Arsenie în curtea mănăstirii:

„ – Părinte!

-Ce-i, măi? Că așa-i zice și la Regele Mihai, tu și mă. Familiar așa, ca-ntre creștini, ca-n familie.

-Oare mă puteți călugări?

– Dar de ce?

– Eu-s cam glumeț.”

Și de atunci mi-a dat dezlegare și mie părintele Arsenie să glumesc. Că a zis așa: Dumnezeu ne vrea cu fruntea senină. Și descrețirea frunții se poate face cu o glumă de post mult mai ușor decât cu fierul de călcat. Gluma să fie cu cuvinte cu bun simț. Nu cu înțelesuri echivoce. Adică să nu fie de la crâșmă. Da. V-am răspuns și la gluma asta. 

V-a ajutat în greutățile din viață și din toate încercările umorul?

Uite, foarte mult. Oamenii ăștia nu m-ar asculta dacă nu glumeam!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!