Distrugerea familiei prin muzică, artă și arhitectură

Vizionați un cuvânt fenomenal cu omul de cultură Aaron Knapp care s-a convertit la ortodoxie de la practicile oculte cu care se ocupa, cuvânt în care acesta ne descrie mecanismele prin care pseudo-cultura de azi distruge familia.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

– Aceasta era influența muzicii și era privită ca și o cunoaștere [a lumii] deoarece, în opinia mea, muzica era văzută ca și un cult; [atunci] era vorba de sex, dar a fost vorba și de cultură și, în mod special, de muzică. Încă din cele mai vechi timpuri și până în prezent, muzica a fost privită ca ceva de genul că îți pot da seama despre ceea ce gândesc când ai cunoștință despre genul de muzică pe care îl ascult.

Deci aveam în jur de 20 de ani și locuiam în Arizona, când am început să frecventez aceste formații pe care nu aș dori să le menționez aici și am început să fac anumite lucruri care sunt asociate cu consumul de halucinogene, magie, rock-and-roll, iar oamenii știu despre ceea ce vorbesc dacă au fost vreodată în asta; apoi, au fost și alte formații în care am activat care erau în mod indubitabil anticreștine și ostile bisericii. Mi-am amintesc de această etapă din viața mea deoarece locuiam într-un oraș în care nu era un mediu social puternic, iar cea mai mare a timpului o petreceam în casă ascultând această muzică diavolească, însușindu-mi tot mai mult din învățătura ocultă, cu o soție care mă susținea în totalitate în aceste privințe, încurajându-mă în toate aceste deșertăciuni.

„Căsătoria chimică”

În acel moment am început ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „căsătoria chimică” și așa s-a născut acel logo cu doi oameni care se țin de mână la lumina lunii, deoarece la acel moment am devenit convins de ceva: ori există o prezență spirituală în lume care este reală și care interacționează cu mine, ori sunt nebun. Una din acestea două este adevărată și vreau să știu care este aceea. În acele vremuri, în care citeam „Învățăturile secrete pentru toate vârstele”, de Manly P. Halls, pentru foarte mulți ani aceasta fiind cartea mea preferată, mi-a venit ideea cu „căsătoria chimică” și inspirația din spatele acesteia, respectiv alchimia din Vest și alchimia sa ezoterică (ascunsă) și principiile care mi-au definit conceptele oculte când am devenit alchimist, așa cum știi.

Nu am consumat substanțe halucinogene în acele vremuri deoarece lucram pentru o mină și pe parcursul celor patru ani m-am abținut de la toate: nu am fumat marihuana, nu am utilizat nici o substanță halucinogenă sau ceva asemănător. Dar ca urmare a acestor lucruri în care am intrat, intelectul și mintea mea au devenit puternic influențate de un vădit caracter luciferic, ca s-o zic așa.

– Uau! Aș dori să pun o întrebare scurtă și apoi încă una. În anii ’60 și ’70 ai fi putut auzi predicatori fundamentaliști vorbind despre satanismul muzicii rock-and-roll. Luând în considerare existența unui anumit spirit în muzică, întrebarea mea este dacă acei predicatori au avut 100 % dreptate, ori au exagerat, ori au avut dreptate, dar au amestecat lucrurile? Cu alte cuvinte, ce crezi despre aceia care spun că le place acea muzică care nu este numai cântare, fără a ști dacă acea muzică este sănătoasă sau nu?

– Mă rog ca întotdeauna să am capacitate de discernământ. Încerc să nu cer prea mult de la Dumnezeu dar, așa cum știi, aceasta este una din acele lucruri … Cred că predicatorii au avut dreptate, dar nu au avut o bună retorică. Iar aceasta este o mare problemă pentru o mare parte a creștinilor. Nu înseamnă că este greșit ceea ce susținem, ci doar că avem nevoie să studiem retorica, sincer vorbind.

– Da, acesta nu este punctul lor forte.

Controlul artei

– Adeseori asta este o problemă. Dacă citim, cred, în lucrarea „Republica” a lui Platon, unde acesta subliniază ideile sale pentru o societate ideală, unul din lucrurile pe care le spune este că artiștii și muzicienii trebuie, trebuie controlați, pentru că aceștia vor stabili tonul poetic pentru întreaga societate și îi vor da poporului un obiectiv către care se va îndrepta. Cred că ceea ce s-a întâmplat în anii ’60 a fost într-un final ceva psihologic [organizat] de agenții formate din trei litere (FBI, CIA), care a fost făcut intenționat, dar nu știu cât de mult vrei să merg în această direcție care este cu o totul altă conversație.

– Da, m-a convins deja că va trebui să discutăm de 4, 5 ori ca să putem trece peste toate întrebările pe care le am, deoarece sunt lucruri interesante. Dacă te uiți în istoria muzicii clasice sau a operei, prin Wagner, și mai târziu Schoenberg și modul în care Wagner l-a influențat pe Nietzsche – și știu ce vorbesc pentru că am citit lucrările lui Nietzsche și cu adevărat apreciez multe din cele afirmate de el, dar la final a ajuns într-o direcție greșită – deci, te rog, să continui în ce direcție dorești.

Noua frontieră

– Cred că acesta este motivul pentru care muzica a fost aleasă în secolul 20, deoarece oamenii care dețin puterea au realizat că prin intermediul tehnologiei, prin dezvoltarea radioului, să năștea o nouă frontieră. Acum, pereții nu mai contau și nu mai era nevoie să mai pui o carte în mâna cuiva. În secolul 20 muzica a devenit armă de luptă, întreaga antropologie a devenit armă de luptă împotriva [omului].

– Da, s-a utilizat muzica, arhitectura și arta care s-au activat în același timp; în arhitectură îl avem pe A. Gropius cu [modelul] „Bauhaus” și mai târziu pe Picasso cu a lui demolare a ființei umane. Dar, continuă, te rog.

– Deci, la final, mi-a fost destul de greu în acea perioada când încercam să renunț la acele influențe, realizând că sunt programat pentru succes, să-i zic așa. Mi-a fost greu să încetez a mai asculta acea [muzică]. Acum nu mai este așa de greu odată ce am evoluat în ceea ce privește înțelegerea spirituală a [fenomenului], având mai multă credință acum, dar la început mi s-a rupt inima, a fost cât pe ce să mă prăbușesc mental vreo câțiva ani când am aflat că o mare parte din lucrurile cu care mă identificam au fost născocite ca să se întoarcă ca niște arme împotriva mea. Sper că înțelegi ce vreau să spun.

Totul [se rezumă] la crearea de cultură. Dacă vei pune cap la cap toți acești „de ce”, – de ce aceste forțe vor să facă unele ca acestea – vei găsi firul care leagă toate acestea și anume, distrugerea familiei. Nu contează din ce perspectivă privești, că se dorește folosirea muzicii ca armă sau controlul populației prin metode de control [artificiale], pare să avem de-a face cu distrugerea celulei familiei.

O pastilă greu de îngurgitat

– Aceasta este interesant deoarece cred că este sută la sută corect, dar de asemenea, cred că pentru unii este o pastilă prea mare de îngurgitat. Doresc să mă văd pe mine însumi ca un fiind un [om] moderat, dar este foarte dificil pentru mine, personal, să zic că există acest fir comun, care este abject, de distrugere a familiei, dar este destul de clar atunci când citești jurnalul lui A. Gropius, arhitectul, care spune negru pe alb că orașul său ideal are o structură piramidală, toată numai sticlă, arătând ca un complex de apartamente. El este înainte-mergătorul care a creat zgârie-norii pe care noi acum îi privim ca acel model de apartamente aparținând guvernului. Există destule cercetări în domeniu care afirmă că mediul în care trăiești devine abuziv și foarte greu de a ieși din el.

– Cred și eu asta. Arhitectura [modul în care construiești] este foarte important deoarece este singura formă de artă în care trăiești și de care ești înconjurat; muzica te înconjoară, dar nu trebuie să te așezi pe ea, să te sprijini, să stai la soare și toate celelalte. Ceea ce m-a atras la Biserica Ortodoxă a fost arta, acea dorință către frumusețe și ornament, o anumită preocupare, iar nu ceva neprelucrat.

– Da așa este. Îmi aduc aminte foarte puternic ceva [ce s-a întâmplat], cred, în anul 2018. Eram în Londra, efectuam un stagiu de pregătire cu un preot, iar în timpul liber mă plimbam pe străzi și am intrat și la Muzeul Național [de Artă] și mi-am zis: „Uau, ce minunat este!”, clădirea este minunată, tablourile sunt frumoase, iar după aceea am trecut [podul] peste Tamisa – este fluviul Tamisa, nu-i așa? – deci după ce am trecut peste fluviu, pe partea dinspre Sud, am mers la „Muzeul de Artă Modernă – Tate” care arată ca un pasaj subteran: totul numai ciment, foarte rece, arta ce este expusă [are caracter] demobilizator, simți necurățenia și te simți ca și cum ceva te calcă pe nervi. Mi-aduc aminte de asta foarte puternic.

– Îi vom cunoaște după felul roadelor lor! Cred că este atât de evident pentru toți aceia cărora Sfântul Duh le-a dat cât de puțin din darul discernământului să privească la starea muzicii, să analizeze starea artei, să se uite la așezarea arhitecturii și să compare [acestea] cu frumusețea și grandoarea trecutului și le va fi lor evident că trăim într-o spirală a degradării.

– Da, da…

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!