Înainte de a vă prezenta sinteza săptămânii, vă prezentăm o mărturie cu totul impresionantă a unuia dintre cei care au fost prezenți la moartea Sfântului Valeriu Gafencu: mărturisitorul Nicolae Itul. Notă: dl. Nicolae spune că data este 28 februarie însă, în realitate, era 18 februarie.
Vizionare plăcută!
Citiți în continuare o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Cristian Ciorăneanu: M-a renăscut duhovnicește și cred că asta se întâmplă cu fiecare om care vine aici, la dumneavoastră, în Muntele Athos în general și la dumneavoastră și caută asta. Maica Domnului nu lasă pe nimeni cu sete. Îi alimentează pe toți din punct de vedere duhovnicește și nu numai. Au chemări și căutări pe toate planurile și le găsesc aici mulți oameni.
Duhul Sfânt, desigur, se mișcă în mod constant în căutarea sufletelor unde să locuiască. Pentru aceste sufletele care s-au luptat, au respins răul, au respins ispita, dorind să fie purificate. Duhul Sfânt dorește în mod constant să intre și să-și facă locuința în acele suflete și totuși noi ne dăruim lumii, trupului, ispitei.
(…) n-ați observat că Hristos rânduiește cine să fie martir și cine să fie cuvios și să rămână în viață. În Nicomidia, pe vremea lui Maximilian sunt uciși toți creștinii din Biserică. Din Nicomidia sau din Antiohia. Nu știu cum, episcopul scapă și fuge în munți. Și-i poruncește Hristos: „Du-te înapoi în lume!” Și de ce? Moare ca un martir. Dar prin felul cum a mărturisit în prezența păgânilor credința în Iisus Hristos, o mulțime de păgâni au trecut la creștinism. Apoi prin ce împrejurare ar trece, deosebit de mult te ajută Sfânta Fecioară Maria, dacă știm s-o rugăm cu sinceritate.
(…) mă rog: „Ai milă Doamne, ca nici eu să nu cad în păcatele pe care le văd și în ispitele care sunt, ca fratele meu. Dar în nici în păcatul mândriei, socotind că eu nu le am pe astea.”
Justificând propriile păcate, de fapt ne iertăm pe noi înșine fără să ne pocăim de nimic. Ne putem întreba de ce menționați aceste păcate? Desigur, putem oferi context pentru anumite păcate, și preotul se poate interesa, dar dacă există măcar o urmă că ne justificăm păcatele, facem o treabă proastă cu acest lucru numit pocăință.
Fraților, haideți să nu ne luptăm atât cu argumente logice și cu amenințări și cu mijloace trupești, ci să punem neputința noastră în fața Domnului și atunci vom ajunge pe nesimțite la curățenie, la pace, la unirea cu ceilalți într-un ocean de iubire și atunci îi vom cunoaște pe ceilalți cu adevărat, le vom cunoaște gândurile și sentimentele, însă nu-i vom urî, nu îi vom ataca, ci ne vom ruga pentru ei ca toți să fim una în Hristos.
Starea naturală a minții: rugăciunea neîncetată cu Dumnezeu, vorbirea minții cu Dumnezeu.
Cred că acesta este motivul pentru care muzica a fost aleasă în secolul 20, deoarece oamenii care dețin puterea au realizat că prin intermediul tehnologiei, prin dezvoltarea radioului, să năștea o nouă frontieră. Acum, pereții nu mai contau și nu mai era nevoie să mai pui o carte în mâna cuiva. În secolul 20 muzica a devenit armă de luptă, întreaga antropologie a devenit armă de luptă împotriva [omului].
(…) imitarea sfinților înseamnă imitarea inspirației lor. Mă inspir din viața unui sfânt, nu fac exact ce-a făcut el. Pentru că nu e absolut sigur că asta mi se potrivește mie. Mă inspir din râvna lor pentru Dumnezeu, râvna pentru a merge la biserică, râvna pentru post, zelul pentru a face milostenie.
Fără Dumnezeu, suntem zero, nu suntem nimic. (…) Nădejde multă în Dumnezeu – asta o să ne salveze pe noi în toate timpurile.
Să nu judecăm! Mulți se găsesc apărători, taie în dreapta, în stânga – „cum? de ce? trebuie să apărăm, trebuie să facem, trebuie să ne luptăm!” Dar în ce fel e lupta asta? Judecând pe toată lumea… Vrei să afli cu adevărat? Du-te și fă ca vameșul – pune-te în genunchi: „Milostiv fii mie, păcătosului, Doamne! Milostiv fii la noi, cu toată lumea! Vezi cât de răi suntem! Fii milostiv, Doamne!” Fără să judecăm persoanele.
EL (Dumnezeu) a contat mai mult decât orice, a contat mai mult decât să fiu tată, sau să fiu soț, sau să îi fiu fiu mamei mele, sau frate fraților mei, sau frate surorilor mele, sau prieten prietenilor mei, EL mi-a dat ceva care se înalță mai presus decât toate acestea, ceva ce eu trebuie neapărat sa fac.
Dacă renunți la asta, Biserica nu mai poate ține la ce e drept și la principii și să declare că lucrurile sunt în fapt greșite. Veți distruge Biserica, și o societate care nu crede în nimic, în niciun Dumnezeu, spre asta se îndreaptă cu asta…
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
De ce uneori aghiazma mare se strica, daca se poate spune așa,( apar impurități înăuntrul sticlei plus miros neplăcut ). Ce se poate face cu ea?Se mai poate consuma?
1 Comment
De ce uneori aghiazma mare se strica, daca se poate spune așa,( apar impurități înăuntrul sticlei plus miros neplăcut ). Ce se poate face cu ea?Se mai poate consuma?