Iisus din Nazaret: un film de Franco Zeffirelli – episodul 3
25 martie 2023
Duhovnicul din lumea secolului 21 – p. Ioan Emilian Raza, p. Teologos
26 martie 2023
Vă oferim duminicală „Întrebări și răspunsuri” alcătuită dintr-o selecție a comentariilor de pe platformele O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte. Temele abordate au legătură mai ales cu viața duhovnicească în timpul perioadei postului. Am primit însă și întrebări cu un caracter general, cum ar fi: raportarea față de boală sau diferența dintre evlavie și habotnicie.
Vă mulțumim pentru comentarii!
Răspândiți dragostea!
Faceți click/tap pe întrebări pentru a vedea răspunsurile!
Lectură plăcută!
Este mântuitor dacă ne-o asumăm prin Hristos.
După durerea inimii.
NU! Vezi toată istoria omenirii. Vezi inclusiv jertfa lui Hristos.
Da, evident.
Depinde de măsură. Monahii urmează complet Domnului.
Pentru că este materie și acesta este rolul său – să ne smerească.
Nu – perihoreza nu ține atât de densitatea materiei cât de capacitatea de iubire.
După dispoziția de ură din noi. Însă în general, să evităm să vorbim de persoane și să ne concentrăm pe fapte, dacă e vorba de ceva rău.
E bine să nu ne evaluăm pe noi înșine și să întrebăm un duhovnic experimentat.
Păi, toate sunt. Crucea este suma tuturor necazurilor.
Până la un punct. Cât se poate și dacă se poate. Vorbește cu duhovnicul tău personal.
Păi cam da. Să te abții!
Nădejdea este concretă și personală. Credința este mai generală și conceptuală.
Cu credință și conștiința că știe toate problemele noastre, precum și soluțiile la acestea. Trebuie să ne rugăm că știe (și) meseria noastră foarte bine.
Sunt paraziți ai căderii lui Adam. Continuă să te rogi și fii constantă și vei avea folos.
Da, să stai trează atunci să te rogi. Fă-ți program, dacă poți.
Să tăiem gândurile și grijile și atunci vom avea timpul necesar să găsim această balanță prin rugăciune. Vom da întâietate celor duhovnicești.
Da, e orgoliu, însă te lupți cu el. E nevoie de o luptă continuă, însă dacă nu dai înapoi și te mustri pe tine, în timp se va micșora.
Să te rogi 5 minute cu „Doamne Iisuse…” fără grabă și fără stres. Cu iubire lină.
Sincer? Nu există altă cale decât experiența. Desigur, că trebuie să credem și să facem ascultare de ce spun Sfinții Părinți, însă căderea noastră este atât de mare încât e nevoie de experiență. Să dăm cu capul. Asta e!
Habotnicia adevărată este încăpățânarea în negare, în neascultare de consensul Sfinților și a oamenilor duhovnicești din Biserică ce ne învață pacea și echilibrul ascultării. Desigur că putem fi învinuiți pe nedrept că suntem „habotnici” în clipa în care cineva se erijează ca autoritate – de exemplu, un om lumesc poate să considere pe cineva „habotnic” pentru că postește, se roagă etc. Noi, însă, trebuie să fim atenți nu numai să facem ascultare și să avem flexibilitatea smereniei, ci și de cine facem ascultare.
Acum, dacă se poate manifesta la un creștin ortodox, desigur, în funcție de starea sa de împătimire. De cât de împietrită avem inima.
Depinde de cauză. Dacă sunt dereglări chimice în creier de la naștere sau dacă omul nu (mai) ascultă de duhovnic și nu mai face asceză atunci uneori trebuie să-i dai ceva ca să-l liniștești. Medicamentele nu rezolvă problema ci oferă timp ca omul să se vindece prin duhovnicie și asceză.
Da, e o mare problemă cu psihologii pentru că bâjbâie în ceață în cel mai bun caz. Ortodoxia nu a fost dăruită de niște oameni deștepți ci de însuși bunul Dumnezeu prin harul Său pentru că niciun om nu poate să ofere o astfel de învățătură.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
13 Comment
Care este cea mai bună ediție a Bibliei?
Mă refer la fidelitatea față de textul din limba greacă.
Părinte, cum e cu bunătățile de post care imită gustul cărnii, lactatelor și ouălor? Dacă unul dintre scopurile principale e tăierea plăcerii, atunci, când mâncăm bunătăți de post care cu ajutorul tehnologiei alimentare au aproape același gust cu cele care nu sunt de post, deci ne dau aceeași plăcere, atunci cum mai e acela post cu adevărat?
Și o altă întrebare referitoare la dulciuri. Lumea în ziua de azi e dependentă de zahăr, care dă chiar mai mare plăcere decât carnea, lactatele/ouăle sau alcoolul. De ce nu include Biserica și dulciurile pe lista produselor nepermise în post? (ca să nu mai zic că sunt prăjituri de post care au exact același gust ca și cele cu lapte și ouă)
Sunt de post, totuși. Dincolo de asta, într-adevăr, depinde de măsura personală a fiecăruia.
Ok, mulțumesc, am să încerc să fiu mai atent la măsură atunci.
Pe de altă parte, sunt și produse care sunt aproape de post, gen pâine care conține foarte puțin praf de zer. Acea cantitate infimă de zer nu face nicio diferența la gust, nu simți ca mănânci pâine cu lapte. O putem consuma in post?
E o vorba din popor ca te “spurci” când guști un gram de lapte in post, dar mi se pare exagerata ideea. Acel gram nu aduce nici plăcere, nici nu contribuie semnificativ la chinul animalelor in ferme.
Sau cei care gătesc mâncare cu carne in post, pentru zilele când urmează sa se termine postul – e păcat sa guste cu scopul de a ajusta gustul? Ca nu gusta de plăcere, gusta de nevoie.
Sărut mana părinte! Cum ne putem debarasa de dorința de a face, cumpăra, achiziționa nuduri materiale, mai ales casa, dacă sunt 3 copii și am primit și noi la rândul nostru ajutor de la părinți! Ne putem rupe, pt ca ma macină gândul ca trebuie sa le fac și eu lor casa, sa aibă de unde pleca…..
Se bagă satana și la autocorrect, v-a modificat “bunuri materiale” cu “nuduri materiale”.
Dacă-mi permiteți un răspuns – cred că avem responsabilitatea de a le asigura un început in viață copiilor, ca să nu fie extrem de stresați și distruși de sistemul capitalist. Nu e ok cum in SUA, unde părinții își forțează copiii să muncească de la 16 ani și apoi îi dau afară din casă să se descurce singuri în viață.
Dar ajutorul trebuie să fie unul modest, nu lux, ca să nu fie răsfățați. Strictul necesar să le oferiți, cea mai ieftină mașină, cel mai ieftin apartament, iar dacă vor mai mult, să muncească.
Părinte, cum simte ucenicul că duhovnicul îl iubește, dacă dialogul dintre ei este anevoios, deși știe că acesta -duhovnicul- se roagă pentru el?
Cum să combați gândurile împotriva duhovnicului?
Vă mulțumesc!
Legat de postul la femeile însărcinate, aș vrea să spun că această idee că femeile însărcinate nu pot sau ar trebui să se ferească de postul ortodox, fără produse de origine animală, are, de fapt, la bază, necunoașterea/neștiința și starea noastră căzută și împătimita, și nu realitatea naturii noastre sau cea științifică. În primul rând, chiar în Geneza ne spune Dumnezeu : „creșteți și vă înmulțiți”, după care ne spune și ce sa mâncăm în Geneza 1:29 : doar plante, nici vorbă de animale. Ierburi, fructe și semințe.
Apoi, e bine știut că toate substanțele nutritive necesare omului pot fi obținute din hrana vegetală, dacă aceasta e diversificată. Adică, hrana și nutrimente de origine animală pot fi înlocuite cu echivalente vegetale. Nu trebuie decât să ne informăm, iar informația e la fel de abundenta în ziua de azi, ca și produsele vegetale.
De fapt, hrana vegetală, care e cea mai naturală și mai potrivita omului, e cea care a fost înlocuită de hrană animală, ca urmare a căderii și împătimirii. Deci acum omenirea se află deja într-o situație sucita, răsturnată, și nu invers, adică nu schimbăm ordinea naturală prin înlocuirea animalelor cu vegetale, ci o restabilim.
Există deja pe lume multe femei/cupluri veadică nu schimbam ordinea naturală prin înlocuirea animalelor cu vegetalegetariene sau vegane care concep, nasc și apoi își cresc copiii complet vegani, 100% vegetarieni. Este știut deasemenea că alimentația vegetariană, cu produse integrale, neprocesate, diversificată, este net superioară dpdv a sănătății celei omnivore sau carnivore sau alimentelor procesate și rafinate.
Alimentația vegetariană/vegana nu numai că nu e contraindicata, dar este susținută și chiar recomandată de numeroase foruri științifice și medicale oficiale, naționale și internaționale.
Plus că, dacă nu mă înșel, probabil că din vechime femeile ortodoxe însărcinate au ținut oricum posturile, fără să își facă sau sa aibă probleme. Chiar și numai pâinea(cerealele) cu fasole(leguminoase) asigură toți aminoacizii necesari pentru proteine. Unde mai pui că mai sunt și nucile și semințele și alte produse supernutritive, și sunt și dezlegări la pește. Și nici măcar nu e vorba de 9 luni, ci de 6 săptămâni.
Da, corect. E vorba însă de cantitate în post. Depinde și de constituția femeilor însărcinate.
* Există deja pe lume multe femei sau cupluri vegetariene sau vegane care concep, nasc și apoi își cresc copiii complet vegani, 100% vegetarieni.
Cum gestionam moartea persoanelor dragi/apropiate? Un caz din asta m-a adus candva in depresie…Acum fiind pusa din nou intr-un context in care cineva foarte drag este grav bolnav simt cum mi se sfasie sufletul stiind ca este grav bolnav ( si ‚numai ‚ boala lui imi sfasie sufletul si ma doare nespus pt el)si mai devreme sau mai tarziu o sa plece?
Incerc sa inteleg moartea/ voia lui dumnezeu cum e explicata in credinta ortodoxa. Teoretic o inteleg, practic nu…sufletul doare prea tare…
Va sunt recunoscatoare pentru un raspuns!
Cred că ar ajuta aceasta: https://www.chilieathonita.ro/2022/03/01/stadiile-vietii-vesnice-parintele-teologos/ și aceasta: https://www.chilieathonita.ro/2022/03/26/de-ce-exista-atata-durere-parintele-teologos/