Cum să ne căutăm un duhovnic – p. Teologos

Drama Sfintei Maria Egipteanca provine din faptul că la o vârstă fragedă a ales să rămână fără conducător duhovnicesc. Cum putem să evităm aceasta? Cum putem să ne găsim un conducător duhovnicesc experimentat?

Urmăriți acest material pentru a afla!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Acum mă gândesc să vă vorbesc despre ceva care este foarte acut astăzi, câteva mari probleme pe care le avem, pornind de la viața unei mare sfinte din vechime. Despre ce sfântă este vorba?

În curând o să avem duminica Sfintei Maria Egipteanca – care cu adevărat este un model de pocăință pentru noi toți. Sfânta Maria Egipteanca a plecat la 12 ani de acasă și a trăit 17 ani în desfrânare maximă în Alexandria după care ajunge la 29 de ani la Ierusalim unde harul lui Dumnezeu n-o lasă să se închine la Sfânta Cruce.

Sfânta Maria Egipteanca

Deci gândiți-vă, fraților, până la 30 de ani a fost o super-desfrânată. S-a dus să se închine la Sfânta Cruce și dintr-odată își dă seama seama de păcatul ei și se pune sub protecția Maicii Domnului. Cu rugăciunile și cu descoperirea de la Maica Domnului, reușește să intre în Biserică și se închină la Sfânta Cruce.

După aceea ajunge în pustia Iordanului unde se nevoiește complet singură vreme de 47 de ani, luptându-se cu ispitele trupești și cu amintirile vieții ei trecute. A postit fraților mult, fraților, de fapt, nu a mâncat aproape nimic, s-a rugat neîncetat și s-a pocăit cu lacrimi pentru păcatele ei. Pocăința ei a fost atât de profundă și de sinceră, încât Dumnezeu i-a dat mari daruri duhovnicești precum levitația – se ridica de la pământ, fraților, o jumătate de metru când se ruga, cunoștea viitorului sau trecea Iordanul ca pe uscat, umbla pe ape. Cu toate acestea, are nevoie de un preot, ca noi toți, de altfel, pentru a se spovedi și a se împărtăși și, în ultimă instanță, pentru a-i îngropa trupul. După cum știm, acesta a fost Sfântul Zosima care i-a scris și viața.

Importanța duhovnicului

Acuma care sunt problemele noastre legate de asta? Sunt multe, însă una este strict legată de viața sfintei: aceea a lipsei unui conducător duhovnicesc, cum să ne căutăm și cum să recunoaștem un conducător duhovnicesc experimentat.

Fraților, vă rog tare mult și cu multă smerenie, să nu zicem că sfânta a reușit de una singură pentru că noi nu suntem Sfânta Maria Egipteanca și nu cred – nu vreau să jignesc pe nimeni! – însă nu cred că după 17 ani de curvie careva dintre noi are renunțarea de sine și curajul și iubirea de Dumnezeu să stea 47 de ani în pustia Iordanului, complet singur/singură fără pic de mâncare, în afară de 3 pâini pe care le luase sfânta cu ea când trecuse Iordanul. Acum, noi nu suntem la măsurile sfintei nici înainte de convertire și nici după convertire, fraților. 

Deci, fraților, haideți să ne concentrăm, haideți să analizăm puțin cum putem să evităm toată epopeea prin care a trecut sfânta – mă refer la ce a de dinainte de pocăința ei – și să vedem cauza, care în cazul sfintei, cauza a fost clară: lipsa de conducere și lipsa de experiență duhovnicească și, posibil, lipsa de bună creștere din partea părinților.

Familia

În cazul părinților este nevoie de timp, după cum am spus de foarte multe ori. Este nevoie să dăm timp copiilor. Dacă îi lăsăm pe copii singuri, atunci aceștia, sigur că se însingurează, însă nu așa cum vrem noi. Copilul cere atenție de la părinți pentru că dorește să fie ajutat, să fie învățat. Dacă noi nu-i oferim acest lucru, atunci copilul învață din altă parte și asta este o mare problemă.

Problema cea mare aici nu este faptul că în alte părți nu află informații – din contră! În alte părți, mai ales azi, află cu mult mai multe informații decât părinții pot oferi și află chiar mult mai multe informații decât trebuie să știe la vârsta lui. Fraților, problema este cu lipsa de iubire a acestor surse de informații și faptul că este surse nu sunt în conformitate cu voia lui Dumnezeu.

Aceste surse, acești oameni care oferă aceste informații în quasi-totalitatea lor nu-i iubesc pe copii, da, ok, poate, puțin, excepții… Aceste surse se iubesc ci pe ei înșiși. Pe de altă parte, însă, părinții ar trebui să-și iubească în mod natural copiii. Trebuie să ne iubim în mod natural copiii și să avem grijă de ei. 

Problema cu părinții și cu copiii este că toți avem patimi care ne abat atenția de la Hristos și de la iubirea între noi către iubirea de sine. Astfel fiecare dintre noi ne însingurăm pe nesimțite, atrași de plăcerile trupești, de carieră, de bani și de alte vise pe care le acceptăm cu pretexte mai mult sau mai puțin plauzibile, cu pretexte mai mult sau mai puțin duhovnicești.

E nevoie de o continuă luptă pentru a ne deschide duhovnicește unii către alții și a ne oferi timpul. Dacă o facem fără discernământ – prea mult, să zic așa, putem să uităm de legătura cu Dumnezeu și să ne dedăm plăcerilor și, de aici, să ajungem la tristețe, la depresie și la plafonarea în trup, la închiderea în trup, la prizonieratul în trup. Dacă o facem prea puțin, ne însingurăm, cădem în egoism și de aici iarăși în depresie și posibil în mândrie și judecata celorlalți. Fraților, nu trebuie nici prea mult și nici prea puțin ci – să zic așa – total prin Dumnezeu, da, având tot timpul în minte smerenia neputinței noastre. Înțelegeți? Trebuie să ținem cu discernământ calea de mijloc și să fim tot timpul în Dumnezeu. 

Duhovnicul și familia

Aceeași dinamică apare și în clipa în care copilul crește și devine adolescent. Mai ales în această perioadă este nevoie de prezența unui conducător duhovnicesc experimentat, rol la care desigur ar trebui să contribuie și părinții, însă, din păcate, din diferite motive, acest lucru de cele mai multe ori nu este posibil în realitate.

Fraților, este o mare problemă – și aici mă adresez mai ales tinerilor: am fost și noi tineri și credeți-mă că natura umană este aceeași. Sunt aceleași și aceleași probleme, doar că sunt sub o altă formă. Ceea ce ni se pare că este grozav când suntem tineri, atunci când îmbătrânim ne dăm seama că lucrurile nu stau chiar așa și că, de multe ori, poate fi vorba despre lucruri care să lase traume adânci și mari probleme care cu greu se mai repară după aceea, dacă se mai repară, bineînțeles.

De exemplu, cazul Sfintei Maria Egipteanca se întâmplă până azi, să știți. Și nu numai în rândul fetelor, ci și în rândul băieților. Acum în SUA mi-au spus că este un caz celebru – și am verificat și așa e – de un băiat de 13 ani care a avut un copil cu o profesoară, la insistențele profesoarei. Bărbații maturi care au comentat evenimentul au zis că dacă erau și ei cu mintea de 13 ani ar fi tânjit fără să se gândească la urmări, însă acum când sunt de 40 de ani s-au îngrozit – și asta nu numai datorită faptului că s-a născut un copil.

Mă adresez cu mult drag tinerilor, mai ales: dragii mei, nu ziceți că bunica e depășită pentru că nu știe și nu se uită pe YouTube sau se uită cu mirare la ultimul model de iPhone. Problema nu este să gestionăm ultimul model de iPhone. Problema este să ne mântuim pe noi înșine și să gestionăm relațiile umane, relațiile dintre noi. Aici e problema! La dramele care apar din dragoste, mai ales. Aici e foarte, foarte necesar un duhovnic experimentat în fața căruia tinerii să se deschidă. De ce?

Capacitatea de a iubi – cum o folosim?

Vedeți, duhovnicul este sau – mă rog – AR TREBUI să fie mult mai aproape de Dumnezeu și asta e capital pentru că Dumnezeu este iubire. Vedeți, tinerii au o mare capacitate de iubire și aceasta nu trebuie distrusă! Ci doar canalizată acolo unde trebuie și curățată de necurății. Asta a fost și în cazul Sfintei Maria Egipteanca. Nu putem să judecăm pentru că femeia asta avea o fenomenală capacitate de iubire, însă nu știa unde este iubirea cea adevărată. Bineînțeles, asta înainte de convertirea ei. 

Dragii mei, iubirea adevărată este cu mult mai mult decât ceea ce vedeți în filme, iertați-mă că vă zic! Dacă această capacitate de iubire nu este canalizată unde trebuie, adică la Hristos și prin Hristos – unde și cum trebuie – atunci se va stinge și îi vezi pe tineri depresivi, blazați și fără chef de viață, fără sens real. Banii, cariera, averile nu sunt un sens real pentru o persoană făcută după chipul lui Dumnezeu cel perfect duhovnicesc.

Din păcate astăzi, noi credem – mai ales tinerii – că suntem cowboy-ii care vin din iad să salveze lumea și să o ducă în rai, însă, din păcate, nu reușim decât să ne afișăm vulgar puterea. Dorim ceva real, o trăire autentică, o iubire autentică la maxim, însă să știți că aceasta se poate realiza numai în Dumnezeu. Toată istoria omenirii arată eșecul acestei încercări disperate de a găsi o altă cale de ieșire în afara iubirii în Dumnezeu.

În afara lui Dumnezeu rămânem numai cu ura, cu neîmplinirea, cu însingurarea, cu imensul regret al incapacității de a iubi. Asta e iadul, fraților! Am spus-o de multe ori. Mă gândesc acum la Sfânta Maria Egipteanca … a avut traume atât de mari încât a stat aproape 50 de ani, fraților, în pustie moartă de foame numai să nu se întoarcă acolo de unde a plecat, la tinerețea în care își făcea voia la maxim – era total fără frâne – o des-frânată.

Râvnă pentru a avea un duhovnic

Fraților, avem nevoie de un conducător duhovnicesc experimentat pentru că noi înșine este foarte dificil să ne înfrânăm, mai ales astăzi când sistemul de valori al societății este întors pe dos, mai ales astăzi când păcatul trece drept virtute.

Din cauza asta, fraților, trebuie să ne rugăm până la pământ cu lacrimi și cu simplitate, lui Dumnezeu să ne dea un conducător duhovnicesc care să ne ajute. Trebuie să știți, însă, că nu lacrimile și cunoștințele noastre îl vor impresiona atât pe Dumnezeu, cât dispoziția noastră de a asculta, fraților. Înțelegeți? Să mă repet! Ceea ce îl va determina pe bunul Dumnezeu să ne dea un avva bun este dispoziția noastră de a asculta cu simplitate, încredere și smerenie. Nu cârtind! Conducătorul duhovnicesc trebuie ascultat, că de aceea este conducător, fraților, și nu să încercăm noi să ne impunem părerile în fața lui, indiferent cât de citiți suntem, de cât am citi sau cât de siguri suntem de părerile noastre. Înțelegeți? 

Pentru asta la început trebuie să fim cu multă chibzuință în acest aspect. Întâi de toate, trebuie să știm că a fi conducător duhovnicesc este foarte important. După aceea, ca noi să fim fără conducător duhovnicesc este groaznic, este de nota 1, fraților! A avea un conducător duhovnicesc, oricare, e nota 6. Și a avea un conducător duhovnicesc bun e de nota 8, să zic așa, fraților. Deci 1, 6, 8. Deci e imperios necesar să avem un duhovnic și pentru asta trebuie să întrebăm în jur pe oamenii Bisericii cine este un duhovnic bun. Fraților, ca și în cazul unui medic de trup, întrebăm în jur cine este un medic bun și ne interesăm, la fel ne interesăm și în cazul unui medic de suflet, adică în cazul unui conducător duhovnicesc.

Potrivire și alegere

De asemenea, putem să cerem sfatul altor credincioși cum să căutăm un duhovnic bun, unde e și așa mai departe, însă, să știți că asta depinde de caracter. E ceva personal. Deci în ultimă instanță e alegerea noastră.

Îmi aduc aminte acum de Sfântul Ioan Scărarul cum povestește de un părinte cu un mare dar al discernământului care dă trei sfaturi diferite la trei frați, la trei prieteni care veniseră la el sau la un avva de care vorbește Sfântul Ioan Scărarul în „Scara”. 

Acest avva la primul îi spune: „Domnul voieşte ca tu, fiule, să şezi într-un loc liniştit cu un părinte, întru supunere”. La următorul, îi spune ceva de genul: „vinde voile tale şi le dă lui Dumnezeu, apoi ia crucea ta şi stăruie în frăţia şi obştea fraţilor şi vei avea fără îndoială comoară în cer” – adică viața de răbdare în obște, să rabde acolo. Iar la al treilea îi spune: „Ține-te cu dinții de cuvântul „Cel ce va rabdă până la sfârşit se va mântui” și să alegi pe cel mai aspru și pe cel mai dur dintre toți și chiar dacă o să-l vezi căzut în nepăsare și în alte patimi grele, tu să nu judeci, ci să faci răbdare acolo până când vomiți toată mânia, voia și duritatea din tine”.

Înțelegeți? Deci la răbdare os pe os. Deci vedeți, fraților ,că lucrurile sunt foarte personalizate și trebuie mult discernământ în funcție de caracterul fiecăruia și de inima fiecăruia. 

Nu există un cel mai bun duhovnic pentru toți pentru că atunci am folosi un sistem conversațional de inteligență artificială ca să ne dea canoane și când o să tragem linia o să fim toți traumatizați de răceala sistemului și o să ne împărtășim toți după câteva sute de ani și am terminat. Nu e așa, fraților, nu e așa. E nevoie de o relație interpersonală iubitoare, chiar dacă uneori discuția se poartă prin telefon sau chiar prin mesaje. Înțelegeți? Trebuie persoană, față către față pe cât posibil, pentru că persoana este foarte complexă și dinamică și evoluează în timp și numai un duhovnic personal se poate adapta cu discernământ la aceste schimbări duhovnicești.

Despre rolul duhovnicului

Legat de asta, vedeți că în exemplul de mai sus, Sfântul Ioan accentuează pe constanță. Fraților este nevoie de constanță și trebuie să ne schimbăm conducătorul duhovnicesc numai dacă vedem că nu ne rezolvă problemele sau ne împinge în deznădejde. Și asta se vede în timp. După destul timp. Atenție că atunci când spun că ne împinge în deznădejde nu spun că ne împinge să deznădăjduim că nu ne facem voile. Că nu ne facem voile – asta-i bine, asta-i foarte bine. De fapt, asta este și scopul conducătorului duhovnicesc: să ne taie voile proprii și să ne țină pe linia Sfinților Părinți și să ne ducă la Hristos. E nevoie aici de multă bunătate din partea duhovnicului pentru a contrabalansa amărăciunea din sufletul ucenicului, ce provine din observațiile pe care acesta trebuie să le facă.

Din cauza asta este nevoie de rugăciune și încredere în Dumnezeu și deschidere față de cel pe care pronia ni-l va da. De vreme ce avva trebuie să ne ducă la Hristos înseamnă că acesta trebuie să-L cunoască adică să fie unit cu El pe cât posibil și asta trebuie să se vadă în comportamentul lui. Adică dincolo de ceea ce ne spun oamenii duhovnicești din Biserică, trebuie să vedem asta. Și cum vedem?

Caracteristici esențiale ale duhovnicului

De vreme ce Dumnezeu iubire este, înseamnă că și avva trebuie să fie iubitor și să simțim această iubire a sa, însă atenție aici!

1. Iubirea trebuie să fie duhovnicească și nu senzuală.

2. Iubirea duhovnicească nu înseamnă deloc că trebuie să ne facă voile, ci să ne ajute să depășim traumele.

3. Iubirea ca să se manifeste are nevoie de timp. Dacă avva, duhovnicul este supra-aglomerat cu o mulțime de ucenici și probleme atunci va fi foarte dificil. În cazul timpului, desigur că și noi trebuie să avem grijă să nu devenim vampiri comunitari, cum se spune, adică să nu sugem complet tot timpul părintelui cu probleme care nu prea țin de spovedanie.

Este nevoie de multă atenție și trezvie din toate părțile, însă, problema principală e cu timpul conducătorului duhovnicesc. Dacă acesta nu pierde timpul cu ce nu trebuie, atunci Dumnezeu îl validează în fața ucenicilor. Dacă însă acesta se ocupă cu treburi secundare care nu țin direct de ceea ce ar trebui el să facă, sau treburi pe care el ar putea să le delege, atunci harul se retrage și apar ispite mai mari decât se pot gestiona.

Problemele duhovnicului

Ispitele oricum apar – de exemplu, ca să nu vorbesc despre alții. Fraților, eu nu sunt duhovnic, însă încerc pe cât posibil să răspund pe chat-ul de pe YouTube, oamenilor și la comentarii pe diferitele platforme sociale, pe cât se poate, însă, fraților, este absolut imposibil să răspund la toate, vă rog să mă iertați. Îmi cer iertare! Nu trebuie să aveți gânduri negre și să mă acuzați sau să vă gândiți că sunt părtinitor din pricina asta. Nu favorizez, pe nimeni, să știți. Mai degrabă aleg întrebările care au cel mai mare impact și la care pot să răspund. Pe Facebook stau foarte, foarte puțin – doar atât cât e necesar ca să postez, pentru că trebuie, totuși, să am și eu mintea limpede și să fiu atent la mine însumi – sunt monah.

Trebuie să știți că aceasta este unul dintre cele mai grele lucruri pentru un conducător duhovnicesc: gestionarea timpului și mai ales a celor care cu voie sau fără voie devin vampiri comunitari, cum spuneam. Da, știu, că de multe ori o problemă presează mult, însă, fraților, dacă ne spovedim mai des și avem mai multă credință și răbdare, atunci problemele sunt mult mai puțin presante și se pot gestiona mai ușor. Deci pe de-o parte, trebuie să căutăm duhovnici care au timp, iar pe de altă parte să facem o mică pregătire înainte mai ales dacă nu știm să ne spovedim, adică să ne scriem cele rele în primul rând, înțelegeți? – și uneori și cele bune pe o foaie, așa cu liniuțe, fraților, scurt și la obiect, astfel încât să știe duhovnicul starea noastră sufletească în timp.

Un exemplu – părintele Efrem Filotheitul din Arizona

Sunt multe cazuri aici pe care pot să le dau referitor la problemele timpului, însă cred că cel mai celebru dintre cei care s-au dus la Domnul – evit să vorbesc despre cei în viață – este cazul părintelui Efrem din Arizona, Efrem Filotheitul, care a fost egumen la mănăstirea Filotheou aici în Sfântul Munte. Datorită sfințeniei sale, măsurii sale duhovnicești, faima sa a crescut și obștea de acolo era o obște model. Chinotita (Consiliul de conducere al Sfântului Munte) l-a rugat, datorită faimei sale, să reînvie și alte mănăstiri din Sfântul Munte, mai exact – Xiropotamou, Konstamonitou și Karakallou, unde părintele Efrem a pus stareți.

În 1979, însă, părintele Efrem a avut nevoie de operație și ucenicii lui din Canada s-au oferit să-l ajute să o facă acolo, în Canada. După reușita operației, părintele Efrem a început să meargă din ce în ce mai des în Canada și în Statele Unite pentru că viața duhovnicească acolo era foarte decadentă. În aceste condiții, pentru că părintele Efrem nu mai putea să aloce timp și pentru Sfântul Munte și pentru America, Chinotita i-a spus să aleagă: sau Sfântul Munte sau America.

Părintele Efrem s-a rugat și a primit descoperire că locul său este în America. Acolo, după ce s-a dus, nu a mai repetat situația din Sfântul Munte, adică acolo nu a mai devenit stareț și duhovnic, ci era mai retras, stareț era părintele Paisie, dacă nu mă înșel. Și el era starețul stareților, astfel încât să aibă timp să gestioneze lucrurile, cauzele și cazurile cu adevărat importante. Desigur că vedea lume, avea oarecare ucenici, însă fără obligația de a le fi duhovnic permanent. Ca și Sfântul Paisie în Sfântul Munte. Din cauza asta, fraților, duhovnicii trebuie să aibă o viață cât mai simplă și un program duhovnicesc constant ca să reziste, ca să aibă timp. Și constanță în măsura lui duhovnicească. Înțelegeți? 

Duhovnic și Avva

De aici, putem să luăm și noi model, adică să avem un duhovnic de familie pe de o parte, la care să ne spovedim regulat, însă atunci când avem o problemă mai serioasă, ne putem duce la un avva mai sporit să întrebăm sfaturi duhovnicești. Fraților, trebuie să știți apropo de asta pentru că mirenii nu și-au depus prin voturi de mirenie, că nu este așa ceva ca la noi – voturi de călugărie – adică nu și-au depus libertatea în mâna unui duhovnic, ei pot să întrebe pe un alt duhovnic, însă fraților, nu faceți asta ca și acoperământ al răutății, după cum spune Sfântul Apostol Pavel.

După cum spuneam de atâtea ori, ortodoxia este artă medicală, ramură a medicinei, și, deci, după cum în cazul medicinei de trup se impune să avem un medic de familie care să ne urmărească evoluția bolii trupești, la fel și în duhovnicie se impune să avem un duhovnic de familie care să ne urmărească îndeaproape evoluția bolilor sufletești.

Continuând paralela, după cum dacă vedem că avem o boală trupească mai deosebită mergem la un medic specialist, la fel și în cazul problemelor duhovnicești: mergem la un duhovnic specialist. Înțelegeți? Asta nu înseamnă că lăsăm medicul de familie – duhovnicul de familie.

Schimbarea duhovnicului

Dacă ne-am pierdut încrederea definitiv în duhovnicul nostru, este bine să discutăm cu el acest lucru. Dacă vedem că problema nu se rezolvă, atunci putem să mergem la alt duhovnic – nu suntem legați. Atenție, însă, – mă repet! – să nu mergem la alt duhovnic pentru că actualul nu ne lasă să ne facem voile! Țin minte un caz când cineva și-a părăsit duhovnicul pentru că tânărul avea război trupesc mare și duhovnicul nu-l lăsa să meargă pe ștrand și la mare. Ei, fraților, asta nu e bine deloc! Noi ne distrugem pe noi înșine, folosindu-ne prost libertatea. Înțelegeți? 

Dincolo de iubire și timp, duhovnicul trebuie să aibă blândețe și smerenie căci Domnul a spus „Învățați de la Mine că sunt blând și smerit cu inima”.

Dacă vedeți pe cineva că se laudă cu câte a făcut, cu activitatea sa, cu lupta sa pentru ortodoxie și altele asemenea, cu lucrarea de misiune și face asta mai ales cu un duh atacator, de mărturisitor cum se crede, scoțând încontinuu la iveală problemele reale sau ireale – și ale sale, dar pe care le vede și la alții…, fraților mai bine evitați pe un astfel de om. Credeți-mă, un duhovnic pașnic, plin de harul Duhului Sfânt poate să devină foarte, foarte tare când același har al Duhului îl întărește și îi spune să fie astfel. Puteți să vedeți filmări cu Sfântul Dumitru Stăniloae, de exemplu, pentru a vedea ce înseamnă cineva blând însă în niciun caz bleg. Înțelegeți? 

Conduita fiului duhovnicesc

Din partea noastră este esențial să nu ascundem păcate. Fraților, nu trebuie să ascundem, nu trebuie să ne rușinăm. Să știți că la spovedanie nu o să informați pe nimeni nimic. Duhovnicul nu o să se șocheze când o să audă ce ați făcut și nu o să vă vadă nicicum, pentru că fraților, orice duhovnic după puțini ani ca duhovnic le-a auzit pe toate. Fraților, tot alea sunt. Să nu le zic în public, că tot aceleași păcate sunt. Și duhovnicul tot om e și a auzit și el multe că nu stă într-un turn de fildeș. Nu informați pe nimeni nimic. Spovedania este un act de mărturisire și nu de informare. Deci nu vă gândiți cum o să vă vadă duhovnicul, că oricum le știe deja pe toate. Înțelegeți? 

Diavolul însă ne împinge să ascundem astfel încât să nu scoatem balaurul afară din noi prin mărturisire și să ne vindecăm. Să nu uităm că rugăciunea de dezlegare se spune doar pentru păcatele spuse, fraților. Nu am spus, nu suntem dezlegați. Suntem captivi. Înțelegeți? Trebuie să spunem, fraților. Fără rușine! Și surorilor, că mai ales doamnele sunt mai rușinoase uneori.

Duhovnicul nu este un guru

Legat de asta, duhovnicul nu trebuie să aibă tendința să devină un „guru” și nici ucenicul să nu-l trateze ca atare. Adică duhovnicul să nu dea porunci ce mașină sau ce celular să cumpere ucenicul sau ce meserie să aleagă – lucruri din acestea. Duhovnicul are doar validarea de la har în probleme de păcat, în probleme duhovnicești. Desigur că dacă are expertiză în domeniu, poate să dea un sfat, însă asta trebuie să rămână doar ca un sfat, dacă, desigur, nu intrăm pe tărâm duhovnicesc. Adică dacă cineva mă întreabă ce marcă de mașină să-și ia, o să-i spun că nu știu sau pot să îi dau un sfat. Însă dacă intră pe tărâm duhovnicesc adică zice un Rolls-Royce sau un Bugatti, o să-i zic că nu pentru că astea produc mândrie și multă plăcere și duc la patimi – din câte știu și eu despre mașini.

Conducătorul duhovnicesc trebuie să ne facă să-L iubim cu toată ființa noastră pe Hristos și nu mașinile sau alte lucruri. Și trebuie să ne facă să facem totul pentru a ne uni cu Hristos. Nimic altceva: nici construcții, nici studii, nici avans pe scara socială, nici lucrare intelectuală sau osteneală fizică – nimic. Toate astea sunt secundare. Din cauza asta principala preocupare a duhovnicului trebuie să fie aceeași și pentru el. Adică trebuie să-l preocupe unirea cu Hristos. Nu ne poate duce la Hristos cineva care are ca importante alte preocupări, chiar dacă cel puțin o parte din aceste preocupări sunt din sfera Bisericii.

Rolul vindecării sufletești

Despre stareț

Fraților, ca să ne vindecăm de patimi, trebuie să ne alegem un conducător vindecat deja, care să știe cum să ne ducă cu fapta acolo și nu numai așa cu cuvântul. Cărțile Sfinților Părinți sunt necesare însă nu suficiente, credeți-mă. E nevoie de experiența virtuții. Omul care are virtute are smerenie, după cum spuneam mai sus, și omul smerit nu se îngrețoșează de păcatele altora că știe că și el ar fi făcut de 10 ori mai multe dacă nu-l ținea Dumnezeu. Asta vine din experiență, fraților, și din cauza asta stareții cei mai buni sunt cei care au făcut mulți ani în ascultare și au văzut cum e.

Cineva care e citit însă fără să fi moștenit ascultarea …fraților, e cu cântec. Să-l ajute bunul Dumnezeu! Să se roage și să întrebe și să fie conștient de limitările lui și-l va ajuta Domnul!

Stareţul trebuie să fie foarte aspru numai cu sine însuşi și – evident, însă din păcate trebuie să o spun – nu trebuie să aibă interese personale. Dacă cu el trebuie să fie foarte exigent, faţă de alţii trebuie să aibă dragoste mare însă nu falsă, nu sentimentală. De asemenea e neapărată nevoie şi mare discernământ, deoarece când lipseşte discernământul va pricinui rele fiilor săi chiar prin așa-zisa dragoste – cum a fost Eli cu fii săi în Vechiul Testament și așa vine urgia lui Dumnezeu și Dumnezeu nu-l validează pe starețul respectiv. Chiar dacă provoacă atașamente. Mai ales în rândul femeilor, maicilor. Mare atenție la sentimentalism, mai ales în cazul femeilor, vă rog să mă iertați că vă spun. Mare problemă.

De asemenea, mult ajută dacă stareţul este mai mare cu destui ani pentru că astfel aduce şi un respect firesc ucenicului, însă, din păcate astăzi există o mulțime de probleme și datorită faptului că nu sunt mulți preoți, dar mai ales datorită avansului societății care este foarte rapid, în tehnologie și nu numai, probleme pe care unii dintre bătrâni nu le pot percepe așa cum ar trebui pentru a da sfat duhovnicesc.

Concluzie și îndemnuri

Aici amintesc că ajută mult și cititul din Sfinții Părinți. Să citim și noi ceva, să ne rugăm și să ne jeluim Domnului; să facem și noi ceva.

Da, fraților, vedeți că-i complicat. Pe de altă parte, fraților, să nu așteptăm să găsim pe duhovnicul perfect pentru că atunci vom rămâne fără. Curaj! Oricum trebuie să facem și noi ceva; să-i arătăm lui Dumnezeu dorința noastră sinceră de a ne smeri și a ne tăia voia în ascultare și atunci bunul Dumnezeu ne va ajuta!

Vă mulțumesc că ați rămas cu mine până acum!

M-am spovedit și eu public.

Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!